poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3061 .



Sindicatul divortatelor
scenariu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [coculeana ]

2006-09-23  |     | 



Scena 1
Într-un magazin de lux pentru încălțăminte de femei. Patroana, Monica Popescu este o femeie trecută de 40 de ani. Intră nervoasă-n magazin și spune vânzătoarei Nina Ionescu:
-Astăzi nu avem vânzare de peste 5 milioane de lei, te paște o concediere de zile mari,Nino!
Nina Ionescu ,care era vânzătoare-n acest magazin de peste un an, știa placa șefei, spuse în gând;
-Să te ia naiba de parașută, m-ai terorizat cu aceste vorbe timp de un an. A venit iar nervoasă la magazin.
Monica o vede că face mărunt din buze și o întreabă:
-M-ai înjurat cumva?
Tresărind, Nina îi răspunse:
-Nu șefo, mă uitam ce bine-ți stă cu blugii acestia, arăți super.
Monica Popescu, fost recepționeră la un hotel din Mamaia, actualmente patroană, îi răspunse iritată:
-Lasă gargara că acum sosesc clienții. Tu te gândești doar la pârlitul de bărbat al tău. Te-a părăsit, a plecat cu proasta aia de Roza. Pagubă-n ciuperci, clopotari pe toate drumurile. Oameni cu caracter nu găsești.
Apare o clientă îmbrăcată modest, care dorește o pereche de pantofi. Alina Munteanu, fostă inginer chimist, lucrează astăzi ca profesor la o școală din mediul rural. Ea spuse vânzătoarei Nina ,care o măsura din cap-n picioare;
-Drăguto, te rog ,perechea aia roșie cu toc mic.
Nina îi spuse agitată:
-Doamnă ,sunt de piele, cred că nu dispuneți de bani ca să-i cumpărați?
Alina tare curioasă o întrebă:
-De unde știi dumnata că eu nu am bani să-mi cumpăr acei pantofi?
Strâmbând din nas, Nina-i răspunse:
-După bluza necălcată de pe dumneata și lipsa flecului de la pantoful din piciorul drept.
Apare patroana Monica ,spunându-i:
-Uite Doamnă, aceștia sunt din înlocuitori, vi se potrivesc excelent cu frumoșii cercei.
Alina Muntean,îi probă,scoase banii din portofel și plecă, trântind ușa de la intrare.
Monica-i spuse Ninei:
-Avem baftă de clienți second hand,cum a fost și țoapa asta, care a plecat.
După o jumătate de oră ,apăru cu o falcă-n cer și cu alta-n pământ Alina Munteanu, care le avertiză:
-Nu vă este rușine?
-Vindeți pantofi defecți, nu mai există nici un toc la acest pantof din înlocuitori.
Nina Ionescu, holbă niște ochi și spuse:
-Cucoano, duci lipsă de bărbat că ești așa isterică?
-Pantofii erau buni și nu se mai primesc înapoi.
Alina Munteanu o amenință:
-Mă duc să vă reclam la Protecția Consumatorului, să vedeți voi, amenzi pe capul vostru.
Apăru Monica Popescu, dându-se mare patroană, spuse;
-Schimbă , dragă pantofii acestei femei necăjite, să nu mai facă tămbălău.
Alina-i arătă cu degetul la obraz și spuse:
-Necăjită ești tu , parașuto!
Eu nu am bărbat-n casă, dar tu ai trei straturi de cremă pe față, nu te vede soțul tău că arăți ca o paiață.
Monica se pregătea să îi tragă o palmă, atunci apăru Nina care spuse:
-Dragă, șefa nu are bărbat, eu nu am, dacă zici sincer că nici tu nu ai, facem un sindicat al femeilor divorțate.
Scena 2
Toate trei proaspete prietene s-au întâlnit la o cafea . Cea care le-a invitat a fost Nina Ionescu. Aici după o mică bârfă, Monica le spuse:
-Sunt multe femei divorțate-n aceste vremuri și la nimeni nu a venit ideea să formeze un sindicat al acestor femei.
Alina Munteanu ,le spuse:
-La noi în Învățământ, cred că sunt cele mai multe femei divorțate. Avem meseia de așa natură, nici un bărbat nu ne mai suportă.
Monica,ca o filozoafă spuse:
-Idiotul meu de soț s-a încurcat cu fata prietenei mele cele mai bune. Merge și acum cu alte fete mult mai tinere decât actuala lui soției
Nina ,supărata ,le spuse :
-Copii mei zic : tatăl lor nu este decât un donator de spermă, nu-l interesează nimic, dar va veni ea și bătrânețea.
Alina, le anunță calmă:
-Spuneți unde stabilim sediul?
După ce stabilim sediul , ne ocupăm și de anunțul legat de membrele noastre de sindicat
Alina, le propuse următoarele:
-Putem deschide acel sediul al sindicatului la mine. Eu nu am copii, am doar un câine prietenos cu musafirii.
Monica replică:
-bine, am găsit sediul, dar anunțul despre acest sindicat îl dăm pe Internet, este mai modern decât la ziar.
Nina, sări de bucurie de pe scaun și le spuse;
-Este fain, eu am avut o prietenă care s-a căsătorit cu-n japonez la Osaka. A nimerit așa de bine că o duce ca-n rai ea cât si toți ai săi.
Timpul a trecut ca o săgeată iar peste un an rezultatul înființării acestui sindicat a fost următorul:
Sindicatul Divorțatelor avea 5ooo de membre din Constanța și împrejurimi. Toate aveau șepcuțe cu sigla S.l.D(SINDICATUL LIBER AL DIVORTATELOR). Plăteau cotizație lunar și erau într-o dispoziție de zile mari. Cele trei prietene au ajuns bogate însă amnezice- au uitat ca pe vremuri unele cochetau cu sărăcia.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!