poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Īnscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Prozć Scenariu Eseu Presa Articol Comunitćži Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Romānesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaŗi autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionćri: 3253 .



Drama
scenariu [ Film ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [inger_trist ]

2008-10-25  |     | 



O camera destul de aranjata.Bogdan sta īntr-o camera īmpreuna cu bunica sa. Parintii īi decedasera cīnd el avea vīrsta de un an.Bogdan are 22 de ani si este student la filozofie.

Bogdan,putin agitat,rasfoieste o carte mare de filozofie.Bunica sta īn fata lui pe canapea,uitīndu-se atenta la el.

Bunica:-Ei haide,ce te framīnta?

Urmeaza o tacere deplina.Bogdan tace pentru cīteva secunde,se uita īn tavan cu o privire trista,apoi īn podea.

Bogdan:-Buni,tu niciodata nu mi-ai spus cum au murit parintii mei,mereu ai evitat subiectul.

Bunica(cautīnd īn gīnd):-Ce rost are?De ce ma īntrebi?(se ridica de pe canapea,se apropie de el).Viata merge īnainte.Suferinta nu face decīt sa irite nervii,iti face inima sa sīngereze,iti scurteaza agonia.E spasmul violent,crīncen,care ne dovedeste ca suntem ai pamīntului.

Urmeaza un alt moment de tacere,īn timp ce ochii lui Bogdan varsa lacrimi.

Bogdan(uitīndu-se la ceas):-Of,Doamne,am īntarziat..trebuie sa ma īntīlnesc cu Ana.

Īsi pune paltonul lung si negru pe el si pleaca sa o vada pe logodnica sa.

Ajunge īn parc,o vede.Ana era pe o banca,cu privirea-i melancolica in timp ce soarele īi lumina chipul.Bogdan incearca sa īsi stapīneasca emotia,privind-o foarte serios,nischitīnd niciun zīmbet,īn timp ce Ana īi zīmbeste larg.

Ana(apropindu-se de el):-Buna,vrei sa ne plimbam?

Bogdan(de abia stapīnindu-si emotia si zīmbind fortat):-Desigur.

Ana(rīzīnd):-Zīmbesti ca un īnger care a baut otet.

Bogdan(privind-o fix):-Ce zici,mergem la restaurantul Savoire?

Ana(abia stapīnindu-si bucuria):-Este o idée foarte buna,chiar imi era foame.

Ajunsi la restaurant ,se aseaza la o masa.



Ospatarul:-Cu ce va pot servi?

Bogdan(serios si sigur):-doua fripturi.

Ospatarul le aduce doua fripturi mari.

Ana(rīzīnd,luīndu-i mīna in mana sa):-Stii,care este diferenta dintre mine si o pendula?

Bogdan(naiv,cu o privire inocenta):-Desigur.Īn timp ce pendula īmi aminteste cum trec orele,tu ma faci sa le uit.

Ana(zīmbind,adīncita īn gīnduri):-Frumos,compliment,dragul meu.

Bogdan(dupa o mica pauza):-Nicidecum.Eu nu ti-am facut un compliment,eu doar ti-am spus adevarul.

Ospatarul observa ca tīnarul nu se atinge deloc de friptura.

Ospatarul(nedumerit):-Domnule nu serviti friptura?

Bogdan(radicīnd tonul):-Nu pot manca friptura asta!

Ospatarul ia friptura si se īntoarce cu alta gata facuta.

Bogdan(cu aceelasi ton):-Nu pot sa manīnc friptura asta!

Ospatarul(nedumerit ):-De ce?Toata lumea o gaseste excelenta.

Bogdan(rīzīnd ironic):-Tocmai asta e,si eu as vrea sa o gasesc,dar…īmi lipsesc tacīmurile.

Īn timp ce mīncau,un tīnar de la masa alaturata īi zīmbea īncontinuu Anei.Bogdan fiind foarte gelos,ba chiar depasea limita normalului īncepe sa se certe cu Ana.Cei doi pleca din restaurant.Bogdan ajunge acasa. Sta pe canapea cu capul īn palme īngīndurat.

Bogdan:-Bunico,simt cum gelozia si-a īnfipt ghearele-i de fier īn creierii mei.

Bunica(speriata se ridica din pat si se pune pe canapea līnga Bogdan):-Doamne,fiule…te rog nu ma speria.Ce vorbe sunt astea?Si…de ce sa fi gelos?Ana nu are nicio vina ca e o fiinta placuta de cei din jur.

Īn ziua urmatoare,Bogdan se hotareste sa se plimbe īn parc la ora 6 dimineata.O vede pe Ana cu un tīnar.Se duce alergīnd spre ea .

Bogdan(abia stapīnindu-si nervii):-Cine este?

Ana(cu privire inocenta,rīzīnd):-Este colegul meu de la facultate,Sebastian.

Bogdan(ridicīnd tonul):-Si tocmai īn parc,la ora asta v-ati īntīlnit?

Ana(sigura pe ea):-Ne-am propus sa vedem rasaritul.

Bogdan(bate din picior nervos si ramīne socat):-Cum asa?Si apusul īl vezi cu mine?Adica..(īncearca sa-si controleze starea)..cum vine asta?

Ana(rīzīnd):-Daca tu spui..ca vrei apusul…

Bogdan o priveste scurt si pleaca.Ana alearga dupa el.

Ana:-De ce te-ai suparat?

Bogdan:-Eu nu mai pot continua asa(strīngīnd din pumini si privind-o fix īn ochi).Te vad zilnic īnconjurata de cīte cineva.

Ana(īl priveste zīmbind):-Esti gelos?

Bogdan(vrīnd sa para indiferent):-Nu,dar lumea poate intrerpreta altfel comportamentul tau.





Ana(rīzīnd,apropindu-se cīt mai mult de el):-Si de ce ar trebui sa īmi pese parerea lumii?

Bogdan o priveste trist si o ia īn brate.

Ana(desprinzīndu-se din bratele lui si privindu-l ca si cum l-ar ucide cu privirea):-Nu incerca sa ma schimbi,nu sta īn puterea mea,iar a ta ar da gres īn mod jalnic cu aceasta tentativa.

Bogdan(privind-o cu amaraciune):-Niciodata nu ti-am cerut acest lucru.

O ia īn brate si o strīnge la pieptul sau.

Bogdan:-Spune-mi,ca ma iubesti!

Ana(cu o privire si un zīmbet rece):-Nu ti-am spus-o deja?

Bogdan(cu un zīmbet amar):-Nu,nu mi-ai spus-o.

Simtea,pe rīnd,fierbinteala si frig.O lua de mīna.

Bogdan:-te conduc acasa?

Ana(zīmbind ,īl privi tandru):-Mi-ar face o mare placere.

Bogdan(privind-o adīnc īn ochi):-Simti vreodata ca te prabusesti,simti ca nu esti la locul tau,ca si cum nu aparti acestui loc si nimeni nu te īntelege.Nu stii cum e,cīnd nimic nu pare īn regula.Nu stii cum e sa fi ca mine.Sa fi ranit,sa te simti pierdut,sa fi īncuiat īn īntuneric,sa….

Ana(care a ascultat cu multa atentie):-De ce spui toate astea?Ce este cu tine?

Bogdan(cu amaraciune):-Lasa-ma sa continui.(pauza)…Sa fi lovit cīnd esti la pamīnt,sa te simti īmpins,sa fi pe punctul de a te prabusi,cīnd nu e nimeni acolo sa te salveze.

Ana ajunge īn fata casei.Īl priveste parca cu mila si īi zīmbeste luīndu-si ramas bun.Bogdan ajunge acasa la el.Rasfoieste o carte mare si groasa de filozofie,īncercīnd sa-si abata gīndurile de la Ana.

Bunica(apropiindu-se de el,īncercīnd sa para vesela):-Sa nu imi spui ca iar te-ai certat cu Ana din cauza geloziei tale absurde.

Bogdan(facīndu-se ca nu o aude,īncearca sa schimbe subiectul):-Ce spui,mīncam o supa calda si buna cum numai tu sti sa o pregatesti?

Bunica(aducīndu-i un pahar de apa):-Bea asta,sa te mai linistesti…(pauza)…De ce te chinui?De ce nu īncerci sa nu mai fii gelos?

Bogdan(ia paharul si īl sparge de nervi):-Cum as putea fi altfel,cīnd eu o vad la 6 dimineata īn parc cu un anume Sebastian si ea trateaza totul cu indiferenta si imi spune ca planuisera sa vada rasaritul īmpreuna?!

Bunica(īncercīnd sa nu dea importanta):-Ei..na..nu e chiar asa grav,cīt sa faci o drama din asta.

Bogdan(dupa adanca reflectie):-Daca tin ochii-nchisi nu īnseamna ca dorm,daca ma fac ca nu vad nu-nseamna ca-s orb.

Bunica(se uita speriata la el):-Sper ca o sa iti treaca aceasta gelozie absurda.

Bogdan(sigur):-Trebuie sa grabim nunta.Trebuie sa o vad,sa īi spun decizia mea.

Fuge trīntind usa spre casa Anei.Ajuns īn fata ei o ia de mana.

Bogdan(sigur pe el):-Vreau sa ne casatorim cīt mai repede posibil.

Ana(uimita zīmbind fals):-Sincer..ma uimesti.

Bogdan(impacientat isi freaca mīinile):-Astept raspuns,vreau sa ne casatorim peste o saptamīna.

Ana(socata):-Dar ce e cu atata graba?Abia te-ai nascut si te grabesti sa traiesti.Tu nu ai apucat īnca sa traiesti.De ce te grabesti atīta?Te temi sa nu ajungi la limanul acela blestemat unde esuam cu totii?

Urmeaza un moment de tacere.

Bogdan(īngrijorat si disperat):-Ana draga,…(si ramīne tacut pentru un minut,privind-o īn ochi si luīndu-i palmele īn mīna sa).

Ana se apropie de el vrīnd sa īl linisteasca.

Bogdan(disperat):-Tacerea ta ma face sa presimt asemenea dureri incat nu-mi ramane decat sa-ti multumesc pentru ca taci.Totusi,aceasta stare de necunoastere pe care tu o crezi atat de dulce,e īngrozitoare.

Ana īl priveste adīnc īn ochi si pleca. Bogdan pleaca si el īncercīnd din rasputeri sa nu verse lacrimi.Īn drumul sau īl vede pe Sebastian,colegul Anei.

Sebastian(zīmbind sarcastic):-Va sa zica…esti certat cu Ana?(rīde zgomotos).

Bogdan(privindu-l fix si cu un ton plictisit):-Vad ca se apropie de noi un mare pisalog….(si pleca).

Ajunge īntr-o librarie,vrīnd sa cumpere o carte pentru a-si abate gīndul de la Ana.

Vīnzatorul(zīmbind politicos):-Cu ce va pot fi de folos,domnule?

Bogdan(curios,uitīndu-se pe un raft):-Ce parere aveti de cartea asta?(si arata o carte mare rosie).

Vīnzatorul(parca rusinat):-Nu stiu,nu am citit-o.

Bogdan(rīzīnd):-Cum…sunteti vīnzator īntr-o librarie si nu ati citit?

Vīnzatorul(serios):-Daca,dumneavoastra ati fi farmacist,ati īncerca toate medicamentele?

Bogdan se face ca nu īl aude,cumpara cartea si pleca.Dupa cīteva zile se īntīlneste cu Ana.

Bogdan(prinzīnd-o de mijloc):-Ce zici de o vacanta la munte?Ti-ar placea?

Ana(rīzīnd se desprinde din bratele lui):-Īn weekend-ul asta,ma īntīlnesc cu Sebastian,trebuie sa mergem la muzeu,i-am promis.(si rīde īncercīnd sa īl faca gelos).

Dupa o mica pauza īn care Bogdan ramīne inert ca un manechin,Ana īl ia in brate.

Ana(zīmbind naiv):-Am glumit!(si rīde zgomotos).Am vrut sa vad cum te īnfurii.Esti atīt de frumos cīnd te superi…

Bogdan(usurat):-Deci,ce zici?mergem la munte?

Ana(cautīnd īn gīnd,vrīnd sa-l lase īn suspans):-O sa ma gīndesc,si am sa iti spun mīine.

Bogdan(pierzandu-si rabdarea,vrīnd sa dea impresia de indiferenta):-Si peste un an poti…nu se supara nimeni(si o strīnge īn brate).

Ana(smucindu-se din bratele lui,plecīnd ochii cu naivitate):-Desigur,nu e timpul pierdut.

Ana se plimba si īl vede pe Sebastian.

Sebastian(uitīndu-se fix la ea,zīmbind):-Lasa-ma singur,as vrea sa ma gīndesc la tine.Esti frumoasa ca o zi de primavara.Tu esti vapori de dragoste,trandafiri de iarna,miracol real,vis ce-ti patrunde īn viata pe o poarta fermecata.

Ana(izbucnind īn rīs):-Asteapta sa-mi deschid umbrela modestiei mele pentru a ma putea adaposti de grindina complimentelor tale.

Sebastian(o ia īn brate):-De ce stai līnga un om nebun de gelozie?Ce īti ofera?Nu vezi,e un mediocru,care se crede un mare filozof.Situatia lui materiala este…(sta pe gīnduri)..e dezastroasa.Sta cu bunica-sa īntr-o garsoniera(si īncepe sa rīda).

Ana(sovaind):-Nu stiu ce sa īti spun,dar e omul līnga care vreau sa īmi petrec tot restul vietii.

Sebastian scoate portofelul din buzunarul de la pantaloni si i-l arata Anei.(cu un zīmbet ironic).

Sebastian(ironic):-Vezi banii din portofelul asta?Eu īi fac īntr-o zi,pe cīnd filozoful tau(si se uita la ea zīmbind)īi face poate nici īn 5 ani de zile.Ce vrei tu de fapt?Sa muncesti ca o roaba,si nici atunci sa nu iti poti permite sa ai o viata mai usoara sau…(si se uita la ea,sperīnd sa-si dea seama ce vrea sa spuna).

Ana(nervoasa):-Sa ce?sa traiesc cu tine si sa am bani?

Urmeaza un moment de tacere,timp īn care Sebastian īsi aprinde tigarea.

Sebastian:-Te las sa interpretezi vorbele mele,dupa bunul plac.(si pleca).

A doua zi Ana se īntīlneste cu Bogdan,

Ana(avīnd īn mīna un geamantan):-Hai la munte(si īl ia īn brate rīzīnd)

Bogdan(īi ia bagajul din mana si zīmbeste):-O sa fie foarte frumos,o sa īti placa.

Ajunsi la munte,Ana priveste peisajul din fata ochilor,uimita si fericita ca un copil mic care tocmai si-a primit jucaria.Fata lui Bogdan era tare mohorīta,iar gīndurile lui pareau a fi duse departe.

Ana(zīmbind larg):-De ce nu savurezi frumosul peisaj ce se desfasuara īn fata ochilor tai?Nu īti place?

Bogdan(tresarind si cu o privire trista):-Ma īmpiedica meschinaria pe care o vad līnga mine(si arata doua insecte),vad o insecta mare cum devoreaza o alta insecta mica.

Ana īncepe sa rīda,neputīndu-se controla,īsi face cruce si cade pe jos de rīs.

Ana(rīzīnd):-E si mai idioata īntīmplarea de mi-o prezinti decīt cea de data trecuta.

Ana(īncercīnd sa poarte o conversatie serioasa cu el):-Ce parere ai despre iad si rai?

Bogdan(scurt):-Nu-mi pot exprima nicio parere,pentru ca am prieteni si īntr-un loc si īn celalalt(si o saruta scurt pe frunte).

Ana(pe un ton cald):-Eu cred ca sunt un om sufletist si daca as muri as ajunge īn rai.Tu ce crezi?(pauza)…spre exemplu,de īndata ce un cersetor īmi cere de pomana īmi si vīr mīna īn buzunar.

Bogdan(īncepe sa rīda):-Raul consta,draga mea,ca uiti sa o mai scoti.(si rīde din nou strīngīnd-o īn brate).

Ana(se uita naiv la el):-Cred ca glumesti,sau eventual ma confunzi cu altcineva.

Bogdan(rīzīnd):-Dar de fiecare data,sau cel putin īn prezenta mea faci asta.

Dupa cīteva zile se īntorc acasa.Ana se casatoreste cu Bogdan. Niciun an de la casatorie nu trece,ca Bogdan īsi schimba comportamentul fata de ea.

Bogdan(nervos):-Ieri te-am vazut cum cochetai cu Sebastian(si īi trage o palma).

Ana(tremurīnd si plīngīnd):-Nu te mai suport! Nu trece o zi fara sa nu fiu batuta si jicnita fara motiv.





Dupa o ora Bogdan o ia īn brate.Se pune līnga ea pe canapea si o mīngīie pe fruntea plina de sīnge si vīnatai.

Bogdan:-Tu nu ai cunoscut niciodata viforul geloziei si al spaimei.Iarta-ma daca cer mai mult decīt pot da.Daca tip cīnd trebuie sa tac.Īti promit ca niciodata nu te voi lovi nici fizic nici verbal.(asa cum īi promitea zilnic)

Apoi o ia de mīna.

Ana nu spune nimic.Bogdan īncepe sa īi povesteasca despre tot felul de īntīmplari,despre filozofie despre felul cum gīndeste,īnsa vorbeste singur.



Bogdan (nervos se ridica īn picioare):-Te implor,cauta sa ma mai si contrazici,cīteodata,altfel īmi dai senzatia unui monolog:convinge-ma ca suntem doi care discuta(si se aseaza līnga ea luīnd-o īn brate).

Ana(īngandurata,cu ochii īn lacrimi):-Tu ai īntotdeauna ceva īnfricosator īn strafundul interiorului tau.Īn sufletul tau,exista niste mistere īntunecate pe care ochiul nu le poate patrunde.

Bogdan o priveste cu ochii in lacrimi cautīnd alinarea ei printr-un zambet.Īncepe sa īi povesteasca cum bunica lui tot ocoleste sa-i spuna cum au murit parintii lui.

Bogdan(trist):-Ana,mi se pare dubios faptul ca bunica īmi ascunde acest lucru.Stii..eu…

Ana:-Tu nimic.Esti copil.De ce vrei sa stii?Poate ca nici bunica ta nu stie.

Bogdan:-Nu ma īntelegi,nu vrei,nu ma…

Ana:-Ce nu?te īnteleg mai mult decīt ai vrea.

Bogdan:-Draga mea,stii care e diferenta dintre timp si eternitate?

Ana(rīzīnd):-Uimeste-ma!

Bogdan:-Diferenta dintre timp si eternitate este ca eu as avea tot timpul din lume sa-ti explic ca nu ma īntelegi si nu īntelegi nimic din ceea ce īti vorbesc,doar ca tie nu ti-ar ajunge o eternitate sa īntelegi.

Ana(zīmbind si gesticulīnd):-M-ai dat pe spate.

Bogdan se ridica de pe canapea si priveste pe fereastra īngīndurat.

Ana(zīmbind innocent):-Ce faci?

Bogdan(sarcastic):-Stau de vorba cu mine īnsumi.

Ana(rīzīnd):-Fii foarte atent si nu crede tot,pentru ca stai de vorba cu un mare mincinos.

Bogdan(o priveste fix īn ochi si ridica tonul):-Cīnd cineva ma jicneste,eu caut sa ma ridic atīt de sus īncat jicnirea sa nu ma ajunga.

Urmeaza un moment de tacere,timp īn care Bogdan se uita la ceas.

Bogdan(pe ton poruncitor):-Īmbraca-te ca mergem la un bal mascat!

Ana:-Īn ce te costumezi?

Bogdan:-Ma gīndeam īntr-un calvaler.Tu?

Ana:-Femeia cu vīnatai.(si rīde fortat).

Bogdan(rīzand):- N-am auzit de ea.Face parte din vreo opera?

Ana:-Nu ,dar daca tot arat cum arat(si arata fata lui Bogdan)..voi īnterpreta acest personaj.

La balul mascat,trecu pe langa el o femeie grasa costumata īn pastorita.
Bogdan(cu voce tare rīzīnd):-Iata si pastorita care si-a devorat īntreaga turma!
Si lumea īncepu a rīde.
Bogdan o batea zilnic pe Ana,motivul fiind gelozia lui absurda.Īntr-o zi,Ana se īntīlneste cu Sebastian.
Sebastian(rīzīnd o mīngīie pe fata.):-Acuma,scumpo,suporta-ti filozoful,cu el ai vrut sa īti petreci restul vietii.Uita-te la tine cum arati,esti practic desfigurata(si o strīnge īn brate zīmbind ironic).
Īntr-o zi Bogdan afla ca Ana se īntīlnise cu Sebastian.Ajuns īn pragul nebuniei,Bogdan ia pistolul gata sa o īmpuste,īnsa este īntrerupt de bunica sa.
Bunica(speriata tremurīnd):-Nu sfīrsi,cum au sfīrsit ai tai parinti:Stefan si Maria.
Bogdan(nervos):-Ce vrei sa zici?
Bunica:-Stefan era excesiv de gelos,ajunsese īn pragul nebuniei.A omorīt-o pe mama ta din cauza geloziei,dupa care s-a sinucis.Tu i-ai mostenit nebunia.Istoria se repeta(si īncepe sa plīnga).
Bogdan ne mai gīndind nimic īn acel moment se sinucide.Ana īn urma socului īsi pierde memoria,devenind amnezica.
Īntr-o primavara,Ana vede marea spumanta si frumoasa.
Ana:-Ce frumos e..oare cum e sa traiesti aici(si arata spre mare).
Nestiind ca se poate īnneca,Ana sare īn mare,murind si ea.
Īnsa,Sebastian,nici dupa moartea ei nu a last-o īn pace,zilnic īi duce cīte un tandafir la mormīntul ei.


.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei ŗi culturii. Scrie ŗi savureazć articole, eseuri, prozć, poezie clasicć ŗi concursuri. poezii
poezii
poezii  CćUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricćror materiale din site fćrć permisiunea noastrć este strict interzisć.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politicć de publicare ŗi confidenžialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!