| = acelasi gest | ENJOY [06.Sep.02 18:41] |
| din cerc in cerc ;) | |
| = ENJOY | lapislazuli [06.Sep.02 19:07] |
| Alte cuvinte ar fi de prisos. Thanks! | |
| = Acelasi Lapislazuli... | RAO [06.Sep.02 23:03] |
| Da! Minunat gand, minunata definitie a fiintei din tine...vanator si prada in aceeasi litera.Si acelasi sunet ascunde o dualitate...o dualitate a cuvantului, a poeziei insasi.Te intreb:ce vanezi si cine te vaneaza? In al doilea rand poezia este, poate, cel mai autentic act de creatie.Si orice creatie inseamna rupere, durere, instrainare.Din aceasta pricina, orice poezie cu care doresc sa ucid, imi tradeaza o lacrima, o slabiciune pe care nimeni in afara de Dumnezeu, nu are dreptul de a o cunoaste... | |
| = Lui RAO, raspuns | lapislazuli [06.Sep.02 23:30] |
| Nu stiu daca numai Dumnezeu are dreptul de a o cunoaste. Dar cuvintele sunt imperfecte, gandurile sunt tradate inca inainte de a ajunge sa fie citite. Jocul de cuvinte in jurul acelui "imi tradeaza" nu este intamplator. Sunt vanatorul ideii, gandului si expresiei, sunt prada poeziei care ma arunca in vazul tuturor, lumina cruda pe scena, spectatori incremeniti in primele randuri, tacere apasatoare, asteptand reprezentatia. Multumesc pentru aprecieri si bun revenit pe site (mi se pare ca ai lipsit in ultimele zile). | |
| = Inca unul... | RAO [06.Sep.02 23:43] |
| Atunci, care crezi ca este iesirea din impas? A trai poezia fara a o scrie, nu elibereaza strigatul acela mocnit din suflet. A trai poezia si a o scrie inseamna, fara indoiala, a o trada, a te trada, a-ti trada gandul (care e cel mai de pret avut al tau)...Mi-aduc aminte de Kafka:"Cand nu scriu, sunt pierdut.Port in mine o lume nemaipomenita.Dar cum sa ma eliberez si cum s-o eliberez fara s-o sfasii? Si totusi, e de o mie de ori mai bine s-o sfasii, decat sa o pastrez si sa o inmormantez in mine.Pentru asta traiesc , iar acest lucru imi este cat se poate de clar...".Oare este gandul tau de aceeasi natura, pe aceeasi frecventa cu a lui Kafka? Astept raspunsul tau , cu interes,Raoul | |
| = RAO, din nou | lapislazuli [06.Sep.02 23:56] |
| Da, e ceva foarte asemanator. Nu cunosteam acel citat. Dar asta e problema, ceea ce spune si Kafka. Exista o solutie, cred eu. Eu nu vad in poeziile astea ale mele nimic altceva decat pasi pe drumul catre o poveste. Nu stiu cand am sa fiu in stare sa scriu povestea asta. In clipa asta nici macar nu stiu care e ea. O presimt doar, uneori. O intuiesc, ii simt atingerea cateodata pe mana. Dar candva, voi avea gratie, si atunci o voi scrie. Poeziile, si cartile citite, si textele de diversi autori pe care le-am postat aici pe site, si fotografiile pe care le fac, si gandurile pe care uneori apuc sa le notez inainte de a disparea, si amintirile, si uitarile pe care inca le mai simt, toate acestea sunt semne, sunt trepte, sunt elemente disparate ale acestei povesti. Nu stiu, cred ca acesta ar putea fi un raspuns... Pe curand! PS: Am si o poezie in care incerc sa explic acest lucru. Se numeste "Memoria semnelor" si e printre primele pe care le-am postat pe site. Acolo vorbesc de un labirint mereu schimbator de semne... | |