= "Astazi mai punem un punct doua" | Codrina Verdes [10.Jun.04 17:45] |
Ai reusit sa surprinzi emotii cu imagini anacolute. O dedicatie pe masura filozofului de maine. | |
+ Virtualitate | Adrian Munteanu [10.Jun.04 19:12] |
Un poem caruia i-am intuit densitatea de notatii autobiografice, filtrate prin trairile autorului de azi. Virtualitatea devine si ea o stare poetica si suna frumos, cu armonia luciditatii. | |
= baftă, Filip! | Alina Manole [10.Dec.18 14:27] |
Dan Tristian are licență zilele acestea, la Filosofie. Sper ca poemul - cu valoare auto/biografică, de altfel - și gândul vostru să-i poarte noroc. Ținem pumnii, Filip! Și să ne re/vedem cu bine în 'Anacolut' și, la toamnă, în 'Virtualia'. | |
= ... | Silvia CALOIANU [10.Jun.04 20:51] |
Ceea ce se evidentiaza, atrage atentia :), incita: "îl termini pe dumnezeu ai barbă de mâine ești filosof zeii cresc tu mai treci din când în când cu vaca pe la poarta poemelor mele întorcând privirea nenumitele sentimente deasupra nopții în duminica sinelui crucile și ele sunt virtuale" | |
= "nenumitele sentimente" | Mae Stanescu [10.Jun.04 22:35] |
alma, frumos, frumos... nu cred ca pot sa spun mai mult. | |
= duminica sinelui si crucile virtuale cele de toate zilele | Florina - Daniela Bordieanu [11.Jun.04 07:58] |
"îl termini pe dumnezeu ai barbă de mâine ești filosof" un zambet cald Alinei pentru versurile acestea si bafta lui Filip sa fie la fel de puternic si pe ultima suta de metri. cu drag, Dana | |
= :) | Cristina Trușcă [11.Jun.04 11:57] |
Uite cine se gandeste la Filip...Bafta, filosofule! ;) | |
= Poarta poemului | Valeriu Perianu [12.Jun.04 19:11] |
Alina,am inlaturat acel nefericit"il termini pe dumnezeu" si am pus"il absolvi"precum si chestia cu vaca,unde iti aruncai poemul in aer.In sine, ideea trecerii pe la poarta poemelor este frumoasa,dar as fi preferat sa spui"tu mai treci din cand in cand cu plopii fara sot pe la poarta poemelor mele".Oricum eu ti-am mesterit-o cum am crezut de cuviinta si sper sa fie o varianta agreabila pentru tine. îți scriu rareori anacolut grămezile de timp se arhiveaza intre noi tu treci zilnic statuile primordiale prin oraș îl absolvi pe dumnezeu de mâine ești filosof între dealuri gândul meu străin ierburi înalte o poză zimțată de-atâta copilărie astăzi mai punem un punct sau două buzele se închid între vieți cu semne de punctuație zeii cresc totusi si tu mai treci din când în când pe la poarta poemelor mele întorcând privirea nenumitelor sentimente de deasupra nopții în duminica Sinelui crucile si ele sunt virtuale. | | |
= >> Aristot | Alina Manole [12.Jun.04 20:00] |
Valeriu, "terminarea lui Dumnezeu" sună mai elegant cum ai spus tu: "absolvirea"; are cam același sens, ai dreptate. Cât despre "trecerea cu vaca", vezi aici. :)) Deși nu îmi postez textele fără să încerc să le cern de balast, nu m-am gândit la varianta ta, foarte bună: "buzele se închid între vieți cu semne de punctuație". Voi reconsidera poemul. Îți mulțumesc pentru grija cu care te-ai aplecat asupra textului. | |
= hai Pandurii | Liviu Nanu [21.Jan.08 15:55] |
Căutam "anacolut" pe internet și am găsit poezia asta. Cred că îți amintești, dacă nu tu, Filip cu siguranță, acum cîțiva ani ne propusesem să scoatem o revistă cu același nume. Un cenaclu de la Craiova așa s-a și intitulat, a fost frumos și gustos, că am mîncat și pița. Au trecut anii și prietenul nostru e profesor de-acum, are și familie (să-i trăiască) și a publicat trei cărți. Și ce e mai important, ține cu Pandurii. | |
= Liviu, multumesc! | Alina Manole [22.Jan.08 00:03] |
Sunt lucruri pe care nu le uitam niciodata. Multumesc, Liviu. | |