- premiul "Visul" 2006.


Personajele:

El-unitar
Ea-delicatã
Gnos – uºor enervant








Scena I

[O camerã simplã, cu canapea (sau douã fotolii), covor ºi birou cu telefon. Ea se plimbã vãdit emoþionatã. Sunã telefonul, ridicã receptorul ºi discutã precipitat.]
Ea:
- [entuziasmatã] Bunã, Camelia! Ce se mai aude cu concursul?
- [dezamãgitã] Ok, deci nu se ºtie încã nimic…
- [reticentã] Bine, atunci mai discutãm… Pa-pa, succes!
El:
- [îºi face apariþia intrând vijelios, radiind de energie] Dragã, ai în faþa ta un câºtigãtor.
- [mândru] Marele premiu pentru cel mai performant autoturism. Adjudecat! Brevetat! Omologat!
Ea:
- [bucuroasã, puþin plictisitã] Oricum mã ateptam!
- [mai binevoitoare, sincerã] Mã bucur mult!
El:
- [impulsiv] ªi încã ceva. Am o surprizã pentru tine. Mergem câteva zile de capul nostru. Numai noi doi. Hotãrâm pe traseu unde. Maºina ne aºteaptã jos.
Ea:
- [puþin panicatã] Plecãm acum? Dar n-am fãcut bagajele, n-am pregãtit nimic…
El:
- [o întrerupe hotãrât] Luãm într-un minut strictul necesar. Cumpãrãm ce ne trebuie pe drum. De multe ori mi-ai spus cã þi-ai dori o astfel de excursie.
- [promiþãtor] Uite, nici nu-mi iau mobilul cu mine, sã nu zici cã-s eu ãla rãu. Nici o urgenþã de afaceri nu ne va întrerupe.
Ea:
- [entuziasmatã] E fantastic!
[Ea apucã repede o poºetã, se împiedicã gata-gata sã cadã. El o sprijinã ºi râd amândoi.]
El:
- [nerãbdãtor] Gata! Mergem?
Ea:
- [se îndreaptã spre uºã; ºovãie, se întoarce] ªtii, aºteptam un telefon. Am fost propusã pentru premiul…
El:
- [împãciutor, uºor sarcastic] Dragã, ai tu nevoie de banii ãia?
- [vãzând cã nu e prea convinsã] Hai, oricum ia-þi tu telefonul cu tine, suntem în mileniul trei, avem televizor, internet ºi aºa mai departe…
[Ies pe uºã. Se aude portiera ºi pornirea maºinii.]
Ea:
- [fericitã] Deci unde mergem?
El:
- [încercand sã fie spontan] Hai sã dãm cu banul!
[Se aude un scrâsnet puternic de frâne, apoi un zgomot ca o cãdere a unei maºini într-o prãpastie]

Scena II

[Intrã cei doi, speriaþi, netezindu-ºi hainele. Sunt ºi mai speriaþi când vãd la biroul lor un bãrbat destul de comun, cu o figurã jovialã]
Gnos:
- [amabil dar uºor plictisit] Nu vã sfiiþi, intraþi porumbeilor; hai, hai, hai [le face semn cu mâna ca ºi cum ar împrãºtia seminþe pentru porumbei]… Un-doi, un-doi!
El:
- [o împinge pe Ea în spatele sãu într-o atitudine protectoare. În tot decursul schimbului de replici între El ºi Bãrbat, îi va privi puþin speriatã ºi nerãbdãtoare pe amândoi] Ia ascultã! Cine eºti ºi ce-þi imaginezi cã faci în casa mea?
Gnos:
- [fãrã urmã de intimidare] Ai dreptate, am uitat sã mã prezint! Sunt Gnos, asistent în justiþia divinã. Fac ceea ce trebuie fãcut fãrã sã trebuiascã.
El:
- [ridicã receptorul] Ai un minut sã pleci imediat pânã când vor ajunge poliþiºtii!
Gnos:
- [amuzat] Chiar dacã ai reuºi sã-i contactezi accidental, nu ar ºti sã ajungã la neajuns sau sã pãtrundã în nepãtruns!
El:
- [se enerveazã] Ai apucat deja sã tai firele!
- [impunãtor] Ai idee cu cine vorbeºti?
Gnos:
- [fãrã sã-i pese] Calmaþi-vã. Pentru început spuneþi-mi cum aþi murit.
El:
- [puþin mai calm, luminat, îi ºoipteºte ei] E nebun. Hai sã vedem cum scãpãm de el!
- [îl ia ferm de umeri ºi îl duce spre uºã cu intenþia clarã de a-l da afarã] Hai sã mergem, þi-a ajuns!
- [stupefiat, deschide uºa ºi constatã cã în loc de ieºire aceasta acoperã un zid] Stai, dar, cum? Când au avut timp alþii sã zideascã uºa atât de rapid?
Ea:
- [stupefiatã la rândul ei] Abia am intrat!
Gnos:
- [netezindu-ºi degajat hainele, se întoarce la birou] Deci, revenind, spuneþi-mi cum aþi murit!
El:
- [îngrijorat] Sã vezi cã de acum vom fi blocaþi aici cu el!
Gnos:
- [relaxat] Ah, nu, eu pot ieºi ºi intra oricând vreau.
El:
- [ºi mai îngrijorat, adresându-se ei în ºoaptã] E cu siguranþã nebun!
Gnos:
- [plictisit] Hai odatã, ar fi trebuit sã treceþi de acum din stadiul de pre-adaptare! N-am toatã ziulica doar pentru doi porumbei! Spune-þi-mi odatã cum aþi murit!
Ea:
- [puþin concentratã, calmã] Spui cã am murit?
- [întorcându-se spre El, insinuant] Dacã are dreptate?
El:
- [o îngânã piþigãindu-ºi glasul] “Dacã are dreptate?” Cum sã te fac sã înþelegi? “Dacã mã îndoiesc înseamnã cã gândesc, dacã gândesc înseamnã cã exist”. Descartes, nu mai ºtii? Simplu, nu?
Ea:
- [nu foarte convinsã] ªi totuºi…
Gnos:
- [foarte plictisit] Nu vã aflaþi acum ceva timp într-o maºinã? Nu aþi cãzut cumva într-o prãpastie? Dacã mori nu înseamnã neapãrat cã nu mai exiºti!…
Ea:
- [încremenind] Sã ºtii cã are dreptate!
Gnos:
- [sictirit] Porumbeii nu-ºi pun întrebarea cum de s-au pomenit aºa tam-nesam în casã?
- [mai împãciutor] Ei, aflaþi cã vi s-a creat acest spaþiu special ca sã vã simþiþi în largul vostru. De aceea vi s-a dat ºi iluzia corporalitãþii.

El:
- [puþin speriat] Dar… [Se duce repede spre fereastrã] Nu se mai vãd luminile hotelului, nici reclamele luminoase!
- [mai speriat] Doar o ceaþã groasã, verzuie!
Ea:
- [mai liniºtitã, cu o voce uºor apocalipticã] Þi-am spus eu!…
[El scuturã din cap violent]
Gnos:
- [grãbit, rutinizat] Sper c-am fost destul de clar. Hai cã nu sunteþi nici primii nici ultimii care mor. Veþi vedea cã nu-i mare scofalã!
- [cu bunãvoinþã] Deci, cine sunteþi?
El:
- [încã puþin tulburat, dar cu o mândrie crescândã] Sunt Eusebiu Mândrilã. Producãtor de automobile, acþionar la…
Gnos:
- [îl întrerupe puþin plictisit, întorcându-se spre ea] ªi tu?
Ea:
- [puþin curioasã, nedumeritã] Ana Lupu. Acriþã la teatrul “Euripide”.
Gnos:
- [amuzat] De fapt ºtiam ºi cine sunteþi ºi cum aþi murit. Am vrut sã facem puþinã conversaþie ca sã vã veniþi în fire.
- [relaxat] Oricum, îmi pare bine.
- [urmând o secvenþã de conversaþie stereotipizatã, lãsând rutina sã se întrevadã] Uite ce-aveþi de fãcut! O luaþi la dreapta sau la stânga. La dreapta o iau cei care meritã iar la stânga ceilalþi.
Ea:
- [speriatã] ªi de unde ºtim dacã meritãm sau nu?
Gnos:
- [ironic, imitând tonul cu care El a propus hazardul înainte de cãderea în prãpastie de la sfârºitul primei scene] Hai sã dãm cu banul!
- [râde în hohote, þinându-se eventual cu mâinile de piept sau de burtã]
Ea:
- [uºor iritatã] Deci? Cum ne dãm seama?
Gnos:
- [relaxat] Asta nu-i o problemã! Se rezolvã. Majoritatea merg la dreapta. Singura condiþie este sã fi lãsat ceva în urma voastrã care sã vã poarte numele mai departe. E de ajuns sã fi fãcut mãcar un copil. ªtiþi cum se spune: “Cine n-a fãcut mãcar un copil, nu a construit o casã ºi nu a sadit mãcar un pom, nu-i om”. Se rezolvã, cum v-am spus! Doar copilul atârnã cel mai mult în balanþã!
Ea:
- [îngrozitã] Nu avem nici un copil.
El:
- [entuziasmat, energic] Dar am fãcut mai multe case!…
Gnos:
- [tãios] Asta nu se pune!
- [binevoitor] Deci, spuneþi cã n-aveþi copii. Se rezolvã, nu-i un caz disperat. Sunt convins cã aveþi destule fapte bune în C.V. Nu cred eu c-o s-ajungeþi în þinutul spiritelor amorfe, anoste.
Ea:
- [puþin speriatã] Cum e acolo?
Gnos:
- [indiferent] Ah, pãi cu ele e o mare problemã. Cele mai multe dintre ele vor sã fugã. De aceea, unele spirite damnate sunt împletite strâns. În afarã de spirite împletite, mai avem spirite pisate ºi pastã de spirite. În felul acesta rãmân dizolvate ca sã nu fugã pânã la judecatã, deºi nu vãd unde-ar putea s-ajungã!
- [activ] Acum, porumbeilor, scoateþi-vã la ivealã meritele, cât mã duc sã mã consult cu cineva mai de sus.
[Bãrbatul iese fãrã a întâmpina nici o problemã cu uºa.]
El:
- [mândru] Dragã, nu-þi face griji! ªtii cã întotdeauna te-ai putut bizui pe mine! La cât ai fost de cãscatã! Nici nu vedeai pe unde calci.
Ea:
- [ofensatã, cu resemnare] ªtiu asta!
El:
- [mai blând] Gândeºte-te numai la câþi amãrâþi am dat de lucru în toate societãþile la care am fost acþionar.
Gnos:
- [se întoarce cu un teanc de ziare] Au apãrut anunþurile despre voi în rubrica de decese. Îmi cer scuze dacã v-am fãcut sã aºteptaþi. V-am consultat C.V-urile. Sã spunem cã aveþi oarece fapte bune
- [calm] ªeful meu a hotãrât cã, dacã oamenii vã pomenesc, amintindu-ºi numele vostru, sunteþi salvaþi.
- [se întoarce spre el] Ai dat de lucru într-adevãr la mulþi, deºi trebuie sã recunoºti cã scopul tãu principal nu a fost acesta… dar ºi-au câºtigat ºi ei existenþa pe lângã tine. În clasa a patra ai declarat învãþãtoarei cã ai ajutat o bãtrânicã ºchioapã ºi surdã ºi pe soþul ei orb ºi ciung – motiv pentru care nu-ºi purta acel baston alb special – sã treacã strada, dar nu se probeazã, mã rog, poate s-a voalat partea aceasta din filmul vieþii tale… ªi mai sunt astfel de mici pete albe acoperind locurile în care ar fi trebuit sã se întâmple anumite fapte bune declarate ºi, cel puþin aparent, înflorite niþel…
- [se întoarce spre ea] Tu ai încântat spiritele atâtor spectatori. Ai fost în general foarte amabilã cu cei din jur ºi ai declarat în repetate rânduri cã nu poþi gândi rãu despre nimeni, dar ai mai avut ºi astfel de gânduri… ai fost destul de orgolioasã deseori.
- [cãtre amândoi] Mã rog, în mare e bine. De aceea, [ton solemn] ºeful meu a hotãrât sã mergeþi la dreapta dacã vã pomeneºte cineva numele ºi prenumele în presã, demonstrând astfel cã aþi lãsat ceva în urma voastrã ºi fãrã a avea copii, pe altã cale.
- [cautã grãbit ºi citeºte frânturi] “Industriaºul Eusebiu Mândrilã, mort într-un accident de maºinã împreunã cu soþia sa.”
- [foarte ironic recitând expresiile stereotip] “Colegii de serviciu de la Compania…bla-bla…[ironic] înmãrmuriþi de durere regretã disparitia prematurã…bla-bla…Eusebiu Mândrilã ºi soþia sa…bla-bla…[strâmbându-se] lor flori, nouã lacrimi ºi dor…”
- [amuzat] Vãd cã pãmântenii au rãmas la fel de originali cât erau ºi la ultimul ziar ce mi-a picat în mânã.
- [plictisit] “Eusebiu Mândrilã ºi soþia sa”
- [Mai cautã] Bla, bla, bla… Toate anunþurile sunã absolut la fel.
Ea:
- [îngrozitã] Mie nu-mi pomeneºte nimeni numele?
Gnos:
- [mai cautã, ajunge la ultimul ziar] A, iatã! “Actorii teatrului Euripide anunþã tragica dispariþie a regretatei artiste Ana Lupu”…bla, bla, bla… “proaspãt laureatã a premiului “Actori din lumea-ntreagã””.
Ea:
- [batând din palme fericitã] Am luat premiul! [Apoi îºi revine vãzând cceilalþi doi o privesc curios]
Gnos:
- [grãbit] Mã duc sã-l anunþ pe ºef cã totu-i în regulã.
- [face câþiva paºi dupã care se întoarce] Porumbei, sã fiþi cuminþi! Vedeþi sã nu faceþi vreo prostie.[iese]
Ea:
- [rãsuflând uºuratã] Am scãpat uºor! Ce emoþii am avut!
El:
- [mulþumit] Vezi, Ti-am spus cã te poþi bizui pe mine!

Ea:
- [uºor ironicã] De ce? Toate anunþurile despre tine nu-mi pomeneau numele! Tot colegii mei m-au pomenit.
El:
- [admiþând împãcat] De fapt, ai dreptate.
[Ea se întristeazã ºi tace.]
- [intrigat] Ce s-a întâmplat? Nu eºti mulþumitã?
Ea:
- A, ba da! Însã…mã gândeam cã acuºi vom ieºi de aici prin dreapta, dar… nu voi afla niciodatã ce e… în stânga… [disculpându-se] nu cã aº fi vrut sã ies pe acolo, normal… dar, ºtii… curiozitatea, dorinþa de cunoaºtere…
- [alintându-se vãzând cã el nu zice nimic] Nu m-aº putea uita oare mãcar puþin?…
El:
- [sceptic, ezitând] Nu ºtiu ce sã zic, nu cred cã e bine…
Ea:
- [rugãtoare] Doar tu nu faci nimic rãu, lasã-mã doar pe mine, te rog…
El:
- [resemnat] Bine, cum vrei.
Ea:
- [se preface cã face doi paºi spre stânga, dupã care fuge speriatã în braþele lui] Mi-e teamã sã merg singurã!
- [se pisiceºte] Haaai cu mine!…
El:
- [o priveºte prostit câteva momente, dupã care cedeazã] Bine, dragã. De fapt, cred cã am regreta într-adevãr mai târziu dacã nu am vedea ºi ce e acolo.
- [se îndreaptã împreunã spre stânga, ea rãmânând puþin mai în urmã. El se întoarce brusc spre ea] ªi totuºi, Gnos ne-a spus sã nu facem vreo prostie…
Ea:
- [calmã, logicã] ªi ce, asta e o prostie? Eu zic cã dacã erau în locul nostru niºte oameni absolut obiºnuiþi, nu ar fi avut nici o curiozitate…
El:
- [mai liniºtit, privind-o cu drag] Ai dreptate.
Ea:
- [venind mai aproape de el ºi înconjurându-i gâtul cu braþele, alintându-se] De fapt, n-ai vrea sã mergi tu ºi pentru mine?…
- [disculpându-se ºi pisicindu-se în continuare] Mi-e teamã cã imaginile dinãuntru m-ar putea afecta, m-ar putea tulbura prea tare, dacã sunt prea sumbre sau violente…
- [cu inocenþã] ªtii cã sunt uneori prea sensibilã pentru anumite realitãþi cu surplus de duritate…
El:
- [suspicios dar înmuiat, cu o nuanþã de glumã] Nu ºtiu ce sã zic, dacã ar trebui sã te las sã mã manipulezi aºa…
Ea:
- [ironicã, glumind dar cu un ton vãdit inocent] Ce, þi-e teamã de cãderea omului prin femeie?
- [fluturându-ºi genele precum Eva în zorii Timpului] Nu te rog sã mergi precum Orfeu în infern pentru mine, ci doar sã arunci o privire din prag… ªtii cã întotdeauna m-am putut bizui pe tine când n-am fost în stare sã mã descurc singurã, aºa cum þi-a plãcut mereu sã subliniezi…
El:
- [adamic, simþindu-se foarte puternic] Bine, mã duc.[îi zâmbeºte uºor caraghios, larg]
- [se apropie uºor de ieºirea din stânga ºi încearcã sã îndepãrteze foarte puþin cortina, moment în care brusc se retrage gata-gata sã cadã, ca ºi cum ar fi primit o loviturã foarte puternicã] Au!
Gnos:
- [intrând, cu reproº] Doar v-am avertizat! Vãd cã omenirea nu învaþã nimic din propriile greºeli! Istoria se repetã!
El ºi Ea:
- [repede, speriaþi] Ne pare rãu! Mai dã-ne o ºansã.
Gnos:
- [supãrat] Nu depinde de mine sã vã iert. Acum n-am ce sã vã mai fac! Va trebui sã mai staþi în aceastã camerã încã o sutã de ani.
- [consolator] Dacã ºi atunci vã pomeneºte cineva, sunteþi salvaþi.
- [grãbit] Acum vã las. Ne vedem peste o sutã de ani.
- [vãzând uimirea de pe chipul celor doi] Care-i problema? Veþi dispune de ceea ce v-a lipsit întotdeauna în timpul vieþii.
- [ceilalþi privesc întrebãtori] Apropos, pentru cultura mea generalã, de ce nu aþi fãcut nici un copil?
El ºi Ea:
- [într-un glas] N-am avut timp!
Gnos:
- [satisfãcut] Ei, vedeþi! Acum o sã aveþi timp, slavã Domnului!
- [prãpãdindu-se de râs, sadic] Dar nu mai poate fi vorba de nici un copil!…
- [cei doi îl privesc uºor iritaþi, el îºi revine indiferent] Pe bune, trebuie sã plec. Cum v-am mai spus, nu sunteþi singurii care mor. La mai bunã vedere!
[Gnos iese cu teancul de ziare.]
El:
- [îngrozit] O sã stãm aici, numai eu ºi cu tine, timp de o sutã de ani?
- [frângându-ºi mâinile] Dar ºtiu cã am fost pedepsit, nu glumã!
- [glumind amar ºi indicând-o pe Ea cu mâinile] Se pare cã cedarea cãtre ispita cu formã umanã e gravã!
- [ridicându-se brusc de pe canapea, revoltat] Eu sunt om de acþiune. Înnebunesc aici!
- Mai bine mã punea sã car pietre cu roaba sau sã ridic o stâncã de dimineaþa pânã seara, care sã se rostogoleascã la sfârºit ºi sã mã punã s-o iau de la capãt!
Ea:
- [împãciuitoare] Nu ºtii ce vorbeºti. Hai, lasã, poate o sã ne întâlnim ºi cu Sisif ºi o sã vezi cã nu ai pentru ce sã-l invidiezi…
El:
- [disperat, sfârºit] Ana, tu nu-þi dai seama despre ce vorbeºti. O sutã de ani! Într-o camerã! Numai noi doi… o veºnicie!
Gnos:
- [bagã capul pe uºã] Pot sã mai aduc pe cineva… dacã îþi închipui c-o sã te plictiseºti…
- [extrem de amabil ºi de entuziasmat, vorbind precipitat] Se rezolvã. Tocmai a sosit un individ, un tip foarte pitoresc.
- [admirativ] Aratã bine… are niºte ochi…, o privire din aceea pãtrunzãtoare, aproape cã reuºeºte sã treacã ºi prin mine! E terorist. Acum jumãtate de orã a fost implicat într-o…
Ea:
- [îl întrerupe] Nu, nu este nevoie.
- [cãtre El, calmã] Liniºteºte-te. N-ai auzit niciodatã cã totul e relativ? Chiar ºi timpul!
El:
- [arãtându-i ceasul de la mânã] Pentru mine toate lucrurile sunt clare.
- [puþin fanatic] Uite, acul ãsta are nevoie de exact un minut ca sã se roteascã o datã, de douã minute ca sã se roteasacã de douã ori… ºi aºa mai departe. Poþi sã mã contrazici? Nu-i clar ca lumina zilei?
- [terifiat] Îþi dai seama de câte ori trebuie sã se roteascã minutarul acesta într-o sutã de ani?
- [agitat] Îmi trebuie pix ºi hârtie sã calculez!
Ea:
- [spontanã] Ai atâta încredere în mecanismele astea! Te-ai gândit cum ar fi dacã aici aceste reguli pe care te bazezi nu ar mai funcþiona?
El:
- [contrariat] La ce te referi? Nu înþeleg!
- [foarte sigur] Nu ar putea fi altfel!
Ea:
- [chicotind ca un spiriduº] Uite, dacã acului îi ia un minut sã se învârteascã o datã ºi douã ca sã se învârteascã de douã ori, cât crezi cã îi va lua sã se învârteascã de trei ori?
El:
- [uºor iritat] Evident, trei minute!
Ea:
- [ºi mai amuzatã] Uite, aºa îþi rigidizezi gândirea ºi îþi formezi prejudecãþile!
- [strãduindu-se sã ia o atitudine mai serioasã, observând uºoara lui iritare] Poftim, ºi dacã pentru a se învârti de trei ori i-ar lua ºase minute?
El:
- [iritat] Mi-aº da seama cã pentru un anumit numãr n de a se învârti e necesar un numãr dublu de minute!
Ea:
- [uºor exasperatã, nerãbdãtoare] Dar dacã s-ar întâmpla aºa þinând cont de faptul cã pentru o învârtire ºi pentru douã au fost necesare unu, respectiv douã minute!
El:
- [puþin contrariat, iritat, ezitã câteva momente, dupã care, luminat:] Evident! Este o progresie! Nici nu mai conteazã dacã e aritmeticã, geometricã sau exponenþialã! Numãrul de minute, sase, este suma numerelor de rotiri precedente, plus actuala : unu, doi ºi trei.
- [extaziat, calculând cu degetul în aer] Urmãtoarele vor fi: pentru patru rotiri, zece minute, pentru cinci rotiri un sfert de orã…
Ea:
- [uºor ironicã] Sebi, termina…
- [fermã] Dar dacã felul în care ar diferi raportul dintre numãrul de rotiri ºi de minute necesare ar fi complet aleatoriu?
- [insinuant, cu aceeaºi hotãrâre] Dacã oricât te-ai strãdui, nu ai reuºi sã gãseºti nici o legãturã logicã?



El:
- [inocent] Aº cãuta în continuare! Matematica m-a învãþat cã existã mereu o legãturã chiar dacã nu am reuºit eu sã o descopãr încã!
Ea:
- [exasperatã, la capãtul rãbdãrii, uºor rãstindu-se] La naiba, dacã nu ar exista în trecerea timpului absolut nici o logicã? Dacã þi-ar sfida continuu preþioasele ºi îngustele tale principii de logicã? Dacã nu ar exista în mod intenþionat nici o legãturã?
- [vãzând cã el ezitã, lovit] Absolut nici una! Ce-ai face?
El:
- [simplu, învins, sfârºit, încet] Aº înnebuni.
Ea:
- [tristã, maternã] Ce-ai sã te faci tu pe aici?
[Tac amâdoi fãrã a se privi pentru câteva momente.]
Ea:
- [dregându-ºi glasul, încercând sã spargã gheaþa stânjenitoare cu o tentativã de glumã] Lasã cã o sã am eu grijã de tine.
- [gravã] Aºa cum pe pãmânt a fost nevoie sã îmi porþi tu de grijã ca sã nu-mi iau zborul de aerianã ce eram… acum voi avea grijã ºi eu ca natura ta pãmânteanã sã nu te facã prea greu ºi sã cazi.
El:
- [trist, lucid, glumind] Adicã sã nu devin prea bolovan cum am tendinþa sã fiu, nu?
Ea:
- [îi zâmbeºte cu blândeþe, putin forþat, foarte tulburatã; dupã câteva momente îl mângâie pe faþã, minþind printre dinþi] Hai, lasã, cã nu-i chiar aºa…
El:
- [sare în sus, încercând cu efort sã se sustragã situaþiei, intimidat, bulversat] Oricum, trebuie neapãrat sã fac ceva, altfel înnebunesc aici!
Ea:
- [calmã dar fermã] Nu câºtigi nimic dacã te agiþi atâta [îl trage pe canapea langã ea] þi-ai pus vreodatã întrebarea dacã ne cunoaºtem cât de cât?
El:
- [sictirit, încruntându-se] Hai, zãu, nu mã lua cu sentimentalisme de genul ãsta! ªtii doar cât sunt de ocupat!
Ea:
- [îl priveºte ironic, apoi izbucneºte în râs, zâmbeºte ºi el] Nu vãd nici un bolovan pe aici!
- [râzând] Uite, vezi, dacã nu þi-ai luat mãsuri de precauþie! Dacã te gandeai din timp ce-ai face dacã ai fi închis o sutã de ani în casã, ne umpleai biroul de bolovani ºi amenajai ºi un plan înclinat, acum ai fi avut ce face!
- [mai potolitã, dar glumind în continuare] Aºa, va trebui acum sã faci ce ai încercat în general sã eviþi – mulþumit cã eºti prea ocupat: vrând-nevrând trebuie sã discutãm!
- [râzând contagios, determinându-l ºi pe el sã o facã] Oricum, presupun, nu fãrã urmã de infatuare, cã e mai puþin plictisitor sã vorbeºti cu mine decât sã stai cu ochii pe pereþi!
- [mai serioasã, deschisã] Poate cã existã totuºi lucruri interesante pe care nu le ºtim unul despre celãlat. Mai ºtii! Uite, de exemplu, ce-þi plãcea þie cel mai mult în copilãrie?
El:
- [fãrã tragere de inimã] Cine stã sã-ºi aducã aminte de o perioadã atât de îndepãrtatã!
- [nedumerit] ªi ce mai conteazã?!
- [totuºi gânditor] Nu ºtiu, nu prea am amintiri, e mult de-atunci.
Ea:
- [entuziasmatã gândindu-se] Eu am multe amintiri!
- [nostalgicã, zâmbind] Le þin pe toate într-un loc aparte. Le asociez cu anumite culori, gusturi, sunete ºi atunci ele ies la ivealã, vii… aproape pot sã le mângâi…
El:
- [întrerupând-o îngrijorat, punându-i mâna pe frunte ºi pe tâmplã] Dragã, oare te-ai lovit la cap rãu când am avut accidentul?
Ea:
- [simplu, meditând] Nu cred, gândeam aºa ºi-nainte!
- [dupã câteva momente de meditaþie în care ºi el pare concentrat la chipul ei, încet] Poate cã ne naºtem cu niºte amintiri pe care nu le putem decodifica mai târziu… iar acea perioadã în care avem amintirile pre-iniþiale devine mai apoi o ceaþã albã.
- [indicând uºor entuziasmatã fereastra] Vezi, ºi acum am ajuns înapoi în ceaþã!
- [mai amabilã, întorcându-se mai înspre el ºi începând sã explice cu mâinile, delimitând parcele] Ca sã mã exprim tehnic, amintirile mi s-au stocat în memorie pe ani. Fiecare an care s-a adãugat vârstei mele are o amintire-cheie, care odatã accesatã îmi dã o idee generalã asupra a ceea ce s-a întâmplat în acea perioadã de timp…
- [nostalgicã] Imi reconfigureazã o anumitã atmosferã…
- [mai energicã, zâmbind] Acum chiar am dexteritatea sã-mi spun: vârsta de ºapte ani, sau vârsta de optsprezece ani… ºi amintirea-cheie vine la suprafaþã împreunã cu celelalte ºi-mi dã viziunea necesarã. Totul e asociat cu gusturi, mirosuri…
- [cu un ton spontan, simplu, uºor naiv, ridicând din umeri] Nu ºtiu cum aº putea trãi fãrã toate acestea.
- [adãugând apoi râzând, puþin sarcastic] Asta dacã ceea ce se întâmplã acum înseamnã cã trãiesc!
- [cu compasiune, observând privirea lui nedumeritã, închisã, cu o tendinþã de refuz] Sincer, îmi pare rãu pentru tine cã nu ai ºi tu ce am eu în privinþa asta. Toate amintirile ulterioare mi s-au depus pe un fundament solid, unitar ca un lichid de o coerenþã deosebitã, cu picãturi care comunicã total, luminos, cu foarte puþine pete mai întunecate.
El:
- [curios, puþin îngrijorat] De ce erau întunecate?
Ea:
- [simplu] Pentru cã de când eram copil percepeam foarte acut nedreptatea.
El:
- [întunecat, protectiv] Deci nu a fost cea mai fericitã perioadã, cum s-ar spune, nu?
Ea:
- [entuziasmatã] O, ba da! Atunci spuneam exact ce gândeam! Interiorul meu era în mare armonie cu exteriorul. Nu existau, având în vedere statutul meu de simplu copil, presiuni exterioare sociale care sã mã ipocritizeze forþat, aºa cum se întâmplã treptat cu adulþii…
- [zâmbitoare, blândã] Mã simþeam atât de liberã!
- [mai lucidã, mai energicã, explicând în continuare cu entuziasm] Chiar dacã trebuia sã cer voie pentru aproape orice.
- [neutrã] Mai târziu am învãþat – a trebuit – disimularea, compromisul. Libertatea s-a diminuat, chiar dacã nu mai trebuia sã cer voie!
El:
- [dintr-o bucatã] Totuºi, o amintire concretã?
Ea:
- [puþin nedumeritã] De genul?
El:
- [luminat, energic, satisfãcut] Uite, mi-am amintit! În copilãrie mã jucam mai tot timpul cu maºinuþe!


Ea:
- [fãrã sã-l audã, depãnând în continuare gândurile ei] Apoi am trecut prin adolescenþã, am ajuns la tinereþe ºi… ne-am întâlnit…
El:
- [simplu] Da! Mi-aduc aminte, de aici înainte amintirile mi-s foarte clare.
Ea:
- [dupã o pauzã, curioasã, dar ºi cu o vagã nuanþã de alint] Mai ºtii ce þi-a plãcut la mine?
El:
- [naiv, simplu] Faptul cã erai frumoasã?
Ea:
- [puþin exasperatã] Nu-mi rãspunde tot cu o întrebare!
El:
- [nostalgic] Da, erai frumoasã… dar mai era ceva… parcã era important… A! ªtiu! Erai foarte deosebitã, interesantã…
Ea:
- Ne plãcea sã vorbim ore în ºir… ne împãrtãºeam toate gândurile… nici nu ne pãsa cã nu aveam bani, cã habar n-avem ce vom face mâine…
- [mândrã] Cât te admiram pentru visul tãu de a crea o maºinã, cea mai performantã!
El:
- [fascinat] Reuºeai sã-mi dai o încredere fantasticã. Te admiram, pentru cã eram convins cã erai foarte talentatã…
Ea:
- [înduioºatã ºi amuzatã] Þii minte când îmi luai mereu buchete impresionante de flori, pânã când mi-am luat inima-n dinþi ºi þi-am mãrturisit cã nu îmi plac odatã rupte, cã mi se par puþin morbide?
El:
- [zâmbind] Da, îmi amintesc. M-am simþit foarte penibil, mândru cum fusesem pânã atunci de florile drãguþe pe care þi le aduceam.
- A fost cea mai fericitã perioadã din viaþa mea!
- [tace stupefiat de descoperire] Deºi nu pot spune cã viaþa n-a fost darnicã în ce mã priveºte ulterior… Cele mai multe realizãri au urmat… [brusc tace.]
Ea:
- [cu regret] Apoi n-am avut timp…


El:
- [îngrijorat] Crezi cã n-ai fost fericitã cu mine? Þi-am oferit aproape tot ce þi-ai dorit…
Ea:
- Da, dar nu ºtiu ce þi-am oferit eu…
El:
- [ºovãind] Ããã… multe!
Ea:
- [cu puþin preproº] N-ai prea venit la spectacolele mele!
El:
- [disculpându-se] ªtii cã eram tot timpul contra cronometru… Eram pasionat de munca mea…
- [având parcã o revelaþie] Þie îþi plãcea ce fãceai? Nu vreau sã te jignesc, dar nu câºtigai mare lucru…
Ea:
- [spontanã, convinsã] Ba da! ªtii ce se spune, cã unul din cei mai mari duºmani ai omului este timpul! Când pãºeam pe scenã, intram într-un spaþiu atemporal.
- [rectificând dupã o scurtã clipã de meditaþie, dar prompt, fervent] Sau, mã rog, într-un spaþiu foarte special, foarte flexibil…
- [nostalgicã dar cu fervoare] Prima clipã era foarte imporatantã…
- [reginã] Acel moment îl numeam punctul zero. Când începeam sã-mi pun în valoare câteva din caracteristicile care-mi aparþineau… mai ales în legãturã cu imaginea mea. Apoi treceam la altã etapã, trebuia sã fac pregãtirile pentru ceea ce urma sã transmit, când urma sã intervinã vocea, gesturile… mã rog, amãnunte de genul ãsta…
- [generoasã] Dar cel mai important lucru era ca fiecare dintre cei care asistau sã ia parte la “marele joc”… trebuia sã se creeze acea punte între mine ºi ei ºi între ei înºiºi, ºi apoi, iar între mine ºi ei, de data asta o punte mai puternicã ºi tot aºa…
- [întinzându-se] Puteam sã prelungesc momentul primului pas cât vroiam, pentru cã în acel interval, la primul contact cu spectatorii aveam foarte multe de fãcut…
- [la un sunet al lui de nedumerire, cu un ton explicativ] Trebuia sã devin, în acea clipã, în acelaºi timp ceva foarte misterios ºi foarte puternic – nu în sensul de duritate ci de intensitate – care sã electrizeze publicul…
El:
- [întreg] Mai pe înþelesul meu…?

Ea:
- Ceva asemãnãtor unui acumulator de automobil. Apoi, tot în acea clipã, în mod tainic, trebuia sã declanºez magia între mine ºi spectatori…
El:
- [acelaºi joc] În traducere…?
Ea:
- Aºa cum roteºti cheia în contact ºi totul se pune în funcþiune. Asta cu efort conºtient ºi susþinut pânã când vedeam lumina din ochii celor care mã priveau…
El:
- [acelaºi joc] Adicã?
Ea:
- Ca atunci când se aprind farurile de la o maºinã…
El:
- [dezamãgit] Mã iei peste picior, nu?
Ea:
- [iniþial mimând o seriozitate evident exageratã apoi izbucnind ºi chicotind] Nu. Poate… puþin…
- [devenind mai serioasã, reluându-ºi ºirul ideilor] Dupã ce depãºeam “punctul zero”, totul devenea mai uºor, tot ce urma avea naturaleþe, firesc. [Se opreºte brusc, privindu-l.]
El:
- [tace, trist, dã sã spunã ceva apoi se închide înapoi]
Ea:
- [aprinsã] De la “punctul unu”, deveneam foarte sigurã pe mine, dar ºi pe ei. Simþeam cã sunt foarte puternicã ºi-mi era uºor sã ajung la “punctele superioare”. Îmi imaginsem o scarã de la 1 la 9. Asta era taina mea, ca sã zic aºa.
El:
- [surprins] De ce de la 1 la 9 ºi nu de la 1 la 10? Mãcar sã fie o cifrã rotundã…
Ea:
- [simplu] Nu ºtiu, aºa am simþit. Nu este obligatoriu sã calculãm toate în sistem zecimal, doar pentru cã toþi avem zece degete la mâini ºi zece la picioare.
El:
- Bãnuiesc cã-þi acordai singurã punctajul dupã fiecare spectacol.
Ea:
- [spiriduº ghiduº] Ai ghicit! Nici nu trebuia sã mã gândesc prea mult la asta. Simþeam pur ºi simplu. La “punctul 2”, situaþia era sub control. La “punctul 3”, trebuia sã devin ºi mai puternicã, cu atât mai mult cu cât simþeam un început de epuizare…
- [melancolicã] ªtii, într-un fel muream la sfârºitul fiecãrui spectacol.… Îmi presimþeam moartea ºi trebuia sã mã grãbesc… sã ofer ceva ca o ultimã suflare. Trebuia sã trec în mintea ºi în sufletul lor… unde sã rãmân. Dupã fiecare asumare de rol care mã îmbogãþea sufleteºte, moartea de la sfârºit mã epuiza emoþional… o zi-douã eram uºor amorþitã… poate doar dupã spectacol simþeam un fel de mulþunire, chiar bucurie, dacã a ieºit bine ºi atât… Dar acea ultimã suflare o resimþeam sublim… merita.
El:
- [curios] Care a fost cel mai mare punctaj pe care þi l-ai acordat?
Ea:
- [lent] De obicei 4 puncte. Îmi place sã cred cã, la ultimul spectacol am atins 5 puncte.
El:
- Abia la jumãtatea scãrii?!! Nu crezi cã ai fost prea asprã cu tine?
Ea:
- [meditativã] Nu, nu cred. ªi-apoi aº mai fi avut mult de trãit, dacã…
El:
- [luându-i vorba din gurã] Dacã nu te-aº fi invitat într-o minunatã cãlãtorie, cu un minunat automobil construit de mine!…
Ea:
- [nostalgicã] Cine ºtie ce ar fi urmat sã se întâmple…
- [privind la el cu speranþã] Crezi cã s-ar putea sã visez? Poate toate astea nu se întâmplã în realitate. Poate am adormit pe canapea aºteptându-te, poate tu te îndrepþi acum spre casã ºi în curând mã vei trezi…
El:
- [zâmbind puþin strâmb din lipsã de obiºnuinþã a feþei] M-am gândit ºi eu la acest lucru, cã poate dorm ºi mã vei trezi tu.
Ea:
- [uºor entuziasmatã] Crezi c-ar fi posibil sã ni se intersecteze visele? Poate datoritã lipsei de timp, am primit un fel de bonus ºi ne-am întâlnit în vis, cu o altã înþelegere a vieþii, cu o altã viziune…?
El:
- îmi pare rãu, nu ºtiu. [pauzã]
- [meditativ] Ai regreta foarte mult dacã tot ce simþim s-ar întâmpla în realitate… mã rog, ce realitate o fi ºi asta…?
- [mai coerent] Vreau sã spun cã tu învãþaseºi sã mori, dupã cum ai spus, …cu fiecare spectacol.
- [admirativ, timid] Apropos, nu am auzit pe nimeni recitând atât de… [nu-ºi gãseºte cuvintele]… frumos “Odã în metru antic”!
Ea:
- [zâmbind] Mi-ai mai spus, acum câþiva ani.
El:
- [cu ciudã] Mã tot gândesc ce ghinioniºti am putut fi! Sã se termine totul într-o secundã din cauza unei clipe de neatenþie!
- [naiv] Gãseºti vreo semnificaþie în acest lucru?
Ea:
- [consolatoare] Poate cã existã ºi o parte bunã în toatã chestia asta… Am murit împreunã, în acelaºi timp!
- [cu puþin reproº] Ai uitat? Mitologia greacã… Filemon ºi Baucis…
El:
- [zâmbind] Bineînþeles, aici ai dreptate, doar cã…
- [mai serios] Nu mã aºteptam sã se întâmple atât de repede. Doamne, câte mai aveam de fãcut!
Ea:
- [puþin absentã, concentratã] Posibil sã existe o semnificaþie. Cine ºtie ce ne aºteaptã la dreapta… [cu teamã] sau la stânga?…
El:
- [pãmântean] Mai bine sã nu ne îngrijorãm pânã nu va fi cazul. [pauzã de cateva momente în care el pare cã se pregãteºte sã atingã un subiect delicat fãrã a îndrãzni]
- [rugãtor, aproape cu timiditate] Te-ar deranja sã-mi reciþi niºte poezii… cuplete… secvenþe din rolurile tale, poate… orice, în primul rând “Odã în metru antic”?
Ea:
- [misticã] Nicidecum. Le am pe toate, fac parte din spiritul meu.
[Urmeazã o scenã de pantomimã timp de câteva minute. Ea mimeazã interpretarea anumitor secvenþe de roluri. Trebuie sã fie foarte convingãtoare. El mimeazã un specatator care pare curios, plãcut impresionat, transpus, apoi aplaudã extaziat. În tot acest timp se aude tare o melodie – de preferinþã o variantã prelucratã cu accente de jazz a Odei Bucuriei lui Beethoven, care spre finalul intervalului se stinge treptat.]
El:
- [extaziat] Cred cã acum ai ajuns la capãtul scãrii. De fapt, sunt convins.
- [foarte emoþionat] Ana, þi-aº spune multe despre asta, dar nu ºtiu cum…

Ea:
- [cu recunoºtinþã] E suficient ce mi-ai spus, crede-mã.
[Se lasã o tãcere puþin mai lungã, timp în care cei doi par sã mediteze fiecare la ceva.]
El:
- [rupând tãcerea, puþin încurcat] Mã gândeam la ceva… sper sã nu mã înþelegi greºit… nu e vorba de invidie sau gelozie. Întotdeauna, mã rog, în ultima parte a vieþii, mã socoteam un om important, puternic, realizat…
- [respirã adânc] Cu toatã jena trebuie sã-þi mãrturisesc cã… nu te prea luam în serios… adicã nu pe tine… mã refer la ce fãceai…
- [foarte tulburat] Mi se pãrea cã munca mea era mult mai importantã… [aproape cu disperare] Dar…aici…ce mai am? În schimb, tu… tu ai luat totul cu tine!
Ea:
- [tulburatã la rândul ei] Cum spuneam… nu se ºtie ce ne aºteaptã dincolo de aparenþa asta de camerã…
[Se lasã iar o micã tãcere în care El pare dezorientat iar Ea uºor maternã.]
Ea:
- [aproape entuziasmatã] A rãsãrit soarele, e dimineaþã…!
El:
- [cu ironie amarã] Nu te teme, mai sunt multe alte rãsãrituri la care vom asista de aici…
Ea:
- [aleargã la fereastrã, apoi, puþin dezamãgitã] Nu se vede nimic, e tot ceaþã afarã, dar mãcar e albastrã!
El:
- [în transã] Ne învãluie încã misterul…
- [revenind brusc, vag speriat, ca ºi cum ar fi alunecat prea adânc într-un hãu nemaiîncercat] Important e cã a trecut o noapte. Oare câte nopþi existã într-o sutã de ani? Trei sute ºaizeci ºi cinci ori o sutã, plus din patru în patru ani o noapte în plus…
Ea:
- [întrerupându-l, nesigurã] Crezi cã-ºi va aminti cineva de noi peste o sutã de ani?
El:
- [cu amãrãciune] Eu dacã aº fi trãit atât, aº fi cercetat toatã literatura de specialitate… m-ar fi interesat toþi inovatorii din industria de automobile. Poate cã i-aº fi pomenit pe unii în cadrul unor discuþii. Dar nu cred cã aº fi publicat vreun articol în piesã despre vreunul dintre ei.
- [cu speranþã] Totuºi, am contribuit mult la dezvoltarea oraºului… poate cã peste o sutã de ani, nepoþii celor care…[este întrerupt de intrarea asistentului în justiþia divinã.]
Gnos:
- [tot vesel, jovial, ducând în mâini din nou un teanc de ziare] Ei, cum v-aþi petrecut timpul? Nu cã n-aº ºti, dar…
El:
- [sarcastic, întrerupandu-l] Vrei sã facem conversaþie, ºtim.
- [privind curios la ziare] Au apãrut anunþuri noi la rubrica de decese? La ce ne mai folosesc?!?!?!
Gnos:
- [indiferent] Ce anunþuri, ce deces porumbel?
- [nemaiaºtepând rãspunsul] Ei, vi s-a pãrut chiar atât de greu sã petreceþi “aici” o sutã de ani?
El:
- [uimit] Cum o sutã de ani? Ce vrei sã spui? A trecut abia o noapte.
Gnos:
- [râde] Asta s-o crezi tu! Având în vedere cã…
El:
- [întrerupându-l se întoarce spre Ea] Tu crezi asta? Bãnuiesc cã e o glumã… cam amarã ce-i drept…
Ea:
- [cu seriozitate] Eu cred. ªtii cã am experienþã în relativitatea timpului…
Gnos:
- [destul de serios dar pãstrând nota energicã de jovialitate] Puteþi sã mã credeþi sau nu, dar vã înþeleg. Veþi intra într-un proces de adaptare, aþi trecut la alt nivel al Realitãþii, deci se impune o schimbare de mentalitate.
- [calm, îngãduitor] Gândirea voastrã, vreau sã spun, gândirea umanã, se bazeazã pe continuitate. De aceea v-am creat iluzia corporalitãþii, a acestui spaþiu [aratã cu mâinile de jur-împrejur]. Am vrut sã aveþi continuitatea propriului vostru corp, continuitatea mediului în care aþi fost obiºnuiþi sã existaþi.
- [mai serios] Cât despre continuitatea memoriei, [se întoarce spre Ea] la tine e mai intensã. Dar despre aceste lucruri s-a scris ºi cred cã aþi citit încã de pe când vã aflaþi la nivelul 1 al Realitãþii. Urmeazã sã vedem cum vã veþi adapta discontinuitãþii, ºocurilor produse de ilogicitatea aparentã a miºcãrii, a timpului, a transformãrilor, a delimitãrilor stadiilor dintre materialitatre ºi imaterialitate…
- [plictisit] În fine, lucruri pe care unii le ºtiau înainte sã vã naºteþi voi…
[Ea aruncã spre El o privire sugestivã de tipul “Am discutat despre asta”]
El:
- Bãnuiesc cã acum ne aflãm la nivelul 2 al Realitãþii…
Gnos:
- [sictirit] Corect!
El:
- [ca pentru sine] Urmeazã nivelul 3…
- [precipitat] Câte niveluri existã?
Gnos:
- [aratã din nou spre Ea] Sã zicem cã e aproximativ o scarã cum ºi-a imaginat-o ea.
- [misterios, mistic, insinuant] N-ai fost niciodatã atent la ritualurile pãstrate din strãvechime? Nu ºtii cã, la înmormântãri, existã o superstiþie ce spune cã grâul trebuie spãlat în nouã ape pentru cã existã nouã ceruri…?
El:
- [fervent] Vorbeºte-ne despre asta! Vreau sã ºtiu ce ne aºteaptã.
Gnos:
- [ironic] Se vede cã nu prea þi-ai bãtut capul cu misterul existenþei…
- [mai serios] Nu am voie sã spun nimic mai mult. [face zâmbind un semn în dreptul gurii ca ºi cum ar trage un fermoar]
- [amabil] Tot ce pot sã-þi spun e cã omenirea evolueazã, în unele privinþe… Din ºtiinþa ta preferatã, fizica, n-ai mai înþelege acum mare lucru, dupã o sutã de ani…
El:
- [brusc interesat, însufleþit] Hei, dar Pãmântul n-a fost lovit de nici un asteroid, s-a rezolvat problema poluãrii, a efectului de serã, a gãurilor din stratul de ozon, a pericolului încãlzirii planetei?
- [privind în continuare spre Bãrbat, ce mimeazã din nou gestul tragerii fermoarului] Mãcar spune-mi ce fel de automobile construiesc acum?
Gnos:
- [aºezându-se ºi privind spre teanc] Asta s-ar putea s-o aflãm din ziare…
Ea:
- [întrerupându-l melancolicã] Dar teatrul? Ce s-a ales de el?




Gnos:
- [calmând-o] Poate aflãm tot din ziare, dar gândeºte-te, teatrul a însoþit omenirea de la cvasi-începuturile ei de raþionalitate, nu vãd de ce þi-ai face griji…
Ea:
- [întinde mâinile dupã ziare, fervent] Atunci, ce mai aºteptãm? Sã citim ziarele…
Gnos:
- [ferind teancul ºi întrerupând-o] Ziarele le-am adus în alt scop. Aþi ºi uitat? Dupã numai o sutã de ani? Mai ales cã au pãrut doar o noapte? ªi având în vedere cã n-ar fi trebuit sã aºteptaþi nici atât dacã nu fãceaþi prostii?
- [vãzând cã amândoi privesc nedumeriþi] Aþi uitat de ce aþi stat prinºi aici tot acest timp?
- [cum ei fac o figurã iluminatã ºi apoi vinovatã, continuã frunzãrind teancul] Sã vedem dacã vã pomeneºte cineva…în ziare…
El:
- [cu un ton uºor naiv, fascinat] Seamãnã atât de bine cu ziarele de ieri… [corectându-se] de acum o sutã de ani vreau sã zic…
Gnos:
- [indiferent] Mda, ziarele-s ziare.
[ Bãrbatul se aºeazã pe scaunul din faþa biroului cu teancul de ziare în braþe. El ºi ea se privesc neliniºtiþi.]
Gnos:
- [îi priveºte o clipã dupã care lasã ziarele la o parte ºi revine la atitudinea jovialã] Vãd cã sunteþi prea tensionaþi. Mai bine vã spun un banc, sã vã mai destindeþi.
- [începe sã râdã în hohote, pentru cateva momente, dând impresia cã nu se mai poate opri, dupã care] ªtiu cã pe Pãmânt gustaþi astfel de glume în aproape toate ocaziile… [iar râde]
- [fãcând eforturi pentru a se calma] Cicã el ºi ea erau cãsãtoriþi de câþiva ani [râde].
- El se întoarce acasã, ea îl aºteaptã þinând o mânã la spate… [are o izbucnire de râs] El o întreabã unde-i mãrul… [râde] care era dimineaþã pe masã… [râde]
- [râzând aproape isteric, cu sughiþuri] Ea îi rãspunde cã nu ºtie…
- [observând cã El ºi Ea tac intrigaþi, tace brusc] Ei, de ce nu râdeþi? Înseamnã cã n-aþi înteles.
- [amabil] Hai sã vã explic. Ea [râde din nou] þinea o mânã la spate pentru a ascunde mãrul… [râde]
- [îi priveºte întrebãtor] Voia sã-l mãnânce singurã!

El ºi Ea:
- [tac apoi scot fals] Ha, ha!
Gnos:
- [distrat] Acum sã ne întoarcem la oile noastre!
- [deschide primul ziar din teanc, rãsfoind ostentativ neglijent, întorcând mai multe foi în acelaºi timp] Hm, nimic despre voi.
- [acelaºi joc, urmãtorul ziar, ton nepãsãtor] La fel, nimic.
- [pe urmãtoarele nici nu le mai rãsfoieºte, le apucã unul câte unul ºi le aruncã] Nimic!
El:
- [enervându-se] Ia ascultã! Îþi baþi joc de noi. Nici în justiþia divinã nu existã dreptate?
Gnos:
- [foarte relaxat] Ba, cum poþi gândi aºa? Dar m-am sãturat sã vã tot fac jocul, sã vã tot dau impresia realitãtii voastre înguste.
- [cu preþiozitate] Oricum, ºtiam de la început cã în acest ziar [alege la întâmplare un ziar din teanc] se pomeneºte ceva…
Ea:
- [cu speranþã] A scris cineva de noi?
Gnos:
- [indiferent] Vom vedea.
- [rãsfoieºte ziarul încet, citeºte absent] “Consiliul celor trei continente”, “Problema arhiinformatizãrii”,“Omenirea a gãsit toate rãspunsurile”[face o grimasã ironicã la acest ultim titlu]…
- A! Asta trebuie sã fie.
- [ton solemn] “In memoriam”. Voi citi ceva frânturi.
- [lent] “Actorii fostului teatru “Euripide”, acum purtând numele de “Ana Lupu”, comemoreazã o sutã de ani de la”…bla-bla…
- [strâmbându-se la cliºeu]… daaaa…. “marea doamnã a scenei”… Sincer, nu vi se pare cã aþi auzit expresia asta prea des?
- [privind-o pe Ea amabil] … “singura artistã cãreia i s-a decernat premiul”… îhî… asta e!
El:
- [îngrozit] Dar… despre mine? Nu se pomeneºte nimic?
Gnos:
- [indiferent] I-auziþi ce zice la sfârºit. “Se pare cã marea artistã a murit într-un accident de automobil. Nu se ºtie cine o însoþea.” [pauzã]
El:
- [surescitat, iritat, din ce în ce mai nervos] Nu mã mai stresa atâta. Dacã nu mã pomeneºte nimeni, asta e! Voi suporta consecinþele! Dar m-am sãturat de ifosele tale! Uite, sunt gata sã-mi asum…[îl prinde nervos de piept] Enervant mai eºti! ªi… n-am auzit în viaþa mea un banc atât de prost…!
Gnos:
- [scuturându-se detaºat, indiferent] Poate nu mã pricep la bancurile voastre… recunosc. Dar nici tu nu te pricepi la ale mele. Þi-a trecut asta prin minte?
- [pufnind] Poate pentru mine bancul ãla avea o semnificaþie specialã, mã fàcea sã mã gândesc la Adam, Eva ºi mãr.
- [supãrat] Ar trebui sã dai dovadã de mai multã toleranþã. Asta vã lipseºte cel mai mult în nivelul 1. De asta faceþi atâtea prostii! Nu-þi dai seama cã intervin niºte inadvertenþe, cã aparþinem unor nivele diferite?
- [rãnit] Nu mã aºteptam la asta de la voi.
- [jignit] Eºti foarte, foarte intolerant. Ãsta e semn de ignoranþã.
- [supãrat pe omenire] Parcã eºti o cumãtrã de pe la voi, dolofanã, rumenã ºi doapã, cu ochii iscoditori ºi cu membrele inferioare bine înfipte în pãmant, care declarã mândrã ºi sigurã pe ea [îºi piþigãiazã glasul] “Ideile nu folosesc la nimic decât dacã sunt puse în practicã”…
- [continuând cu silã] în mintea ei animalic fericitã – apropos, cred cã aþi observat cã existã unii dintre semenii voºtri care se simt animalic de bine în propria piele – deranjatã poate doar de niscaiva invidii mãrunte – nimic nu are importanþã decât dacã poate fi atins, mãsurat, cântãrit…[face gesturi de tranºare cu mâinile]
- [cu aceeaºi amãrãciune] Apoi, dacã vine vreodatã vorba de niºte chestii mai imateriale, gen literaturã… asta-i blasfemie! Din moment ce nu foloseºte la nimic! Performanþele în domeniu sunt rezulatul unor repetãri, eventual a învãþãrii unor comentarii pe de rost! Poezia, nimic mai simplu, aºa… o inspiraþie de moment ºi gata… [strâmbându-se din nou cu voce subþiatã] Asta nu-i muncã, astea-s mofturi!
El:
- [stingher] îmi pare rãu, nu trebuia s-o iei aºa de personal… ºi cred cã extinzi puþin asta prea departe…
Gnos:
- [tace un rãstimp mai lung trãgând aer în piept ºi încercând sã se calmeze, vãdit oripilat; dupã care:] Imi pare ºi mie rãu cã m-am aprins aºa, ºtiu cã exagerat asociind asta cu tine, dar îmi vine greu sã fac faþã cazurilor de genul ãsta. Intoleranþii mã oripileazã! Cum ajung aici, cum primesc în ºut în posterior spre stânga, fãrã prea multe discuþii, ºi apoi se mai întreabã de ce au ajuns acolo!
- [meditativ, confidenþial] Dupã fiecare caz de acest tip ce mi se încredinþeazã, sunt supãrat pe omenire zile în ºir… ªi voi ce credeþi, cã eu nu am sentiment de sine, cã nu mã afecteazã nimic? [sarcastic] Vã imaginaþi probabil cã pot, precum alþii de foarte sus, sã fiu omniprezent?
- [încercând sã-ºi revinã la energia ºi jovialitatea obiºnuite] în fine, asta e probabil doar o crizã a spiritului meu de ajutorare a umanitãþii care nu are nici o ºansã în faþa caracterelor ignorante de genul ãsta… Cum ar spune psihologii voºtri, proiectez insuccesul meu de a-i salva asupra voastrã fiindcã nu mi-aþi înþeles bancul ºi v-a enervat, demonstrand intoleranþã!
- [începând sã fie chair amuzat de situaþie] Iar sãracii de voi, porumbeilor, v-aþi nimerit doar sã fiþi ghinioniºtii de faþã când se umple paharul!
- [confidenþial, glumeþ] Care oricum se revarsã doar o datã la câteva mii de ani!
- [energic, vãzând cã ºi ei s-au mai destins] Acum sã ne întoarcem la oile noastre!
- [apucând ziarul ºi citind din josul paginii] “Se spune cã a fost cãsãtoritã cu un anume Eusebiu Mândruþã…”
Ea:
- [triumfãtoare] Asta-i! Eºti salvat!
Gnos:
- [revenind la jocul psihologic] Nu, numele de familie e scris greºit.
- [dupã o pauzã de suspans] Deºi, dacã privim mai departe, putem citi: “P.S: unii pretind cã soþul artistei s-ar fi numit Mândrilã…”
El:
- [indiferent] Bãnuiesc cã tot nu-i bine?! Dar mai scrie ceva referitor la mine?
Gnos:
- [concentrat] “Se zice cã s-a ocupat cu automobilele…” ããã… “modele rudimentare”…. “multe accidente”…
El:
- Lasã, e suficient!
Gnos:
- [generos] Nu vãd de ce te-ai bosumflat. Oamenii îºi amintesc ºi cu ce te ocupai. Modele rudimentare!!! Pãi pentru vremurile alea erau cele mai performante! Nu?
- [zâmbind, ton militãros] Hai, la dreaaap-ta!
- [le face din nou semn cu mâna de parcã ar goni niºte porumbei] Hai, hai, hai, hai, hai, hai, hai!… La ce vã holbaþi aºa?
- [în timp ce El ºi Ea dispar în culise prin dreapta, se întoarce cãtre spectatori] ªi voi, la ce vã holbaþi aºa? Vi se pare cã sunt enervant?
~ CORTINA ~