poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2922 .



ClarIon
scenariu [ ]
Poveste-SF

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [13AJE ]

2008-12-10  |     | 



Intrând în odaie, nu vedeai decât spatele și mâinile omului care, părea că uitase de tot ce era în jur. Trupul lui era nemișcat. Numai degetele umblau febrile printre file, răscolindu-le, urmărind rândurile. Sentimentul de răspundere față de cei care-l vor urma sau poate, căutarea liniștii sale sufletești îl puneau să revadă calculele din proiect pentru a nu știu câta oară.
Raul, astronomul a susținut un proiect ingenios de cercetare a sistemului solar cu profunde implicații în comunicarea directă cu supracivilizația existentă în spațiul interplanetar. Prima escală:ClarIon. Milioane de spectatori erau dornici să urmărească dezbaterile de care depindea hotărârea înaltului for științific. Astfel ei admiraseră pe rând:clădirea gigantică a Universități,îmbrăcată în marmură albă,strălucitoare; prezentarea câtorva săli ale palatului; asistarea spectatorilor la sosirea delegațiilor ce urmau să participe la sesiune.Veniseră din toate părțile lumii, călătorind cu automobile propulsate cu energie umană, cu rachetobuze…
La intrarea lui Raul în sala de găzduire a sesiuni, spectatorii înregistrau pe retină o imagine viu animată de savanți așezați în fotolii confortabile grupate în jurul unei mese enorme. În sală se făcu liniște…
Raul introduse datele în microproictorul elec- tronic, o cutiuță cu zeci de butoane, fixată pe brațul fotoliului său.După ce realiză conexiunea,își începu prelegerea despre: „Posibilitatea călătoriei în spațiul interplanetar prin folosirea unui asteroid” . Asteroidul Oes17 care are o traiectorie foarte alungită și-i va purta în apropierea multor planete ce vor fi studiate încontinuare- studiate prin intermediul navetelor spațiale…Revenirea pe Geea realizându-se tot prin intermediul acestui asteroid … După lungi dezbateri proiectul a fost adoptat. Au început pregătirile de lansare…
*****
O bază de lansare a navelor spațiale, undeva pe „ bătrânul” continent Europa. Naveta spațial㠄Getica” este gata de lansare spre planeta ClarIon. Planetă invizibilă nouă, ce se deplasează pe aceeași orbită cu Geea, de partea cealaltă a Soarelui.
Șapte umani în echipaj: doi de știință, tineri Erika și Torel,specialiști în „științele naturi”, un cuplu ideal; alți doi umani ai echipajului care deabia se cunoscuseră la antrenamentul obligatoriu de zbor:Lavinia,medic,și Sebastian,astrobiolog sau,altfel spus, medicul vieții intergalactice;pilotul Alecsandru,copilotul Sabina și Raul, astronomul…
A sosit ora H. Echipajul e gata de zbor . Start!
Desprinderea de Geea s-a realizat conform programului. Urmează realizarea joncțiunii cu asteroidul, Oes17. Deodată pe traiectoria de zbor apare o „ploaie” de meteori. Pilotul scoate nava din zonă.O plasează din nou pe drum, dar emisia spre casă nu se mai poate realiza.Cauza:defectarea antenei. E necesară o intervenție imediată, sorții cad pe Sebastian. El iese în capsula ou și repara defecțiunea. Neatenția la cuplare îl costă scump, Sebastian e propulsat în spațiul cosmic.

*****

Din neatenție m-am propulsat singur în spațiul cosmic? Ori am avut un circuit inversat?!! Voi pluti liniștit în spațiu un timp.Și-apoi?Apoi voi fi recuperat de echipele de salvare de pe stația orbitală. Ce păcat că nimeni nu știe astăzi ce nenorocire este în a rămâne singur,singur cu tine însuți.Nimeni nu știe cum în singurătate auzi cu disperare, parcă, scurgerea propriului tău sânge.Să auzi cum îți curge propriul sânge prin venele și tâmplele tale,ori să auzi pașii propriilor tale gânduri în liniștea în care se arată totul.Și totuși ce frumusețe e să auzi vorba,apoi și șoapta pădurii în tăcere; ori să privești ochii animalelor în singurătate; sau să urmărești armatele de furnici pe drumuri pe care nu va trece nimeni.Cine oare a fost acel semizeu ce a așezat în singurătatea pustiului Sfinxul, cu ochii așa mari și cu urechile așa de deschise?Simbol?Cuvânt!Da, cuvântul cel mai mare posibil despre frumusețea și adâncimea singurătății. O coloană în anticul câmp roman, coloană a cărei jumătate stă în picioare, iar cealaltă zace în iarbă. Ce frumusețe de neînvins a morții și a gloriei! Sunt tăceri de care-mi aduc aminte, acum. Ce interesant… unii fug de umani,în singurătate, iar alții fug de singurătate, printre umani.Când iubim,cel mai sincer iubim în liniștea singurătății. Sunt singur. Abis. Dor și iubire. Da, pentru iubire, în liniștea singurătății, Sebastian… Iubirea mare e o nălucă ce în peștera pustie și goală și prin pădurile unde nu pătrunde alt glas decât glasul eului, se înmulțește liber, în frumuseți nenumărate ale jerfirii de sine și ale încrederi în altul… Vanitatea se vindecă numai prin singurătate; singuratecul este unicul stăpân al propriei sale persoane… Ura nu prinde rădăcini decât în mulțimile zgomotoase și-n gălăgia limbilor. În singurătate totul devine măreț, înalt, adânc. Numai pe omul mărunt singurătatea îl îmbolnăvește și-l otrăvește cu bănuieli și-l umple de frică… …Toate operele mari sunt opera singurătății… Ce să spun despre omul civilizat, prea intelectual, format, de generații, să perceapă totul numai prin intermediul ideilor! Suntem hrăniți cu definiții devenite convingeri, atât de asimilate încât le luăm drept instincte, când, de fapt, ele se substituie instinctelor și, interpunându-se, le împiedică să iasă la lumină. Cochiliile moarte ale hranei noastre abstracte au ridicat, pe nesimțite, în jurul nostru un zid de deșeuri ce ne împrejmuiește și ne limitează. În cele din urmă, îl luăm drept orizont….Ceea ce imită omul e Natura, adică, potrivit filozofiei aristoteliene, nu numai aparența exterioară, ci esența interioară, ideală a lucrurilor naturale….

*****
Sunt din nou printre umani!!!
În neant, după câteva ore de zbor, m-am simțit de o dată atras de ceva. Apoi, nimic…Un asteroid s-a interpus pe traiectoria mea și m-a luat cu el…Mi-a furnizat totul, materia primă de supravițuire și mersul continuu printre aștri…
de Emil, Judea

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!