Eseurile filosofice și lingvistice, reunite sub titlul „Manifestarea de sine. Interfața dintre lumea așa cum este și cum ne apare”, autor, Clara Emilia Dolcu, au apărut la Editura Junimea. Versiunea
Se făcea că, privind prin unicul geam al camerei, întunericul nu era doar noapte, ci Noaptea însăși ființă veche, soră cu Timpul, născută din spuma lumii. Se așeza pe pervaz ca o pisică neagră, cu
Capitolul 9: Mehyt
În casa celor doi băieți și a bunicii lor, aerul era întotdeauna proaspăt, impregnat cu miresme de citrice sau de flori suave, Shehrazad având mereu grijă să țină la distanță
După ce-l săltase securitatea și-l eliberase după doar o săptămână, Grig fusese privit, multă vreme, cu neîncredere de colegii de la spital. Mutalău fusese și înainte dar imediat după incidentul
Dimineața, într-un colț liniștit al internetului, platforma oftează ca o seră veche. Nu se mai laudă, nu mai strigă — doar foșnește, ca un ghiveci care încearcă să-și amintească ce floare trebuia să
Uneori, în locurile unde ar trebui să domnească dialogul, se așază o liniște forțată. Nu pentru că oamenii nu ar avea ceva de spus, ci pentru că cineva apasă pe butonul de „off-topic”. Asemenea
Nu-și permitea să ridice tonul la maică-sa dar începuse să se exteriorizeze la club unde ajunsese să țipe și să vorbească ca un birjar cu milițienii pe care-i antrena. Căpitanul care răspundea de ei
”Păpușica mea-i bolnavă, palidă și foarte slabă,/Nu mănâncă, nu-i e foame, toată ziua doarme, doarme.” Plâns și hohote de râs. Lacrimi și aplauze. Lacrimile erau ale mele iar cei care se distrau erau
Prizonier visării
Se simțea în mijlocul fetelor ca într-un ciclon. Îl asaltau cuvintele lor frivole, gândite parcă să-l provoace emoțional. După lunga călătorie din Oltenia până pe litoral,
Mesajul din Noapte
Noaptea îl ținea treaz, ca și cum ar fi vrut să-i amintească de toate lucrurile pe care nu le spusese. Întins în pat, asculta cum tăcerea se adâncea în jurul lui. Avea un telefon
Cine murise?
De altfel, singura problemă cu adevărat serioasă. Groapa se tot lărgea odată cu fixarea punctului de pe fundul ei. Cu cât era privită mai adânc, cu atât marginile se urcau mai mult.
Înainte ca oamenii să învețe să măsoare viața prin rotația stelelor și înainte ca marile civilizații să-și ridice templele spre constelații moarte, exista în adâncul universului o regiune despre care
M-am trezit în toiul nopții cu aceeași senzație mecanică pe care o ai când corpul se ridică singur din pat. Nu gândești. Nu visezi. Doar mergi spre baie cu ochii pe jumătate închiși și cu mintea
Apartamentul era sufocant de tăcut. Părinții lui dormeau adânc în camera alăturată, complet străini de ce avea să urmeze. Aerul mirosea a lemn vechi și a somn greu. Vlad stătea lângă masa din hol,
Azi-noapte am rămas treaz mult timp după ce m-am ridicat din somn, fără să aprind lumina, fără să forțez desprinderea de ceea ce văzusem, fiindcă sunt trăiri care, atinse prea repede de realitate, se
Plutesc în om amintiri care nu încep cu imagini, ci cu o atmosferă, ca și cum sufletul ar fi precedat vederea, ca și cum înainte de ochi ar fi existat o memorie mai veche decât lumea însăși, una care
Au trecut anii, s-a schimbat regimul politic, fecioraşul a devenit fecior, s-a calificat muncitor minier în cariera de piatră, a fost recrutat în armată la 23 de ani, în 1947. Războiul a trecut pe
Capitolul 4
În bucătăria Casei Vânturilor, tensiunea se putea tăia cu cuțitul. Anemo se plimba agitat, cu picioarele goale pe gresia rece, pierdut în gânduri, când telefonul din buzunar îi vibră