Lumini ºi umbre
sperjur!
mi-a strigat întunericul cu faþã umanã
iar martorii-candele s-au stins de atâta suflare
am rãmas singur
într-o cutie fãrã abajururi tixite de lumini palide
umbrele-au deschis uºa la perete
nici nu stiu cate umbre ti-am facut cadou primavara asta
verdele se desface razvratindu-se
ºtiu
vor veni vremuri când când îi va face loc galbenului aprins
în fiecare frunzã acum albã
în fiecare frunzã acum neagrã
in fiecare frunza acum toamna
felii de culoare din rãzboiul lor mediatic
ºi mai ºtiu cã tu
ºi mai ºtiu cã tu
ºi mai ºtiu cã tu
raspandindu-se intr-o geniala dispunere de zambete
raspandindu-se intr-o geniala dispunere de zambete
putem sa ne lipsim de culori, vom inventa o altfel de simtire
fara masuratori exacte, fara contractii , dilatari si alte spasme telurice