poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4480 .



Ce dacă nu avea bricheta gaz?
scenariu [ Teatru ]
L-am vazut pe Dumnezeu plangand...

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [cipri ciuciu ]

2007-11-24  |     | 



după o idee de

Sebastian Lupu și Ciprian Ciuciu



24.11.2007



Personaje:


El – bărbat, 30 - 35 ani
Ea – femeie, (nu se spune)
Omul din piscină - ? (după buget)


Scena 1 (singură)

El și Ea, spațiu gol, heblu… pe fundal se aud sunete acvatice, picătura chinezească… undeva în spate stă un castel de cărți perfect construit, pe un căruț banal de lemn. Lângă castel, omul din piscină își admiră castelul, îl privește pentru ultima oară, lung, și pleacă, trăgând căruțul după el. Lumină. Un sunet puternic de piatră căzută în apă.

Ea: (strănută)
El: sănătate!
Ea: da… se pare că am răcit… nu se pare, chiar am răcit!
El: (caută ceva, scoate o brichetă, nu merge) Ai un foc?
Ea: Aici?

(intră omul din piscină. Își găsește un loc în spațiu, undeva în spate, se așează într-o poziție puerilă, își scoate un sandvici, o doză de energizant – sub nicio formă `Red Bull` , și se pune să mănânce)

El: Da, ce are?
Ea: Păi nu poți fuma aici!
El: Ei… nu pot fuma… cred că după toate astea pot să fumez și eu o țigară!
Ea: Care toate astea?
El: Păi… astea! Toate astea! Sunt destule! Sunt destule și am chef de o țigară! Deci… ai un foc?
Ea: (se caută) nu!
El: Grozav! (găsește o brichetă… fără gaz) ei ăsta e minunat! Nu se aprinde! La ce bun să ai o brichetă care să nu se aprindă! E ca și cum ai avea un picior care nu ar umbla… sau un ochi care nu ar vedea… sau … sau o mână care…
Ea: (răstit) da, mulțumesc, am înțeles ideea! Nu se aprinde!
El: Aștepți de mult?
Ea: Eu? Nu aștept! Nu aștept nimic…
El: Dacă e așa… nici eu…

(sunet puternic de rafală)

El: mai bine aici decât afară…
Ea: Mai bine aici decât afară… ce tâmpenii spui! Ce poate fi bine… aici?!
El: Tot ce nu poate fi bine… afară … acuma!
Ea: Acum!
El: Cum?
Ea: Acum!
El: Păi si eu ce-am zis? Acuma! Acuma, aici e mai bine! N-ai spune?
Ea: N-aș spune!
El: Hai te rog… te rog eu! Spune-o!
Ea: Drept cine mă iei? Chiar așa! Drept cine mă iei dumneata?
El: Dumneata? Suntem dumneata acuma… sa-nțeleg!
Ea: Când am fost altfel decât dumneata? Ba… ba dimpotrivă DUMNEATA ești cel care a fost altfel cu mine!
El: După tot ce s-a-ntâmplat!
Ea: (joacă stupefacție) nu mai vorbesc cu tine!
El: Cu cine?!
Ea: Cu tine… a… cu dumneata!
El: Păi așa! (relaxat) Așa! Ne respectăm, ce dracu!
Ea: (se aprinde) dacă e până acolo, eu nu văd niciun motiv pentru care aș continua să discut cu dumneata! (pauză) decât atât: nu… mai bine nu!
El: Nu, mai bine nu? Nu mai bine nu?
Ea: Atât! Asta vroiam să îți mai spun!
El: Și eu ce să-nțeleg din asta!
Ea: Ei, la naiba, acum m-ai făcut să spun mai mult decât aș fi vrut!
El: Aha…. (lămurit) Nu… mai bine nu… așa e!
Ea: Spune-mi dacă poți să fi o clipă serios!
El: (o pune în așteptare) O clipă!
Ea: (răbufnește) noooo…. E clar! Știi ce? Din momentul ăsta refuz!
El: (așteaptă) și eu care mă strofocam aici…
Ea: Bădăran...

(o localizează cu privirea, o țintește și începe să îi clipească dulce insistent)

Ea: bine…
El: aștept…
Ea: ce mai aștepți…
El: e, ziceam și eu… (privind-o suspect) nimic deosebit.
Ea: (frapată) Domnule, dumneata ești întreg la minte?
El: (hotărât) Da!
Ea: N-aș spune!
El: Iarăși…
Ea: Iarăși?
El: Da. Iarăși! N-ai spune! De ce n-ai spune! Te abții cam mult… (pueril) nu ți se pare?
Ea: Dacă-ți închipui pentu o clipă că am să intru în jocul ăsta tâmpit al tău…
El: (scuzându-se) Mă plictiseam…
Ea: Păi pleacă!
El: (rade puternic) Păi… unde?
Ea: (îl imită) unde… (gânditoare) chiar așa… unde?
El: Adică vreau să spun… unde să plec? Și mai mult… unde suntem?
Ea: Ei unde… (se gândește) nu ți-e clar?
El: Nu!
Ea: (joacă confidentă) Ei… domnu` `le știu pe toate`… să te văd!
El: Păi nu știu! N-am nici cea mai mică idee!
Ea: Păi vezi!
El: Spune-mi tu!
Ea: Lua-te-ar dracu! Unde suntem?
El: Asta spuneam și eu! Unde naiba suntem!
Ea: Măcar aici putem cădea de-acord! N-avem nici cea mai mică idee cu privire la locul în care suntem

(omul din piscină își termină masa, îi privește lung și îi aplaudă zâmbitor)

Omul: e… odată și-odată tot era cazu…
Ea: (sieși) așa… numai el mai lipsea
El: Dom’le, dumneata ce te bagi?
Ea: adică cum?!
El: chiar așa! Adică cum!
Ea: spune și dumneata!
El: ei, așa ceva
Ea: niciodată!
El: mda… niciodată!
Omul: păi credeam că…
Amândoi: ce credeai, dom’le?
Omul: va să zică sunteți bine!
Amândoi: da!
Omul: Aveți tot ce vă trebuie?
Amândoi: tot!
Omul: Știți absolut totul!
Amândoi: da!
El: (către ea, șoptit) ce-I asta? Tu știi ceva, nu?
Ea: (același joc) Nimic! Tu?
El: (același joc) Nimic!
Ea: (același joc) El?
El: (același joc către om) Tu?
Omul: (același joc) eu?
El: (același joc, către ea) el?
Ea: (același joc) păi nu!
El: (același joc) de fapt… da! (tare) Tu!
Omul: nici eu nu știu nimic! De fapt am cunoscut un om, nu demult, care spunea același lucru: tot ce știu e că nu știu nimic!
Ea: înseamnă că n-am făcut nimic!
El: (nervos) Nimic! (pauză, după care, către ea) Lasă-mă pe mine… (se gândește o clipă, apoi, către om, intim) unde-i?
Omul: poftim?
El: Zi, zi, zi! Hai că aici vezi și tu…
Omul: Ce să fie?
El: Asta… (mimează)
Omul: …
El: Asta… hai zi și tu unde-i!
Omul: Aaa… (râde) Nici acum nu știți, a?
Ea: (înțepată) Ba știm!
El: păi știm, dom’le… adică cum?
Ea: adică cum?
El: păi da!
Omul: bine… eu plec atunci…
El: hai să-l urmărim…
Ea: ține-te după el… incet!
Omul: (fluieră încrezător)
Ea: ăsta ce face?
El: păi nu pleacă? (către el) Dom’le nu pleci?
Ea: păi nu pleacă?
El: păi ziceai că pleci!
Omul: ziceam… da’ n-am spus când…

(amândoi se plâng unul altuia)

El: nu că asta-I culmea!
Ea: (îi strigă omului) dom’le, dumneata ești chiar culmea!
Omul: ei… ce s-a-ntâmplat? Aveți nevoie de ceva ajutor? Mie puteți să-mi spuneți… mie!
El: nu, că-I frumos aici… nu plouă…
Omul: nu plouă…
Ea: nu bate vântul…
Omul: nu… nu bate…
El: (mai agitat) nu ninge…
Omul: a, nu…
Ea: nu… aaa… nu
Omul: înainte de-a mai spune ceva, vă spun de pe-acum că e nu la toate! (reacție, dezamăgire) În schimb…
Amândoi: da….
Omul: știu unde ne aflăm!
Amândoi: da…
Omul: vedeți voi…
Amândoi: da…
Omul: viața asta poate fi o curvă…
El: mă lași?
Omul: bine, se poate să exagerez… așa, cum spuneam…
Amândoi: da…
Omul: noi… acum… suntem…
Amândoi: da…
Omul: într-o piscină!
Amândoi: da… Poftim?
Ea: într-o piscină?
El: ei cum o să fim…(râde) într-o… (râde mai puternic) piscină? (izbucnește în râs)
Ea: auzi… piscină…
Omul: păi ia să vedem… (se uită în sus, după care și ei) vedeți trambulina?
Amândoi: aaa…
Omul: vedeți cerul?
Amândoi: nu…
Omul: mda…e cam înnorat… da, stați așa, stați așa… hainele de pe voi…
Amândoi: da…
Omul: cum ați avea hainele astea pe voi dacă ați fi într-o piscină?
El: păi nu le-am avea…
Ea: chiar așa… și sunt și uscate!
Omul: păi vedeți?
El: stai puțin… tu spuneai
Omul: Ce spuneam?
El: Spuneai că suntem într-o piscină!
Omul: păi da!
El: păi și atunci?
Omul: vedeți voi…
Amândoi: da…
Omul: nu mai e…
Amândoi:da…
Omul: apă.
El: vedem!
Ea: asta în cazul în care ne hotărâm dacă suntem sau nu într-o piscină…
Omul: ei… voi ce credeți?
Ea: (răbufnește) noooo…. E clar! Știi ce?
Omul: păi unde altundeva am putea fi… de fapt… unde spuneți voi că sunteți?
El: bă, băiatule… uite care-I treaba! Dacă știi unde suntem, bine, dacă nu (urlă) lasă-ne dracu` în pace!
Omul: (calculat) Bine. Adevărul e că suntem într-adevăr într-o piscină… da. Mi-e teamă că e o piscină… (se uită în jur, împreună cu ceilalți) și mai mult… mi-e teamă că nu știu ce e de făcut mai departe…
Ea: bine, și cum ieșim?
Omul: adică?
El: spune dom’le pe unde se iese… tu nu vezi că vrem să ieșim?
Ea: dumneata cum ai intrat…
El: exact… pe undeva tre să fi intrat… pe unde?
Ea: dacă zici că suntem într-o… piscină!
El: dacă într-adevăr suntem într-o piscină!
Ea: și de ce-am fi în piscină?
El: de ce nu într-un bar?
Ea: de ce piscină?
El: de ce nu într-un bar?
Omul: să văd dacă am înțeles… mi-ați pus două întrebări. Două! De ce într-o piscină… și pe unde se iese… acum… vă pun eu una…
Ea: stai puțin!
El: ce e?
Ea: da` dumneata… (către el) dânsul… dânsul cine e? dumneata… cine ești?
El: eee… da! Așa! Dumneata… cine ești?
Omul: păi nu v-am spus?
Amândoi: nu!
Omul: eee… ce-o fi în capul meu… voi vreți să plecați de-aici și mie-mi arde de întrebări!
Ea: chiar așa!
El: spune dom’le odată cum ieșim!
Omul: adevărul e că nu știu... știu multe… dar asta nu știu… ce pot face însă pentru voi e să vă întrețin…
Ea: să ne întreții? Dumneata!
Omul: da… de ce nu? Deja faceți parte din piscină… e de bun simț să o fac… știți… eu am mai multe colecții… lumea pierde un cercel, eu am colecție de cerecei, pierde o agrafă, eu am colecție de agrafe… pierde un om…voi o să fiți colecția mea de oameni! (secretos) știți că am și o colecție de prezervative… se pierd multe în apă… și apa asta…
Ea: ce e cu apa?
Omul: nu… că nu…
El: ce-I cu apa, dom’le?
Omul: ehe…
El: păi spune dom’le odată! Spune ce-I cu apa?!
Omul: apa… apa… apa nu e ce știți voi…
El: Poftim? Dom’le dumneata n-ai o carte?
Omul: (speriat) o carte?
El: da! O carte, o carte de citit! Să te duci și matale să citești… ceva! Orice! Numai să o faci acolo! Vezi? Uite, acolo! Acolo să te duci și să citești o carte! Că aici nu sunt! Uite, du-te! Lasă’ne dracu în pace că ne-ai omorât cu piscina ta cu tot, lua-o-ar dracu s-o ia de piscină și de cărți că numai nu găsești una când cauți! Știi cum? Peste tot! peste tot am căutat o carte! Și crezi c-am găsit una? De unde? Spune și tu? Vai de capu` tău! (către ea) ai auzit ce i-am spus nu? (îl aproba) păi zi și tu! Pardon, dumneata! Extraordinar! Ce vrei? Ia spune mă! Ce vrei de la noi! Știi sau nu pe unde dracu se iese din văgăuna asta! Uite, a prins și igrasia… ne împuțim dracului aici! Uite, put! Uite! (către om) Miroase și dumneata! Chiar vrei să stăm aici… toți trei… în putoarea mea? Ți-o fi plăcând! Îi fi vreun pervers! Ia mai dați-vă toți dracu că vă cunosc eu… așa începeți… (către ea) Doamnă… eu nu sunt din’ăsta! Credeți- mă! (omul iese neobservat) N-aveți nici cea mai mică îndoială! Sunt perfect în regulă! Da’ perfect! N-o să cedez ăstuia niciodată! Da ce crede el? E adevărat că e ceva aici între noi… sau mă rog între mine și… dumneavoastră! Și dacă ar fi să fie ceva între noi, categoric asta nu ar avea loc! Da` nu numa` el! Dacă e până acolo niciunu! da’ ăsta! Ăsta e sub orice critică! Plus că e cam tinerel… ce-o fi știind el? La vârsta lui… păi la vârsta lui… să-l ia dracu cu calmul lui cu tot! (îl observă, proaspăt întors cu un pahar cu apă la spate) bă, încă n-ai plecat?! (se întoarce către ea) păi noi ce facem aici? Păi ne tragem de șireturi? Păi ce ne-am șters mucii unu altuia! Ia du-te dracu și ia-ți ceva de lucru! Nu sta aici pe capu nostru, când capu nostru are destule pe cap, fără să îl mai bați și dumneata la cap!
Ea: (către om, foarte calm și încet) e prima oară când îl întâlnesc… trebuie să mă- nțelegeți. Nu îl cunosc… nu l-am crezut nicio clipă… eu știu că dumneavoastră știți unde e ieșirea… și mai știu că mă puteți ajuta și pe mine să ies… atât. Vreau doar să ies… vedeți dumneavoastră, eu am de ajuns… asta e! trebuie să ajung!
El: Da’ ce? Eu nu trebuie s-ajung? Ce să-ti spun… Si eu trebuie s-ajung!
Ea: (ignorandu-l) …E foarte important pentru mine… să ajung. Nu prea am timp… cât despre toate astea… am înțeles… e un joc… ne place… ne place teribil, că vorba aia… Homo ludens! Ați citit cartea?
Omul: …
Ea: Și oricum mai devreme sau mai târziu… tot trebuie s-ajungem și noi! Uită-te și dumneata la el… în ce hal a ajuns… poate un om ca ăsta să mai stea aici… păi… uite, dacă vrei… ne spui cum să ieșim… și mâine… venim înapoi aici… și ne mai jucăm… nu? Ce zici?
Omul: v-am mai spus… nu știu!
El: păi să te ia dracu! Știi cine? Dracu! Să te ia!
Ea: (la fel de calmă) trebuie să știți
El: știe el pe dracu! Asta știe!
Ea: (același joc) și o să ne spunăăăă…
El: la paștele cailor! … să-l ia de cretin!
Ea: (același joc) că domnu` oricum știe ce vrem… și oricum ne spuneeee...
El: nu, că io-s prost! Io-s prost că stau aici! Eu plec!
Ea: (același joc) nu știi cum…
El: nici acum nu știu? Incredibil dom’le… păi nu te-am înjurat destul? La dracu! La dracu să te duci și dacă nu ajungi de bună voie, să te ia! Să te ia dracu! Uite! Acuma ne spui?
Ea: (același joc) nu cred că asta-i soluția…
El: (dezarmat) bine… spune ce vrei… tot un drac…
Omul: pot? Mulțumesc! Așa…
El: spune… că eu nu te mai întrerup…
Omul: spuneam…
El: de la mine nimic nu mai auzi…
Omul: așadar…
El: și dacă ne spui pe unde se iese, printr-o minune, ceva… să n-aștepți mulțumiri de la mine! Că n-am!
Omul: deci!
El: (râgâie)
Ea: (se pierde) da’ mai taci dracu`!
El: pardon… și-așa nu știe…
Omul: ușa e deschisă!
El: ce să spun…
Ea: (către om) domnule, nu te juca cu noi… suntem cu nervii întinși… asta ne-ar mai lipsi…
El: … să te mai joci dumneata cu noi…
Ea: eu trebuie să ajung.
Omul: eu trebuie să ajung… unde? Unde să ajungem? Asta vă interesează, nu-i așa? Vă întrebați în continuu cum să ieșiți, cum să ieșiți… în schimb… niciunul, o dată măcar, nu s-a întrebat cum a ajuns aici… e, asta da întrebare! Cum ați ajuns aici? (liniște) eu vă spun. Vă spun unde e ușa, vă spun pe unde ieșiți… și apoi? Ce faceți, unde mergeți? Voi nu stiti sa va puneti intrebari!Cum puteți știi unde mergeți dacă nu știți unde, și mai ales cum ați ajuns unde sunteți acum? Știți povestea lui Hansel și Grettel… prin pădure? (la pocnitul lui din degete se aud o serie de tunete. Ei doi se sperie…) Homo ludens! nu mă jucam! dar… dacă e vorba de jucat… ei, asta îmi place… teribil de mult! Ba chiar… mă gândesc să merg pe mâna voastră! Hai să facem rabat și să ne jucăm! O seară. Astăzi. E, dă-o- ncolo de treabă, nu? Să vedem ce putem face noi… trei oameni… v-ați ascunselea? (râde) nu, că nu știm unde e ieșirea… șotron? Unde naiba găsim cretă pe fundul (urlă către ea) piscinei?! De-a prinselea? Noo… nu, că n-ar fi corect față de doamnă… în schimb… știu totuși un joc… sau două, care v-ar putea interesa… hopa sus! Pardon… vroiam să spun! Fiți atenți (cei doi ascultă) așa… (către bărbat) tu! Tu ești numai bun pentru asta… îți place să râzi, nu-I așa? Ești bun… tre să recunosc… demult n-am mai întâlnit unu ca tine… booon… deci, ce vei face tu… doamna spune într-una că trebui să ajungă… ea… trebuie să ajungă! Tu… îmi vei spune unde trebuie să ajungă! Vreau să aflii, pentru mine… la urma urmei nu poate pleca undeva dacă nu știe unde… imaginează-ți dumneata - hai să ne respectăm, ce dracu – că șederea voastră aici depinde de ce aflii… să vedem… (pueril) Homo ludens!
El: de ce am face asta pentru tine?
Omul: Pentru mine?
El: Mă rog…
Omul: pentru că vrei să ieși!
El: dar știi într-adevăr pe unde se iese?
Omul: ai ceva de pierdut…
El: … ce zici
Ea: (începe să intre în joc, fără voia sa) eu oricum trebuie să ajung…
El: unde? Unde vrei să ajungi?
Omul: (jubilează… își freacă mâinile)

(pe monologul următor, ea repetă într-una ‘trebuie s-ajung…’)

El: unde trebuie să ajungi? Să fie un loc frumos? Să fie cald? Sau să plouă… (pe un ton pueril) cine te-așteaptă acolooo? Să fie soțul? Sau nu e cazul? Nu? nu pari genul? ai pe cineva acasă? Instalatorul…? Are ceva de reparat? La tine? Îi lași bacșiș? Nu lași, nu-I așa? Sau poate el nu-ți lasă… poate de-aia te grăbești… să recuperezi, nu-I așa? Stai prost cu banii? Ai pâine acasă? Dar lapte? (râde cretin) nu ai?
Omul: ajunge dobitoc steril… ajunge! Ăsta e joc? Ți-am cerut eu asta? Nu! nu ți-am cerut așa ceva!
El: …
Omul: (către ea) tu! Șterge-te la ochi! Ești dezgustătoare! Era un joc… așa trebuia… da’ asta… Tu știi? Știi ce înseamnă un joc? (pauză) bun, hai... tu urmezi!
Ea: (tace)…
Omul: nimic? Poate nu m-am făcut înțeles… oi fi eu mai cretin… nu m-oi fi știind exprima… nu? ce vi se pare atât de greu? Vă tot plângeți într-una că vreți să ieșiți! Să ieșiți și iar să ieșiți! Extraordinar! Nu mi-aș fi imaginat pentru o clipă că puteți fi așa. Lipsiți de esență. Lipsiți complet de esență. Unde mama dracului să tot ieșiți? Nu vă interesează decât asta! V-ați gândit vreodată că poate nu sunteți singuri? Nu! nu v-ați gândit deloc! Vedeți? Asta e! nu vă gândiți! Eu ce mama dracului caut aici? Dacă voi nu vă gândiți deloc?! Spuneți-mi și mie… pe cine ar trebui eu să ajut? Cum? Dacă sunt nevoit să fac totul de unul singur? Între un cuvânt și altul… e gândul! Gândul! Unde naiba vă stă mintea? Unde vă sunt gândurile? N-am auzit nimic până acum! Sunteți patetici! De-a dreptul patetici! Mi-ar fi milă de voi dacă nu ar trebui mai apoi să-mi fie și mie milă… de mine! Mi-e rușine s-o spun… dar gândurile voastre sunt jalnice! Păi noi ce facem aici? Voi vă dați seama că într-o secundă pot da drumul la apă? Vă dați seama că puteți fi înecați… uite- așa?! Nu! voi vreți doar să ieșiți… (pauză) hai… dă-I drumu’
Ea: (tace)
Omul: Mai vrei să (cu scârbă) ieși?
Ea: (tace)
Omul: mai vrei să ajungi?
Ea: (îl aprobă încet din cap)
Omul: atunci mai facem o-ncercare… o încercare! (se uită spre el) îl vezi? Hai… știi regula…(către el) și tu!

(pe monologul următor, el repetă instinctiv ‘mama’ pe diferite tonalități, în funcție de stare)

Ea: Pe tine te-așteaptă cineva? Cine te așteaptă? E cineva drag? cine e? e mama? E bolnavă? Se întâmplă ceva cu mama ta? Ce se întâmplă cu mama ta? E pe moarte? De ce? De ce moare mama ta? De ce nu poți să ajungi la timp? De ce nu poți să o ajuți? De ce stai aici, când ai putea fi lângă ea? Nu crezi că are nevoie de tine? Nu crezi că ai putea să o ajuți? Ea ce ar fi făcut pentru tine? Ar fi lăsat orice să fie lângă tine? Tu de ce ești aici? De ce nu o ajuți? Moare. (încep intervenții din partea lui de gen ‘mama…’) Și tu ce faci? Stai? Preferi să stai în loc să îți ajuți mama? Asta e? mama ta moare și tu preferi să stai? De ce nu fugi la ea? De ce rămâi aici? De ce nu te miști? E mama ta, nu? nu vrei să faci nimic? Nimic? O lași singură? La fel ca tine? Singură? Ești singur aici, nu? de ce stai singur? De ce stăteai tot timpul singur? Mai puțin noaptea… de ce fugeai noaptea lângă ea? Ți-era frică? Cum îi e și ei acum? Îi e frică? Crezi că moartea asta a ei… doare? Sau o fi plăcută? Ia vezi, zâmbește? Zâmbește mama ta când moare? De ce? De ce nu moare în liniște și trebuie tu să o vezi? Să o auzi? Asta e, nu? o auzi… atât de tare încât nu mai poți nici tu trăi! Dacă mama ta moare… tu mai trăiești? Și dacă moare, cum o să plângi? Cât o să trebuiască să plângi? cum o să-ți stea părul? Cât de bine o să-ți fie călcată fusta? Câți preoți o să-ți trebuiască…? Câți gropari? Vei fi frumos? Cât din tine o să plângă și câți din ceilalți o să vadă asta?

(pauză. Ea îl ia în brațe, ca o figură maternă… el se leagană în brațele ei, ca un copil)

Omul: bine… credeam că… ultima oară… da… da și prima oară… niciodată însă… să fi fost… cum…? Adică… cum…? Ce-a fost în capul meu? De ce- am ales piscina asta? De ce nu un parc… un mausoleu… o piramidă… și dacă tot am găsit piscina… de ce am golit-o? o piscină fără apă…? (pauză) De ce? De ce… să pierd totul doar pentru că am vrut să-i simt? Am vrut doar să-i ating… atat… să văd cum sunt… cum se văd de aproape… cum tremură… cum miros… Am vrut doar să le simt repiratia… să trec măcar o dată dincolo, să fiu cu ei… o dată! Doar o dată! Si-acum? Am pierdut tot… Puteam să mă opresc… De ce a trebuit să mă bag… puteam să-mi văd liniștit de masă… de ce nu i-am lăsat singuri? Era perfect… mergea! Întotdeauna a mers! E clasic… cum de nu mi-am dat seama… am tras, am tot tras și ce-am realizat? Uite! Ce- am făcut? Și ce dacă? Ce dacă nu avea bricheta gaz… nu trebuia să se ajungă aici! Păi eu pot mai mult! Pot orice… și totuși… m-au adus aici… puteam orice! Eram omul din piscină, din parc, din mausoleu, din piramidă… eram omul! Omul! niciodată nu s-a ajuns aici! Îl lași pe om să aleagă și el… îți ia toată…! Aveam tot! (furtună puternică) îi aveam pe ei… pe ei cu ignoranța lor…cu naivitatea lor… cu neputința lor… cu disperarea lor, cu lipsa lor de esență… cu dragostea lor? da poate… poate că e mai bine ca ei… e mai bine să fi om! Ei se au unul pe celălalt acum… eu… eu nu mai am decât apa… (își pune melonul pe cap… îi curge apă pe față. Încet heblu… se atenuează furtuna)

(lumina slabă. Furtuna se domolește. Cei doi sunt în poziția inițială. El cu țigara în mână, ea alături)

Ea: (stranută)
El: sănătate!
Ea: da… se pare că am răcit… nu se pare, chiar am răcit!
El: (stă cu țigara între degete. Se oprește. O privește îngândurat)…
Ea: l-ați…?
El: l-am văzut pe Dumnezeu plângând… (I se aprinde bricheta)

(heblu. sfârșit)

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!