fãrã nume
aceasta nu este o poezie ci doar un om care nu vrea sã moarã
mâncat de sine
ascuns sub ruine
de cine?
de poezie da, da, de poezie
...plouã încet printre cãrãmizile tãcerii, cu picuri mari de praf
deºi nu e vie, ploaia încearcã totuºi
sã umple cu cer golurile din oameni .
lumea se inscrie la pariul lui pascal
ºi-"n cimitir paºte un cal..."
ºi uite-aºa un poem miºto se duse la canal...
final banal, banal final...
prin care nu poti vedea inceputul
totusi centrul vrea sa existe aºa imperfect decât deloc
el nu-ºi dezice înalta esenþã
peste toate doar ploaia
ramane sa stoarca ultimul strop
suflete de pamanteni - nori
Această poveste este închisă și nu mai acceptă contribuții.