poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 11952 .



Tunelul spre lună
scenariu [ ]
dramă comică scurtă

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Adrian ]

2008-06-10  |     | 



Scena 1
Nu există scenă și decor. Actorii intră în sală odată cu spectatorii, fără să iasă cu nimic în evidență. Spațiul și personajele vor fi caracterizate scenografic în deplină libertate, în acord cu viziunea regizorală și respectîndu-se constrîngerea din primul enunț. Importantă este plasarea personajelor în spațiu în așa fel încît să fie facilitate jocul și interacțiunea acestora. E necesară doar o fosă vizibilă, o „groap㔠de dimensiuni convenabile desfășurării acțiunii, ușor de realizat, ca atare sau în convenție teatrală, în orice situație. În lipsa unui spațiu de joc demarcat explicit, totul se întîmplă în mijlocul spectatorilor și printre ei, alături de ei, dedesubt ori deasupra, pe rînd sau deodată, la buna inspirație a regizorului, care va face cum consideră el de cuviință. Interacțiunea cu publicul nu este, însă, dorită, acestuia păstrîndu-i-se statutul de spectator.


Personajul (ieșind din groapă, în ținută de muncă, cu găleata plină pe umăr, deșartă din ea pietriș): Sap. Acu’ treizeci de ani am întîlnit-o și i-am spus „Madam, vă iubesc!” „Fă-mi un tunel spre lună și-am să fiu a ta, soață legiuită cu tot dichisul”. „Luna-i sus, cum amarul meu să sap către ea?” „Ziua-i jos, zice, pe partea cealaltă. Dacă sfîrșești lucrarea în miezul zilei, o prinzi acolo”. De-atunci sap. Am avut la început un ajutor da’ a plecat, cred că sapă și el acu’ un tunel pentru Madam. Or fi mulți care sapă tuneluri pentru Madam, nădăjduind să prinză primii luna de coarne și să i-o trîntească la picioare. N-avem vreme de taifasuri. N-am mai povestit cu cineva de… (Numără pe degete). Ar trebui să mă întorc la lucru. (Se răzgîndește). La început, a fost mai ușor; acu’ cobor trei zile și trei nopți pe scări, încarc găleata și mă-ntorc cu ea în cinci zile, că la urcuș e mai greu. După cum am socotit eu, înainte s-ajung la lună o să fac șase luni la dus și zece la întors, cu găleata plină. Da’ pînă acolo mai e… Rău am obosit, mi-aș trage puțin sufletul… De cînd n-am mai vorbit cu cineva, am uitat chineza, engleza, franceza și rusa. Și… ăăăă… aia… spaniola! Mă și-ntreb: cînd o fi s-ajung la lună, în ce limbă o să-i spun Madamei „Gata, am isprăvit!”? Cu ea n-am mai vorbit de-atunci. De trei ori am zărit-o, privind în sus, ghemuită pe buza tunelului, da’ mie-mi trebuiau ceasuri, apoi zile ca s-ajung la ea. Nici n-am strigat, c-ar fi fost în zadar. E tot frumoasă. Se uita în tunel ca-ntr-o fîntînă. Umbrele se dădeau la o parte din calea ei și apa se scurgea, sfioasă, pe pereți. Și eu simțeam atunci că-mi cresc șapte degete din fiecare deget de la fiecare mînă și-o mie de mușchi noi se umflau pe sub piele încît bolovanii pe care-i căram păreau a fi găoace de ouă. N-am mai văzut-o de multă vreme; cine știe în cîte tunele o fi avînd de privit ca-n fîntîni…Bine e că dragostea n-a obosit. Au obosit genunchii și umerii dar dragostea n-a obosit. Așa am priceput multe. Am priceput cu ce suflet rătăcesc pe ape corăbierii și cum îi așteaptă acasă femeile lor să aducă vești despre pămînturi înghețate din Nord. Și-am priceput și gîndul mamei cînd își număra feciorii plecați și socotea treburile de peste an rămase nimănui. M-a luat tata de mînă într-o zi și…


Scena 2
Îngerul principal (îl întrerupe, ridicîndu-se): E clar, bănuiesc, și evident pentru orice persoană de bună-credință, că nu-i putem lăsa pe toți dezaxații să sape unde vor ei. Dacă tot sapă, o să descopere pînă la urmă că nu există iad. Dacă nu există iad, s-ar putea să persevereze în eroare și să susțină că nu există nici rai. Că nu există, așadar, Dumnezeu, sfinți și îngeri!!! Mie mi se pare că exist! (Face o piruetă, rîde în hohote. Către Personaj, autoritar): Matale ce faci aici? Și de cînd? (Personajul dă să răspundă, Îngerul principal îl oprește): Stai puțin, să vorbim și noi ca oamenii. (Îi trage un scaun, îl așează, îi aranjează hainele) Ia loc, te rog, fă-te comod. O cafeluță, o dulceață, un mizilic? Nu fi sfios, avem de toate, asta e voia Șefului, să trăim în belșug și să avem ce împărți unii cu alții. (Privește în groapă): Deci, matale ce faci aici?
Personajul: Sap…
Îngerul principal: Sapi…
Personajul: Un tunel către lună.
Îngerul principal (aruncă o piatră în groapă și așteaptă, îndelung, să audă ecoul): Un tunel către lună… Și de ce, mă rog?
Personajul: Din dragoste.
Îngerul principal (izbucnește în hohote nestăvilite de rîs, se îneacă, lăcrimează): Din dragoste… Matale ești simpatic… Hai, te rog, trebuie să-mi povestești totul cu lux de amănunte!
Personajul: Mă grăbesc îngrozitor și nu e nimic de povestit. O iubesc pe Madam, ea mi-a cerut un tunel către lună.
Îngerul principal: Madam asta e cumva celebra codoașă?
Personajul: Nu știu. Ce înseamn㠄codoașă”?
Îngerul principal (brusc amenințător): Autorizație să sapi ai?
Personajul: Autorizație de la cine?
Îngerul principal: Autorizație de la autorități.
Personajul: N-am. N-am știut că-mi trebuie. N-a trecut nici o autoritate pe-aici.
Îngerul principal: Altă dată să știi.


Scena 3
Se apropie Funcționarul:, cu mapa doldora de hîrtii.
Îngerul principal: Domnul are nevoie de o autorizație pentru un tunel către lună.
Funcționarul: Da, e o simplă formalitate. Va trebui să depună la Registratură o copie după actul dumisale de identitate, dimpreună cu o cerere scrisă și o scrisoare de motivație care să explice clar și pe înțelesul tuturor în ce măsură zisa lucrare este utilă umanității și progresului social. Sigur, după dezbaterea publică și eventualul răspuns favorabil, solicitantul va trebui să solicite o serie de avize, autorizații și acorduri al căror rost e doar să evite neînțelegerile ulterioare. E nevoie de acordul tuturor proprietarilor de instalații subterane: minele, distribuitorii de gaze, apă și electricitate, organizația ecologist㠄Amicii rîmei” și altele, lista exhaustivă urmînd a-i fi înmînată solicitantului la momentul oportun.
Îngerul principal (a ascultat transfigurat de plăcere și nici n-a băgat de seamă că Personajul a intrat în gura tunelului): Ce faci, bă, nu iei notițe???
Personajul: N-am vreme de prostii, am de lucru. (Dispare în tunel).
Îngerul principal (furios la culme): Oprește-l, ce faci, nu vezi că încalcă disciplina în construcții???
Funcționarul: Nu am ce să-i fac. Va trebui să sesizez instanța de judecată. Va trebui declanșat un proces după toate normele procedurale. Pînă la pronunțarea unei sentințe definitive și irevocabile, eu nu am cum să intervin. Asta înseamnă vreo… doisprezece ani.
Îngerul principal: Hai să studiem legea, trebuie să găsim o soluție… (Pleacă amîndoi, studiind hîrtiile).


Scena 4
Îngerii împrăștiați prin public încep să converseze.
Îngerul 1: După cum ați văzut, legile sînt atît de proaste încît nu mai putem păstra nici măcar aparența legalității.
Îngerul 2: Nu-i de mirare că-i așa, sînt făcute de ciobani care se cred păstori.
Îngerul 3: Că i-am și spus lu’ Șefu’, zic: Cine mai poate avea credință cînd vede cum s-a împărțit norocu-n lume? Zice: Lasă, credința pe dovezi e ca sexu’ cu banii înainte.
Îngerul 4 (rîde): Șefu’ are umor. Tot el a zis că pe unul pe care merită să-l înjuri nu merită nici măcar să-l înjuri.


Scena 5
Se aude vocea Madamei: Șșșșșșșșșșșt, disciplină pentru dom’ profesor! Îngerii se dezbracă, rapid, eficient, cu siguranța unui ritual îndelung exersat. Sexualitatea lor, pe sub hainele „civile”, e punctată explicit. Îngerul 1 își pune o pereche de căști în urechi, se urcă pe un scaun și face strip-tease pe o muzică auzită doar de el. Regizorul va decide, în deplină libertate, cît de tare va insista asupra încărcăturii erotice a scenei.
Madam: Dom’ Profesor, e o plăcere pentru noi să ne întîlnim din nou. Doriți ceva special sau ca de obicei?
Profesorul: Am venit din interes, nu de plăcere de data asta. Poate un show cît povestim noi, să ne mai relaxăm. (Îngerii încep, de îndată, un show erotic. Îngerul 1 își vede de dansul lui).
Madam: Un coniac, poate…
Profesorul (holbîndu-se la îngeri): Sînt obosit și obosit. Am avut cursuri azi la ASE. Dacă stai o zi în ASE și te uiți cîte femei sînt și dacă înmulțești scena cu toate instituțiile de învățămînt din țară, de la grădinițe la academii, te întrebi: o mai rămîne vreo femeie simplă pe undeva la care să meargă și fără farafastîcuri intelectualiste? Toate vor să se facă economiste și scriitoare, e la modă, de parcă ar fi ceva mai important de numărat și de scris pe lumea asta decît copiii și orgasmele!
Madam: Și banii…
Profesorul: Nu-ți trebuie Academia de Științe Economice ca să numeri cîți bani poți cîștiga într-o viață. În fine, sînt eu obosit, nici sexul nu mai e ce era pe vremuri. Scurt: am fost trimis la dumneavoastră într-o chestiune de lobby. Trebuie să convingeți un nebun să se oprească din săpat un tunel spre lună.
Madam: Un tunel spre ce???
Profesorul: Nu faceți pe mirata, se pare că individul sapă din pricina dumneavoastră.
Madam: Adică???
Profesorul: Adică susține că i-ați promis, (aparte, cu fierbințeală în glas) cam pe vremea cînd ne-am cunoscut noi și erai fragedă ca o piersicuță de mă lua cu leșin după fiecare noapte de amor, (oficial din nou) că îl luați de bărbat dacă vă sapă un tunel spre lună și vă aduce astrul….
Madam: (rîde, rîde, rîde): Păi așa le spuneam, pe vremea aia, la toți care se îndrăgosteau de mine, eu umblam să-mi fac un rost nu să oblojesc sentimentele vreunui mascul ratat. Nu pot să cred că există vreunul care a luat de bune vorbele mele deși am văzut gaura aia nesfîrșită, credeam că sînt ceva prospecțiuni geologice…
Profesorul: Va trebui, totuși, să credeți. Individul nu numai că a luat de bune spusele dumneavoastră dar a și avansat atît de tare cu lucrările încît a început să îngrijoreze diferite autorități, din diferite motive. Deci, sînteți rugată să vorbiți cu individul, să-i explicați că totul a fost o glumă nevinovată, să termine odată cu această monomanie care pune în primejdie anumite aspecte ale ordinii publice.
Madam: Desigur, domnule profesor, desigur, sînt chiar curioasă să-l văd și să-i vorbesc.
Profesorul: Pe-aici vă rog!
Madam, Profesorul și Îngerii se apropie de marginea gropii, vine și Îngerul principal. Așteptare. Madam se apleacă deasupra gropii și privește înăuntru. Așteptare. Îngerul 1 mîzgălește o bucată de hîrtie cu un ruj.
Profesorul: Ce scrii acolo, puișor?
Îngerul 1: (fîstîcit) O poezie.
Profesorul: Ce spuneam Madam? Scriitoare! Ia citește-ne și nouă, tot avem de așteptat.
Îngerul 1: (cere, din priviri, aprobarea Madamei) E așa, pe moment, că nu vă pot refuza, altfel nu citesc versuri la prima mînă, trebuiesc elaborate, cizelate. Dar fie!
„Vorbeam cu mine despre mine și-ai trecut
tu ca o coasă prin ierburi prin mărunțișurile mele.
Am fost silită să mă împotrivesc,
am citit recent scrisori scrise cu pastă verde
și-am aflat că oricum e tîrziu: ești singurul bărbat
pe care îl cunosc și care
colecționează pixuri colorate.”
Entuziasm, aplauze, efuziune.
Profesorul: Bravo! Nu e deloc lipsit de virtuți, ai talent. Noi am făcut sex pînă acuma?
Îngerul 1: Nu, domnule Profesor, n-am avut niciodată privilegiul să vă atrag atenția.
Profesorul: Chestiunea asta va trebui rezolvată. Promit să împărtășesc poezia ta cu proxima ocazie.
Îngerul 1: Va fi o mare onoare pentru mine! Sînt convinsă că va fi o experiență memorabilă pe care o să vă cer acordul să o transpun ulterior în vers liber.
Profesorul: (privind gînditor în puț) Sigur, păpușă, ai mînă liberă. Pînă atunci, însă, trebuie să ne ocupăm de poezia asta de fraier. Întîrzie.
Îngerul principal: Avem informații din surse credibile că apare curînd.


Scena 6
Iese Personajul, așează găleata pe buza gropii. Rămîne înmărmurit în fața Madamei.
Personajul (încurcat): Bună ziua.
Madam: Cred că noi ne-am cunoscut în alte vremuri, cînd erați familiarizat cu politețea. (Personajul își curăță mîinile pe haine, își aranjează ținuta, sărută ceremonios mîna Madamei, în aplauzele celorlalți).
Madam: Acum cred că putem conversa în condiții optime. Cei de față sînt cu toții prietenii mei.
Personajul: Sentimentele mele sînt statornice. Dragostea care mă mînă e mare. Lucrarea avansează corespunzător și nădăjduiesc să o duc la bun sfîrșit.
Madam: Și speri ca dragostea să ți se întoarcă…
Îngerul principal: Statornicia e calitatea celor fără de calități.
Personajul (enervat): Nu știți nimic despre statornicie! Bunica mea a cumpărat de toate de la singurul magazin din sat mai bine de cincizeci de ani. Și cînd au apărut magazine noi, moderne, a continuat să cumpere ulei rînced și făină cu gărgărițe pînă a rămas ultima clientă. Dacă era pîinea uscată și întrebai de ce o cumpără, răspundea cu năduf: „Ăilalți nu știu săra pîinea, habar n-au!”. După ce i s-a închis magazinul, îi cumpărau de toate copiii și nepoții iar ea a tot mestecat fără poftă pîinea prost sărată, pînă s-a mutat la cantina lui Dumnezeu. Iar eu am să mănînc pîinea mea, pînă la capăt. Pace bună! (Își ia găleata).
Îngerul principal: E clar, ăsta e nebun. Ne pierdem vremea cu el. Nici nu știe ce vrem de la el și pleacă în treburile lui! Să mergem și noi la treburile noastre, e nevoie de măsuri radicale.
Madam: Nu e nici un strop de nebunie aici! Nu e nevoie de măsuri radicale! (Către Personaj). Dacă finalurile fericite nu ar fi indecente, te-aș lua de soț de îndată. Dar sîntem oameni maturi, să ne manifestăm ca atare. Date fiind circumstanțele, am să te țin de bărbat. Măcar pînă mă plictisesc. Promit, oricum, că am să-ți fiu alături. Promit că fiecare deget și fiecare mușchi ostenit îți va fi mîngîiat, sărutat și alinat. Promit că nu-ți va lipsi dragostea în toate formele ei de manifestare. (Către Îngeri) Luați-l! (Îngerii îl iau pe sus, Personajul se abandonează în voia lor).
Profesorul (către Îngerul 1): Tu mai rămîi! (Restul personajelor părăsesc sala cărîndu-l, trăgîndu-l, copleșindu-l cu tandrețuri pe Personaj).


Scena 7
Profesorul (către Îngerul 1) : Îngeraș, succesele mă excită. Am o idee…
Îngerul 1: Ideile d-voastră sînt lege pentru mine.
Profesorul: Hai să verificăm dacă fraierul a făcut treabă temeinică! (Chicotesc amîndoi. Intră în tunel. Dinăuntru se aud sunete lubrice).


FINAL

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!