cu diacritice
pentru cã textul anterior a fost mãcelãrit
e important cum ºi ce scriem
cum de prãpastie e nevoie
sã-i imaginãm cerului rãdãcini
sau mãcar niºte fire albastre, acolo
sã mai coboare ºi îngerii pe la noi
e important din aripi sã nu facem pene
nici peniþe din zbaterea lor
vin vremuri critice, nici nu s-a uscat cerneala în slove
durerile au uitat zgaibã sã prindã
cine sã le mai ia în seamã
poþi sã cobori ºi tu la punctul critic
doar cu viaþa luatã în piept
doar cu viaþa luatã în piept
doar cu viaþa luatã în piept
doar cu viaºa luatã în piept
doar cu viaþa luatã în piept
doar cu viaþã luatã în piept
doar cu viaþa luatã în piept
doar cu viaþa luatã în piept
doar cu viaþa luatã în piept
si sa-ti versi cu nesat inimile tale ca cercuri concentrice
si sa-ti versi inimile tale rotunde ca cercuri concentrice
si sa-ti versi cu nesat inimile tale ca cercuri concentrice
si sa-ti versi cu nesat inimile tale ca cercuri concentrice
si sa-ti versi cu nesat inimile tale ca cercuri concentrice
un inger macar si o intelegere?
doar cu viaþa luatã în piept
din simple aripi pene sa transformi
din simple aripi pene sa transformi
doar cu viaþa luatã în piept
cu o penita sa-ti un gand
scrisul - doar parfum de tãmâie peste duhoarea lucrurilor
in adormirea magnetica a gandului
cu inimile tale rotunde ca cercuri concentrice
doar cu viaþa luatã în piept
sa vezi cum lumea se inclina
sau, rostogolit, prin cel de fierbere
cel mai de jos al inteligenþei
cel mai de jos al inteligenþei
cel mai de jos al inteligenþei /sau cel din subsolul palatului prostiei.../ deºteaptã-te române din somnul ce aduce moarte.../renunþã la iluziii cu care te-amãgesc doar ºtabii...