Dragii mei prieteni,

Oamenii trec prin viata ca un surfer prin valuri. Uneori poate prinde un val
excelent, care-l poate duce pana la mal. Alteori, i se poate sparge in cap
valul, sau poate sa fie sub el. Dealtfel asta este marea lupta si in viata:
a fi PESTE sau SUB val.

Dar sa trecem de la general la specific, conform teoriei deductiei ( a lui
Rene Decartes ). Eu nu stiu inca sa fac surf. Cu alte cuvinte sunt mai mult
pe sub valuri, incercand - si reusind cateodata - sa iau cate unul. Se
intampla rar insa. Nici nu pot sa va descriu sentimentele si bucuria care ma
coplesesc atunci cand in sfarsit ajung deasupra... Din pacate nu dureaza
mult. Pe cat de efemer este sentimentul de reusita, pe atat de puternic este
in intesitatea cu care-l traiesc.

Sunt putine momentele in care sunt intr-adevar deasupra valului. Aceste
momente reprezinta insa pentru mine tot ce-i mai frumos in viata. Ele nu
sunt legate de un domeniu aparte. Uneori iau un val pe care scrie
'educatie', alteori iau un val pe care scrie 'viata personala' ( asta din
pacate incerc sa-l prind mereu, si nu prea reusesc deloc ), altul pe care
scrie 'cariera'. Nu poti sa sti niciodata care va fi urmatorul val, insa ai
datoria sa-l astepti si sa incerci cat poti de tare sa fi deasupra.
Momentele in care prind cate un val falnic si ma duce pana la mal au un
numitor comun: o sclipire de fericire. Pentru unii astfel de sclipiri de
fericire sunt deajuns in viata, insa pentru mine ele reprezinta doar o
mostra din ce poate oferi viata. Nu ma voi opri pana nu voi ajunge un surfer
cu experienta, un surfer care va sti sa-si tina echilibrul pe orice val, fie
ca este 'educatie', 'cariera', sau 'viata personala'. Mai am mult pana sa
ajung la stadiul acesta avansat de profesinalism in lupta cu viata, insa nu
ma voi lasa pana nu invat tot ce se poate invata din aceasta lupta. Si poate
atunci, de abia atunci, voi reusi sa ies invingator...