poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1848 .



Interferențe
scenariu [ Teatru ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [marianpopescu ]

2014-09-09  |     | 




INTERFERENTE
Personaje :
Grigore Lupău
Margareta (soția lui Grigore Lupău)
Bendeleu Sorin
Mădălina (soția lui Bendeleu Sorin)
Polițaiul
Bătrânelul
Tinerelul, Bătrâna, Domnișoara
Decor: interiorul unui hipermarket. În prim plan, rafturi așezate perpendicular pe scenă, pe fundal rafturi paralele cu scena. Lume puțină la început, plimbându-se printre rafturi, apoi magazinul devine aglomerat.
Grigore:(vorbește la celular) Alo, te-am sunat...
Margareta:(prin telefon, dar se aude și în difuzoarele magazinului) Știu, ți-ai uitat lista.
Din plafonul supermarketului:
Crainica magazinului: 129 este rugat sa se prezinte la raionul de electrice, 129 la raionul de electrice, vă rog.
Grigore: Alo, nu te-aud prea bine, e gălăgie aici, anunță ăștia din magazin nu știu ce.
În continuare, spusele nevestei sale se aud amplificate în difuzoarele de fond ale hipermarketului.
Margareta: Alune de pădure pentru o plăcintă, nu mai ții minte nimic, uitucule! Și-ai uitat și cardul.
Grigore:(nu-și dă încă seama, că și vorbele lui răsună în tot supermarketul) Nu știi ? Eu i-au toți banii de pe card, cum mi-i bagă. Mi-e frică să folosesc cardul. Dacă te prinde vreun vagabond, te bate de trei ori, odată când ți-l ia, odată să-i spui codul și-odată că n-ai bani pe el.
Margareta: Așa ești tu fricos Grigore, de când te-am luat, tot așa te știu.
Grigore:(în sfârșit se pare că și-a dat seama că ceva nu e în regulă) Auzi? Închide.(se uită în toate direcțiile) Se întâmplă ceva, te sun eu.(apasă cu febrilitate pe taste)
Margareta: Mai ia și niște piersici mai moi, de compot. Parcă ai capul în nori, zău așa!
Grigore:(ca pentru el) Ce-are telefonul ăsta ?! Ce se întâmplă ?! Margareta...
Margareta:(Se aude în tot magazinul) Ți-am mai spus că tu de ce îmbătrânești mai tare te țicnești !
Grigore: Ssssst,(în șoaptă) taci odată, taci ! Închide, te sun mai târziu.
Grigore apasă disperat pe taste dar glasul nevestei sale se aude amplificat. Lumea se amuză, câțiva cumpărători l-au reperat și formează la o anumita distanță, un cerc în jurul său.
Grigore:(ascunzând telefonul) Închide telefonul, imediat, nu știu cum, dar ne-aude toată lumea din magazin.
Margareta: De-atâta băutură ce ai în cap de aseară, ți se pare că te aude toată lumea, că te privește toată lumea că ești buricul pământului. Ce să audă, că ești un bețiv ? Asta știu deja toți.
Grigore: Margaretaaa...(Se uită jenat în stânga și în dreapta, apoi dintr-odată se enervează) Ce vă holbați? Â ? Hai, adunați de pe rafturi lăcustelor ! Omizilor ! Societate de consum ! N-ați venit să mă vedeți și să mă auziți pe mine și pe nevastă-mea, bănuiesc. Hai vedeți-vă de treaba.
Crainica magazinului: Ne cerem scuze, a intervenit o mică problemă tehnică pe care o vom remedia în cel mai scurt timp. Cumpărături plăcute.
Margareta: Grigore, cu cine vorbești? Cu cine ești acolo?
Grigore: E prezentatoarea magazinului. S-a făcut o microfonie tâmpită, dragă. Ți-am mai spus, toată lumea ne-ascultă ce vorbim acum, se aude în tot magazinul. Te rog încă odată, închide Dumnezeului telefonul ăla !
Margareta: Nu închid deloc și după voce, e duduia cu care te-ai mai întâlnit săptămâna trecută în parcare de două ori, cică, întâmplător. Să nu-mi spui că nu, Grigore! Zi ceva de ce taci? Dacă taci, e adevărat. Mai bine spui tot.
Grigore: Ce duduie?! Fabulezi dragă!
Margareta: Ei lasă că o cunosc după voce, frumos îți stă, ușuraticule, asta ca să nu te fac ce ești de fapt.
Grigore:(printre dinți, încercând să vorbească în șoaptă) Margareta... te rog... Nu arunca vreun epitet deplasat că ne-aud toți de aici.
Margareta: Curvar bătrân !
Grigore: Ohhh !
Margareta: Asta ești, am văzut eu de mult cum îți fug ochii în stânga și-n dreapta la fetișcane, boșorogule !
Trântește telefonul de pământ și-l joacă în picioare.
Grigore:(liniștindu-se) Ce vă holbați toți? Așa sunt nevestele, geloase. (continuând să-și calce telefonul în picioare, gâfâie, obosește, se oprește) Mulți dintre voi care vă uitați acum la mine, ați pățit-o la rândul vostru. Singura voastră rațiune de a trăi. Să vă umpleți stomacul. Toată ziua supermarket, prima grijă: burta să fie plină.
Margareta: (se aude în continuare amplificat, în tot magazinul) M-auzi sau vorbesc singură ? Grigore !
Grigore: (Se uită mirat la epava aplatizată de sub tălpi, îl ia, îl șterge din nou cu dosul palmei) Indestructibil !
Crainica magazinului: Stimați cumpărători, ne cerem scuze încă odată pentru acest minor incident tehnic.
Voce bărbătească: (undeva în spate, înfundat) Opriți stația tâmpitelor, tăiați imediat sunetul! Veți fi puse pe liber toate, toate! Mi-e imposibil sa lucrez cu un astfel de personal! (se aud scânceli și bocete)
O voce feminină: De ce șefu’, ce ne puteți reproșa? Ce vină avem noi?
Voce bărbătească: Deci eu sunt vinovatul că sunteți voi niște tâmpite și se aude în tot magazinul numai prostii.
A doua voce feminină: Nu mi s-a mai întâmplat până acum așa ceva! Pentru o rezonanță de pe nu știu ce telefon, sa fiu dată afara! Nu e drept.
A treia voce feminină: Du-te dracu idiotule! Ne-ai angajat tu? Am dat examen pentru postul ăsta, nenorocitule! Îmi hrănești tu copiii scârba dracu’ cu cine te-a pus șef?! Crezi c-am uitat că m-ai întins în magazie pe baloturile de făină la schimbul doi? Ai impresia că dacă nu am spus pană acum o să mai tac?! Magazin de rahat!
Margareta: Grigore, mai ești acolo? Să știi că vin după tine să văd ce se întâmplă. Ce se aude la tine?
Grigore: E greu să-ți explic, de fapt nu știu nici eu prea bine...
Margareta: Cred că zaci pe dușumea mort de beat. Mai ai telefonul la ureche? Grigore, răspunde!
Bărbatul se sprijină cu fundul de un raft, își șterge telefonul fără sa se grăbească, cu podul palmei încă odată, se uită stânjenit la cei din jur. Un bătrânel îl apucă de mână.
Bătrânelul: Nu-ți face griji, toți am trecut prin momente penibile, toți avem neveste acasă. Femei! Nu trebuie să te jenezi. Dacă ai puțin respect pentru propria căsnicie vei trece ușor peste asta.
Grigore: Da, vorbe înțelepte.
Bătrânelul: Uite exemplu, ușuraticul de ginere-meu. Nu se uită că are o floare de nevastă. Umblă cu mai multe târfe. L-am zărit săptămâna trecută cu una bătrână grasă și urâtă de nu vă puteți imagina. Și am aflat că e și măritată. Iar ieri mi-a spus cineva că se pupa cu alta!
Grigore: A mea n-are obiceiuri de-astea, e femeie de casă, nu se uită nici în dreapta nici în stânga.
Bătrânelul: Ce v-am spus?! Nevasta dumneavoastră e o femeie hotărâtă și care știe rostul casei, după voce am simțit-o. Dar lui ginere-meu, ce i-o fi trebuind să întineze sfânta căsnicie dată de Dumnezeu?! Unde sunt femeile de odinioară? Despina, Chiajna, Elena Cuza, ehe...
Grigore: Numai Dumnezeu știe!
Bătrânelul: Nu-ți face griji, mâine nu va mai ține nimeni minte ce a fost aici.
Grigore: (zâmbește, numai el știe cu ce efort, bătrânului, se uită stânjenit în jur) Nu știu ce să spun. Îmi vine să mă topesc de rușine! Să fiu așa, în mijlocul atenției, pe teme personale ce țin strict de familia mea. Soția mea a fost,... ă, de fapt mai este și acum puțin supărată. De aseară. Au venit pe la noi niște prieteni cam necivilizați, ce mai, a trebuit sa-i culcăm undeva. Unde se culcă musafirii? În sufragerie, normal. Iar nouă ce ne-a mai rămas? Canapeluța din bucătărie. Mai avem, e adevărat, o cameră dar acolo e fabrica noastră de pufuleți, am luat o mașină la mâna a doua, și scoatem și noi un ban de completare, la negru. Dăm la unul cu firmă să-i vândă.
Bătrânelul: Viața te învață că trebuie într-un fel să te descurci.
Grigore: Iar în cadă nu pot să dorm că face nevastă-mea borș. Până dimineața m-as fi dizolvat dracu' !
Bătrânelul: Borș! În cadă!
Grigore: Huște, mălai, tărâțe și leuștean. Ce-i drept nu ne spălam trei zile în cadă să nu deranjăm borșul, dar am prins-o pe nevastă-mea că se mai spăla la subțiori, când n-o văd eu. Iese un borș ceva mai acru, foarte bun!
Bătrânelul: Ăla-i cel mai bun la gust. Și ai clienți?
Grigore: Daaa! De la șapte blocuri vin să acrească varza cu borșul meu. Cadă de-aia de fontă cu emailul luat!
Bătrânelul: Bacterii nobile. Și cu mașina de pufuleți?
Grigore: Se plâng vecinii că pute a ulei rânced, toată scara. Dar le mai dăm gratis câte o pungă, duminica.
Bătrânelul: Din ce-am observat, aveți o soție geloasă.
Grigore: În general nu e geloasă, pentru că eu, vedeți și dumneavoastră, sunt om la locul meu, trecut de prima tinerețe, deși nu par. Nu? Cât îmi dați? Spuneți așa, o cifră.
Bătrânelul: Pe undeva pe la patruzeci?
Grigore: Am treizeci și opt. Mă rog, arăt probabil și puțin răvășit acum, după o noapte de neodihnă cu gâtul strâmb. Oricum nevastă-mea, n-ar avea de ce să fie bănuitoare, nu? Uitați-vă la mine, mai sunt eu de aventuri?
Bătrânelul: Da, așa este. Dar, ce-am observat, e și puțin încăpățânată, mă iertați că vă spun, nu vă supărați?!
Grigore: De ce să mă supăr pentru că așa e. Eu o cunosc mai bine, a moștenit de la maică-sa.
Bătrânelul: Cât ați insistat, n-a vrut să închidă cu nici un preț, telefonul.
Grigore: Da, uneori e căpoasă, dar nu o caracterizează. Ne înțelegem foarte bine.
Bătrânelul: (Pare c-a văzut pe cineva și încearcă să scurteze dialogul și să dispară) (vorbește puțin precipitat) Sunt sigur de asta. Acum vă rog să mă iertați, inspirație la cumpărături.
Grigore: La fel și pentru dumneavoastră, mulțumesc pentru vorbele bune, vă salut.
Bătrânul se pierde printre rafturi. Acest joc de du-te vino al cumpărătorilor ce traversează scena cu cărucioare și coșuri de mână, se derulează pe tot parcursul desfășurării evenimentelor. Se apropie de Grigore un tinerel cu ochelari fumurii, în bermude și șlapi.
Tinerelul: Prietene, (îl bate ușor pe umăr) pe bune, cred că ești scanat, interceptat și înregistrat de vreun serviciu. Ai matale o bubă-n cap, că nu te luau ăștia la ochi degeaba. Ai grijă!
Grigore: De unde mă cunoști tu pe mine măi flăcăule? Ia stai așa puțin. (Tinerelul se depărtează.) (ca pentru el) De fapt cine nu mă cunoaște în magazinul asta?! Am devenit vedeta magazinului!
Margareta: Cu cine vorbești acum? Cine e lângă tine Grigore?
Grigore: Oh, Doamne, iar a început.
Margareta: Iar te-ai îmbătat Grigore?! Cred că ai făcut cinste la toată gașca ta de derbedei, cum faci de obicei, de nu-ți mai rămâne ban în buzunar. Nu ții seama că stăm așa rău cu banii! Am păpat deja agoniseala de înmormântare a lui maică-ta și-am intrat și în banii lui mămica, a cotizat săraca toată viața, a pus bănișor lângă bănișor și-acum tu îi bei Grigore. I-ai băut deja coșciugul. Îi bei acum și coroanele? Ce facem cu ea ? Ă ?
Grigore: Cât o să ne coste s-o incinerăm, dragă ? Ce vrei, să mai dăm bani și la preoți ? Niște hoți !
Margareta: Prăjește-o tu pe maică-ta Grigore, și să-ți fie rușine, de mămica nu te atingi. Mă lași s-o înmormântez eu așa cum am pomenit, creștinește, cu preoți și cu pomeni, să mănânce și ea pe lumea cealaltă, că pe lumea asta a avut parte doar de foame. Dacă lui maică-ta îi place să mănânce jăratec, incinerează-o. Mămica o să mănânce copan cu orez și colivă cu nucă la desert, și-o să bea și câte un pahar de vin după masă. Și-acum când bei, le mănânci banii de veci la amândouă, nenorocitule! Cu toată gașca ta de bețivani profesioniști. Unde te-am trimis eu Grigore, și în ce cârciumă ai nimerit tu ! Și în starea în care ești, ai curajul să vorbești de mămica. Să-ți fie rușine, eu n-am vorbit niciodată despre maică-ta, când eram beată. Și-am fost de-atâtea ori! Eu când sunt beată ai văzut, numai din bun simț și să nu deranjez pe nimeni, pic lată cu fața în sus.
Grigore: Margareta, astea sunt probleme noastre de familie, ne aude toată lumea! Tu înțelegi asta?
Margareta: Nu sunt așa proastă Gicule, cum mă faci tu de en ori pe zi, și nici naivă nu sunt, mai înțeleg și eu câte ceva. Dă-mi-l la telefon pe Bendeleu, că i-am auzit glăsciorul, dă-mi-l imediat la telefon să-i zic eu ceva, nu vorbesc urât cu el. Nu. Nu sunt nici măcar nervoasă, (îi tremură vocea de furie) fir-ar al dracu' de vagabond cu care te-ai înhăitat. Gata, m-am liniștit. Vreau doar să am o vorbulița cu acest nenorocit. Dacă el are căsnicia așa cum o are, vrea să fii și tu în aceeași situație ?!
Grigore: (șoptește printre dinți) Nu sunt cu nici un Bendeleu, dragă, sunt la magazin și te aud toți, înțelegi?
Margareta: Foarte bine, are și pe mine cine sa mă audă, că acasă n-ai urechi pentru mine.
Grigore: (uitându-se în jur) Cred că a început sa le placă circul ăsta fără bani. Nimeni nu mai trece cu coșurile spre casele de marcat. Sunt din ce în ce mai mulți în magazin, cred că și-au chemat și prietenii să te audă, și asta numai datorita încăpățânării tale de a nu închide odată telefonul ăla nenorocit. Tu știi că celularele sunt foarte periculoase? Ai auzit de malformații pe creier? Întreabă și tu. E foarte periculos să vorbești mult la celular.
Margareta: Bănuiesc că în momentul de față îți faci semne cu Penteleu:"mă, cum s-o mai mințim noi pe proasta asta?!" Spune-i lui Bendeleu că dacă nu vrea să vorbească imediat cu mine, nu mai mă vede în casa lor. Grigore: Te rog Marga, nu mai spune nici un cuvânt din clipa asta, intrăm în istoria supermarketurilor. Margareta: Vrei să ți-l aperi pe bețivul cu care te-ai înhăitat. Bețiv la bețiv. Adevărul este că nici el nici nevastă-sa nu au știut niciodată să-și crească copiii, de-aia au ajuns Penteleii ăia mici, așa cum au ajuns.
Grigore: Pai cum au ajuns ? Ce vrei sa spui ? E o familie liniștită cu care ne înțelegem foarte bine. El, funcționar onorabil la primărie, mai pică ceva, ea o cumsecădenie de fata, își vede de treaba ei, nu știu ce mai învârte ea acum, dar oricum, le merge banul la amândoi, nu sunt muritori de foame.
Margareta: Dacă sunt cu capul în frigiderele altora cum să moară de foame?! Dar nu la asta mă refer ci la educația plozilor. Ăla mare, Marcel, ții minte, când avea doi anișori și ceva? Se pișa pe perete în sufragerie și când îi spuneam lui mă-sa, uite mă ce face ăla mic al tău, zicea, ei și ce? Nu-i așa că-i drăguț? Ia uite ce bine știe să-și țină moața?! Așa îmi spunea nevastă-sa Mădălina. Și n-are rost să-ți mai amintesc, cum au ajuns copii lor acum, că știi și tu. Eu nu mai calc pe la ei mai ales că ultima data mi s-a părut mie că am călcat pe ceva moale și bănuiesc eu ce-a fost, dar nu mai dezvolt.
Crainica magazinului: Ne cerem scuze încă odată, defecțiunea s-a remediat, ne bucurăm că vă avem în magazinul nostru la cumpărături. (se aude undeva în spate, înfundat o)
Voce bărbătească: S-a remediat pe dracu, cred ca o să zbor și eu odată cu voi, târfele dracu'. Dacă află cineva ce-a fost astăzi pe-aici...
O voce feminină: Șefu' de ce vorbiți așa ? Dacă se aude ce vorbim noi acum, în tot magazinul ?
Voce bărbătească: Se aude numai gura lu' dobitoaca aia și a lui bărbate-său, după ce trece pe la casă, am pus paznicii să-l înșface și la politie cu el. Și ce-a putut să ne facă încăpățânata de nevastă-sa! Cum e să fii tocat la cap, zi de zi, de o asemenea muiere? Iadul pe pământ ! Într-un fel mi-e milă și de prost.
Margareta: Mai mă auzi Grigore? Încă mai ești acolo? (Se aud bătăi în receptor) Gicule! Alo! (în spate, înfundat)
Voce bărbătească: Ce v-am spus, iar a-început a dracu’, nu-i mai tace gurița!
O voce feminină: Șefu', am o idee, să oprim curentul și automat se oprește și stația.
Voce bărbătească: Ca să nu mai funcționeze casele de marcat ! Ți-a spus cineva că ești proastă !
O voce feminină: (cu timiditate) Îmi mai spunea câteodată... mămica. (Grigore, pe vârfuri, zărește de la distanță ce-l așteaptă la ieșire. Își face socoteala, cât e înăuntru, e în siguranță)
Bendeleu: Ce faci măi, Gicule ? Îmi pare bine că te văd. Ție? (Nu-i vine a crede ochilor. E chiar Bendeleu.)
Grigore:(crispat, dând înapoi) Bună Sorine, cum să nu-mi pară bine? Ce să fac, la cumpărături. Tu?
Bendeleu: M-a trimis nevasta după pește că-i dezlegare, pe urmă mă duc la stadion cu băieții. Dar am auzit ceva la difuzoare. Parcă era vocea nevesti-tii. Au angajat-o ăștia la magazin? Că nu-și găsește de muncă de ani buni, din câte știu eu.
Grigore: Nu! Cum ar fi Margareta mea cu studii superioare, angajată la supermarket, nu te gândești?! Am luat-o cu facultate. Nu vreau să crezi că bat apropouri, cum că a ta n-are nici măcar liceul.
Bendeleu: Liceul l-a făcut. E adevărat, la seral, dar l-a terminat și se cheamă că la făcut.
Grigore: Da? Mă rog, are deci un fel de liceu. Nu trebuie să te simți prost din cauza asta. În căsnicie, uneori te înțelegi mai bine cu o proasta fără studii.
Bendeleu: Proastă, ne-proastă aduce bani în casă, a ta cu facultăți, stă acasă toată ziua și numai consumă.
Grigore: Oricum altfel stai de vorbă cu o masterandă, altfel cu una cu seralul. E adevărat, alea deștepte te țin mai din scurt și nu le poți duce prea ușor de nas. Dar oricum, merită. Ai cu cine schimba și tu o vorbă intelectuală. Îți pătrunde în casă un aer academic. Margareta, cât e ea de inteligentă și de pregătită, auzi, să devină vânzătoare! Mai bine am muri de foame amândoi decât s-o văd vânzătoare la supermarket. Și nici n-ar primi-o ăștia chiar dacă ar vrea ea, la ce studii are. I-ar umili pur și simplu la câte știe ! Le-ar răni orgoliul, ar închide ăștia prăvălia și s-ar apuca de agricultură, cât e de deșteaptă ! Chiar și eu ca bărbat cult, cum mă consideră toți, am terminat forajul la subingineri, îi fac cu greu față într-o discuție serioasă. De exemplu ce fac vedetele de la noi, în vacanță ! Le știe domne pe toate, ce-au mâncat, cum se îmbracă, cu cine flirtează ! Tot, tot ! Că ăleia îi plac bruneți cu pectorali, că aia s-a lipit de nu știu ce fotbalist într-un bar, reține tot ! Nu te pui cu ea ce cultură are. Pur și simplu te umilește!
Bendeleu: Dacă n-are altă treabă și stă toată ziua la televizor, le știe!
Grigore: Ăștia de la magazin?! Vai de capul lor! Toți la un loc nu i-ar face față. Și altceva: știe ce-o să spui mai departe, nu-mi dau seama cum face! Anticipează! Îți citește gândurile! Că-ți spune cât de greșit este ce-ai vrut să spui, când nici n-ai apucat să gândești prostia. Pur și simplu te blochezi când îți dai seama ce gogomănie era să scoți pe gură și cât de prost ești de fapt. Iar ea, cu suavitate, modestie și blândețe superioară, nici măcar nu te judecă, pentru că nici tu nu judeci un hamster care se sperie de el însuși, într-o oglindă.
Voce bărbătească(undeva înfundat) Ia auziți cum ne face porcul ăsta! Nu se poate, trimit polițaiul înăuntru.
Grigore: Ea nu știe că se aude în tot magazinul, au ăștia o problemă tehnică. Au apărut niște interferențe.
Bendeleu: Numai la nevastă-ta apar interferențe de-astea!
Grigore: Eu n-o pot ține să-și spună părerea. Ce vrei, are un masterat și un anumit nivel, ca să zic așa, mi-e puțin superioară, trebuie să recunosc.
Bendeleu: Zău? Și ce masterat are ?
Grigore: În mediu, la Spiru Haret. Îți dai seama. Nu se compară cu nici una de pe-aici.
Bendeleu: Ce-am reținut eu, spunea parcă ceva despre o persoană, Mădălina, ori pe nevastă-mea o cheamă chiar Mădălina. Nu cumva era vorba chiar despre nevasta-mea ?
Grigore:(încurcat) Ei, sunt atâtea Mădăline! Pai, de exemplu poate fi vorba de o colegă de facultate cu care a stat într-o camera de cămin câțiva ani buni, pe când făcea facultatea. O cunosc personal, chiar Mădălina se numea, erau două Mădăline, de le confunda și la examene.
Bendeleu: Și mai spunea nevasta-ta, s-a auzit în tot magazinul, cică n-ar fi știut unu' Bendeleu, cum să-și crească copiii și culmea coincidenței, pe unul îl chema chiar Marcel, ca pe fiu-meu. Ce potriveală ! Pe mine mă cheamă Bendeleu, pe băiat Marcel, pe nevastă-mea, Mădălina, ca să vezi cum s-au nimerit toate la nume!
Grigore:(încurcat) Tu poți crede acum ce vrei. Mie îmi rămâi prieten oricum, dincolo de bârfele nevestelor. Bendeleu: Ei lasă, nu te simții stânjenit că și nevastă-mea mai bârfește, ca orice femeie. Chiar și despre tine cel mai bun prieten și despre nenorocul tău în căsnicie. Nu-ți vine să crezi cât bârfesc femeile și licențiate și nelicențiate. Dar eu mă fac că n-aud. Prietenia noastră o pun mai presus de sporovăiala asta josnică.
Grigore: Da, cred. Dar, că tot ai început, cam ce zice? Din curiozitate, nu de altceva.
Bendeleu: Ei. Știi și tu. Ți-am mai zis parcă, odată. Și nu vreau pentru niște vorbe, să stric o prietenie.
Grigore: Înseamnă că a zis ceva grav. Să știi, eu am o părere foarte bună despre nevastă-ta Ludmila.
Bendeleu: Mădălina.
Grigore: Ăăă, Mădălina. Ludmila a fost prima. Da. Aia blonduță, frumușică foc moldoveanca de pe centură. Ce mai, i-ai schimbat profesia. Nu contează, viața merge-nainte. Ludmila e aia care te-a lăsat gol noaptea în casă? Ca să nu le mai confund. Te-a îmbătat bine, și ți-a tras și inelul de pe deget, când o mângâiai pe undeva.
Bendeleu: Ei lasă c-ai avut și tu Ludmile de-astea de te-au lăsat în fundul gol.
Grigore: Pe-a mea, o chema Olga. Așa, acum zi ce spunea nevastă-ta despre căsnicia noastră, că-s curios.
Bendeleu: Numai ca să arate cât de bine ne înțelegem noi în casă în comparație cu căsnicia voastră, nu altceva. De exemplu cum că te-ai însurat și ai luat-o pe Margareta din autogară cu o poșetă într-o mână și o pălăriuța de paie pe cap iar în rest cu mâna în fund.
Grigore: Îhî. Cu mâna-n fund. Păi de unde știe ea amănuntele astea? Că nu le-am spus nimănui, niciodată.
Bendeleu: Chiar tu ne-ai povestit la ziua ta, când te-ai îmbătat și te-ai băgat sub pat că e mai răcoare și ai mai mult aer, așa spuneai, mai ții minte? Ne-ai ținut cu vorba până dimineață, Ce femei ai avut, pe cine ai fi vrut și n-ai putut, știm tot.
Grigore: Îmi spui acum asta ca să mă simt prost!
Bendeleu:Doamne ferește, ți-am spus pentru că a venit vorba și m-ai întrebat. Atât. Ne-ai distrat pe toți, ce mai!
Grigore: Dar de ce nu mi-ați spus până acum?
Bendeleu: Ți-am spus a doua zi, dar nu mai ții minte la cât erai de mahmur.
Grigore: V-ați bătut joc de mine.
Bendeleu: Am mai aflat și noi câte ceva. Prea te dădeai cetățeanul perfect. Oricum te-am retrogradat cu o categorie în ierarhia pe anul ăsta a ligii bețivilor profesioniști.
Grigore: Dar ori ce s-ar zice, spre deosebire de voi, pe Margareta am luat-o cu școală. De-aia vă băgați unghia-n gât toți. Nu m-atinge bârfa voastră, să știi.
Bendeleu: Da, singurul lucru pozitiv din toată căsnicia ta.
Grigore: Ce vrei ? Ori deșteaptă, ori bogată, dar de frumoasă era dată dracu' de frumușică.
Bendeleu: Când ai luat-o. Da, de ce să nu recunosc, era frumușică foc. Mai bătrână decât tine, cu vreo nouă ani, nu ? Dar frumușică.
Grigore: Cine mă, Margareta? De unde ai scos-o pe-asta cu nouă ani? Nici șapte.
Bendeleu: Mă rog, eu așa știam.
Grigore: Dar acum nu se mai cunoaște, că e încă frumușică.
Bendeleu: Nu se mai cunoaște că te-ai buhăit tu mai repede.
Grigore: Intenționat, să nu mă mai bârfească lumea.
Bendeleu: Acum, cu vârsta, ce vrei? S-a mai dus din frumusețe, e și urâtă și se mai și îmbată des. Și asta n-ar fi nimic dacă n-ai rostogoli-o la suta de kilograme pe care o are de ți-e și rușine să ieși cu ea la teatru sau la operă că trebuie să țină pe genunchi și spectatorul din stânga și pe cel din dreapta.
Grigore: Are așa... o viață cam sedentară, d-aia s-a îngrășat puțin. Dar ce suflet are ! Ce inimă bună! Gătește la cinci pisici și la doi câini, mâncare în toată regula și cu ingrediente.
Bendeleu: Păi dacă n-are serviciu ce să facă? Are grijă de câinii vagabonzi.
Grigore: Și nici măcar nu-i cunoaște!
Bendeleu: Cum să v-ajungeți cu banii, când cheltuiți pe băutură și gătiți la câinii comunitari?
Grigore: Ei, nici așa. Dacă n-aș lăsa-o aș lovi-o în sufletul ei bun. Dar, mi-am adus aminte de ce mi-ai spus înainte, nu înțeleg ce motive are tocmai nevastă-ta să mă eticheteze pe mine, împuțit.
Bendeleu: Cum adică tocmai nevastă-mea, ce vrei să spui?
Grigore: Păi Mădălina nu-și vede jegul de două degete de pe vasele de bucătărie și de pe aragaz? Cum puteți voi să mâncați din vasele alea soioase, eu nu știu, și v-a înflorit igrasia în toată bucătăria. Apoi, iartă-mă că-ți spun, îmi sunteți prieteni dar nu vă mai las să-mi intrați în sufragerie dacă nu vă spălați pe picioare.
Bendeleu: E glumă, nu?
Grigore: Nici o glumă! Mai bine vă spun în față decât să mă îmbolnăvesc de hepatită.
Bendeleu: Mă mir, eu știu că nu transpir mai de loc la tălpi. Nu mi-a spus nimeni asta până acum.
Grigore: Te rog să mă crezi, las ușile și geamurile deschise toată ziua după ce plecați. Pur și simplu mi-ați îmbâcsit covorul. Nu mai iese mirosul. De fiecare dată după ce plecați, mă apuc imediat să nu rămână jegul de pe picioarele voastre, în fibră, că se întărește.
Bendeleu: Ești puțin nervos.
Grigore: Da, sunt. Și tu și nevastă-ta parcă v-ați potrivit la... la...
Bendeleu: La jeg.
Grigore: Eh, tu ai spus-o!
Bendeleu: Vezi asta-i diferența dintre familiile noastre. Noi, de fiecare dată, ai văzut, vă primim în casa noastră cu mare bucurie, dar nu ne-am închipuit că luați seama la farfurii și la mucegaiul de pe pereți. Spui asta că mi-am exprimat părerea despre Margareta și te-ai supărat. Acum îmi pare chiar rău că am deschis discuția.
Grigore: Dar nici tu nu trebuie să te superi că-ți spun. O fac pentru că vă considerăm cei mai apropiați prieteni.
Bendeleu:(ironic) Da, se vede!
Grigore: De aceea îndrăznesc să îți amintesc că prima grijă a nevestei tale, de cum îmi trece pragul, este să-mi cotrobăiască prin cratițele de pe aragaz și prin farfuriile de pe masă. A făcut un hobby să-și bage nasul prin frigidere. Și asta împreună cu tine. Nici nu intrați bine în casă, eu vă invit ca pe orice musafiri în sufragerie, voi, amândoi, ca la un semn, direct la frigidere. Parcă sunteți nemâncați de-o lună.
Bendeleu: Doar nu-ți închipui că de foame! Din pură curiozitate, ce-ați mai gătit bun, să mai schimbăm păreri...
Grigore: Spune, noi de câte ori am venit la voi, am căutat vreodată prin frigiderele voastre?
Bendeleu: Ei asta-i bună ! Dar cine nu va lăsat?!
Grigore: E o chestie de bun simț.
Bendeleu: Adică noi suntem nesimțiți și vă lăsăm nemâncați.
Grigore: Ei n-o lua așa, dar să știi și tu, acolo își ține omul bucățica lui cea mai bună. Pentru copil sau pentru suflețelul său, nu pentru musafiri.(ridică din raft un salam uscat și gesticulează cu el) Orice gazdă, bucata mai bună o pitește de musafiri și-o păstrează ascunsă acolo, sub pretextul ca-i mai rece și nu se strică, de fapt gândindu-se că nu s-ar pune într-o situație jenantă musafirul, să caute tocmai acolo. Ei, cu voi nu ține șmecheria asta.
Bendeleu: Adică ne băgăm nasul peste tot.
Grigore: Da.
Bendeleu: Dar nu ne-ați zis nimic niciodată.
Grigore: Ei, uite îți zic acum, odată și odată tot trebuia.
Bendeleu: Ne înțelegi greșit. De fapt am vrut să vă arătăm, că ne simțim așa... în largul nostru, atâta tot.
Grigore: Cum adică ?
Bendeleu: Să vi se pară că ne simțim ca acasă.
Grigore: Ahaaaa...
Bendeleu: Omul când se duce într-o casă străină și nu se simte în largul lui, devine crispat, tocmai asta am vrut: să părem destinși ca între prieteni, să nu părem stânjeniți.
Grigore: Aha ! (gânditor) Știi, sunt puțin uimit de explicația asta.
Bendeleu: Pentru voi, să nu vă faceți griji că am putea să ne simțim prost după ce vă trecem pragul.
Grigore: Ne arătați prietenia prin gesturi familiare cum ar fi căutatul prin frigidere și băgatul nasul prin cratițe.
Bendeleu: Nu înțelegi un gest. Dacă tu și nevastă-ta ați fi citit cartea "Bunele maniere de protocol a oaspetelui primit în casă", ați fii înțeles purtarea noastră. Scrisă de-un rus, parcă?! Ăia au cele mai bune maniere.
Grigore: Daaaa.
Grigore: Așa ne-ați mâncat icrele de morun, fără pâine că s-a nimerit să n-avem pâine în casă. Le-ați înghițit pur și simplu goale.
Bendeleu: Mi-amintesc. Au fost groaznice fără pâine, te rog să mă crezi. Și totuși le-am mâncat. Vezi, ce facem noi în numele prieteniei? Am închis ochii și-am înghițit lingurița cu icre negre, ca pe medicament.
Grigore: Ce linguriță domne?! Era lingura aia mare, aproape polonic era.
Bendeleu: Păi da, ca să treacă dintr-odată tortura gustului fără pic de pâine, să nu mă mai chinui cu câte o linguriță de șapte ori. Odată și gata. Ca pe clorocalcin ! Dar și ăla-i mai bun.
Grigore: Da, da, da. Înțeleg cât v-ați chinuit amândoi. Și totuși erați zâmbitori.
Bendeleu: De protocol.
Grigore: Da, da. Mă gândesc că deși aveați pufuleți la discreție ați preferat să păreți destinși, cu icre negre.
Bendeleu: Pufuleții constipă.
Grigore: Mălai grișat, ulei ars de la mâncăruri, sare și mai e un secret.
Bendeleu: Ia zi-l.
Grigore: Ehe, ar trebui să plătești mult pentru asta.
Bendeleu: Hai că m-ai făcut curios !
Grigore: O materie organică, naturală... de dimineață...
Bendeleu: Nu-mi pot imagina, că faci asta !
Grigore: Prospețime și aromă, uite (atingând o pungă de pe raft) și ăștia iau de la mine.
Bendeleu: Și uleiul ăla ars și rânced zici că le dă gust.
Grigore: Zici că mănânci trufe!
Grigore și Bendeleu au întors câte un cărucior cu roțile în sus și meditează stând cu fundul pe el.
Bendeleu: Dar în ultima vreme bate vântul prin frigiderele voastre. Chiar nevastă-mea mi-a spus odată, uite cât de rău o duc și-ăștia. Au frigiderele aproape goale, unde sunt cârnăciorii ăia de oaie și brânza de burduf ?! Nici n-ai cum să le arăți cât ești de destinsă ca oaspete doar cu o jumătate de pachet de margarină în frigider. Așa mi-a zis odată. Noi tot să ne chinuim să părem prietenoși cu voi și să părem că ne simțim bine.
Grigore: Adică destinși !
Bendeleu: Da.
Grigore: În schimb, voi țineți totul într-o ladă frigorifică de voiaj.
Bendeleu: Că n-avem nevoie de mai mult.
Grigore: Păi noi cum să arătăm că suntem destinși la voi în casă ?
Bendeleu: Mergem pe principiul minimului necesar.
Grigore: Iar noi pe principiul, musafirilor dacă le e foame, să meargă acasă. Și, ca să fiu sincer, pățiți, în ultima perioadă, am cam golit frigiderele când era vorba să veniți pe la noi. Ideea neveste-mii, hai Gicule să pitim salamurile că iar vin hienele alea.
Bendeleu: Deci noi suntem un fel de hiene nemâncate.
Grigore: Ei, vă alintă și ea, așa, nu i-o luați în nume de rău, în definitiv hiena e un animal drăgălaș, cu boticul ăla al ei gingaș și plin de sânge! Și cu dințișori mulți, mulți și ascuțiți!
Bendeleu: Aha, acum îmi amintesc de ceva, și cred că l-am bătut degeaba pentru minciună pe fiu-meu, când mi-a spus că i-a picat în cap două suluri de salam de pe șifonier și-o bucată mare de de brânză de pe lustră, când a dat cu mingea. Credeam că aiurează.
Grigore: Deci el mi-a crăpat lustra cu mingea atunci! Și când ți-am spus, "cum să facă fiu-meu așa ceva!".
Bendeleu:Mi-au povestit băieții cum au jucat, din trei șuturi, cine dă jos brânza de pe lustră. Dar nu l-am crezut!
Grigore: Aha. Mi-ați spart și lustra, mi-ați prăpădit și brânza și mi-ați rupt și salamurile.
Bendeleu: Ei, ce vrei? Copii! S-au duelat și ei cu ce le-a picat în cap. A câștigat Marcel c-avea salamul mai uscat. Salamul de pe lustră!
Grigore: Nu, salamul pe șifonier.
Bendeleu: Pe lustră brânza topită... pe bec, așa e.
Grigore: Ideea nevastă-mi, s-o pitim pe lustră că numai aici n-or mai găsi-o nenorociții ăia, așa vă alintă ea.
Ei, eu zic să uitam totul. Nu trebuie să ne supărăm pentru asta.
Bendeleu: Nu putem să uitam chiar tot, că te-am considerat prieten, mi-ai trecut pragul și acum nevastă-ta mă face împuțit la microfonul stației, asta nu se uită Grigore. Câtă lume care mă cunoaște o fi în magazinul ăsta?!
Grigore: Ea nici nu înțelege prea bine ce se întâmplă aici, ea crede că doar vorbește la telefon cu mine.
Bendeleu: Deci recunoști că nevastă-ta chiar despre familia mea a vorbit. Nu poți nega la nesfârșit evidența.
Grigore: Dacă tu zici c-ai auzit...
Bendeleu: Amândoi am auzit. Și chiar așa fiind, nu o credeam pe Margareta un caracter atât de... conflictual.
Grigore: Așa am luat-o, și pe mine mă ponegrește pe unde apucă! Mă face bețiv, poate ai auzit, m-a făcut și la stația magazinului, toată lumea mă consideră acum un un bețiv. Eu bețiv?! Bere, da. De întreținere. Elimină pietrele. Medicament. Doar că nu se dă pe rețetă. Cu cât bei mai multe beri cu atât elimini mai multe pietre.
Bendeleu: Păi, te joci cu boala !?
Grigore: Și mai vezi pe câte o gospodină îngrijorată și indignată, "uite bețivul ăla picat în șanț", de unde să știe biata femeie că de fapt ești sub tratament. La perfuzie.
Bendeleu: Ce nu face omul pentru sănătate !
Grigore: Oricum nu beau mult, la a șasea halbă mă opresc chiar dacă aș mai bea vreo două.
Bendeleu: Adică faci o pauză.
Grigore: Da.
Bendeleu: Și pe urmă le bei și pe-alea două.
Grigore: Dacă fac pauza, o iau de la început cu încă șase.
Bendeleu: Vezi, pauzele te omoară. Și ea te etichetează pe nedrept bețiv.
Grigore: Deși muncesc și aduc bani în casă mai mult decât aduce scorpia. N-am mai venit băut de un an aproape, mai exact... în cât e astăzi ?
Bendeleu: În 13.
Grigore: (socotește în minte) Va să zică... da, de aproape de o lună.
Bendeleu: Eh, ce mai e până la an ?!
Grigore: O iau ușor cu abstinența.
Bendeleu: Sigur, nu e bine dintr-odată.
Grigore: Ce vrei, cine n-are nevastă nu știe cât trebuie să te înfrânezi !
Bendeleu: Dar ai luat-o cu studii.
Grigore: Da, frumușica de ea. Și cu masterat, mi-a arătat diploma la prima întâlnire. Diafană, proaspătă, crudă, vorba cristalină, ce mai, mi-a luat mințile de prima dată.
Bendeleu: Foarte crudă, da! Dacă ea era crudă înseamnă că tu erai sămânță!
Grigore: Câteodată îi zic, ia mai pune-ți măi pălăriuța aia pe care o purtai în autogară că tare dulce erai cu ea.
Bendeleu: Dar ce făcea cu diploma aia în autogară? O arăta așa, la cu cine intra în vorbă?
Grigore: Nu mi-am pus problema. Autentică. Spiru Haret cu frunzulițe pe contur. În rest, ca orice femeie, plusuri și minusuri. Căsnicia nu iartă, îți arată tot, îți prezintă nevasta așa cum e ea.
Bendeleu: Minusuri la nevastă-ta? Ei numai asta nu cred!
Grigore: Nu numai la nevastă-mea, toate nevestele fac asta, cum te vede mai slab, pune hamul pe tine ajutate de soacre și adio libertate, te călăresc cum le vine lor mai bine.
Bendeleu: Că veni vorba, soacră-mea mă vrea cu orice preț despărțit de Mădălina. Mi-a spus în față. M-a luat într-o după masă, deoparte. Abia venisem de la serviciu, obosit mort, că mai trecusem pe la băieți câteva ore, știi? Numai de vorbele hoaștei nu aveam eu chef în momentul ăla !
Grigore: Și ce ți-a zis ?
Bendeleu: Mi-a zis, mă Sorine, fiică-mea are impresia că singurul lucru care o mai ține lângă tine...
Grigore: E inteligența !
Bendeleu: Nu! E ... altceva, înțelegi tu.
Grigore: Aha!
Bendeleu: Stau bine deocamdată dar dă liturghie de trei ori pe săptămână baba, pentru înmuierea sfintelor daruri bărbătești, i-am prins biletul pentru popă.
Grigore: Extraordinar!
Bendeleu: Dar din ce se roagă baba, parcă-i tot mai vânjoasă și pietroasă ă... lucrarea Domnului vreau să zic. Știu că Mădălina mea mă iubește cu adevărat.
Grigore: Ai și de ce să fii mândru. Încă mai ține trează atenția bărbaților.
Bendeleu: Cine Mădălina? Ai văzut-o tu?
Grigore: Mi-a spus un văr de-al meu, care a făcut seralul cu ea, c-ar fi văzut-o la o cafea cu unu de-i aduce lapte cu bicicleta dis de dimineață. Fost popă și-a cumpărat o vacă și trăiește de pe urma ei.
Bendeleu: A urmărit vără-tău treaba asta ?
Grigore: Da, își face drum pe la ușa blocului vostru când trece la chioșc, că e vânzător de ziare. Și tot îl vede pe flăcăul ăsta c-o așteaptă. Îi dă laptele și intră cu el în bloc.
Bendeleu: Îi cară laptele până la etaj probabil.
Grigore: Da, i-l cară timp de două ore ! A stat omul din curiozitate și-a cronometrat. Nici n-a mai primit presa în ziua aia.
Bendeleu: O fi așteptat flăcăul să vadă dacă ține la fiert.
Grigore: Da, vine cu laptele imediat ce pleci tu, ca o coincidență. E mai tinerel, așa.
Bendeleu: Curios, n-am găsit nici o sticlă de lapte prin casă și nici Mădălina nu mi-a spus. Dar tu-l cunoști?
Grigore: Mi l-a arătat odată. Cred că-i place lui nevastă-ta tare mult laptele de la flăcăul ăsta.
Bendeleu Așa se duc banii din casă, pe lapte.
Grigore: Păi la bani te gândești tu?
Bendeleu: Păi la ce să mă gândesc?! Bani tocați de neveste.
Grigore: Și la mine, aceeași situație! Am un gol la buget care din zi în zi se face prăpastie. Și să nu-mi spună mie Margareta, că nu o ține cu banii din casă, pe maică-sa. Săptămânal îi cară sacoșe de mâncare și îi dă bani. Tot timpul are cărnuri la frigider baba, de zici că a tăiat porcul.
Bendeleu: Învață-o și tu, mamă soacră, uite așa și pe dincolo, nu e bună carnea la vârsta matale, că te sclerozezi!
Grigore: Și mai și bea. Să vezi, luna trecută intru, și ce crezi ? Soacră-mea cu o sticlă de coniac de-ăla scumpul, pe masă. Sticla băută jumătate, că ți-am spus, îi cam place vrăjitoarei să tragă la măsea voinicește. Și ei și
fiică-si. De unde ai mamă soacră coniacul, că te plângeai de bani săptămâna trecută, nu, că am vândut un teren, și ăsta-i aldămașul. De unde ? Toată lumea știe că e săracă lipită și că n-are nici găini prin curte, dar terenuri ?! N-are bani nici de dentist, că-i pute gura... îi pute de nu te-apropii de ea la trei metri. Are doi colți stricați pe care nu vrea să și-i scoată, cică înțeapă para și suge din găurile lăsate de colți.
Bendeleu: Are baba tehnologie!
Grigore: Da. Pană i-o rămâne unul în pară de se îneacă cu el. Mama soacră. O respect și mă respectă.
Din tavanul magazinului, la difuzoarele stației:
Margareta: Ce-ai zis mă nenorocitule de mămica? Pe mine m-ai făcut scorpie, și pe mama, vrăjitoare. Păi nu ajungi tu acasă Grigore?(Grigore iar dă cu telefonul de pământ) uite că am auzit tot, n-am închis să vad ce mai spui despre mine, nu mai ai ce căuta acasă mă, să te duci unde vezi tu cu ochii.
Grigore: Margareta, dar noi discutam lucruri generale, episoade de viață.
Margareta: Ai făcut-o pe mama vrăjitoare mă? Și bețivă?! Mai pupi tu ceva din moștenire?
Grigore: (către Bendeleu) Moștenire. Două rațe, o pisică chioară, și-o bojdeucă din chirpici plină de șobolani!
Margareta: Păi nu-i spun tot?!
Grigore: Uiți că mai sunt și vrăjitoare bune și bețivane de mare caracter.
Bendeleu: Unde mai pui, sunt unele și culte!
Margareta: Cine-i ăla care s-a băgat? Penteleu. Deci am avut dreptate.
Bendeleu: (luându-i telefonul din mână lui Grigore) Doamna Margareta ați ghicit.
Grigore: Ți-am spus? Are o intuiție!
Bendeleu: Dar să nu vă închipuiți prostii. Noi suntem la supermarket iar ce-ați auzit la Grigore e un tic verbal întâlnit la bărbați, toți își fac nevestele scorpii în fața prietenilor, mai devreme sau mai târziu, e o forma de... de exprimare colocvială, de aderare la gașcă, vreau să zic, ponegrindu-ți în fața celorlalți, nevasta. Nu faci parte din gașcă dacă nu-ți bârfești consoarta. Poate să fie ea îngerul pe pământ, trebuie pusă la zid. E mai mult un joc. Te simți mai liber, mai descătușat. Nimic personal. Între prieteni e firesc, mai scapi și câte o vorbă d-asta.
Grigore: (vorbind în telefon) Tu știi cât țin la familia noastră. Nu țin la mine cât țin la familie, Margareta.
Margareta: Deci am avut dreptate, bețivanilor.
Bendeleu: (luându-i telefonul din mână lui Grigore) Îmi pare rău pentru epitetul pe care ni l-ați pus.
Margareta: Te rog domnule Penteleu să nu te bagi, e o discuție în familie. Eram sigură că v-ați întregit gașca de bețivani depravați din care face parte cu mândrie și bărbate-meu, dă-i imediat telefonul lui Grigore.
Bendeleu: Sigur doamnă. Mă iertați c-am intervenit în discuție.(către Grigore) Te omoară asta acasă!
Grigore: (luând telefonul)O discuție la care asistă, întâmplător, tot supermarketul, parcă ar fi o farsă stupidă. Margareta: Ascultă mă, cheltui eu bani cu mama ?! M-ai văzut tu pe mine că-i dau bani?
Grigore: Nu... dar mi s-a părut că lipsesc bani din casă.
Margareta: Ți s-a părut ! Îhî ! Dar maică-ti nu i-am plătit două operații? Una de cataractă și una de hemoroizi? Și când și-a pus placă nu i-am plătit-o tot noi cu măsele scoase cu tot? Și pentru că am plătit, ne-a dat drept recunoștință, nouă rădăcini scoase, într-o punguliță ? Cu salivă și puroi cu tot ! Am dat zece milioane pe colții stricați ai lui maică-ta. Îi am și acum în vitrină, dovadă pe ce-am dat banii! Ei bine, când vii acasă vei vedea tu ce te așteaptă, personal! (Plânge fals) Dacă ai știi cât de rău m-ai supărat! Am avut cu tine o căsnicie...
Grigore: Margareta, te rog. Amintește-ți, am avut și perioade frumoase chiar mai multe decât cele anoste, iar cu Bendeleu, să știi, m-am întâlnit întâmplător în magazin, a venit și el să ia pește, la trimis consoarta că-i dezlegare la pește. E chiar acum lângă mine.
Margareta: A auzit ce-am vorbit noi mai devreme ?
Grigore: Împreună cu toată lumea din magazin.
Crainica magazinului: Ne cerem scuze stimați cumpărători, deranjamentul stației se va remedia în cel mai scurt timp. Vă invită să vizitați raionul nostru de congelate. Avem prețuri imbatabile la stavrid și pangasius în glazură de gheață. Vă mulțumim. (Într-un acces de furie, Grigore trântește din nou telefonul și-l calcă temeinic în picioare. Îl pune pe un raft și se depărtează. Se apropie cu pași hotărâți de el un polițai.)
Polițaiul: Dumneata ești proprietarul mașinii 21 PH 514?
Grigore: Nu. Dar ce s-a întâmplat?
Polițaiul: Va rog să vă legitimați. (Îi întinde actele. Mâna îi tremură.) Dumneata domnule... Grigore, Grigore Lupău, așa te numești, nu? Și stai pe strada Învățământului...
Grigore: numărul 44.
Polițaiul: Dumneata domnule Grigore poți dovedii că nu ești dumneata proprietarul mașinii 21 PH 514?
Grigore: Cum să dovedesc? Nu știu cum aș putea dovedi.
Polițaiul: Deci s-ar putea să fie mașina dumitale pentru că nu poți dovedi nimic.
Grigore: (moale) Păi, stați puțin...
Polițaiul: N-ai învățat ca nu ai voie să parchezi pe locurile pentru handicapați? Dumneata ești handicapat?
Grigore: (indignat, nervos) Nu sunt... Dar nu-i mașina mea domne!
Polițaiul: Mai ușor când vorbești cu un organ în exercițiu. Deci nu recunoști, bun ! Carnet de conducere ai?
Grigore: Păi la ce-mi trebuie dacă n-am mașină ?!
Polițaiul: Scriem aici, lipsă carnet conducător auto. Faptele se-adună.(inspectând coșul)Și pepenele asta mare, două bidoane de apă, pește, plus câte mai ai în coș, vrei să zici dumneata că le duci în brațe până acasă? Bravo domn' Grigore, ai trecut la o fază superioară, induci în eroare organul care-și face datoria.
Grigore: Asta mă privește personal, văd eu cum le duc. Dacă mi se par grele, chem un taxi.
Bendeleu:(rânjind) Îl duc cu mașina mea.
Polițaiul:(aspru) Pe dumneata nu te-a întrebat nimeni, te rog să de depărtezi. Ești prieten cu acest individ?
Bendeleu: Prieten, după cele aflate astăzi, poate e prea mult spus.
Polițaiul: Stai mai încolo că ne iei aerul, te iau și pe dumneata, să vedem ce știi despre... (uitându-se pe acte) despre Grigore Lupău. (către Grigore) Așa te cheamă? Sigur?
Grigore: Da domne.
Polițaiul: Și spui că ești handicapat, ai?
Grigore: De ce să fiu handicapat ?
Polițaiul: Că te-ai așezat cu mașina pe locul marcat pentru handicapați.
Grigore:(puțin enervat) Nu înțelegeți domne că n-am mașină, n-am carnet, n-am handicap, n-am nimic?
Polițaiul:(cu superioritate) Am vrut să verific dacă-ți contrazici declarația inițială.(concentrându-se pe problemă) E ceva totuși suspect cu dumneata... domnu' ...
Grigore: Lupău.
Polițaiul: Nu Grigore ?
Grigore: Nu. Lupău e de familie.
Polițaiul: Aha. Și Grigore ?
Grigore: Nume.
Polițaiul:(depărtându-se) Te dau prin stație, să vedem ce infracțiuni ai mai făcut mata, în afară de cele de azi.
Grigore:(către Bendeleu) Din senin a venit la mine.
Bendeleu: Dacă nu cumva a fost trimis chiar de ăștia de la supermarket.
Grigore: Așa am eu câte o zi, începe pe dos și tot pe invers îmi merge toată ziulica.
Polițaiul:(apropiindu-se din nou) Stați aici amândoi, să nu-mi dispăreți că dați de dracu!
Grigore: Nu domnule n-avem de ce, doar nu suntem infractori.
Polițaiul: Deci nu fugiți numai ca să nu păreți infractori?! Dar de fapt chiar sunteți. Ei, vedeți voi pe dracu și pe tată-său! (Polițaiul se îndepărtează câțiva pași și scoate din buzunar un telefon minuscul. În timpul ăsta, Lupău ia telefonul lui Grigore de pe raft și-l apropie de telefonul polițaiului. Minunea se produce din nou. Vocea polițaiului se aude în tot magazinul. La început, acesta nu pare să-și dea seama.)
Polițaiul: Auzi Petrică ? Ridică-i-o imediat, dă-l în mă-sa, nu recunoaște nimic, de fapt ai văzut vreun infractor nebătut bine, să recunoască de la bun început ? Și nici nu iese cu banul. Nu, nu mi-a dat nimic, e chior. Săptămâna asta am avut parte numa' de-ăștia handicapați care se fac că nu știu mersu'. (se aude un bruiaj)
Glasul lui Petrică: Măscărici ! Și tocmai câte unul d-ăsta te bagă la belea.
Polițaiul: A părut jicnit că l-am făcut handicapat, ehe, ăștia nici nu știu cât trebuie să plătești pentru asta, e un titlu de onoare să fii handicapat. Lu' ăla, luna trecută, ai văzut, i-am luat mia de parai, dar i-au ieșit actele într-o săptămână. Mergi pe mâna mea, mergi la sigur! Handicapat te fac. (totul se aude în toata hala magazinului. Polițaiul se uita la telefon, pare că de-abia acum și-a dat seama), ce-i asta?
Glasul lui Petrică: Îi sparg si vreo 2 cauciucuri ciumetelui? Cum facem de obicei cu ăștia care n-au dat daru'?
Polițaiul: Ssst. Închide imediat. Să nu mai scoți o vorbă. Te sun eu mai târziu.
Glasul lui Petrică: Cum? N-am înțeles că sunt interferențe. Auzi, îl trimit la Bebe să și le umfle. Că ăla îi mai îndoaie puțin tabla, i-o mai pișcă cu acid pe dedesubt, îl aranjează, să țină minte c-a trecut pe la noi, ce zici?
Polițaiul: (scrâșnind printre dinți, încercă să închidă telefonul, fără rezultate) Taci, taci dracu odată, se aude peste tot, închide! (Deschide carcasa telefonului îi aruncă bateria, îi aruncă și cartela, aruncă și telefonul)
Glasul lui Petrică: Auzi șefu', mai ești pe fir? (vorbind ca pentru el) Băi prost e și-ăsta! nu e în stare să convingă pe unul c-a parcat la handicapați.
Grigore:(către polițai) Așa, bateria, apoi arunci cartela, exact cum am făcut și eu puțin mai devreme. Inutil. Te-am virusat și pe dumneata, frecvența e automat preluată de stație. Au auzit toți. Polițai corupt scrie pe fruntea dumitale. Cât primește un polițai corupt? (Polițaiul se depărtează înjurând.)
Crainica magazinului: Stimați cumpărători situația se datorează unor interferente nedorite, de aceea vă rugăm insistent, închideți telefoanele pe perioada când vă aflați în magazin, repet închideți temporar telefoanele mobile până la ieșirea din supermarket. Ne cerem scuze pentru aceasta neplăcere și mulțumim pentru înțelegere.
Se aude undeva în spate, prin stația hipermarketului :
O voce feminină: Ce facem, închidem tot magazinul ?
Voce bărbătească: Până la urmă n-avem încotro ! Oricum vin si mâine să-și facă plinul șobolanii ăștia, că ceva tot trebuie sa roada ai dracu'! Poate se termina și șunca aia stricată, că are..., are aproape 7 luni, nu ?
O voce feminină: Împlinește anul. I-am pus alta eticheta nouță.
Voce bărbătească: N-a venit până acum nimeni că i-au apărut bube pe limbă.
O voce feminină: Și dacă vine ?!
Voce bărbătească: Și ce vrei păpușă, s-o plătim noi ? Cașcavalul cu cozi de șobolan în el, cum l-au înghițit de nu s-a văzut ? Excrementele de șobolan, mucegai nobil. (Se aude un bârâit si apoi liniște.)
Bendeleu: (cu ochii în tavan de unde vine sunetul) Bravo, așa mai aflăm și noi ce mâncăm!
Grigore: (cu ochii în tavan) Nici eu nu înțeleg ce se-ntâmplă în magazinul ăsta. Să mai intri în supermarket!
În plan secundar apare polițaiul. De polițai se apropie cu pași hotărâți bătrânelul.
Bătrânelul(indignat) Să-ți fie rușine, polițist corupt, nu meriți să porți insigna asta! A auzit toată lumea cam cu ce treburi te ocupi dumneata. N-am cuvinte să-mi exprim dezacordul cu faptele dumitale.
Polițaiul: (îndepărtându-se, vorbind peste umăr, printre dinți) Vezi tataie să nu mă înfurii și să te legitimez, că te iau la secție să te fezandez și să te frăgezesc puțin, vezi că la vârsta matale nu prea se rezistă. Ai grijă !
Bătrânelul: Mă ameninți domnule? Tot dumneata ai tupeul să ameninți?
Polițaiul: Te joci cu focul moșulică, eu te-ascult că mi-ești simpatic dar până mi-o sării caisa. Hai mișcare, circulă liber ! Cât mai poți.
Bătrânelul:(luându-se după el) Ați auzit ? Lume bună, ați auzit cu toții cred. Tot dumnealui amenință deși știm ce face. Nu-ți e rușine domnule? Am fost profesor de istorie atâția ani și nu m-a amenințat nimeni niciodată. Am învățat generații întregi de liceeni. Și pentru ce? Să ajung la secție arestat de un organ profund corupt?
Bendeleu: Taci bre și astâmpără-te. Nu-ți stă bine cu placa în gură?
Bătrânelul: Lasă-mă domnule c-au auzit atâția oameni ce afaceri face. Și tot dumnealui amenință. E scandalos!
Bendeleu: Eu zic să nu-l enervezi că te ia pentru tulburarea liniștii publice, liniștește-te !
Bătrânelul: Uite unde a ajuns țara dacă n-avem conștiința răspunderii faptelor noastre, ne e frică să spunem adevărul în față unor organe (căutându-și cuvintele) profund corupte ale statului, pe care tot noi le plătim. Și pentru ce? Poftim! Ca până la urmă să ne obișnuim să fim tot timpul amenințați? (liniștindu-se) Mie nu mi-e frică să spun ce gândesc. A cuceri frica este începutul înțelepciunii.. Eu nu pot, cum zicea Malraux, să rămân cu brațele încrucișate considerând că și răul și binele se înscriu în fatalitate. Eu lupt, domnule!
Grigore: Aveți dreptate, foarte multă dreptate !
Bătrânelul se așează cu fundul pe căruț, sprijinit de un raft, părând că-și trage cu greutate respirația.
Grigore: Ce? Vă e rău? Suferiți cu inima domn' profesor?
Bătrânelul: Da. Dar mă simt bine acum. Doar puțin obosit. Mă sprijin și eu de raftul ăsta (zâmbește) așa cum Matei Basarab s-a sprijinit de un stejar după lupta cu tătarii care voiau să-l înlocuiască la tron cu Radu Iliaș. Ca până la urmă să iasă victorios.
Din fundul scenei, o femeie privește de la distantă apoi se apropie cu pași hotărâți. În jur de 30 de ani, masivă, are un ochi tumefiat, și pomeții ambilor obraji, vineți. E legată la cap cu un bandaj. În mână ține un telefon.
Grigore: Margareta! Ce-ai pățit ?
Margareta: Nimic, nimic. (își desface bandajul și-l bagă în geantă)
Grigore: Vezi tu. Niciodată n-ai încredere în ceea ce-ți spun. Ți-am zis că sunt aici? Nici vorbă de cârciumă.
Margareta: Cu tine Grigore o să am o vorbă specială, dar să ajungem mai întâi acasă. Hai să ieșim.
Grigore: Nu ies nicăieri până nu închid ăștia magazinul. Nu vezi ce m-așteaptă dincolo de casele de marcat?
Margareta: Dar ce s-a întâmplat?
Grigore: Așteaptă să mă umfle, c-am provocat dezordine în magazin după discuția prin telefon cu tine.
Margareta: Tot ce-am zis s-a auzit în tot magazinul? (Grigore aprobă din cap). Am zis cam multe, de unde să știu?
Bendeleu: Doamnă Lupău, nu vreau să intrăm în polemici aici, știu acum părerea dumneavoastră despre mine, și pentru că nu știați că vă ascult și eu, ați fost, să zic așa, fără voia dumneavoastră, sinceră.
Margareta: Adică eu nu sunt sinceră de obicei! Asta vrei să zici, nu? Și ție Grigore să-ți fie rușine că i-ai dat telefonul s-asculte ceea ce-ți spuneam la supărare.
Grigore: Nu i-am dat nici un telefon, au auzit toți prin stație.
Margareta: Domnu' Bendeleu, aștepți probabil scuze din partea mea, eu îți spun așa: nu-mi pare rău de nimic din ce-am afirmat și consider anturajul lui bărbate-meu cu dumneata și cu alții ca dumneata, dă-u-nă-tor ! Înțelegi ? Pur și simplu îmi strici bărbatul care are o anumită educație în comparație cu a dumitale.
Grigore: Mulțumesc Margareta, dar nu trebuie...
Margareta: Acum însă, nivelul lui de moralitate e foarte jos. A ajuns un slujitor supus al băuturii și moravurilor.
Grigore: Margareta! Te rog ! Nu-mi face scene. Că sunt bețiv, deja te-au auzit toți.
Bendeleu: Doamnă, nu sunteți puțin cam aspră? Într-o căsnicie trebuie să existe respect și înțelegere! Dar și un grad de libertate ca la orice angrenaj. Toleranța zero înseamnă gripajul căsniciei!
Margareta: Dacă mă vedeți aici înseamnă că există și înțelegere și iertare. Iar dumneata vorbește despre căsnicia dumitale, nu de a mea cu Gicu.
Grigore: De ce mai ții telefonul ăla în mână? Nici acum nu l-ai închis?
Margareta:(cu răutate) Să aud ce mai bârfești despre mine și despre mămica! Te-am căutat în toate cârciumile!
Bendeleu: Doamnă, eu v-am asigurat că nu minte, ne-am întâlnit cu totul întâmplător aici.
Margareta: N-am încredere în cuvântul dumitale și ar trebui să-ți păzește pielea că nevastă-ta ți-a luat urma, i-am telefonat și ne-am înțeles să ne aducem acasă bețivanii.
Bendeleu: Și de fapt noi, cuminți, asigurăm hrana familiei! Păi vedeți măi doamnă?
Margareta: Și de unde știi dumneata că m-am lipit de Grigore într-o autogară? Ia să te iau eu la întrebări, acum.
Grigore: De la mine. Cică eram beat. Căutam aer proaspăt și spuneam tot. De ce nu i-ai dat afară?
Margareta: Prea târziu, ne mâncaseră deja tot de prin frigidere. Și-am mai tras și eu cu urechea!
Bendeleu: N-a fost chiar așa, dar în fine! De fapt erați și dumneavoastră beată, leșinată prin bucătărie și ne-ați distrat cu povestiri picante din viața dumneavoastră sexuală tumultuoasă pe care ne-ați istorisit-o în amănunt!
Margareta:(stânjenită, nesigură) V-am povestit și ... mai dincoace ?
Bendeleu: Nu, nu ! Numai din tinerețe.
Grigore: Cum adică "mai din coace"?
Margareta:(moale, parșiv, lingușitor) Ei, asta e acum! Cum îndrăznești numai să te gândești la așa ceva!
Grigore: Bine, bine, dar ce s-a întâmplat cu fața ta ?!
Margareta:(puțin jenată) Ei, îți spun eu acasă! Povestea-i lungă.
Grigore: Te-a atacat vreun bețiv de prin cârciumile pe care le-ai colindat! Oh cât curaj ai avut pentru mine!
Margareta: (rușinată) De fapt am vrut... M-ai supărat foarte tare Grigore cu ce-am auzit mai devreme de la tine.
Și-am hotărât... să ne despărțim, (mimând plânsul) în nici într-un caz între noi nu mai poate fi vreun dram de iubire, și nici măcar o minimă înțelegere. (înțepat) De luna viitoare fiecare cu drumul lui Grigore.
Grigore: De ce de luna viitoare?
Margareta: Luna asta vreau să văruim casa.
Grigore: Margaretaaa !
Margareta: Și de unde ai cunoscut-o tu atât de bine pe colega mea de cămin Mădălina, și eu nu știu nimic !
Grigore: Ei, am fost de vreo două ori când te-am așteptat să vii de la cursuri și mi-a făcut o cafea. (se apropie de nevastă-sa) (șoptind) Am vrut s-o scot la capăt într-un fel cu Penteleu, să nu creadă că e vorba de tine. Că ți-a tocat gura verzi și uscate despre ei, de nu te mai opreai.
Margareta: Încă o minciună Grigore, mă înșeli și mă minți tot timpul. Am devenit naiva familiei. Gata, ne despărțim!
Grigore: Margaretaaa ! (privind-o atent) Dar arăți de parcă te-a bătut cineva! (se gândește o clipă) Oh, am înțeles, dacă mă găseai la cârciumă beat, te-ai fi dus drept la poliție că te-am bătut. Așa este ?
Margareta: Și că mai violat. Uite am și mușcături pe mâini.
Grigore: Incredibil ! Te-ai mușcat singură !
Margareta: Nu sunt proastă bărbate. Să se vadă că mușcătura e invers? Am folosit proteza lui mămica. Uite, (arătându-i inclusiv partea dorsală) m-ai mușcat ca turbatul (cu cochetărie) pe toate părțile, parșivenie!
Grigore: (studiindu-i mâna) Văd că ești murdară de varză (miroase), hhhm, murată cu carne de oaie, (se strâmbă) ce i-a rămas printre dinți, uite, și puțin sos. A mâncat bine bab ... (tușește) mama soacră, (adulmecă din nou mâna nevestei) Și-a tras și-un păhărel de tescovină la sfârșit. Îhî!
Margareta: Să-și clătească femeia gura după varză. Ce mai are și ea prin casă, a pitit-o de tine că aproape i-ai terminat-o! E bună pentru ea că-i scade tensiunea!
Grigore: Proastă înscenarea, uite (își deschide larg gura) ai uitat că am doi dinți lipsă? Trebuie să apară la concluziile legistului treaba asta. Pentru viol trebuie să iasă o probă beton!
Margareta: Ce? (înciudată, uitându-se la mână și verificându-și bărbatul la măsele, identificând semnele) Ăsta-i asta, ăla e aici. Da. Bineînțeles, așa faci tu întotdeauna Grigore, toate strădaniile mele, mi le arunci în derizoriu.
Grigore:(rânjind) Și la ochi cu ce te-ai lovit nevastă ? Că vânătaia asta chiar pare naturală.
Margareta:(spășită, zâmbind șters) Cu fereastra.
Grigore: (studiind-o) Da. Ptiu, te-ai lovit rău ! În loc să dai și tu cu o giurgiuvea de lemn, ai dat cu termopanul.
Margareta: Ce-am avut și eu prin casă! Nefericită și tristă cum eram, n-am mai ales !
Grigore: Asta da. E o probă bună. Par destul de reale vânătăile. Dar ai dat tare !
Margareta: Am dat tare Grigore. (plângând fals) Că nu m-ai mai bătut și pe mine de mult, nu mă mai iubești ca altădată, nu mai ești gelos cum erai în tinerețe, (înăsprindu-și glasul) când mă rupeai în bătaie. (visătoare) (zâmbind cu pasiune) Ce bătăi îmi mai dădeai tu atunci! (înăsprindu-și vocea) De mureau de ciudă toți vecinii cât de mult mă iubești! Ehe! Ce vremuri! Acum, în ultima perioadă, o palmă, două, și asta formală!
Grigore: Exagerezi dragă, te mai iubesc și-acum.
Margareta: Nu se vede. Mă uit și eu așa pe la alții cum își mai snopesc, nevestele. Săptămânal. Temeinic. Cu răspundere. Nemțește.
Grigore: Margareta, ce tot spui?!
Margareta: Mie nu mi-ai spus niciodată, cu răutate: "De ce s-a uitat ăla la tine așa, femeie? Ă? că te snopesc din bătaie!". Nici măcar nu m-ai mai amenințat în ultima perioadă.
Grigore: Eu nu sunt ca ăia!
Margareta: Bineînțeles că nu ești! (admirativ)(visătoare) Adevărați bărbați, frumoși deștepți și geloși. Stau uneori așa, la fereastră și privesc cu invidie nevestele vecinilor cum mă sfidează, bătute bine, cu ochii umflați dar cu un zâmbet de superioritate pe buze! Eu nu pot să le arăt nici măcar o umflătură, o vânătaie cât de mică, pentru că tu nu ești în stare să-ți etalezi gelozia.
Bendeleu: Doamnă, puteți intenta divorț și pentru că nu vă bate destul! Prin logica faptelor, e clar, nu vă mai iubește. O femeie nebătută săptămânal înseamnă că nu mai ții deloc la ea, i-ai pus șorțul de gât și ai transformat-o în gospodină. Ce-i asta? Căsnicie? Fără un scandal, două pe săptămână, să sară vecinii la geam!
Margareta:Nu știu, mă mai gândesc domnu' Benteleu. Sper să-mi tragă o bătută bună săptămâna asta,să-l iert.
Bendeleu: Vezi Grigore ?! Tot femeia, iertătoare, salvează casa.
Grigore:(morocănos) Văd. Dar eu țin la ea!
Bendeleu: Păi de ce nu-i arăți? O lași să se bată singură ? Ce bărbat ești tu?
Margareta: Cu atitudinea asta a lui pasivă și non violentă, reușește să strice o căsnicie frumoasă.
Grigore: Dar cu violul cum ai aranjat nevastă?! Pe cine ai rugat să te ajute pentru a regiza asta?!
Margareta:(spășită) Nu mi-a fost ușor. (înăsprindu-și vocea) Dar e probă și violul, nu-ți face iluzii că scapi. În timpul înscenării am avut chiar remușcări, să știi! Dar m-am împăcat cu ideea că trebuie să te pedepsesc. Și cred că o să mai încerc înscenări de-astea chiar dacă nu te reclam la poliție. Nu știu cum se face că după scena de viol, fumez o țigară și parcă te-aș ierta !
Bendeleu: Ca să vezi cât ține la tine! Tot femeia iartă, ca să fie bine în casă! Noi bărbații nu știm să apreciem.
Margareta: O să te pedepsesc așa... de câte ori simt nevoia.
Grigore: Dar cu cine înscenezi tu toate astea Margareto?
Margareta: Ei... Am eu câțiva regizori foarte, foarte talentați. Au scenariu bun, corpul delict corespunzător și regizează foarte natural! Juri că-i real! Și ca să fiu eu sigură că totul e perfect, trag și vreo două duble.
Bendeleu:(atent, cu privirea fixă într-un colț de magazin unde stă cu spatele tinerelul) Ce face ăla acolo?
Grigore: Ce să facă, mănâncă pe ascuns de pe raft, câțiva pufuleți de-ai mei! Dovada calității.
Bătrânelul:(apropiindu-se) Numai Marin Sorescu se mai mândrea că-i fură cititorii cărțile din bibliotecă!
Grigore: Și ăsta făcea pufuleți ?
Bătrânelul: Scria cărți. Tot o formă de supraviețuire.(Bătrânelul încearcă să se apropie de el, flăcăul dispare)
Bătrânelul:(întorcându-se) De când îl urmăresc. E ginere-meu. Un pierde vară, un afemeiat, se ține cu una grasă. Vreau să-l prind, că fii-mea nu crede nimic. (Bătrânelul se pierde din nou printre rafturi.)
Margareta: (cu glas nesigur) Tu îl cunoști pe flăcău?
Grigore: De unde să-l cunosc? L-am văzut prima dată în magazin.
Bendeleu: Mie mi se pare cunoscut și nu știu de unde să-l iau! (Tinerelul apare din nou la același raft. Pe lângă puști se strecoară o femeie și-l prinde de mână. Schimbă câteva cuvinte. Băiatul se smucește și se pierde printre rafturi. Bătrânelul urmărește totul foarte atent, ascuns după un colț de raft. Femeia se apropie de cei trei)
Bendeleu: Mădălina, ce-i cu tine?
Mădălina: Bună, la toată lumea!
Margareta:(pupând-o) Bună Mădă. Îmi pare așa de bine că te văd!
Grigore: Sărut mâna doamnă.
Bendeleu: Îl cunoști pe puștiul ăla? Parcă ai vorbit ceva cu el.
Margareta:(încurcată) Nu, de unde să-l cunosc? Mi s-a părut că mănâncă de pe raft și i-am zis vreo două.
Bendeleu: Un golan !
Grigore: A vrut să pară destins în magazin. Adică să nu pară crispat. A vrut să arate că se simte ca acasă.
Mădălina: Nu înțeleg ?!
Bendeleu: O ironie răutăcioasă, dragă, îți povestesc eu acasă.
Margareta:(chicotind) Grigore al meu, ironic! Ce figură de stil!
Bendeleu:(către nevastă-sa) Dar ai pus mâna pe el, mi s-a părut un gest familiar!
Mădălina: Ca să nu se sperie. Am vrut să-i sucesc mâna la spate și să-l predau poliției. Era unul pe-aici.
Grigore: Nu-i face nimic poliția, să fii convinsă. (cu mândrie) Oricum, mânca pufuleții de-ai mei !
Bătrânelul:(apare vorbind agitat) L-ați văzut pe cel care mânca pufuleți? E ginere-meu. Un Casanova, un ușuratic. O înșeală pe fiică-mea cu o duduie grasă și mult mai în vârstă decât el, mi-a spus un vânzător de ziare. Mă voi răzbuna pe această ciumă, numită infidelitate omenească (măreț) așa cum a făcut-o Henry al optulea care și-a omorât din acest motiv, două soții pe Anne și pe Catherine. Nu mai există integritate morală astăzi! Desfrâu fără bariere. (bătrânelul se pierde agitat în magazin)
Mădălina: Bărbate, am auzit că ai zis ceva despre mine!
Bendeleu: (privind-o fix pe Margareta) Ai auzit greșit, eu nu vorbesc niciodată despre familia mea.
Margareta: Azi e sâmbătă, hai să uităm totul. Ce-ați zice să veniți pe la noi pentru un pufuleț și un vin bun de la mămica. Ce ziceți ?
Mădălina: Mănâncă-ți singură pufuleții cu bărbate-tău.
Grigore: Am unii cu pepene galben, o minune !
Margareta: Grigore, iar ești scârbos ?!
Bendeleu:(glumeț) Eu vin numai dacă mă lasă Mădălina!
Grigore: Să uităm tot ce s-a întâmplat, haideți să facem una lată de două zile. Dar de data asta dormiți voi pe canapeaua din bucătărie.
Margareta: Și copiii ?
Grigore: Îi lăsăm la mamai, să nu mai spargă lustre să le pice salamuri în cap !
Mădălina: Ziceam că azi punem murăturile și facem zacusca de pătlăgele, Sorine?
Bendeleu: Mai poate s-aștepte o săptămână dragă, să devină mai zemoase.
Grigore: Dar cum ieșim de-aici, că ne-așteaptă bodyguarzii?
Mădălina: De ce? Ce-am pierdut?
Bendeleu: Lasă că-ți povestesc eu. (luând telefonul din mâna lui Grigore) V-arăt eu cum ieșim !
Printre rafturi trece o femeie vârstnică vorbind la telefon. Bendeleu apropie telefonul de telefonul doamnei și dintr-odată se aude puternic în tot magazinul.
Bătrâna: N-o să iasă niciodată bine dacă nu pui și puțină levănțică în apa aia.
O voce:(la stația magazinului): Levănțică sau anghinare că m-ai amețit, asta nu-i de șale, e pentru ficat.
Bătrâna:(mirată) Dar ce se-ntâmplă?
Crainica magazinului: Rugăm, închideți telefoanele mobile până la ieșirea din magazin. Vă mulțumim.
Bendeleu apropie celularul de celularul unei tinere, de data asta.
Domnișoara:(se aude puternic în tot magazinul) Acum du-te repede la mămica ta și spune-i c-ai făcut-o.
Glas subțire de adolescentă:Taci fă, că nu-i prima oară! Dar de data asta a fost altfel, nici nu-ți închipui cum e!
Domnișoara: Oprește-te puțin că se-ntâmplă ceva. Parcă vorbim la stația magazinului. Au anunțat în magazin să-nchidem telefoanele, sunt bestiali cretinii ăștia ! (se aud la stație din ce în ce mai multe voci ce se întretaie)
Crainica magazinului: Magazinul se va închide, vă rugăm să vă îndreptați spre casele de marcat. Mulțumim.
Bătrânelul: L-ați mai văzut pe individ? Nu știu cum l-am pierdut dintr-odată! E și amanta-sa pe aici. Se întâlnesc pe după rafturi.
Mădălina:(făcând brusc un pas în spate) Du-te spre ieșire tataie că s-a închis magazinul, n-ai auzit?
Bătrânelul: Da, da. S-a închis. Dar unde o fi dispărut așa dintr-odată, domne! Parc-a intrat în pământ zău așa. Dacă o prind pe femeia asta care destramă căsnicii, fac omor!
Mădălina:(puțin speriată) E nebun omul ăsta?!
Bendeleu se pierde printre rafturi apropiind telefonul de telefoanele celorlalți. Se ia după el Grigore și bătrânelul.
Grigore:(către Mădălina și nevastă-sa) Hai, acum e momentul să ieșim fără să fim observați.
Margareta: Venim. Duceți-vă voi înainte.(Din ce în ce mai multe voci se contopesc ca un fundal sonor puternic.)
Crainica magazinului:(peste vocile tuturor) Magazinul s-a închis, vă rugăm poftiți spre casele de marcat. Ne cerem încă odată scuze. (Curentul pâlpâie și se oprește, se-aprind doar luminile de siguranță.)
Mădălina: A existat colega asta a ta Margareta într-adevăr, sau e o născocire a lui bărbate-tău?
Margareta: Mi-a fost prietenă bună. Mi-a spus așa, fato, nu scăpa ocazia, ia-l: e inginer, aduce bani în casă și pe de altă parte e și prostănac, poți face ce vrei din el. Și uite c-a avut dreptate. Dar de unde știi tu de Margareta că n-ai fost aici?
Mădălina: Când m-ai sunat, eram deja în magazin să mă văd cu cineva și-am tras și eu cu urechea la discuția voastră.
Margareta:(zâmbește) Auzi, ăla era tipul de care mi-ai zis? Acum m-am prins.
Mădălina: Da. Nu cred că și-a dat cineva seama că mă cunoaște, nu? I-am spus să iasă repede din magazin că e bărbate-meu înăuntru. Că și al meu m-a păcălit, zicea că se duce la meci și pe urmă la o bere cu băieții. Dar m-am pomenit cu prostu-n supermarket. Și-a amintit cred, că i-am zis zilele trecute, dacă are drum, să ia pește, și-a vrut să-mi facă o surpriză. Și chiar era să-mi facă o mare surpriză.
Margareta: O nevastă trebuie să exploateze la maxim viciile și hobbyurile bărbatului.
Mădălina: Ce ne-am face fără ele!
Margareta: Ai văzut? Socru-său, că-i necinstește odrasla. De ce bărbat au noroc toate proastele, fato!
Mădălina: Stai să-i dau un telefon să-l anunț că moșu-i pe urmele lui și vrea să-i ia beregata!
Margareta: Oprește-te. Dacă se-aude în tot magazinul?
Mădălina: Oricum în vacarmul ăsta nu s-ar înțelege nimic. Dar tu îl cunoști?
Margareta: (zâmbind cu subînțeles) Hm, nu, nu îl cunosc. De unde să-l cunosc?!
Mădălina: Hai zi !
Margareta: Află că lăptarul tău e și regizorul meu.
Mădălina:(se încruntă, apoi zâmbește) A dracu pielea pe tine! Nu dau eu de ceva bun să nu te lingi și tu pe degete.
Margareta: Suntem două, nu-i mai bine să o facem cu programare?
Mădălina: Nu, eu beau lapte zilnic! (Amândouă râzând, se pierd prin fundalul scenei) (Cortina).

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!