poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 323 .



Obsesie
scenariu [ Teatru ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [delia78 ]

2005-12-19  |     | 





OBSESIE


Personajele
El
Ea
Necunoscutul ,necunoscuta

Nu exista scena , acțiunea se petrece intr-o sala cu simulare de strada intre spectatori

ACTUL 1
Gen monolog ,celelalte trei personaje doar gestica, foarte putine replici

El (respirand greu cu ochii in jos mergand printre spectatori pe simulare de strada) :De ce ma doare cand oftez ? (ridica privirea brusc si se uita peste umar)(pauza)Dar uite e chiar ea !
(revine cu privirea in jos) De ce vreau cand nu se poate ? (se uita in spate) Ma ajunge din urma, nici macar nu o asteptam, nu mai speram demult.
El : Se apropie, nu zambeste, o doamne, nu din nou .
(apare ea) (reflectoarele il lumineaza pe el , ea ramane in umbra)
El (spre public) :De ce atata chin ? Ce bine era inainte sa o cunosc,
toate erau in rand la locul lor. Pe toate le stiam ,
chiar si micile dileme mi se pareau nedileme.
El : Citeam asa de bucuros si avid ,mancam cu atata pofta , asa de fericit in nefericita
mea existenta. Acum toate sunt amestecate , nimic nu mai este clar
(intoarce privirea spre ea.)
El: Dar stai ,parca mi-a spus ceva .....nu , nu pot sa ma mai uit la ea , nu pot sa o mai
ascult (intoarce capul iar spre public.)
El : Zice ceva cu glasul incet si ragusit. Demult nu o mai ascult. Este o fiinta calma,
dar prezenta mea o agita , deja a inceput sa dea din maini, sa gesticuleze ,
ciudat......vorbeste atat de tare , iar eu nu aud nimic......ma gandeam ca azi
vreau oua, azi o sa mananc neaparat oua
Ea ( luminata brusc si pentru scurt timp) : Plec
El ( luminat iar) (spre public.) :Ce a zis , cum a zis , de ce ?( pauza.) Am obosit, ouale
deja nu mai imi plac, imi vine sa vomit. Mi-as baga chiar
acum degetele pe gat , in fata voastra.
El (cu vocea joasa, deabea se aude, spre ea care e cu spatele si se indeparteaza, iese
din sala) : Stai, mai stai , (spre public) : Nu-mi iese nimic din gura. Era asa de inainta, nici o problema , probleme de dragul discutiilor. Ce bine ma
prindea starea de animalitate. Doua stari mi-am cunoscut in viata ,de
animal si de obsesie.
Ea ( apare din nou tot in umbra ii schiteaza un semn cu mana ridicata, foarte vag ) 
El( pauza) (apoi uimit si usor infricosat) : Dar ce face ? Imi face semn usor cu mana, nu
a zambit de loc si totusi pare atat de multumita....
(ea dispare iar,iese)
El  : Nu mai am ce face , imi astept starea de animal , o vad si e atat de departe....Ma
tine, ma tine mult si sunt amortit. Sa alerg , sa ma grabesc , poate o mai
prind ( pauza.) Nu , nu o mai prind , ea vrea sa o las , eu vreau sa nu . Ma simt
atat de bine acum, totul a devenit mai cald ..( pauza)( usor iritat si febril , din ce
in ce mai nelinistit) : Totusi am sa ma grabesc , oua nu mai mananc niciodata




In decor apare o panza, un banner publicitar pe care se afla un portret de fata.Apare in sala si necunoscutul imbracat intr-un costum de haine impecabil.
Necunoscutul (cade lumina doar jumate pe el, jumate in lumina, jumate in umbra) :
Priveste, nu este atat de greu.
(intra si necunoscuta)
Necunoscuta(in lumina) (ii zambeste) :Priveste, nu e asa de greu
(Cei doi necunoscuti ies din sala)
El : Nu e greu , nu e greu , nu e greu , nu aud nimic, nu vad , nu simt nimic....poate ca am

sa o mai vad vreodata....(se opreste se uita in sus, in fata , vede bannerul_) Dar ce tot
spun , uit-o sus , ce cauta pe ecranul acela mare ?( isi apropie mana de frunte, parca sa vada mai bine). Ea e, chiar ea...., ce frumoasa e si ce departe . Sa ma apropii un pic,... asa. De unde atata sfarseala, de unde atata deznadejde ? De unde atata vid ?

(Intra iar necunoscutul in sala , se opreste cu spatele la el si cu fata la afis.)
El : La ce va uitati domnu’ ? Aaaaaaaaaa ,va place ? Stiu , dar nu este asa.
(necunoscutul iese)
El (spre public) :Acum parca nu ar mai fii ea>.Nu vreau sa mai fie ea. Ma uit in jur si nu
vad decat : (cor inregistrat : «  nu e greu deloc, uita-te la noi »)
El (acoperindu-si urechile cu mainile) : Stiu, stiu, asta mi-a zis si ea (pauza.) Totusi am sa astept sfarsitul filmului , vreau sa vad dansurile si sa ascult melodia de final


ACTUL 2



Ea si necunoscutul
Nimic doar doua scaune




Ea :(cu fata la public, ochii ii sclipesc aproape de nebunie) : Ma pandeste , ii simt privirea , il simt cum ma pandeste
Necunoscutul(pe scaun in umbra) :Cine ?
(pauza)
Ea :(mirata si agasata) :Cum cine ? El. Am sa-l torturez toata viata , o sa-l fac sclavul meu asa cum eu sunt sclava dar nu a lui.
(pe masura ce inainteaza dialogul Ea devine din ce in ce mai agitata , gen discurs oratorie)
Necunoscutul : Ce sclav ? (mult calm, pana la indolenta) Sclav este cel care se chinuie la stapan, care e biciuit.
Ea :(fara sa intoarca privirea spre el, tot cu spatele) : Nu. Sclav e cel care e biciuit, torturat si care se intoarce tot la stapanul sau. Cel care isi cere iertare dupa ce este batut in genunchi lingandu-si ranile. Cel care fuge e un om liber, fuge de viata lui. Nu stiai ca iubirea e sclavie.(vorbeste mai mult pentru ea). Nenorocirea este ca doi sclavi cu aceeasi soarta nu se pot iubi niciodata , ei isi cauta stapan sa-i biciuiasca. Un sclav nu suporta bunavointa, ar innebuni, te-ar ura pentru asta.
Necunoscutul : Mi se pare destul de tragic, o situatie fara iesire.
Ea (se intoarce spre el surazand ironic si cu tristete) : Tragic ? Demult am incercat sa mai gandesc asa. Tragic este ca suntem viermi si ne taram spre locul de unde am venit, in pamant. Nu dragul meu, nu e tragic sa fi sclav , e doar o stare. Unii sunt nascuti sa fie sclavi , iar altii ca mine sa fie sclavi si stapani in acelasi timp. Mai exista o a treia categorie , cei din urma , doar stapani. Sincera sa fiu ii plang pe cei din urma , pe stapani, ei sunt tragicii, ei sunt berbecii. Se tarasc cu seninatate spre pamant , se mint , vor sa se bucure cat mai mult de unsoarea in care se misca.Aceasta le da dreptul si puterea.

Necunoscutul : Si nu tie mila sa il chinui ?
Ea : Nu , nu mie mila.( fata ii e crispata , plina de suferinta , dar nu se stie daca pentru ea sau altcineva)
Necunoscutul : Nu ? Asta suna a razbunare.
Ea : Nici vorba , ti-am mai spus , este o stare, cu asta ne nastem, nu o alegem, mi-am acceptat soarta, nu ma mai deranjeaza, nu ma mai opun. Intr-un fel trebuie sa supravietuiesti.
Necunoscutul :(cu viclenie si un pic de ironie) : Fara constiinta ?
Ea (mirata) :Ba din contra as numi-o mai degraba intelepciune.
Necunoscutul (se ridica in picioare si vine cu fata la public in lumina) :Esti nebuna , exaltata.
Ea ( se aseza pe celalalt scaun in umbra) (cu vocea joasa) : Exaltata poate , nebuna as vrea eu , ar fi mult prea simplu , prea usor.Si moartea si nebunia ma ocolesc. Inca nu, trebuie sa ma mai chinui(ochii ii sclipesc ca unui nebun) , e posibil mult timp. Intotdeauna am avut impresia ca nu am sa traiesc mai mult de 40 de ani, cel mult.
Necunoscutul( din ce in ce mai ironic) : Din orgoliu...
Ea :Din orgoliu sau din refuzarea suferintei , sau din amandoua. Simt ca nu imi trebuie mai mult , nu imi este necesar.
Necunoscutul : E posibil ca dupa 40 de ani sa iti gasesti linistea . Atunci ce faci ?
Ea (se ridica in picioare dar ramane in umbra, glasul incepe sa-I tremure) :O asemenea moarte marsava nu imi doresc .Niciodata nu o sa fiu linistita , daca trec de prag , in una din aceste stari o sa fiu : moartea trupului sau nebunia.
Necunoscutul(incet mai mult pentru el, dar cu coada ochiului la Ea) : Asta iti doresti.
Ea : Nu mai imi doresc nimic, refuz sa mai vreau. Atat , pot sa accept doar sa-mi rumeg starea de vierme si de sclav.
Necunoscutul : Poti sa fugi , sa-l parasesti.
Ea : Sa fug.....Nu , asta fac stapanii. Si chiar daca as fugi , de mine nu ma pot ascunde , asi redeveni sclav in alta parte.
Necunoscutul : Unde sunt momentele de fericire, fiecare om are cateva ?
Ea: Clipe de fericire, doar cat clipesc odata, dupa aia ma inec in negura , ma invaluie intunericul, devin lucida......totul se naruie , totul se darama in fata mea in urmatoarea clipa. Refuz fericirea, ma intristeaza , ma deprima superficialitatea si falsa ei siguranta.
Acesta este trupul meu, luati mancati, acesta este sangele meu , luati si beti. Sunteti toti atat de departe , o multime de capete lipite pe zid. Ma priviti cu ochii goi , deja privirile vi s-au pierdut ca intr-o fotografie. Eu sunt Omul, eu sunt Persoana , voi sunteti zidul .Omul si zidul- atat.
Necunoscutul : Mai este si stapanul , sunt impreuna.
Ea : Bineinteles , intodeauna o sa existe legatura intre sclav si stapan. Nu pot trai unul fara celalalt. Unul se hraneste din celalalt.
Necunoscutul : Trinitatea : Omul – Stapanul- Zidul
Ea : Nu. Persoana-Celalalt-Zidul.

Actul 3



Fara elemente de decor


El, Ea, Necunoscutul


Intai Ea si El

El( ganditor si ezitant cu fata la Ea) : Am putea totusi sa incercam impreuna .

Ea ( rade cu capul dat pe spate si un pic fortat) : Ha, Ha , Nu mai exista impreuna.

El (agitat si implorand) : Dar am fost iertati pana la urma.

Ea : Am fost iertati....dar a ramas lupta cea mai grea , priveste (arata catre usa)

(apare necunoscutul, sta jumatate in umbra jumatate in lumina)

Necunoscutul: (spre El de-a dreapta) : Mai exista o sansa

Necunoscutul:(spre Ea de-a stanga) : Ai putea sa te sinucizi

Ea : M-am gandit si la asta.

Necunoscutul : Atunci ?
Ea : Nu stiu , intodeauna m-a tinut ceva.

Necunoscutul : O speranta ?
Ea :Nu . Mie sila (scarbita cu grimasa)......nu vreau sperante, as fi terminata de tot.

Necunoscutul : Atunci credinta

Ea (ezitand) : Poate mai exista .........putina.

Necunoscutul :De cine tie frica ?

Ea : Frica ? As mai fi facut toate astea daca as fi avut macar un strop de teama ?Nu , probabil mai degraba sadism . Vreau sa vad tot , cat se poate .

Necunoscutul : Nu ai facut nimic , nu e vina ta . ( ranjind) Voi doi va asemanati.(uitandu-se la amandoi)
( cei doi , El si Ea , stau spate in spate la distanta de 5 pasi)
Necunoscutul (catre El) : Dar tu ?

El :(cu fata la public) : Eu am ales lupta , nu imi e usor

Necunoscutul : Dar Ea nu te vrea

El :Nu o mai vad , o caut , am sa o caut (febril , cu vocea ridicata apoape strigand)

Ea : (ironic) El este speranta eu sunt spectatorul.

Necunoscutul : Amandoi asteptati , doar ca lucruri diferite. (aratand spre El ). Lui as putea sa ii dau ceea ce vrea si ar fi fericit chiar si pentru putin timp. Tie ( cu fata la Ea)......cu tine e mai greu , nu as putea sa-ti iau suferinta pentru ca ti-o doresti , ai ales-o. Cupa suferintei tale nu pot sa ti-o iau de la gura. Vrei ca prin tine sa vina salvarea(spre public) ,dar te-ai intrebat daca vrea cineva sa fie salvat , sa fie oprit din joc ? Amandoi sunteti puri. El prin dragostea lui oarba , tu prin dragostea ta lucida si suferinda. El nu vrea paine , nu te vrea decat pe tine , tu de asemeni nu vrei paine, vrei vesnicie si urasti clipa. El alege lupta , dinamismul, fapta, tu alegi contemplatia . Va completati , sunteti primii si ultimii, singura temelie a acestei lumi , cele doua parti bune . ț

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!