Memoria ploilor
vâlvãtãi de ape danseazã frenetic
aurore trezind dincolo de roºii orizonturi
palmele nopþii frãmântã aiuritã lumina
mi-e bezna opaca pe vaz in surdina
ºi-mi curg de pe gene amoruri uitate
pictandu-mi pe buze icoane uscate
ascunde-mi în pleoape havuz de tãcere
frate de sânge al ploilor
pieptul îºi curge suspinul
printre buzele încremenite în nemiºcare
uitând mângâierea trecutei fericiri
îmi tund aripile pânã la sânge
ºi te þin strâns de mânã sã nu mã mai pot înãlþa
cu stolurile uitãrii
iar tu mã inunzi pe braþe pe ochi pe buze
Această poveste este închisă și nu mai acceptă contribuții.