Ultimele logări

Alexandra Alb Tătar

Alexandra Negru

enordenelvi

Alexandru Corneliu ENEA

Zavalic Antonia-Luiza

Leonard Parker

Jimmy, Green

Sandu Florin

mariniuc viorica

Cristian Petru Balan

Alin Zamfir

Jimmy, Green

Morar Nucu

Alin Zamfir

Gabriel Perianu

Dicţionar de rime

Dicţionar de rime

Texte create interactiv

Fiecare text din această rubrică este creat prin participarea alternativă a membrilor site-ului.

oamenii
   Autor: Teodor Dume

 doamne! *
 doamne! toate degetele lumii arată înspre tine de parcă ai fi singurul vinovat pentru neputinţa lucrurilor. Până şi povestea cu "a fost o dată" îmbracă minciuna, adevărul e caumflat peste ultimul cuvânt, însă nimeni nu ştie cum arată lumina fără tine *
 caci tu esti in tot si in toate, iar fara tine, nimic nu se poate. Simt ca imi atingi in fiecare clipa timpul, secundele se transforma in cioburile unui caleidoscop pe care soarta il roteste cum vrea *
  Doamne câte degete se îndreaptă spre tine şi niciunul nu rămâne îndreptat în zadar, niciunul neprivit, niciunul neatins de lumină şi, în toate întoarse spre noi ne atingi întru luminare, întru vindecare, credinţă. *
 Și parcă nu ar fi de ajuns trupurile noastre în care ținem sufletele obosite *
 Iarna aceasta veșnică ia-o de la mine! *
 Pentru ca iernile copilariei noastre ne-au uitat, refugiate intr-un timp pierdut! *
 Timpul mă trage în neființă. Veșnicia Ta îmi dă răgaz. Răgaz să mai trăiesc. Viaţa vieţii mele. *
 viaţa vieţii mele stă în carapacea unor cuvinte pe care nu mai învăţat încă să le pronunţ...viaţa vietii mele e doar o silabisire, doamne, doar un exerciţiu al unei continue repeţiţii?...Răgayul meu nu înseamnă simularea unei morţi, prefăcută, ascunsă în vertrebele celuilalt?... *
 Vetebre de omenire cuprinse în echipele de evlavie. Numai cuvinte. Sufletele surde se înaripează de muțenia lor. Hoarde de vertebre. *
 Vin. Se duc. Mărșăluiesc îndepărtate de a rostului dreptate, geaba au privirile, mâinile ridicate cu solemnitate. Zuzet, pasi de ienicer. Auzi, murmurul sufletelor ce pier? *
 ai atins ochii ce toarnă chinul? cum de te-ai pierdut în osul tău fricos de sabia care brăzdează cerul. Tăcerea ta e viața noastră, te iubim, cu plăcerile noastre cu tot, muritorule. Oh! Doamne ce de ieniceri *
 Timpul de mi l-ai dat să dea forma clipei trupului și gândurilor mele, ce-am știut face cu el? *
 ... dacă oasele mele și nervii mei, lumina ochilor și perii capului meu nu ți-au fost ascunși încă de pe vremea întocmirii mele în căușul cald al pântecelul mamei cum de m-ai îngăduit să am un suflet de-a dreptul înghețat pentru cei ce erau îndreptățiți să primească toată dragostea cu care m-ai îmbogățit... cea pe care am dăruit-o cu prisosință celor ce avea să mă aștearnă cărare pașilor lor grăbiți... de ce să fi simțit gustul sălciu al minciunii spusă celor care-mi sorbeau cuvintele și beția năucitoare a adevărului de care nimeni nu mai aveanevoie... oasele mele, acestea, aleargă Doamne în sus și în jos de o vreme întru deslușirea drumului celui mai aproape de sufletul neodihnit ce ai pus în mine... *

Contribuie la acest text

Cele mai noi texte în atelier:

Textele următoare au fost considerate nesatisfăcătoare de un editor. Toţi membrii site-ului sunt încurajaţi să ofere comentarii şi păreri constructive la aceste texte, pentru a-i ajuta pe autori să îşi îmbunătăţească creaţiile viitoare.

nu are texte