= Mi-a plăcut mult ultima parte | Amanda Spulber [09.Apr.24 22:16] |
Și voi arăta de ce, din nou sperând să nu fie cu supărare. Desigur, este doar o părere și am văzut că textul este la personale, dar mi-au plăcut prea mult strofele și nu am reușit să mă abțin. :) pe uliță trăgeam aer în piept încă se mai simțea mirosul florilor de salcâm pășeam fără grabă către măgura de la marginea satului era fântâna aia de la crucea drumurilor o știi acolo îmi plăcea să privesc cerul mă rezemam de piatra rece și-ascultam bucuria picăturilor din ciutură atunci când regăseau apele uneori îmi părea că te aud din adâncul fântânii mă ridicam repede priveam în ea ca și când te-aș fi putut vedea chiar credeam asta dar oricât m-aș fi grăbit tu dispăreai înainte să apuc să te văd Stai! și izvoarele îmi răspundeau stai, stai, stai... Din strofa doi cred că s-ar putea scrie o poezie separată, dacă ai merge mai mult pe sugestiv decât pe declarativ. | |
= Amanda | Stanica Ilie Viorel [09.Apr.24 22:35] |
și oricui va citi comentariul spun: - nu mă supăr pentru vreo părere! primesc opiniile deschis, nu am orgolii, accept interpretări, sugestii etc. deci, e la liber! o singură rugăminte am:- să funcționeze și reciproca! - cel care propune să nu se supere dacă rămâne fiecare cu varianta sa | |
= da | Stanica Ilie Viorel [09.Apr.24 22:41] |
am citit cu atenție propunerea ta este binevenită se poate elimina balastul voi gândi la asta mulțumesc! | |
= E bine de știut | Amanda Spulber [09.Apr.24 22:44] |
Așa nu mai e nevoie să scriu "sper că nu te superi". :) Evident că nu mă supăr. Sunt păreri. Autorul e întotdeauna suveran. | |
= de aceea am precizat | Stanica Ilie Viorel [09.Apr.24 23:29] |
să te concentrezi pe idee, nu pe amabilități dar (!) mă refer la mine, cu altcineva... vezi tu :) | |
= am procedat la | Stanica Ilie Viorel [10.Apr.24 15:45] |
modificări mulțumesc, Amanda! și prietenului meu misterios :) | |
+ bucuria picăturilor... | Teodor Dume [10.Apr.24 16:27] |
*obișnuiam să mă gândesc la tine când stelele umpleau cerul ai văzut perdeaua aceea unde aștrii par nuntași în haine sclipitoare și printre ei alergă din când în când copiii să-și stingă pofta de joacă (...) pe uliță trăgeam aer în piept încă se mai simțea mirosul florilor de salcâm pășeam fără grabă către măgura de la marginea satului Nu pot trece pe lângă un text împlinit, plin de savoare care te face să te reîntorci și să recitești în șoaptă iată-mă și pe mine la fântâna aia de la crucea drumurilor luminez cu mare drag! | |
= Teodor | Stanica Ilie Viorel [10.Apr.24 17:46] |
onorat de vizită mulțumesc! | |
+ Câte o data mai arunc și eu... | Emilian Lican [10.Apr.24 20:36] |
O vorbă... Poate am băut... O steluță vine din suflet, cred eu, și nu din prietenia care îți influențează pornirea animalică a prieteniei. Nu suntem o haită de apreciatori! Îmi place aici sinceritatea care este cel mai neprețuit sentiment de prieteie online. Foarte bine Amanda! Foarte bine, Tego! De asta este aici academia de creație! Eu apreciez cu păpădie! | |
= Pot să dezvolt și... | Emilian Lican [10.Apr.24 20:45] |
Pe text. | |
= Emilian | Stanica Ilie Viorel [10.Apr.24 21:37] |
doar ce am aflat de ce scriitorii români (spun români pentru că despre ei am aflat, probabil și pe alte meleaguri la fel) nu pot fi împreună - de singuri ce sunt! mă bucur că ai remarcat liniștea dialogului de sub acest text dacă ți-a plăcut textul, bucuria este și mai mare mulțumesc! | |
= Tego | Emilian Lican [11.Apr.24 02:23] |
Eu îți mulțumesc! | |
+ uneori îmi părea că te aud șoptindu-mi din adâncul fântânii | Maria Mitea [12.Apr.24 12:57] |
ILie, ILie, ce-ai făcut aici, te ții de șotioare :) ”ieșeam din curte după ce toate erau rânduite și toți ai casei luaserăm masa așa cum era datina împreună” răscolești pământul cu poemul ăsta, fiecare vers este o floare de salcâm, da și un cuțit în inimă, la cât de mult ne-am îndepărtat de la ce este esență ... ... da chiar Doamne Dumnezeule cum de părinții noștri reușeau fără pic de efort să ne strângă în jurul mesei, :) când am citit versul am și auzit-o pe mama ” nu mâncăm pe rând ne așezăm cu toții la masă să mâncăm împreună” astăzi un copil, doi în familie și fiecare e cu dumnezeul lui ... mănâncă lumea mai mult din frigider ... mare noroc că nu aveam frigider ... poate de aia ne adunam la masă cu mare bucurie și hârjoană de mama se ruga ”Doamne ogoieștii să putem mânca în spășenie” iar pe noi și mai mult ne umfla râsul, că tot timpul cineva ave ade spus o pățanie ... No, Ilie, acu vezi=ți ce-mi făcușei :) | |
+ Întrebare către Editor, De ce ? | Maria Mitea [12.Apr.24 13:02] |
nu ar fi recomandat textul pentru prima pagină ? cu adevărat e poezie aici , plus rezonează cu mai toți care am crezut sun salcâmi ... dînțeleg tendințele moderniste dar de ce să nu promovăm aceste comori răscolitoare care ne aduc cu picioarele pe pământ ... ? Mă întreb și eu? :) | |
= Măriucă | Stanica Ilie Viorel [12.Apr.24 13:40] |
te-a prins pe tine emoția cuvintelor, poate mai mult decât pe alții suficient să ne întâlnim în aceste stări, cu sau fără stele, suntem tot noi din ce văd ai fost atât de pornită că ai scăpat două stele :)) mă mulțumeam să văd că îți place editorii știu ei ce au de făcut, să nu-i certăm pentru așa ceva este un text pe nișa lui, vibrații ale cititorilor, pe asemenea texte, nu găsim la oricine și e bine să fie așa! mulțumesc! mi-a adus un zâmbet reacția ta :) | |
= ecouri despre iubire la superlativ. | FLOARE PETROV [13.Apr.24 13:41] |
am lecturat cu interes și am surprins ecouri ale unei iubiri fără moarte, un caleidoscop al ideilor, al lirismului îndrăzneț. sincere felicitări dragă Ilie Viorel. | |
= Viorel și | Stanica Ilie Viorel [13.Apr.24 21:08] |
o Floare, uite-așa, ce întâmplare! :) mulțumesc pentru cuvinte! bucuros să aflu că place | |