poezea de varã cu pampon, bãrcuþe ºi la la la
poezea de varã cu pampon, bãrcuþe ºi la la la
ei spuneau: uite cum trece ziua ca o boare albastrã/hai sã nu o lãsãm sã se arunce în zadar pe fereastrã/
þine-o tu de bucle leag-o de perdea
She might actually like that/ si bemol si bemo si bemol/
ea spunea: uite cum trec cu ziua si ma inapoiez cu noaptea mai mult ca inainte
caci eu sunt eu si voi sunteti voi sa tineti mine
eu cunosc drumurile fiintei si puterile
voi doar o strigati in zadar sa se arate
sa va astepte sa se indure sa deschida ochiul asupra voastra
eu ma destept in fiecare dimineata cand suna ceasul, voi visati ca e noapte mereu
cand va veti trezi, veti sti oare ca eu am trudit si am iubit zi de zi
voi ce nu puteti intelege sensul acelor de ceas
apoi ne-am urcat liniºtiþi în bãrcile noastre ºi am plecat înspre casã, cam atât adicã nimic
undeva totuºi rãmãsese o intersecþie de sentimente ºi idei
fiinþa trebuia sã o parcurgã cât era nevoie
ºi ne-am spus cã ceva mai frumos nu se poate
cineva a scris pe asfalt cã nici nu se poate ceva mai frumos