poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1679 .



Tragedia Apollon_Actul 4_Scena 3
scenariu [ Teatru ]
Fațetele vieții și morții sau Între pacea sufletului și infern

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Pitagora1 ]

2014-03-24  |     | 



- continuare -

ACTUL 4
Iubirea dintre Apollon și Cassandra, iubire împlinită, binecuvântată de zei, cu doi gemeni.
Scena 3
Cassandra, Apollo, Priam, Hecuba, Apollon, Alcor, Hidra, Paris

(totul are loc în timpul marii petreceri, în care Priam și Ecuba își întâmpină invitații de onoare și petrecerea își urmează cursul mai mult sau mai puțin prestabilit)

Priam
(primind oaspeții de seamă)
(la sosirea lui Apollo)

Mărite zeu ești așteptat
De mine, Hecuba, Cassandra, mult îndurător
Căci cinste nouă ne este dat
Să te avem de-acum încolo „fiu” nemuritor.
Deci, dară fii tu preaslăvit
De neamul nostru cel neprihănit
Coboară-ți dar iubirea pe pământ
Fii zeu nemuritor, dar fii și om de cuvânt.

Apollo
(la sosirea la palatul regal al lui Priam)

Îți mulțumesc mărite împărat
Că m-ai primit cum n-a fost dat
Și te asigur că voi sta
Aici, cât va dăinui viața mea.

Hecuba
(primind oaspeții de seamă)
(la sosirea lui Apollo)

Să fii iubit de cei ca noi
Să stai în tihnă alături de ce ai iubit
Căci noi vrem pace, nu război
Va fi izbândă și nu vis neîmplinit.

Apollo
(la sosirea la palatul regal al lui Priam)

Mă simt mult prea onorat
Voi fi al vostru „fiu” cu drag
Voi sta cu-n pas mereu în prag
Și voi fi doar suflet curat.

Cassandra
(primind oaspeții de seamă)
(la sosirea lui Apollo)

Te așteptam să vii de mult
Am ars în mine, dar am vrut
Să te aștept cu dreaptă credință
Acum zi de biruință.
Dragostea să-nvingă-n veci
Doar minune pe unde treci
Să dispară tot ce-i rău
Să ne bucurăm mereu.

Apollo
(la sosirea la palatul regal al lui Priam)

Prea minunata mea pe veci
Voi fi al tău și nu sunt legi
Pe care să le-ncalc cu tine
Căci totul vine doar din mine.
Ești minunată și te vreau
Să fii la dreapta mea cât stau
În coaja aceasta de pământ universal
Voi fi al tău și tu a mea, totul e clar.

(după întâmpinarea celorlalți oaspeți, ajung,
în sfârșit, și Apollon împreună cu Alcor)

Priam
(la sosirea lui Apollon)

Bine-ați venit din depărtare
Sunt onorat prea mult și vreau
Să vă simțiți cu bună stare
Căci nu e zi ca aceasta mereu.

Apollon

Vă mulțumim și vă dorim
Ca astăzi să sărbătorim
Încă o viață și apoi
Să fie veșnicie-n doi.

Alcor
(la sosirea la palatul regal al lui Priam)

Mărit să fii împărate Priam!

Hecuba
(la sosirea lui Apollon)

Bine ați venit distinși oaspeți
Vă așteptam, să ne fiți martori

Apollon
(spunând ceea ce aude șoptit de sub frac, de la Hidra)

Bine v-am găsit stimați invitați
Vom fi aici ca și buni frați
Dar nici nu vom pregeta
Să sorbim din cupa cea
Ce ne va fi deschisă
De prințesa cea decisă
Să facă o bună schimbare
Și să pună în mișcare
Tot ținutul și pe voi
Va fi doar cum e în doi
Când alesul se decide
Nu din ochi, ci prin avide
Căi de sub și mult mai jos
Tot folosu-i de folos.

Alcor

Lăudat fie numele tău Hecuba!

(cum Hecuba nu a înțeles prea multe, iar regele Priam nu a fost atent, fluxul de oaspeți își continuă mersul)

Cassandra
(la sosirea lui Apollon, sesizând frumusețea și șarmul irezistibil al acestuia, se îndrăgostește instantaneu și cade topită în letargia iubirii. Evident că aici un rol major l-a avut Alcor, cu puterile sale malefice)

Ce surpriză minunată
E un gând ce îl trăiesc
Ești în visul meu deodată
Pentru că exiști, îți mulțumesc.

Apollon
(spunând, de fiecare dată, ceea ce aude șoptit de
sub frac, de la Hidra)

Am în față o mândră floare
Ce străluce-n suflet blând
E simbol de încununare
Vreau să stai la mine-n gând.

Cassandra

Nu știu ce s-a întâmplat
Căci pe loc am tot simțit
Că ești cel ce-i așteptat
Stai în viața mea pitit.

Apollon

Ceea ce eu simt acum
E stare unică în viață
E o floare cu parfum
Vreau să fii îndată a mea soață.

Cassandra

E iubire pătimașă
Simt că e fără scăpare
Să fie de la El, Domnul
Sau de la dracul cel mare?

Apollon

Orice-ar fi eu te iubesc
Chiar de dracul și-a băgat
Coada lui de porc ceresc
Eu sunt mândru că-s bărbat.
Te iubesc ca om și-atât
Nu mai are importanță
Dacă dracul și-a vârât
Ochii lui sub voal, în față.

Cassandra

Ce mă fac, căci nu-nțeleg
De când te-am văzut pe tine
Ochii mei nu mai aleg
Decât frac și doar pe tine.
Simt că-mi este rău, dar starea
E așa de pătimașă
Am să îmi reneg purtarea
Și-am să devin mai gingașă
Doar cu tine, căci Apollo
Este doar trecut și-i gata
Ce-am căutat eu acolo
Poate să știe doar tata.
Nu mai vreau nimic și pace
Chiar de supăr pe toți zeii
Te vreau doar pe tine „drace”
Ești minunea epopeii.

Apollon

Ce ne facem, că ne plăcem
Nu mai este niciun dubiu
Vreau să vorbim, nu să tăcem
Că e dreptul nostru fluviu
Ce l-am așteptat o viață
Poate chiar a fost mai mult
Și-acum când îmi ești în față
Nu mai pot decât s-ascult
Vocea ta încântătoare
De mirific chip de lut
Să privesc privirea care
Mă soarbe ca un sărut.

Cassandra

Victor, te cunosc de când e lumea
Ce ne facem, că-i un chin
Dacă se încinge gluma
Amândoi pe rug pierim.
Hai și mergi tu laolaltă
Și m-așteaptă la-nserat
Pe acea movilă-naltă
Ce-i bună la „spânzurat”.
Căci de nu vom fi cu teamă
Și vom fi descoperiți
Va fi vai și amar, bag seamă
Și vom ajunge doar fripți.

(Paris ajunge la Palatul regelui Priam, tatăl său, deghizat într-un personaj important, din ținuturi îndepărtate)

Priam
(la sosirea lui Paris)

Sunt încântat să vă cunosc
Rege din depărtare
Mă simt bucuros, vă recunosc
Că ați ales pe cale
Să onorați această stare
Pe care noi o datorăm
Cassandrei ce vrea să măsoare
A sa viață, cu a celui căruia o alăturăm.

Paris
(la sosirea la palatul regal al lui Priam, tatăl său)

Îți mulțumesc dar ție frate
De grijă și poate mai mult
De aș putea ți-aș spune tată
Dar teamă mi-e să nu rămân mut.
Am auzit că-ți este bine
Ai sufletul chiar ușurat
Dar nu uita că ziua vine
Și socoteală tu vei avea de dat.

(cum Priam nu a înțeles prea multe, Paris
se apropie de Hecuba)

Hecuba
(la sosirea lui Paris, fiul său, dar pe care nu îl cunoștea)

Ce trăsături și ce alură
Mărite rege, ești așa cum cred
Că nu mai există altă făptură
Pe acest Pământ, ești conștient.
De nu aș avea o durere
În sufletu-mi neliniștit
Aș crede că s-a-ntors cu vrere
Un fiu de-al meu ce-i rătăcit.

Paris

Vă înțeleg ce spuneți dară
Nu cred că mai e cu putință
Să se întoarcă fiul iară
Fără uriașă suferință.
Greșelile se pedepsesc
Chiar și când ele-s făcute
De cei ce mai târziu tânjesc
A fi iertați, dar mult mai e
Până la clipa de judecată
Atunci tu vei plăti întreg
Când divinitatea te socoată
Nevinovat sau vinovat întreg.

(aceeași stare de confuzie simte și Hecuba, în timp ce
Paris se îndreaptă spre Cassandra)

Cassandra
(la sosirea lui Paris)

Bine-ai venit stimate rege
Fii oaspete de onoare
Și caută tu a culege
O stare de binețe mare.
Căci doar tu mai poți alege
Ceea ce vrei a trăi
Ceea ce îți va fi lege
De-acum și până vei muri.

Paris

Îți mulțumesc și te felicit
Pentru a ta alegere
Dar de va fi să te periclit
N-a fost a mea vrere.
E a istoriei patină
Ce va voi curând
Să facă în sfârșit lumină
În Troia, aud suflete urlând.

(Paris își continuă drumul său în mulțimea de
onoare de la Palat)

Corul
(se aude pe fundalul grădinii regale, a regelui Priam)

E sărbătoare mare-n regat
Fata-mpăratului e de măritat
Zeul s-a învoit să-i fie
Soț, iar ea soață pentru o vecie.
***
Să curgă vinul în pahare
Lumea să se înveselească
E mare zi astăzi sub soare
Zeii să o primească.
***
A mai pierit un nor pe cer
Mâine e deja dus
Nu mai este niciun mister
Cassandra s-a decis.

Un soldat
(mergând tot agale pe lângă Palatul regal și mirosindu-i în eter a mare sărbătoare)

Cât aș mai da să fiu și eu acolo înăuntru
Să pot să văd și să adulmec gândul,
Pe loc tot jurământu`
Dar ce păcat, poate altădat`, va fi în față rândul.

Un elev
(mergând haihui pe stradă, în apropierea Palatului regal)

Ce se-ntâmplă oare
E mulțimea care
Astăzi chefuiește
Iar mâine bolește.
Nu mai vreau să aud
Zgomot de om care
Mai târziu e ud
Iar acum e cel mai tare.

- va urma -

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!