oraºul nu îºi cunoaºte porþile/dimineaþa îºi prelinge umbra peste umerii lui/împ

exact la ora dulce când Rosalul trebuie sã vinã

Dan Cârlea

oraºul nu îºi cunoaºte

porþile/seara îºi prelinge umbra

peste umerii lui/uºurându-l

locuitorii se plâng unii altora

simple rotiþe\ aºa se simt în adâncul inimilor

azi se stricã mâine nu mai au valoare

ºi ce dacã ºi ce dacã ºi ce dacã

eu sunt nemuritoare

desenez castele pline de ºerpi

apele pãmântul focul aerul construiesc doar mie visul

din seminþe de mere iubirea gravidã mãnâncã

mamã vreau puteri mai mari strig din pântec

sã sparg zidurile oraºului doar gândind schimbarea

vreau s-absorb tãmãduire luminã ºi cântec/ sã trezesc apele sã rupã zãgazul porþile/ oraºului

Miruna Dima