poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5134 .



Un joc neobișnuit
scenariu [ Teatru ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [marianpopescu ]

2013-09-22  |     | 














Un joc neobișnuit
















Actul 1
Tablou unic
Scena 1
Un hol larg, gresie roșie, dulap din lemn sculptat, doua jilțuri. Din hol, printr-o ușã monumentalã se intrã într-un salon mare, mai multe fotolii și canapele, o masã de biliard, o altã masã uriașã în mijloc acoperitã cu catifea, câteva mãsuțe mai mici cu câte trei scaune fiecare. Masa e plina cu farfurii cu friptura de curcan, rãcituri, biftec,icre de morun, mâncare de cartofi, macaroane, mâncare de fasole uscatã. Bãuturi de toate felurile: șampanie, vinuri alese, votcã, sucuri, apã mineralã. Pe o masã alãturatã, platouri cu prãjituri și dulciuri de tot felul. La dreapta salonului, tot printr-o ușa monumentalã se face intrarea într-un dormitor ceva mai strâmt cu mobila închisã la culoare, un recamier sculptat, o mãsuțã, un șemineu, câteva scaune sculptate. Pe fundalul sufrageriei mai existã o ușa ceva mai micã, încadratã de șase geamuri. Peisaj de iarnã geroasã, asfințit vânãt. Șuieratul vântului.
Din stânga se aud pași, voci, larmã. O slujnicã tânãrã conduce un bãrbat, vârsta a doua, înalt, prezentabil, tunsoare scurta, pãr negru. Din hol este preluat de un ofițer care, sub amenințarea armei, îi face o percheziție minuțioasa. Bãrbatul intra hotãrât în salon. Draperii plușate, pe un perete o hartã imensã, douã oglinzi venețiene, o masã de biliard, un șemineu mare, o pendulã așezatã pe un perete alãturi de tabloul lui Stalin. Pe jos, în fața unei canapele, o blanã de urs cu cap, având dinții rânjiți. Pe aceasta blanã este așezatã o mãsuțã sculptatã pe care stau ordonat, câteva sticle cu bãuturi fine și un samovar aburind, cu ceai împrãștiindu-și aromele în toatã încãperea. Atmosferã relaxantã, se aud doar rafalele vântului și trosnetul lemnului arzând în șemineu.

Ofițerul
- Mã iertați, astea sunt dispozițiile tovarãșe Malenkov. Nimeni nu calcã în acest salon fãrã sã fie minuțios controlat. În ziua de astãzi, cu atâtea comploturi zilnice, puse la cale de oamenii cei mai apropiați și în care, de obicei, ai cea mai mare încredere, astfel de mãsuri zic eu, sunt absolut necesare. Încã, mai este indicat și un scurt interogatoriu, despre scopul vizitei, intențiile de dupã vizitã, ce-ați complotat în ultimii cinci ani. Având însã în vedere cã participați sãptãmânal la aceasta întrunire, în situația de fațã, am considerat ca nu e cazul de mai mult.
Malenkov (intrând în salon)
- Nu mã așteptam sã se schimbe prea multe de la ultima noastrã beție, de acum o sãptãmânã. (mirat) Sunt chiar primul venit ? (încercând sã pãrãseascã încãperea) N-aș vrea sã parã cã iubesc într-atât aceste beții mici burgheze.
Ofițerul (împingându-l înapoi cu un zâmbet încordat)
- Tovarãșul Stalin vine de îndatã, a spus sã-l așteptați.
Malenkov (încercând cu forța sã treacã de ușã)
- Dar ce se-ntâmplã, sunt cumva prizonier ? Vreau sã vorbesc cu șeful gãrzilor acestei vile de protocol.
Militarul își îndreaptã amenințãtor pușca spre nemulțumit.
Ofițerul (barându-i implacabil ieșirea) (ton rece, impersonal)
- Tovarãșul Stalin vine de îndatã, a spus sã-l așteptați. Și cã, dacã vã este foame din cale afarã, puteți servi din bucate fãrã persoana dumnealui.
Malenkov (la început contrariat, apoi resemnat, împãcat cu ideea)
- Bine, bine. Mã supun. Și, numai ca sã-mi pierd vremea, mai întâi ã..., voi gusta pe rând din sticlele astea.
Scoate ceva din buzunar și toarnã un lichid incolor în câteva farfurii. Apoi destupã o sticlã de vodcã și dã pe gât câteva guri.
În hol slujnica însoțește un al doilea musafir, un bãrbat robust în jur a 60 de ani, trãsãturi blânde, par alb, vorba molcomã. Malenkov ascunde sticluța și se depãrteazã de masã. Vãzând cine este scoate din nou sticluța fãrã sã se fereascã și mai toarnã din ea peste farfuriile cu diverse bucate.

Scena 2

Malenkov
- Bun venit Nicolai Alexandrovici, uitându-mã la dumneata cum ți se face percheziție corporalã severã, parcã am mai puține regrete c-am trecut și eu prin asta.
Bulganin (zâmbind malițios)
- Nu te bucura prea mult. Am auzit cã mai este una și mai minuțioasã, la ieșire. Control pentru tacâmurile de argint și ceștile de porțelan aurit. Dar de ce tovarãșul Iosif Vissarionovici, încã nu ne face plãcerea de a se afla printre noi ?
Malenkov
- Mi s-a spus cã sosește mai târziu. A admis, de asemenea, dacã am înțeles eu bine de la oșteanul care ne-a percheziționat pe amândoi, cã putem începe cina și fãrã dânsul într-un mod lipsit de prejudecãți. E nevoit sã rezolve problema cadrelor cu pregãtire medie care au participat împreuna cu doctorii otrãvitori, infiltrați de rețelele sioniste, la actul de sabotaj transfrontalier, așa cum știm cu toții cã s-a discutat în comitetul politic. Ramurile complotului, dupã cum știi, au ajuns pânã în Cehoslovacia.
Bulganin
- Au fost și vor apãrea tot mereu probleme cu polonezii, cu evreii, cu românii basarabeni. Oamenii ãștia parcã cer ei singuri un tratament aspru pe care, în atare condiții, suntem nevoiți sã-l aplicãm.
Malenkov
- E greu și pentru tovarãșul Stalin, toatã ziua deporteazã, toatã ziua epureazã, toatã ziua deconspireazã1. Sã nu credeți cã-i vine ușor, tovarãșe Bulganin.
Dupã inspecția corporalã obligatorie, în salon intrã dezinvolt, un bãrbat rotofei, puțin pleșuv, mișcãri agile, vorba iute și tãioasã.

Scena 3

Hrușciov
- Ce ne oferã astãzi la cinã tovarãșul Iosif Vissarionovici, cã sunt lihnit de foame și de sete. Filmul vãzut la Kremlin, din care recunosc, n-am înțeles mare lucru, mi-a provocat foame.
Malenkov
- Dar mâine ce ne va pune socialismul pe masa sã ne potolim foamea ? Tare mi-e teamã cã nu știe nimeni tovarãșe Hrușciov.
Bulganin
- Întrebarea asta mã frãmânta și pe mine de ceva timp.
În acest moment, ochii ursului întins pe jos, încep sã se roteascã ușor.
1 Rog cititorul sã-mi ierte forțarea cuvântului, dar așa a zis Malenkov, sã-l învãț eu gramaticã ?
Hrușciov
- Sã nu dramatizãm camarade. Nu putem noi duce cât ne oferã tovarãșul Stalin, și nici cã are de gând sã se opreascã aici. Sã fim mulțumiți cã ne aflãm în preajma acestui mare om și prieten al nostru și deopotrivã al poporului rus.
Malenkov (cu jumãtate de gurã)
- Hai mai dã-l dracului !
Hrușciov
- Cum ?
Malenkov
- N-am zis nimic.(uitându-se pe geam) Vântul scuturã crengile brazilor de zãpadã, probabil asta ai auzit. Am întâlnit atâția câini vagabonzi rãpuși de ger și de foame cum nu s-a mai întâmplat în iernile trecute. Pur și simplu tot drumul era flancat de stârvurile lor.
Hrușciov (continuând dezinvolt)
- Tovarãșul Lenin ne-a arãtat calea, tovarãșul Stalin ne-a asfaltat-o și ne-a luminat-o.
Malenkov
- Sã-mi amintești aceastã frazã sã aparã în ediția sãrbãtoreascã de duminicã a ziarului Pravda. Dar cine ar mai fi de venit ? Știe cineva ?
Hrușciov
- Am stat de vorba mai devreme cu doctorul Miasnikov care a vorbit la rândul lui cu Pavlovici Beria. Amândoi au promis cã vin pe la șase și jumãtate, iatã cã-i șapte și nu au apãrut încã.
Bulganin (privind pe geam la viscolul care pare sã se dezlãnțuie)
- Poate n-au putut ajunge, afarã troienește și suflã un vânt înghețat. Acest vifor din stepele îndepãrtate ale Rusiei, care, nu cu mulți ani în urmã, a oprit pânã și mașina de rãzboi germanã. Am impresia cã se aud de-aici clopotele de ora 7 ale turnului Spasky.
Adunați în jurul mesei, puțin neliniștiți, toți trei privesc preț de câteva clipe pe geam, în liniște.
Hrușciov
- Comandantul nostru Beria poate a mai gãsit vreo fetițã în fața teatrului Balșoi, vine el de îndatã ce-i dã buchetul de flori.
Malenkov
- Iți reamintesc ca prietenul nostru pașnic, liniștit și bun camarad despre care povestești, are bineînțeles, și un mic defect: aude aproape tot ce se vorbește.
În acest moment ochii ursului de pe podea încep sã se roteascã.
Hrușciov
- Și mai ales tot ce nu se vorbește.
Dintr-odatã, cu un urlet îngrozitor, ursul pe care stau toți patru cu picioarele,
dintr-odatã se rãsucește în aer și se ridicã în douã labe, dãrâmând scaunele celor trei și mãsuța la care stãteau.
Beria se scuturã de blanã, își scoate calm ochelarii de la ochi verificând curãțenia lentilelor, și le șterge cu minuțiozitate pe blana animalului, apoi se apropie de Hrușciov.
Beria (afectat, apãsând pe cuvinte)
- Ce spuneai tovarãșe Hrușciov ?
Hrușciov
- Ptiu ce ne-ai speriat, puteam sã jur cã sub picioarele mele se aflã o simplã blanã de urs.
În salon intrã speriatã servitoarea cu o mãturã în mânã și trãgând de un tomberon, apoi locotenentul. Servitoarea strânge totul, apoi curãțã gresia cu un mop. Militarii schimba priviri cu Malenkov, care aprobã de câteva ori din cap. Soldații îndreaptã brusc armele înspre Beria.
Locotenentul
- Tovarãșe Beria, ați pãtruns fraudulos în salon, fãrã știința tovarãșului Stalin. Din acest motiv vã somez sã acceptați a fi percheziționat imediat. În aceastã încãpere toți invitații au obligația sã se supunã ordinelor tovarãșului Stalin.
Hrușciov
- Numai în aceastã încãpere ?!
Beria (cu parșivenie)
- Dacã este obligatoriu … fa-ți treaba tovarãșe (se supune controlului)
Locotenentul
- Eu nu-mi fac decât datoria.
Beria
- Așa, cu sârguințã, controleazã temeinic.
Soldatul împreunã cu superiorul sãu se îndreaptã spre ușã. Beria, fãrã zgomot, se strecoarã în spatele soldatului și îi smulge arma.
Beria (puternic)
- Mâinile la ceafã nenorocitule !
Militarul se oprește speriat executând ordinul.
Beria (lovindu-l cu patul puștii)
- Ai amenințat cu arma pe comandantul poliției secrete, scârnãvie !
Hrușciov
- Tovarãșe Beria de ce suntem noi obligați sã asistãm la asemenea scene barbare, nu îi poți împușca afarã, în liniște ?
Malenkov
- Zãu cã are dreptate tovarãșul Hrușciov, noi am venit pentru o cinã tihnitã. Omul acesta a dus la îndeplinire un ordin, nu a fost o acțiune de la el pornitã.
Hrușciov
- Dacã-l torturezi aici, strici toatã cina, zãu așa, omoarã-l odatã și nu-l mai chinui. Știi cât sunt de sensibil la durerile oamenilor.
Bulganin
- Și-apoi trebuie judecat de un tribunal al muncitorilor. Îl omori așa, fãrã sã dai și o pildã celorlalți ?
Hrușciov
- N-ai grijã, nu scapi nejudecat, acum ieși ! Și anunțã la bucãtãrie ca suntem nevoiți sã servim masa fãrã tovarãșul Iosif Vissarionovici…
Malenkov
- Noi mâncãm și acest popor moare de foame și în atari condiții, cantitãți mari de grâne continuã sã fie exportate. S-a creat în toatã lumea o psihoza, iatã unde duce comunismul. Iar ca sã adânceascã prãpastia crizei, guvernul Statelor Unite anunțã cu surle și trâmbițe cã vin cu ajutoare de zeci de mii de dolari ca sã ajute Rusia comunista sã nu moarã de foame !
Beria
- Discursul dumitale amenințãtor și pãșunist conține sâmburele rãscoalei tovarãșe Malenkov. Ți-ai pierdut oare încrederea în izbânda orânduirii comuniste?
Malenkov
- Nu îmi rãstãlmãcii vorbele.
Beria
Pãmântul Rusiei e bun al întregului popor nu doar al țãrãnimii. Vom mai sta de vorba când îți vor fi clare principiile benefice ale cooperativizãrii. Cu astfel de idei politice riști ca la viitorul congres sã fii marginalizat. Voi propune personal acest lucru.
Slujnica intra în încãpere cu capul plecat și așeazã cu precauție pe masã câteva pâini, apoi iese fãrã un cuvânt.
La început depãrtate și rãzlețe, apoi din ce în ce mai apropiate și mai violente, se aud focuri de armã, explozii, vãietãturi și urlete disperate.
Bulganin
- Se putea sã avem și noi o seratã liniștitã și tihnitã ?!
Malenkov
- Sunt bande rãzlețe de contrarevoluționari, complotiști, mãrunți dușmani ai poporului care dupã pãrerea mea, nici nu trebuie pierdut timp cu judecata lor. Împușcați cu seninãtate și depersonalizare, așa cum înjunghii un porc pe care nu știi cum îl cheamã, în ajunul crãciunului, numai pentru cã e porc. Am încredere deplinã in gãrzile personale care înconjoarã vila și în comisarul general al securitãții statului care se afla aici împreunã cu noi.
Câteva momente de liniște, apoi rafale de mitralierã foarte apropiate, strigãte, panicã. Toți patru, inclusiv Beria se prãvãlesc sub masã, ascunzându-se. Apare calm, un bãrbat mascat, se aud gemete înfundate.

Scena 4

Bãrbatul
- Iatã cum dârdâie de fricã javrele bolșevice care au pretenția cã sunt capabile sã conducã Rusia.
Beria (dând fața de masã din catifea la o parte, sã i se zãreascã doar capul)
- În atare împrejurãri, oricãrui om îi e teamã de viața lui ! (apoi își ascunde din nou capul sub catifeaua groasã)
Bãrbatul
- Dumneata cine ești ? Pari o figurã cunoscutã.
Beria (scoțând capul)
- Auzi ce-ntreabã pușlamaua !? Eu sunt Beria, șeful NKVD-ul și cel care-ți va pune pielea pe bãț, banditule ! (își ascunde capul din nou)
Bãrbatul (scoțându-l cu forța de sub masã și proptindu-i pistolul mitralierã în bãrbie) (vorbind cu fãlcile încleștate)
- Cred cã ar trebui sã-ți reconstitui poziția Pavles Beria !
Beria, pare foarte surprins înainte ca bãrbatul mascat sã-l loveascã puternic peste ceafã cu arma.
Apoi banditul îi scoate pe rând de sub masã pe toți și îi aliniazã la perete.
Bãrbatul
- Pui de nãpârci bolșevice, sã-mi spuneți acum unde este șeful vostru spurcat !
Hrușciov
- Șeful nostru ! Chiar nu ne-am pus problema cine-i șeful nostru ?
Malenkov
- Cred cã tovarãșul Molotov ar trebui sã fie.
Bulganin
- Mie mi-a spus Viaceslav cã Stalin ar fi !
Beria (cãtre bãrbat)
- De unde sã știm noi unde este tovarãșul Stalin ?! Chiar îl așteptãm de minute bune!
Bãrbatul (strângându-l de gât)
- Bolșevic criminal, niciodatã sã nu rãspunzi dacã nu știi ! Mai bine taci! Înțelegi ? Când nu știi, ce trebuie sã faci ?
Beria
- Sã tac... !
Bãrbatul
- Adicã ? (lovindu-l încã odatã cu patul armei) Adicã ?
Beria (cãzând în genunchi) (cu disperare)
- Adicã nu spun nimic dacã nu știu, tovarãșe !
Bãrbatul
- Nu sunt tovarãș mãi bolșevicule, n-am avut onoarea sã fac parte din casta voastrã în putrefacție ! (dintr-odatã destins) sunt doar un simplu bandit ! Ia zi ce sunt ? (amenințându-l pe Malenkov)
Malenkov
- Bandit tovarã...
Primește încã un pat de pușcã pe spinare.
Malenkov
- Adicã bandit, doar bandit. De fapt dumneavoastrã știți cel mai bine cine sunteți, de ce ne-am amesteca noi sã ne dãm cu presupusul asupra identitãții dumneavoastrã, domnule ?!
Beria
- În curând vor apãrea gãrzile de corp ale tovarãșului Stalin, banditule, cu mâna mea te voi jupui de viu, cu rãbdare, centimetru cu centimetru !
Bãrbatul
- Ãsta cel puțin știe ce sunt. (cãtre Beria) Dar parcã ai un ușor accent evreiesc ?
Beria (nesigur, bâlbâindu-se nervos)
- Eu ?... în nici într-un caz, adicã... altfel nu ajungeam în poliția secretã, nu ? Dar de unde știi ?
Bãrbatul
- CEKA bolșevicã,
Beria (bravând)
- Da, de ce sã-mi fie rușine, mișcarea bolșevicã a fãcut din mine un camarad de nãdejde !
Bãrbatul
- Câți georgieni ai dat ordin sã fie executați într-o zi de 24 mai, vierme !?
Beria
- 24 mai 1924. Da, oricum pânã în zece mii, tova... domnule. (zâmbet parșiv) Bãrbatul
- Și totuși n-ai ajuns primul comunist al Georgiei.
Beria
- N-am putut sã omor mai mulți domnule !
Bãrbatul
- Ți-au lut-o alții înainte !
Beria
- Din pãcate au fost alții mai iscusiți decât mine, care-au gãsit mai mulți dușmani ai poporului, deși m-am strãduit. Nu-i ușor sã omori atâția, e muncã multã.
Bãrbatul
- Frații Devdarianii prieteni de familie...
Beria
- Eu nu mai cunosc pe nimeni când e vorba de activitãți contrarevoluționare și complot cu capitaliștii ! I-am executat !
Bãrbatul
- Pãi, cel mai mare Gaioz ți-a fost ca un frate, te-a învãțat ce-i bolșevismul ?
Beria
- A vrut sã-mi ia locul, dar cine ești dumneata de știi atâtea ?
Bãrbatul
- Posesorul unei arme. Voi ceilalți, vã puteți așeza la masã pana vã vine rândul.
Hrușciov
- Mulțumim, haideți tovarãși sã mâncãm ceva, sã murim sãtui, frumoși și relaxați !
Bulganin
- Poate apare și tovarãșul Stalin.
Bãrbatul (luând un copan imens dintr-o farfurie și devorându-l tacticos, strecurându-l cu dibãcie între pânza care-i acoperã fața și bãrbia generoasã și plescãind cu multã satisfacție) (cu gura plinã)
- Nu-l mai așteptați degeaba, l-am omorât mai adineauri, împreunã cu destoinicele sale gãrzi de corp. Nu uitați cã vã aflați la 12 kilometrii de Moscova, într-o vilã izolatã, controlatã acum de bãieții mei.
Prin spatele ferestrelor apar umbre de indivizi patrulând cu armele agãțate la spinare.
(cu mâncarea în gurã) Oricum, din aceasta vilã nimeni nu va mai scãpa, împãcați-vã cu gândul cã veți muri torturați, vã veți ruga sã vã omor mai repede. Pânã atunci însã, relaxați-vã, mai întâi vreau sã aflu câte ceva de la voi.
Beria
- De la noi, orice domnule, dar, uite cã mã ia gura pe dinainte, noi nu știm nimic.
Bãrbatul
- ...și, de ce nu, dacã sunteți cooperanți, îmi pot schimba decizia finalã, adicã...
Hrușciov
- De fapt știm câte ceva, chiar foarte multe din secretele și ororile conducerii bolșevice...
Bãrbatul
- Am vrut sã spun... vã reduc la minim suferința, fãrã durere. Stric patru cartușe pe tigvele voastre !
Beria
- Nu intenționez în nici un fel sã te ameninț, dar (consultându-și ceasul) exact peste zece minute, se schimbã gãrzile acestei vile de protocol și o sã dai socotealã, vierme, de toate crimele pe care le-ai comis acum, aici !
Bãrbatul
- Dumneata de câte ori ai dat socotealã, criminalule ?
Pe Kirov l-ai ... (fãcând semn cu palma la gât)
Beria (fãcându-i semn bãrbatului sã se apropie) (în șoaptã)
- A fost mâna tovarãșului Stalin.
Bãrbatul
- E mort, poți spune cu voce tare sã audã și spurcãciunile din fața mea, deci a fost...
Beria
- A fost mâna tovarãșului... (ezitã)
Bãrbatul (amenințându-l cu arma) (silabisind)
- Sta-lin !
Beria (uitându-se cu spaimã în toate direcțiile)
- Stalin, (prinzând puțin curaj, vãzând cã nu se întâmplã nimic) criminalul de Stalin l-a omorât.
Bãrbatul (rãstindu-se)
- Mai tare cã-ți zbor creierii !
Beria (voce hotãrâtã)
- Stalin l-a omorât pe Krilov, Stalin e un criminal, Stalin criminalul !
Bãrbatul
- Dar tu ce-ai fãcut ?
Beria
- Am ascultat ordinele, din mintea mea. Așa e în poliție, nu faci de capul tãu, asculți niște ordine și nu crâcnești !
Bãrbatul
- Aha, deci mintea-ți era controlatã de Stalin. Și pe Ejov, tot tu ?
Beria
- Ordin direct, care se traduce prin "nu gândi, executã".
Bãrbatul
- De la Stalin.
Beria (uitându-se cu mare atenție în toate direcțiile)
- Îhî.
Bãrbatul îi apasã țeava pe pântec.
(gâtuit) De la Stalin am primit ordinul.
Bãrbatul (retrãgându-și arma)
- Hai povestește, nu ne grãbim. Voi cei de-acolo, poate vã grãbiți sã vã împușc și sã terminãm totul mai repede ?
Hrușciov
- Nu deloc, ascultãm.
Malenkov
- Suntem foarte cooperanți.
Bulganin (șoptind la urechea lui Beria)
- Lungește-o cât mai mult, poate apar gãrzile.
Beria
- Într-o zi Ejov m-a fost convocat în cabinetul sãu, însã treburi urgente l-au chemat la palat, așa încât, din plictisealã, m-am întreținut cu fiicã-sa. Mi-a arãtat poze cu copii uciși de mâna lui taicã-sãu, fotografii cu care el se mândrea ori de câte ori avea ocazia, în fața membrilor familiei. Unui astfel de om nu meritã sã i se facã o înscenare de asasinat, un complot ceva, spuneți și voi ?! Am scãpat lumea de un obsedat. Pe dumneata chiar te intereseazã astfel de istorii ? Nu înțeleg ?
Bãrbatul
- Ai uitat cine pune întrebãrile, pui de cãțea bolșevicã ?! (îi trage un pat de pistol mitralierã peste fațã de-i zboarã ochelarii)
Beria (se șterge de sânge, își adunã de pe jos ochelarii sparți, și-i pune la ochi dupã ce în prealabil scoate cioburile lentilelor de pe ramã) (calm, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat)
- De fapt a fost o întrebare retoricã.
Bãrbatul
- Dar în pãdurea Katin cum a fost ?
Beria (arãtând spre Hrușciov)
- Ordinul tovarãșului Nichita !
Hrușciov
- Da, eu am ordonat, dar asta nu înainte de a ne toca dumneata la cap, mãrunt, despre pericolul polonez, și ce înseamnã cocteilul exploziv "intelectual, militar și polonez pe deasupra". Nu poți nega nici cã amestecul NKVD-lui a stat la baza acestei decizii. Ordinul formal a fost al meu, e adevãrat, hotãrârea însã, a fost luatã de însuși tovarãșul Stalin.
Bãrbatul
- Acum, dacã-l vedeți mort, Stalin !
Malenkov
- Un mare nelegiuit !, Douãzeci și douã de mii de polonezi uciși dintr-o dogmã.
Bãrbatul
- Stalin
Malenkov
- Da
Beria (rânjind)
- Poporul rus nu crede o iotã. Am avut grijã sã propag niște idei. Adevãrul pentru colhoznicul rus sunã cam așa : dușmãnoasele trupe fasciste, în ideea de a mai aplica o loviturã Rusiei, au ucis peste douãzeci de mii de intelectuali polonezi, prieteni ai bolșevismului sovietic.
Bãrbatul
- Și cum te-ai gândit sã împușcați ofițerii polonezi ?
Beria
- A fost ceva de muncã fiecãrui soldat îi reveneau cam 400 de ofițeri polonezi de împușcat. Au muncit bãieții mei toatã noaptea. Le-am dat permisii o sãptãmânã sã se distreze cu ibovnicele la cinematograf. O celulã izolatã fonic cu pâslã și catifea, un pistol TT33 , vorbești cu polonezul, sã fie liniștit, cum te cheamã mã? Voninski - De ce minți mã ! Pac, în ceafã sau în gât, puținã curãțenie, urmãtorul care nu va ști nici el cum se numește.
Bãrbatul
- Ia treci dumneata sub masã, sub faldurile de pluș, hai !
Beria (jelind)
- Te rog, tovarãșe, mai am multe de fãcut pe lumea asta, dai o grea loviturã bolșevismului și țãrii ãsteia care mare nevoie de așa ceva, în numele internaționalei socialiste...
Bãrbatul
- Hai, hai lasã vãicãreala ! Jos, ascunde-te sub falduri !
Beria dispare sub masã. Lovind ușor cu țeava pistolului catifeaua, bãrbatul mimeazã cãutarea.
Bãrbatul
- Ia sã vedem noi, unde sã fie ? Pe unde sã se fi ascuns ? (în sfârșit pare cã a dat de ceva tare, se-aud zbierete de groaza. Bãrbatul trage un foc dupã câteva secunde,dându-i rãgaz celui de sub masã sã își modifice poziția, apoi mai trage odatã. De sub faldurile feței de masã din catifea se aud scâncete, plânsete, sughițuri. În sfârșit, bãrbatul îl scoate pe Beria de sub masã de urechi.
Bãrbatul
- Vezi Beria ? Ia zi, ce-am învãțat noi de aici ?
Hrușciov (școlãrește)
- Spun eu, domnule.
Bãrbatul
- Când vei fi întrebat ! (cãtre Beria) Am învãțat cã dacã dușmanul se ascunde degeaba tragi la întâmplare cã n-o sã-l dobori niciodatã. Ãștia sunt dușmanii care nu știi a-ți fi dușmani !
Bulganin
- Dar dacã, sã zicem așa, tovarãșul Stalin nu e mort iar dumneata încerci sã ne aduci unde vrei dumneata ?
Hrușciov
- Tovarãșul Stalin nu moare așa ușor, când și cum vrea orice mãrunt conspirator !
Beria (mistic, cu privirea în tavan)
- Soarele s-ar fi întunecat pe cer !
Bãrbatul
- Intrați cu toții sub masã, hai. Cine încercã sã iasã sau mãcar o clipã, sã priveascã în afarã va primi un glonte în cap. S-a înțeles ? Executarea !
Malencov, Bulganin, Hrușciov și Beria se înghesuie sub faldurile de catifea roșie împinși de bocancul bãrbatului. Acesta pãrãsește salonul și antecamera întorcându-se cu un hoit plin de sânge pe care-l aruncã în mijlocul scenei lângã masa mare. Din cap i se mai prelinge un izvoraș de sânge care lasã o dârã pe scenã.
Bãrbatul
- La luminã șobolanilor. Cine știe ce-ați mai complotat ascunși sub fața de masã !
Cei patru ies scuturându-și hainele și ținându-se de mijloc pana ce dau cu nasul de cadavrul oribil ce ocupã mijlocul salonului.
Bãrbatul
- Poftim, uite-i vestonul, uite-i mustața pe care si-o rãsucea cu aceastã mâna cu care a ucis mai mult de un milion de oameni. Îl recunoaște-ți ?! Are capul puțin deformat din cauza glonțului, dar fiți siguri, ãsta a fost Stalin al vostru.
Toți patru se învârt ușor în jurul cadavrului.
Malenkov
- Pare, chiar pare a fi Stalin !
Beria
- Cu siguranțã el e, uitați-vã la încrețitura frunții.
Hrușciov
- Un barbar și-un despot !
Malenkov
- Un satrap.
Bãrbatul
- Ce guvern mãrinimos! Turism gratuit în Siberia. Câștigãtori fãrã voia lor, câteva milioane de romani, lituanieni și polonezi. Bilet fãrã cazare și masã, transportul gratuit, perioada, pânã la sfârșitul vieții, ce convenabil !
Beria
- Dușmanii poporului rus trebuie nimiciți pânã la a treia generație, de la tãtãițul în baston panã la nepoțelul cu țâța în gurã !
Bãrbatul
- Și nemții de pe Volga ? Cecenii ? Tãtarii ? Cu ei ce s-a întâmplat ?
Beria
- Niște colaboraționiștii care de fapt, trebuiau omorâți.
Bãrbatul
- Mai exact, ce-au fãcut de fapt ?
Beria
- În termeni blânzi și reținuți, erau dușmanii revoluției bolșevice, au fost demascați și turnați de vecini, de prieteni cinstiți care nu erau de acord cu ideile lor. Au gândit împotriva proletariatului !
Bãrbatul
- Aha. Iar voi le-ați citi gândurile !
Beria
- Ticãlosul care zace la picioarele noastre, de fapt, m-a obligat sã pornesc masiv deportãrile !
Bãrbatul
- Tot ce-i rãu în Rusia, el... ! Ce convenabil cã e mort și nu mai poate sã-și apere reputația !
Hrușciov
- Domnule, pânã la urmã ai fãcut un lucru minunat, de fapt asta voiam sã facem și noi... ! Sã-l omorâm pe acest monstru !
Beria (zâmbet încordat)
- Ne-ai luat-o înainte ticãlos mic. Ai scãpat țara de un criminal odios, înaintea noastrã!
Malenkov
- Dar dacã ne omori acum, cine va mai conduce Rusia.
Bulganin
- Acum e momentul nostru ! Nu se poate sã ne omori tocmai acum ! Când toatã muncitorimea așteaptã sã îndreptãm situația țãrii. Nu-ți mai spun colhozimea !
Beria (cãzând în genunchi)
- Ai decapita Rusia de conducãtorii ei legitimi.
Bãrbatul
- Asta a vrut poporul rus, în numele cãruia ați fãcut aceastã revoluție ?
Malenkov
- Știu și eu, așa privitã pe dinafarã pare o involuție de fapt, mai puțin o revoluție !
Bulganin
- De fapt, dacã stãm puțin și analizãm, tot capitalismul a dus omenirea înainte panã acum !
Hrușciov
- Comunismul ãsta pe care-l promovãm noi e de fațadã.
Bãrbatul
- Aha ! În douã cuvinte: capitalism da, comunism ba ! Uite cum un pistol semiautomat schimbã abrupt gândirea oamenilor.
Hrușciov
- Nu așa trebuia condusã Rusia, o țarã ca asta trebuie sã îngenuncheze Europa și Asia laolaltã, dar, e drept, îi trebuia și un conducãtor pe mãsurã.
Bãrbatul
- Dumneata ești Hrușciov, așa-i ? Nu-mi amintesc bine, nu dumneata ai pierdut Kievul ?!
Hrușciov
- N-aveam cum salva Kievul, (înãsprindu-și vocea și ridicând tonul, vãdit enervat) dar cine ești sã mã judeci pe mine, banditule, ai venit sã furi de prin palat și-acum ne predai lecții de patriotism și istorie militarã ?
Bãrbatul (aplicându-i o corecție dureroasã)
- Iar mã simt nevoit sã vã atenționez cã numai eu pun întrebãrile. Hrușciov și Beria, un pas în fațã.
Cei doi pãșesc cu teamã.
Hai, scoateți tot ce aveți prin buzunare, bani, hârtii, totul !
Beria
- Dupã ce ne-a amețit cu politica socialã, ne-a fãcut sã credem cã ai fi cine știe ce intelectual inimos cãruia i se rupe inima de Rusia, ai revenit în sfârșit la adevãrata dumitale fațã de bandit, de pungaș ordinar.
Hrușciov (scrâșnind printre dinți)
- Gura micã Pavlovici, nu-l întãrâta, nu vezi ce ține în mânã, nu conștientizezi în ce situație suntem ?
Hrușciov și Beria încep sã-și goleascã buzunarele.
Bãrbatul
- N-a mai rãmas nimic ?
Hrușciov
- Asta-i tot ce am, luați tot ! Nu-mi mai trebuie nimic.
Bãrbatul
- Bulganin și Malenkov, goliți-vã și voi buzunarele.
Cei doi fac docili ce li se spune.
Bãrbatul
- Gata ? Asta e tot ce aveți prin buzunare ? N-ați omis nimic ? Nu v-a scãpat ceva ?
Hrușciov
- Noi nu venim cu bani sau obiecte de valoare, ceasuri de aur sau mai știu eu ce ghiuluri cu diamante, la astfel de reuniuni. Cel puțin în ceea ce mã privește, ce ai în fațã este tot ce a fost în buzunarele mele.
Bãrbatul
- Bulganin
Bulganin
- Da domnule.
Bãrbatul
- Malenkov
Malenkov
- Spuneți domnule.
Bãrbatul
- Vãd cã dupã câteva lovituri sãnãtoase în cap și în alte pãrți sensibile ale corpului ați învãțați sã rãspundeți. Amândoi controlați-le buzunarele celorlalți doi !
Bulganin
- Ce ? Eu nu fac așa ceva, n-am voie sã fac așa ceva ! Cum sã bag eu mâna în buzunarul altuia, nu-i un comportament demn.
Malenkov
- Ce se întâmplã aici, ne transformi în ceea ce ești de fapt, dumneata, un hoț și-un bandit ?
Bãrbatul (lovindu-l cu patul pistolului)
- Fã ce ți-am spus fiu de lichea bolșevicã, voi nu vã sãturați niciodatã de bãtaie ? De ce o cereți încontinuu ?
Malencov și Bulganin, cu mâinile tremurând, încep sã-i controleze pe Beria respectiv pe Hrușciov.
Bãrbatul
- Mai adânc, mai cu simț de rãspundere, cu degetele rãsfirate în tot buzunarul.
Deodatã, Malenkov scoate din buzunarul lui Beria o sticluțã. La început, încearcã stângaci sã o ascundã însã bãrbatul i-o smulge din mânã.
Bãrbatul
- Beria, ce este în sticluța asta ?
Beria
- Niște picãturi de tuse pentru nevastã-mea, tușește de-și dã plãmânii afarã din piept, m-a rugat sã-i iau neapãrat din drum.
Bãrbatul (cãtre Bulganin)
- Dar dumneata ce ascunzi în mânã ? Deschide pumnul. Hm, altã sticluțã ! Din buzunarul lui Hrușciov, bãnuiesc. S-au ai adus-o dumneata de-acasã.
Bulganin (în mare încurcãturã, nu știe ce sã spunã)
- Nu, a mea are altã culoare și e puțin mai mare !
Scoate din buzunar o altã sticluțã !
Bãrbatul
- Tot... de tuse ?
Bulganin
- Ne tușesc nevestele ceva de speriat ! E un ger nãprasnic afarã, totul e explicabil.
Bãrbatul
- Iar dumneata ? Scoate singur ce ai prin buzunare.
Malenkov (scoțându-și singur sticluța din buzunar)
- Nu pot s-o las pe Ludmila sã tușeascã, mã trezește noaptea în somn, ori eu trebuie sã fiu proaspãt când e vorba sã conduc frâiele țãrii !
Bãrbatul
- Dar dumitale ți-a murit nevasta. Nu-i așa Nicolai Alexandrovici ? I-a murit nevasta !
Malenkov (încurcat)
- Da, a murit de plãmâni acum un an. Tot așa, am neglijat sã-i iau picãturi de tuse la timp (arãtând spre sticlã), astea sunt de fapt pentru cãțelușa Petra, e tot ce mi-a mai rãmas de la iubita mea nevastã, o cãțelușã. Și tușește, ca nevastã-mea de-și dã plãmânii afarã, mi-e fricã sã nu se ducã și ea. Toatã noaptea hrãpește ca un om.
Bãrbatul
- Ca sã vezi câtã grijã au bolșevicii ruși de nevestele și de animalele lor de pe lângã casã ! Ia beți voi câte o gurã din sticluțe. Fiecare cu sticluța lui. Hai !
Beria (dintr-odatã schimbat la fațã)
- Dar noi nu tușim !
Hrușciov
- De ce sã stricãm noi medicamentul pe o persoana sãnãtoasã ?!
Bulganin
- ... când nevestele respectiv cãțelușele noastre au atâta nevoie de picãturile astea...
Malenkov
- ...ca sã scape de tuse !
Bãrbatul (rânjind)
- De fapt ați vrut sã-l otrãviți pe Stalin, recunoașteți în ceasul al doisprezecelea. E mort de-acum. N-are de ce sã vã mai temeți. Recunoașteți: "da dom’le am vrut sã-l omor pe Stalin. Am complotat ." (strângând cu febrilitate, cu amândouã mâinile banii și îndesându-i în buzunare) . V-am luat-o înainte însã și l-am ucis eu pe ticãlos, înaintea voastrã. Ce sã vã mai mânjiți voi mâinile, v-am scutit de povara moralã.
Beria (fãcând țanțoș un pas în fațã, o clipã bãrbatul se oprește și pune mâna pe pistol, apoi, considerându-l nepericulos, lasã pistolul pe podea și continuã strângerea banilor)
- Eu recunosc, (bravând) am vrut sã elimin acest asasin (arãtând cu degetul cãtre cadavru), rãspunzãtor de moartea a milioane de tovarãși de-ai noștri !
Bãrbatul
- Parcã spuneai cã sunt dușmani ai poporului ?!
Beria
- Cincizeci și cinci pânã la șaizeci la sutã, da. Restul au fost oameni neînțeleși, parte din ei devotați cauzei proletariatului. Am hotãrât sã-l înlãtur de la conducerea țãrii pe Stalin, în numele acestui popor care-a suferit cumplit de pe urma conducerii sale demonice. Mi-am riscat viața pentru acest scop mãreț.
Bãrbatul
- Dar,... ești sigur c-a murit ? Parcã mai mișcã, uite-i pleoapele, parcã a clipit !
Beria (speriat)
- Doamne sfinte ! (peste poate de speriat) Ai vãzut dumneata c-a mișcat pleoapele ?
Bãrbatul
- Poate sã-ți spunã și Hrușciov, când l-ai fãcut bestie, o clipã, chiar s-a uitat la tine !
Hrușciov (mișcã din cap, aprobator)
- Așa mi s-a pãrut și mie !
Beria (aplecându-se speriat spre cadavru)
- Doamne, dacã n-a murit ?! Parcã mai mișcã degetul mic ! Nu, nu mai rãsuflã satrapul ! E dus !
Bãrbatul
- Știu și eu cu experimentele astea genetice, doctorilor le sunt de ajuns câteva celule prelevate din corpul decedatului și promit, în viitorul apropiat cã-l pot reînvia ! Dar nu așa, orice fel de individ, d'ãștia care-au fost celebritãți, genii, artiștii, marii conducãtori, cam cum e Stalin al vostru.
Hrușciov
- Dumneata cam cu cine crezi cã vorbești ?! Spune, pe cine crezi cã ai în fațã ?! Niște imbecili creduli care-ți ascultã vorbele ?
Malenkov
- Nichita, nu te supãra, am auzit și eu de cercetãrile astea încã de când urmam școala tehnicã superioarã.
Bãrbatul
- Celulele lui, aud acum tot ce se vorbește în aceastã camerã ! iar creierul reține aproape tot.
Bulganin
- Pe toți dracii, așa ceva nu se poate, nu cred o iotã !
Beria
- Doamne sfinte, își va aminti cu siguranțã cine l-a îngropat. (îi apare un rânjet perfid în colțul buzelor) dar dacã i-am da foc ?
Hrușciov
- Dar sã se mai termine odatã cu experimentele astea împotriva firii umane, și așa suntem mulți pe pãmântul ãsta, ce-ar mai fii sã înviem și morții acum !?
Malenkov
- A avut grijã tãtucul nostru Stalin sã ne mai împuținãm un pic !
Hrușciov
- Voi da mâine o directivã sã se interzicã astfel de experimente inumane.
Beria
- Medicii diavolului care umblã cu asemenea cercetãri vor fi judecați, condamnați și, dupã caz, deportați sau împușcați, depinde cât de avansate sunt concluziile lor științifice și câți pași mai au de fãcut pânã la acest odios experiment.
Bulganin
- Am vãzut ochiul mișcându-i-se.
Bãrbatul
- Ia uitați-vã atenți sã nu i se mai miște și altceva ?
Toți se uitã în altã parte a corpului.
Beria (aproape plângând)
- Tovarãșe Stalin, eu sunt, Beria, dacã mã auziți...
Bãrbatul
- Te aude, te aude mai bine decât îți închipui.
Beria
- Eu am spus toate astea sub amenințarea armei, astea nu sunt gândurile mele adevãrate, doar mã cunoașteți ce dracu ! În ciuda a tot ce s-a spus pe-aici, din cauza acestui bandit care ne amenințã cu arma, noi, adevãrații proletari bolșevici, suntem cu cauza muncitorimii...
Hrușciov (trãgându-l deoparte) (șoptind, în așa fel încât sã se audã pânã în fundul sãlii)
- Și a țãrãnimii colhoznice.
Beria (continuându-și imperturbabil discursul)
- Inclusiv pledãm pentru cauza atât de încercatei țãrãnimi din colhozurile socialiste. De aceea, vorbind în nume personal, eu mã dezic de tot ce s-a spus aici.
Malenkov
- Și eu mã dezic, tovarãșe Stalin. Sã ne trãiți !
Hrușciov
- Cu toții ne dezicem, mai puțin probabil banditul ãsta care ne amenințã cu arma.
Bulganin
- Vã închipuiți tovarãșe Stalin, marele nostru conducãtor, în ce tensiune suntem la acest dineu la care ne-ați invitat cu multã noblețe, încât nu ne intrã bine nici caviarul pe gât.
Beria
- Iar când veți fi reconstruit din nou dintr-o celulã mamã, sã știți cã noi vom fi tot timpul aici, alãturi de celula dumneavoastrã.
Hrușciov
- Și-o vom pãzi cu prețul vieții noastre mai ceva decât soarele nostru cãlãuzitor: celula de partid bolșevicã !
Bulganin
- Parcã mișcã ! Știe cineva cum se poate lua contact cât mai repede cu doctorii personali ai tovarãșului Stalin ?
Hrușciov
- Nu mai are doctori personali. I-a arestat și i-a împușcat ai uitat ?
Beria
- Doctorii complotiști, doctorii otrãvitori și jidani pe deasupra. Ce putea face ?
Bãrbatul
- Și tu ai un accent jidãnesc ! Mã înșel, Beria ?
Hrușciov
- Uite cum zace cu o gãuricã-n cap sãrmanul dictator, și nimeni nu aduce un doctor.
Bãrbatul
- Mai bine v-ați jelii pe voi pentru cã în curând veți arãta la fel. (arãtând spre masa plinã de bucate) (zeflemitor) Permiteți ? (înãsprindu-și vocea) Toți patru, așezați-l pe Stalin sub masã sã nu-l mai am în ochi cât mãnânc.
Cei patru rostogolesc cadavru sub masã, în spatele faldurilor de catifea.
- Și acum întoarceți-vã cu spatele.
Sub amenințarea armei, Bulganin,Beria, Hrușciov si Malenkov executã ordinul.
Bãrbatul
- Depãrtați-vã sã nu complotați ceva. Nu vorbiți între voi și nu vã faceți semne !
Banditul (cu spatele la public) își dã jos de pe fațã nãframa neagrã, așeazã pistolul automat pe marginea mesei, își unge o felie cu unt, presarã pe ea din belșug, boabe de caviar și se ospãteazã.
Voi ce ziceți, Stalin ãsta, și-a meritat soarta?
Un timp nu se aud decât plescãiturile pofticioase ale banditului.
Bãrbatul
- Hai, îndrãzniți, caut sã știu pãrerea voastrã ?
Liniște
Bãrbatul
- Am înțeles, trage celula aia cu urechea de sub masã dar nu aude prea bine, fața de masã e groasã iar celula nu stã prea bine cu auzul, are membrana groasã. Așa cã puteți sã spuneți ce-aveți pe suflet.
Liniște
Malenkov
- Noi ne-am dat cu pãrerea, și așa, și așa... nu știm acuma ce sã spunem.
Bãrbatul (cu mâncarea în gurã)
- Uite cum facem, cine e de acord cã trebuia împușcat ?
Beria (în șoaptã, încercând sã se-ntoarcã)
- Cred eu cã merita.
Bãrbatul (zbierând, pitulându-se în spatele mesei)
- Nu te întoarce cã te împușc pe loc.
Beria speriat, revine cu capul la poziția inițialã.
Hrușciov
- Eu zic cã pentru tot ce-a fãcut și-a meritat soarta.
Bãrbatul
- Dar n-a condus el singur. De fapt, el n-a împușcat pe nimeni. De la voi au pornit ordinele directe de deportare, de judecatã, de eliminare...
Beria
- Ba bine cã nu ! Înainte de a face cunoștințã cu Siberia, când a fost prins prima datã într-un cinematograf, a împușcat vreo câțiva gardieni, chiar el mi-a povestit.
Bulganin
- Eu am ordonat mai departe ce mi s-a ordonat. Și în definitiv, nu puteam sã mențin la conducere trãdãtori și complotiști care amenințau stabilitatea țãrii.
Bãrbatul
- A țãrii, sau a regimului bolșevic ?
Bulganin
- Pentru cel care conduce e tot una.
Bãrbatul
- Dar pentru cel care e jos și se uitã în sus, sunt douã lucruri diferite. Cu troicile de judecatã cum a fost ?
Beria
- Nu era timp pentru atâtea procese publice, trebuia simplificatã condamnarea și executarea. Mai trebuiau plãtiți judecãtorii, avocații, procurorii și implacabil, tot la un glonte în cap se ajungea.
Bãrbatul
- Și dacã judecãtorul hotãra altfel ?
Beria
- Mai era nevoie de încã un glonte, plãtit tot din sudoarea celor ce trudesc.
Bãrbatul (terminã de mâncat, ia câteva guri zdravene de votcã, își așeazã cu bãgare de seamã, eșarfa pe figurã)
- Puteți sã vã întoarceți.
Beria
- Putem sta jos și noi ca oamenii sã mâncãm ceva.
Bãrbatul (ridicã piedica pistolului și o îndreaptã spre cei patru)
- Nu. Stați în picioare (rãsucind pistolul semiautomat în mânã) De ce sã mai stricați mâncarea, sã intrați în putrefacție cu stomacul plin, sã nu știe doctorul cum sã vã mai îmbãlsãmeze cu burta plinã ?! (cãutându-l din ochi pe Bulganin) Bulganin !
Bulganin
- Da domnule.
Bãrbatul (amețit bine)
- Te-ai speriat ? V-ați speriat ? Ce sã fac cu voi morți, bã ! Bulganin, mâine lași pe câmpul de la Besedi, la marginea lacului, toatã colecția ta de tacâmuri de aur furate din aceastã vilã ! Într-un sac legat la gurã. Altfel vin dupã tine.
Bulganin
- Asta-i tot ce-am strâns în acești ani, mai bine mã omori.
Bãrbatul
- Ai familie, ai nepoței, bãnuiesc cã n-ai vrea sã se întâmple ceva cu ei !
Bulganin (la început pare cã nu înțelege, apoi cu o figurã disperatã)
- Aduc, aduc tot ce îmi ceri. Vin mâine cu sacul plin cu aur și tot ce mai am scump prin casã.
Bãrbatul
- Beria !
Beria
- Da domnule !
Bãrbatul
- Vilele dumitale au acoperișurile din scândurã.
Beria
- Da domnule, bãnuiesc cã da, din ce altceva se face astereala ?!
Bãrbatul
- Și se aprind așa ușor... !
Beria
- Sã nu se aprindã domnule !
Bãrbatul
- Tu ce zici cã-mi aduci ?
Beria
- Doamne, Dumnezeule, ce vreți v-aduc !
Bãrbatul
- Vezi cã te rogi cam mult la Dumnezeu, un bolșevic adevãrat nu se face de rușine atât de des invocându-l pe Cel de sus. Mai scapã și el un „of Doamne” când îi arde casa!
Bãrbatul își trece pistolul semiautomat dintr-o mânã în alta de câteva ori, pânã se lovește de un picior al mesei și îi scapã pe podea. La un semn al lui Beria cei patru se întorc brusc spre bãrbat îl dezarmeazã si-l trântesc la pãmânt.
Bãrbatul (aproape beat, neopunând nici o rezistențã)
- Nu mã loviți, ați vãzut, eu v-am cruțat viața. E de apreciat nu ?!
Bulganin
- Legați-l de scaun pe nenorocit. Acum sã vedem noi banditule cu cine avem de a face ! Malenkov, raporteazã imediat gãrzii naționale cele întâmplate. În primul rând cã Stalin, odiosul criminalul Stalin, ne-a pãrãsit pentru totdeauna.
Malenkov
- Formulez chiar așa ?
Bulganin
- Eee, nu chiar așa sã nu rãnești prea rãu conștiința maselor. Dar poți sã sugerezi, sã bați un apropo despre crimele acestui dictator (cãutându-și cuvintele) Începi cam așa: „Mare nostru conducãtor Stalin, care a adus belșug în cãmine, liniștea împletitã cu satisfacția muncii neostoite, a fãcut de-a lungul timpului și unele mici greșeli, dar toate provocate de situația internaționalã, de expansiunea fascismului, de amenințãrile forțelor ostile democrației bolșevice. Sub conducerea sa au fost deportați doar câteva milioane de oameni, au mai fost uciși nici douã milioane, s-a trãit oarecum cu teama cã cel mai bun prieten te toarnã la NKVD, dar asta numai pentru cei cu conștiința încãrcatã de apucãturile burghezo-chiaburești, moștenite”. Mai poți schimba, dar sã prinzi totuși ideea.
Hrușciov
- Oricum, pânã la sfârșit, l-aș fi otrãvit chiar eu, cu mâna mea !
Bulganin
- Eram pregãtit și eu sã fac același lucru !
Beria, ca un act de bravurã în fața celorlalți, se repede si trage un picior în cel aflat sub masã, acoperit acum integral de fața de masã din catifea.
Beria
- O urmã sângeroasã în istoria poporului nostru, trebuie decãzut din merite, retrase medaliile inventate de el și pe care și le-a atârnat singur pe piept, iar familia sa, exilatã. (rânjind) Și eu îi pregãtisem o sticluțã cu warfarinã concentratã, din care din doar câteva picãturi crãpa și un bivol.
Hrușciov, nelãsându-se mai prejos, lovește și el cu piciorul în cadavrul aflat sub masã.
Se aude un geamãt prelung. Toți patru ascultã hipnotizați.
Hrușciov (enigmatic, astral)
- Celula !
Bulganin
- A durut-o !
Beria
- Își va aminti, negreșit cine a dat !
Bulganin
- N-a vãzut din cauza catifelei.
Beria
- Deci mai putem sã dãm, a naibii celulã !
Malenkov (dând rotocoale scaunului de care e legat bãrbatul)
- Voi chiar credeți inepțiile debitate de individul ãsta ?! Voi chiar credeți prostiile pe care vi le-a înșirat ? Mai degrabã sã vedem cine se ascunde sub pânza asta neagrã.
Beria se repede si-i trage peticul negru care-i acoperã fața.
Toți patru se retrag înspãimântați, apoi rând pe rând se apleacã ridicând faldurile catifelate ale mesei, privind nãuciți când la cadavru, când la cel legat de scaun !
Beria (sãrind la scaun și tãind degrabã sforile celui legat de el.
- Tovarãșe Stalin, noi chiar am crezut cã... sunteți un bandit ! (rânjind cu falsitate) Ce ne-ați pãcãlit... ! Cum vã simțiți ? Bine, nu-i așa ?
Hrușciov
- Ne fãceam griji, unde sã fie conducãtorul nostru care ne-a învãțat cum și de ce proletariatul trebuie sã conducã.
Beria
- Care ne-a deschis ochii care sunt dușmanii Rusiei din interior și din exterior...
S. Stalin
- Ehe, m-a cãlcat pe mine o trãsurã și n-am avut nimic ! Ce nu înțeleg, cum se face de vã îngrijoreazã starea tovarãșului Stalin ? Pânã mai adineauri vã bucura dispariția mea, dãdeați deja și comunicate despre dispariția odiosului dictator !
Bulganin
- Ne-am grãbit puțin... ããã, adicã vreau sã spun... am exagerat și noi puțin !
S. Stalin
- De fapt, voi nu sunteți periculoși.
Hrușciov
- De bunã seamã cã nu suntem !
Malenkov
- Sã înțelegem cã ne iertați pentru rãtãcirea noastrã ?
S. Stalin
- Ați fost periculoși ! (timp de reflexie în care își rãsucește tacticos mustața) cã nu știa nimeni ce e în mintea voastrã. Acum v-ați demascat. De fiecare datã când îmi aduceați la cunoștințã luãri de poziție dușmãnoase ale protipendadei bolșevice, vã linișteam, nu acești oameni sunt periculoși, cu sau fãrã voia lor, ei deja s-au demascat, îi cunoaștem acum știm foarte bine cine sunt și ce idei au, în scurt timp vom avea grijã sã fie înlãturate ideile lor iar ei, îndepãrtați, dacã au decis sã urmeze calea greșitã.
Hrușciov
- Se va trece și la îndepãrtarea noastrã?
S. Stalin
- Nu (zâmbind cordial și cu sinceritate) voi sunteți bãtrânii care ați slujit ani mulți cauza. Nu se va proceda la decãderea voastrã din funcțiile de partid sau îndepãrtarea voastrã.
Beria (entuziasmat)
- Știam cã tovarãșul Stalin are grijã de vechii lui camarazi.
S. Stalin
- Voi trebuie sã fiți lichidați ca exemplu pentru cei tineri. Periculoși sunt cei de care nu avem habar, cei de lângã noi pe care îi considerãm apropiați, pe care-i considerãm prieteni, iar ei ne pândesc clipã de clipã și ne mãsoarã fiecare pas așteptând cu nerãbdare momentul prielnic sã ne cânte prohodul. Ãștia sunt de fapt dușmanii Rusiei. Vor trebui scobiți ca viermele din cartoful sãnãtos. Cum ai spus tu Malenkov cã sunt eu? O urmã sângeroasã pe harta și în istoria poporului rus ? Ce metaforã frumoasã ! Da, da, e chiar reușitã !
Malenkov
- În asemenea climat de tensiune oamenii convertesc uneori teama în paradigme nepotrivite.
Hrușciov
- Noi, tovarãșe Stalin chiar am crezut cã sunteți dus. Dar conștiința interioarã se opunea realitãții, ne spunea cã nu, nu este posibil ca tovarãșul Stalin sã fi murit. Nu puteam accepta asta.
S. Stalin (amuzându-se)
- Ce frumos! Ce frumos !
Beria (cãtre ceilalți)
- Iar dânsul se juca așa cu noi fãcând pe banditul. (lingușitor) Ce amuzant, chiar vã prinde ...așa ..bandit !
S. Stalin
- Mi-am amintit și eu din tinerețea mea ! Dar eu jefuiam calești cu bani și omoram gardieni pentru o cauzã ! Banii ajungeau la tovarãșul Lenin care finanța mai departe revoluția. Orice act mare cere sacrificii pe mãsurã, iar în urma lui apar implacabil, victime colaterale ! Ce-am fãcut eu cu voi a fost un joc.
Hrușciov
- De fapt fãrã sã vrem jocul tovarãșului Stalin s-a suprapus peste jocul nostru pentru cã (uitându-se la ceilalți și cerând din privire, cu disperare, susținere) nu-i așa, și noi am jucat un joc.
Beria (prinzând ideea)
- Ne-am gândit noi cum sã-l surprindem pe tovarãșul Stalin, așa, sã mai iasã din automatismul cotidian, din rutina zilnicã, cu deportãri cu condamnãri și execuții atât de plictisitoare !
S. Stalin
- Periculos jocul ãsta !
Malenkov
- Dacã nu e puțin periculos, nu e palpitant !
Hrușciov
- De fapt, Beria a avut ideea, ce-ar fi sã-i facem o farsã tovarãșului Stalin, pentru cã noi am înțeles de la început cã cel cãzut nu poate fi (cu mândrie în glas) Iosif Vissarionovici.
Beria (se strâmbã, nu-i convine dar n-are cum sã dea înapoi)
- Hmm, da, a mea a fost ideea, ne-am înțeles cât stãteam cu fața la perete, ce-ar fi sã-i întoarcem gluma tovarãșului Stalin și sã anunțãm moartea acestuia ?
S. Stalin
- Dupã ce anunțați moartea mea, puteați sã mã și omorâți. Da, periculos dar distractiv jocul.
Bulganin
- Noi când ne jucãm nu ținem seama de pericole, de exemplu când ne jucãm cu poporul rus ! Ce ne-am gândit, ce-ar fi sã anunțãm moartea subitã a dumneavoastrã și sã dãm putere poporului rus pentru câteva zile. Sã vedem ce face cu puterea strãvechiul nostru popor rus.
S. Stalin
- Ești sigur c-ar fi știut ce sã facã cu puterea ?
Beria (încurcat)
- Tocmai de aceea, ne-am gândit noi, ca sã arãtãm cât de neajutoratã este nația rusã fãrã un mare conducãtor ca dumneavoastrã. (zâmbitor, fericit c-a gãsit continuarea)
Hrușciov
- Dar, dacã nu vã supãrã întrebarea, ce v-a venit sã jucați rolul banditului în toatã aceastã poveste?
Beria
- Ați mãrturisit odatã cã tatãl dumneavoastrã natural a fost chiar contele Egnatașvili !
S. Stalin (gânditor, visãtor)
- Aș putea sã vã povestesc pânã mâine dimineațã, frumoșii mei ani petrecuți în Gruzia natalã. Dar dumneata Beria vrei sã insinuezi cumva cã originile mele sunt burgheze ? Și cã maicã-mea a fost o desfrânatã ?
Beria (îi tremurã bãrbia)
- Departe de mine gândul ãsta. De fapt ne-ați arãtat și o fotografie cu tatãl dumneavoastrã în tinerețe. Adevãrat ca nu semãna sub nici o formã cu contele Egnatașvili, pe care îl cunoaștem cu toții.
S. Stalin
- Pe dracu, sunt de fapt chiar eu, mi-am desenat o barbã. Cu fotografia aia am reușit sã fug din Siberia și sã mã întorc cu trenul pentru a pregãtii revoluția așa cum a fãcut și Bakunin, dar prin Japonia.
Hrușciov
- Un om puternic mereu rãzbește în viațã.
S. Stalin
- M-am nãscut cu bube pe fațã, cu degete de broascã la picior, când eram prunc m-a lovit trãsura unui baron. Nici astãzi nu pot sã țin cu mâna stângã obiecte fãrã sã le scap. Pânã la urmã, așa este, am devenit puternic. Baroni ca Rotschild sau industriași precum Schmidt sau Morozov îmi plãteau taxa de protecție, sperând pe mai departe în mila partidului bolșevic, atunci când va ajunge la putere. Partidul bolșevic a ajuns la putere, iar ei au fost rași de pe suprafața pãmântului. (sfãtos) Nu mã plâng tovarãși, am avut o viațã frumoasã cu femei krasivâi, oh, Ludmila Stal, prekrasnaia Milika, o tovarãșe atât de devotatã cauzei.
Beria
- Ați profesat vreodatã tovarãșe Stalin ?
S. Stalin
- Ce sã fac ? (râzând) sã profesez ? ! Mã pricep la cizmãrie, am vrut sã mã fac și preot, sã vindec suflete, dar nu era pentru mine. Lenin ce-a profesat ? A avut douã procese pe rol, toatã viața, pe care le-a pierdut triumfal, Neceaev ce profesie a avut ? Noi toți, facem parte dintr-o categorie mai aparte, cei care au ca profesie pe cea de revoluționar, de om care cautã dreptatea pentru popor. O profesie complicatã, periculoasã dar și cu mari satisfacții, numai și pentru cã îți dã posibilitatea sã dai lumea peste cap așa cum consideri tu cã-i bine pentru ea.
Bulganin
- Și-ați reușit vreodatã ?
S. Stalin
- Nu. Mi-a fost fricã cã n-am sã reușesc s-o mai pun la loc dacã o dau peste cap. Beria !
Beria
- Da tovarãșe Stalin, spuneți.
S. Stalin
- Aș vrea sã formați în seara acesta, o troicã de judecatã.
Malenkov
- Un proces acum ?
Beria
- O troicã ?! Doar n-am venit aici sã ne continuãm serviciul, nu ?
Bulganin
- În fine, hai sã terminãm repede sã aducem inculpatul sã-l condamnãm și sã-l împușcãm, n-avem timp de pierdut cã ne-așteaptã cina. Activitãțile chiaburești și anti proletare ale cui mai trebuie sã le judecãm acum ? De fapt pe cine trebuie sã judecãm ?
S. Stalin
- Pe mine.
Hrușciov
- Cum ?
Bulganin
- Cum pe dumneavoastrã, (mãreț) cine are dreptul sã-l judece pe tovarãșul Stalin
S. Stalin
- Beria, dumneata faci parte din NKVD, dupã câte știu.
Beria
- Da tovarãșe.
S. Stalin
- Malenkov, Bulganin !
Malenkov (Aranjându-și hainele și pãrul, scuipând în palmã și netezindu-și-l)
- Aștept ordinul tovarãșe Stalin.
S. Stalin
- Voi sunteți înalți funcționari de stat. Deci avem premisele formãrii unei troici de judecatã. Dumneata Nichita Hrușciov ai studii de magistraturã, nu-i așa ?
Hrușciov
- Am ceva studii...
S. Stalin
- Vei constitui așadar completul de judecatã.
S. Stalin
- Da. Eu mã autodenunț.
Patru oameni consternați.
Beria (neînțelegând)
- Cum... pe dumneavoastrã ?!
S. Stalin
- Pe mine trebuie sã mã judecați, eu mã consider vinovat și vreau sã fiu judecat.
Cei patru fac un pas înapoi speriați.
Hrușciov
- Asta este imposibil !
Beria
- Este o glumã, nu-i așa ?
S. Stalin
- Situația de fațã are statut juridic legal, așa cã va trebui sã începeți procesul de îndatã.
O clipã, cei patru rãmân împietriți.
Hrușciov
- Dar dumneavoastrã sunteți în afara judecãții oamenilor.
Beria
- Istoria este singura care vã poate judeca faptele bune. Orașele vor fi împânzite cu statuile dumneavoastrã, orașe, cartiere și strãzi vor primi numele de Stalin. Cum putem sã vã judecãm noi, în definitiv, niște oameni simpli, niște oameni de rând ?
S. Stalin
- Hai lãsați osanalele, știu cã fiecare dintre voi vrea sã mã omoare. Doresc acum sã știu cine este apãrãtorul meu în acest proces ?
Beria
- Eu cred cã aș fi cel mai potrivit, dacã mi-ați face cinstea sã vã reprezint, pentru cã eu cunosc cel mai bine marile fapte pe care le-ați înfãptuit, dați-mi voie mie sã vã apãr de josnicele, infamele acuze, cã uite domne ce-a mai omorât ãla sute de mii de oameni, la fel, sute de mii de oameni deportați, prostii d-astea care pot fi combãtute ușor.
S. Stalin
- Statistici de netãgãduit.
Beria
- Le tãgãduim noi tovarãșe incriminat, știm noi cum sã le tãgãduim mai bine.
Bulganin
- Deși nu cred cã se pune problema de a pierde procesul, eu v-aș apãra interesele cel mai bine.
S. Stalin (cãtre Hrușciov)
- Îmi permiteți tovarãșe judecãtor sã am doi avocați ai apãrãri ?
Hrușciov
- Desigur tovarãșe Stalin, câți vreți dumneavoastrã sã aveți, toatã Rusia dacã vreți sã vã apere, vã este permis.
S. Stalin
- Deocamdatã mã mulțumesc cu ãștia doi, Bulganin și Beria sper cã nu vor sã mã piardã !
Beria
- Cum vã puteți închipui așa ceva, am deveni prietenii celui mai mare dușman al Rusiei, ããã, vreau sã zic... am deveni dușmanii celui mai mare prieten al Rusiei.
S. Stalin
- Și cine este procurorul acestui proces ? Malenkov, dumneata te-ai gândit cumva sã fi.
Malenkov
- Eu nu intru în acest joc, prefer sã privesc totul din afarã. Eu sunt grefierul.
S. Stalin
- Cine este procurorul atunci ?
Malenkov, Beria și Bulganin se sfãtuiesc cu spatele la public.
Beria
- Dacã procesul nu e un simulacru, l-aș înfunda eu.
Malenkov
- Da, e cea mai bunã idee, l-am da pe mâna gãrzilor ca vinovat iar mâine dimineațã l-am executa.
Bulganin
- Cine crezi c-ar îndrãzni sã tragã în el. Eu zic cã miroase a cacialma.
Beria
- Dacã-i tãiem mustața nu l-ar mai recunoaște nimeni, în veci.
Hrușciov
- Oricum nu mai avem mare lucru de pierdut. Mâine nu, cã e duminicã, luni însã vom fi puși toți patru la zid și împușcați ca ultimii bandiți.
Bulganin
- Mie mi se pare o cursã, și nu mã bag.
S. Stalin
- Ei, ce vorbiți voi acolo ? Mai puneți la cale vreun complot ? V-ați hotãrât ? Cine mã acuzã. Malenkov, dumneata ?
Malenkov (schimbându-și brusc mina, devenind dintr-odatã jovial, servil și parșiv)
- N-aș îndrãzni sã vã acuz, tovarãșe Stalin, nici ca exercițiu de pledoarie.
S. Stalin
- Bine, dacã nimeni nu are curajul sã mã acuze, atunci eu însumi voi fi procurorul faptelor mele, mã voi acuza singur.
Beria (lingușitor)
- Desigur tovarãșe Stalin, cum nu ne-am gândit ?! Ce soluție elegantã.
S. Stalin
- Malenkov, și dumneata vei face parte din juriu, nu-i așa ?
Malenkov
- Ar fi o onoare pentru mine sã vã judec imparțial faptele ca apoi cu inima plinã de bucurie, sã vã achit, însã prefer sã mã eschivez. Voi asigura paza desfãșurãrii procesului, doar.
S. Stalin
- Atunci sã începem tovarãși.
Beria (luându-și rolul în serios)
- Așezați-vã.
Stalin, Hrușciov și Bulganin se așeazã cuminți și disciplinați. Malenkov rãmâne în picioare lângã Stalin.
Hrușciov
- Inculpat Stalin ridicã-te în picioare.
Împreunã cu el se ridicã în picioare și avocații sãi, Beria, Malenkov și Hrușciov.
Hrușciov
- Cum pledeazã inculpatul ?
Bulganin
- Nevinovat.
Beria
- Complet nevinovat, tovarãșe președinte.
S. Stalin
- Vinovat, onoratã curte !
Bulganin și Beria (dupã o clipã de nãlucire)
- Adicã ...vinovat, onoratã curte.
Hrușciov
- Are cuvântul acuzarea.
S. Stalin
- Onoratã instanțã, Osip Giukapșvilii, aflat aici în fața dumneavoastrã, adicã eu, este un criminal care a fost arestat de paisprezece ori. L-am ucis pe informatorul poliției georgiene, Karzkhiya.
Bulganin Beria Malenkov
- Oooh !
Hrușciov
- Liniște cã evacuez salonul. Continuã inculpat, ããã, adicã, acuzarea are cuvântul.
S. Stalin
- Cunoscut sub numele de Koba, am jefuit un transport bancar la Tbilisi. Banii ajunși la tovarãșul Lenin au putut fi folosiți pentru organizarea revoltelor împotriva țarului.
Hrușciov
- Poți sã detaliezi ce s-a întâmplat de fapt.
S. Stalin
- Prin faptul cã eram și agent secret al poliției țariste am cunoscut data ora și drumul transportului, m-am consultat și-am primit indicații însãși de la tovarãșul Lenin, care m-a sfãtuit așa: pentru a nu da de bãnuit, divulgã pericolul iminent de deturnare a transportului de bani, dar fãrã sã le spui timpul și locul unde va avea loc tâlhãria.
Hrușciov
- De ce?
S. Stalin
- Cum de ce, Nichita ești cam prost.
Hrușciov
- Cum ?
S. Stalin
- Mã iertați, onoratã instanțã, puneți întrebãri tâmpite, mã rog. În primul rând pentru cã nici eu nu mã hotãrâsem când și unde pe traseu sã dau lovitura.
Bulganin
- Acuzarea are dovezi pentru susținerea celor spuse ?
S. Stalin
- Declarația de vinovãție a inculpatului.
Hrușciov
- Inculpat, recunoști tot ce ai mãrturisit aici în fața completului de judecatã ?
S. Stalin
- Recunosc tot ce am declarat, onoratã instanțã și aș mai adãuga unele lucruri.
Hrușciov
- Inculpat ai cuvântul.
S. Stalin
- Am cerut taxa de protecție magnatului petrolului, baron Rotschild, dupã ce el însuși m-a angajat, ce prostie, ca lucrãtor la împins butoaie și i-am incendiat un depozit, așa, sã știe cine-i șeful.
Beria
- Onoratã instanțã apãrarea dorește sã se ținã seama cã revoluția dã naștere la multe tragedii și la nenumãrate victime colaterale.
Hrușciov
- Am înțeles: deci în numele clasei muncitoare poți face orice !
Beria
- Pentru victoria bolșevismului nimic nu e în afara legii.
Hrușciov
- O sã avem în vedere. Mai ai ceva de adãugat inculpat ?
S. Stalin
- Am exterminat cam douã milioane de oameni, dar toți dușmani ai Rusiei.
Hrușciov
- Se va consemna. Inculpat continuã !
S. Stalin
- Am omorât prin înfometare câteva sute de mii de ruși truditori ai pãmântului.
Hrușciov
- Grefier, te rog sã consemnezi.
Malenkov
- Da onoratã.
Beria
- Acești colhoznici de fapt erau mici chiaburi și încercau prin toate mijloacele sã nu ofere din producția lor agricolã muncitorimii de la oraș, care contribuia la mecanizarea agriculturii și punerea pe baze temeinic științifice a legumiculturii și pomiculturii, subminând echilibrul social.
Hrușciov
- Sã se consemneze și asta. Grefier ai scris ?
Malenkov
- ...miculturii. Da onoratã.
Hrușciov
- Inculpat, spune mai departe.
S. Stalin
- Am deportat cincisprezece milioane de oameni...
Hrușciov
- Sã se consemneze și asta, este o acuzație gravã pe care ți-o asumi de bunã voie, inculpat.
Beria
- N-are nici o bazã realã nu s-a fãcut nici un fel de cercetare sau recensãmânt. E o cifrã fãrã temei.
Malenkov
- Și sã se mai ținã seama cã în acele timpuri tulburi eram înconjurați de state și etnii ostile poporului rus.
Hrușciov
- Da. Inculpat mai ai ceva de adãugat ?
S. Stalin
- Nu onoratã instanțã.
Hrușciov
- Apãrarea mai are de pus întrebãri ?
Beria
- Nu.
Bulganin
- Nici o întrebare.
Hrușciov
- Acuzarea ?
S. Stalin
- Nu onoratã instanțã.
Hrușciov
- O ultimã întrebare pentru lãmurirea juriului, inculpat ești dușman al poporului ?
S. Stalin
- Ce dracu ? Dacã nici eu nu sunt, atunci cine sã mai fie ? O întrebare prosteascã, vã rog sã mã iertați onoratã instanțã. Dușman al poporului cu D mare !
Hrușciov
- Deci inculpatul mãrturisește cã este dușman al poporului. Ai scris grefier ?
Malenkov
- Aproape tot, domnule.
Hrușciov
- Bine. (bate cu mânerul unui cuțit în masã) Verdictul va fi anunțat de îndatã, juriul se retrage pentru deliberãri.
Malenkov
- În picioare.
Cei de fațã se ridicã disciplinați.
Hrușciov împreunã cu Beria și Malenkov intrã în dormitor. În salon rãmâne S.Stalin care dã târcoale de câteva ori mesei, încearcã sã guste câte ceva dar se abține cu greu de fiecare datã. Apoi începe sã cânte ceva din frumoasele cântece natale gruzine. Malenkov nu-l scapã din ochi.
Malenkov
- Ce frumos cântați tovarãșe Stalin. Eu nu știam pânã acum cã știți atât de bine și atât de frumos sã cântați.
S. Stalin
- Sunt puțin neliniștit în așteptarea verdictului. E normal. Știi Malenkov, când eram tânãr scriam chiar și poezii.
Malenkov
- Dumneavoastrã ? Poezii ?
S. Stalin
- Da, da. Eram un poet adevãrat, aveam fior. Am scris odatã un poem în care eram otrãvit de propriul popor. Dupã ce le-am adus atâta bine în case oamenii mã otrãveau.
Malenkov
- Numai în vise se poate întâmpla așa ceva. Vise fãrã importanțã tovarãșe Stalin. Si eu am visat odatã cã v-am luat locul la conducerea țãrii.
S. Stalin
- Chiar așa? Dumneata ai visat asta ?
Malenkov
- Vise fãrã nici o legãturã cu realitatea.
S. Stalin
- Cine știe, Malenkov ?! Cine știe ?
Stalin începe din nou sã cânte molcom.
Ne îndreptãm acum atenția înspre dormitorul din dreapta scenei.
Beria
- Eu l-aș condamna, e o șansã unicã sã-l facem uitat pe acest cãlãu numit Stalin.
Malenkov
- Cred cã e o capcanã, ar trebui sã amânãm verdictul cât putem de mult.
Hrușciov
- Nu putem sã-l condamnãm, se va întruni comitetul politic și vom fi noi puși la zid.
(din salon)
Stalin
- Aștept și eu un verdict, ați adormit ? Eu Stalin stau aici și aștept trei proști sã mã condamne. Mã cam plictisesc. Sunteți gata ? Mai trebuie sã-mi aștept mult timp sentința? Cu voi vorbesc.
Malenkov (în șoaptã)
- Vedeți ? Ne preseazã, e o cursã cum am spus.
Beria (în șoaptã)
- Dacã îl achitãm, sunteți siguri c-avem altã soartã decât un glonte în cap așa cum ne-a promis ? Nu trebuie sã ne fie teamã, suntem constituiți într-o troicã și am luat o hotãrâre de care trebuie sã se ținã seamã și care trebuie respectatã.
S. Stalin (cu urechea lipitã de ușã)
- Sunt aiiici, v-auuud ! Onoratã instanțã, aștept și eu ca tot rusul un verdict ! Vreau sã fiu condamnat și împușcat, și am tot dreptul sã sper dupã desfãșurarea procesului cã așa va fi. Sunteți gata ? Hai, curaj, condamnați-mã dracului odatã, onoratã fricoasã instanțã.
S. Stalin se așeazã resemnat pe un scaun.
Hrușciov
- Cred cã Malenkov are dreptate, e un joc sinistru al acestui satrap, noi trebuie sã ne ducem planul nostru la bun sfârșit, nu trebuie sã-i facem jocul lui, ci trebuie sã jucãm jocul nostru. Hai sã terminãm odatã.
În salon intrã în ordine: Hrușciov, Malenkov și Beria.
Malenkov
- Curtea a deliberat. În picioare.
Stalin nici gând sã se ridice. Malenkov îl ridicã de umeri.
Hrușciov face semn ca toatã lumea sã se așeze. Malenkov îi dã drumul. Stalin picã ca din pod.
Hrușciov
- Curtea a hotãrât cã tovarãșul Iosif Vissarionovici nu se face vinovat de omucidere, douãzeci de milioane de oameni reprezentând simple statistici. De asemenea curtea a considerat cã deportãrile sunt o simplã propagandã antisovieticã ieftinã, familiile hotãrând singure sã se mute în minunata și bogata Siberie și sã ia parte la construirea socialismului echitabil si luminos din Rusia. Tovarãșe Stalin sunteți achitat.
S. Stalin
- Mulțumesc tovarãși. (trãgând un fum din lulea, fãrã sã se grãbeascã) În sfârșit am și eu certitudinea cã sunt nevinovat și cã am condus Rusia fãrã excese.
Beria (câteva momente studiindu-l atent din toate pãrțile) (demascator, îndârjit)
- Eu nu cred cã acest om, care se aflã în fața noastrã, este adevãratul Iosif Vissarionovici Stalin.
Un oftat prelung urmat de agitație.
Malenkov (învârtindu-se în jurul lui Stalin)
- Cred cã ai dreptate, nu este dânsul ! Stalin nu și-ar fi dezvãlui niciodatã tinerețea și copilãria.
Hrușciov (conspirativ)
- Sã-l punem sã dovedeascã, cã e Stalin.
Malenkov
- E cam greu de dovedit cã tu ești chiar tu.
Beria (cãtre ceilalți, în șoaptã, ferindu-se de urechile lui Stalin)
- Din surse mai mult decât sigure, se zvonește cã ar exista 4 sosii care, cum vine rândul fiecãreia, iau hotãrâri iar la sfârșitul zilei se întâlnesc și-și raporteazã evenimentele, bã, tu cu cine ai vorbit și ce-ai spus, ce-ai mai deportat, ce-ai mai împușcat.
Hrușciov
- Înseamnã cã de fapt, tovarãșul Stalin, nu existã cu adevãrat !
Bulganin
- S-ar putea sã nu existe !
Beria
- Existã dar e format din mai multe sferturi !
S. Stalin (rotunjindu-și mustața pe la colțuri) (rânjind)
- Sosiile nu știu sã ucidã, nu știu sã jefuiascã, decât cu aprobãri speciale, sosiile nu sparg bãnci.
Malenkov (încã sceptic)
- Astea pot fi învãțate din bibliografia titularului.
S. Stalin
- Sosia n-are voie sã știe cã Stalin nu este în stare sã ținã un pahar cu apã în mâna stângã, cã l-a bãtut mã-sa când era mic, cã ta-sãu, adevãratul lui tatã, marele nobil Kobe, e considerat acum dușman al poporului.
Bulganin
- Asta așa este ! E posibil sã fie totuși, Stalin.
Hrușciov
- Și pe mine, parțial m-a convins !
Beria
- Tovarãșe Stalin, vã rugãm, a câta oarã, sã ne iertați rãtãcirea. Dar de multe ori, o verificare nu stricã.
Hrușciov
- Astãzi toți viseazã sã devinã un Stalin al zilelor noastre !
S. Stalin
- Și voi ?
Hrușciov
- Ca întreg poporul rus.
S. Stalin
- Știu eu ce visați tovarãși. Fiecare dintre voi viseazã cã într-o zi se va sui cu cizmele pe burdihanul și grumazul meu ca sã se proclame noul Stalin al Rusiei. Ha, uitați-vã la voi, o adunãturã de imbecili cãrora le vine peste mânã sã gândeascã !
Hrușciov
- Sã gândești e obositor uneori.
Malenkov (mimând indignarea)
- Nu se poate așa ceva, departe de noi visul ãsta !
S. Stalin
- Dar sunteți atât de naivi ! Eu când i-am pus lui Lenin câteva picãturi în orez am avut grijã sã nu crape dintr-odatã, dar voi nãrozilor, umblați toți cu ditamai sticluțele de warfarinã în buzunar, la vedere și etichetate pe deasupra. Se poate mãi tovarãși, așa, fãrã pic de discreție ?!
Beria
- Tovarãșul Stalin are încã odatã dreptate. Am încercat sã-l omorâm cum am putut și noi, fãrã sã fim foarte atenți !
Hrușciov
- Data viitoare promitem cã încercãm sã vã omorâm cu mai multã pricepere. Nu se omoarã un om, fãcând asemenea greșeli !
S. Stalin
- Dacã tot ați eșuat în tentativa voastrã de a mã omorî, sã trecem sã vedem ce bucate avem pe masã. În lipsa mea, probabil, tot așteptându-mã ați servit un mizilic, cã nu vã vãd tocmai lihniți de foame.
Cu toții se așeazã în jurul mesei avându-l la mijloc pe Stalin. Hrușciov deschide o sticlã de vodcã.
Hrușciov (încercând sã-i toarne lui Stalin în pahar)
- Sã bem pentru nereușita noastrã de astãzi și pentru sãnãtatea de fier a tovarãșului Stalin !
Beria
- Însã partidul și chiar tovarãșul Stalin personal, ne-a învãțat sã fim perseverenți și încãpãțânați în a ne duce la bun sfârșit intențiile. N-ai reușit astãzi, cu atât mai mult va fi mai frumoasã ziua de mâine când vei reuși.
Malenkov
- Tovarãșul Stalin, sunt sigur, cã ne va ierta și va considera un joc mai puțin obișnuit dar totuși un simplu joc, tot ce s-a întâmplat în aceastã searã extraordinarã, în care ne-am jucat cu viețile noastre.
S. Stalin
- Adicã v-ați jucat cu viața mea.
Malenkov (nepãrând sã fie deranjat)
- Si spun asta, ținând cont si de farsa funestã care ne-ați fãcut-o, deghizându-vã în bandit și împușcându-vã sosia.
S. Stalin
- Parcã totuși a mai fost ceva, nu cumva vã scapã și alte evenimente care s-au mai petrecut în noaptea asta ?
Bulganin
- Warfarina este un medicament. Noi de fapt am vrut un lucru benefic pentru organism, sã vã subțiem puțin sângele.
S. Stalin
- Aha, sã-mi faceți un pustiu de bine !
Beria
- De ce n-am trece încercarea noastrã de a vã pune puțin sângele în mișcare la capitolul jocuri prietenești și camaraderești ? Împreunã ne jucam, cheagurile dizolvam !
Hrușciov
- Un strop de warfarinã în alimentație...
Beria
- Curge sânge ca la menstruație.
Hrușciov
- Nu mã bruia tovarãșe Pavlovici cu glumele dumitale pubertine, un strop de warfarinã în alimentație e chiar benefic pentru organism, vã puneam doar o picãturã douã. Vinul și vodca lãrgesc arterele prin care tocmai bine intrã vesel și sprințar, sângele diluat cu Warfarinã. Ce bine v-ați fi simțit !
Bulganin
- Am zis noi, ce-ar fi sã-l relaxãm puțin pe tovarãșul Stalin. Oricum se înscrie în nota dominantã a farselor și-a jocului, balul fiind deschis chiar de dumneavoastrã prin travestiul în bandit.
S. Stalin
- Ar trebui sã-l iau ca un joc amuzant, faptul cã ați încercat toți patru sã mã otrãviți, nu-i așa ?
Hrușciov
- O zburdãlnicie.
Beria
- Omul, chiar cel ajuns la maturitate mai are nevoie din când în când și de un dram de zbenguialã.
Malenkov
- Nu trebuie sã luãm existența prea în serios.
S. Stalin
- Îmi reproșați cumva cã seratele organizate de mine au fost lipsite de ludic ? Dar înainte sã începem un joc nu trebuia sã cunoaștem toți regulile jocului ?
Beria
- Vi le explicam noi, dupã ce înghițeați warfarina.
Bulganin
- Nu se poate spune cã nu ne-am simțit bine și cu poftã de lucru pentru sãptãmâna ce va sã urmeze, permanent conectați la lupta cu elementele retrograde de dreapta care încearcã permanent sã rãstoarne guvernul bolșevic ales de popor în mod democratic.
S. Stalin
- Dar alegerile astea, populare și democratice dupã cum spui dumneata, nu sunt tot un joc ? Democrația asta nu este tot un joc ? Jocul democratic al poporului rus, care se joacã și el din când în când și alege pe câte cineva, bun sau vai de el ? Iar într-un joc, dacã nu poți trișa nici nu meritã sã-l mai joci, nu-i așa Nichita ?
Hrușciov
- Așa este tovarãșe Stalin. Sã stai la mâna norocului, vreau sã zic norodului, ce-alege el ! Hm, e o copilãrie. Și democrația se poate încadra ca joc al maselor, dar jocul e o slãbiciune omeneascã ce trebuie exploatatã. Ce știe prostimea s-aleagã ?
S. Stalin
- Nu vã depãrtați de mase, numai de aproape le puteți înțelege și exploata stângãciile, prostia, ignoranța. Și asta nu pentru voi, tot spre binele lor, al sãrãntocilor, care de fapt nici nu știu prea bine ce vor. Deschideți-le ochii și explicați-le cât de bine o duc. Decât prin muncã, se moare de fericire, asta trebuie sã înțeleagã ei.
Malenkov
- Iar dacã nu înțeleg ?
S. Stalin
- Dacã nu, vor muri cã nu vor sã-nțeleagã aceastã fericire, intrând automat în categoria încãpãtoare și atât de dragã mie:„ Dușmani ai poporului”. Dumneata tovarãșe Hrușciov, ca prim secretar al Moscovei, de exemplu, te-ai cam jucat expulzând la întâmplare și de multe ori nejustificat, membrii de partid devotați cauzei noastre proletare.
Hrușciov
- Țin sã vã informez cã mare parte erau chiaburi, sau aveau origini nesãnãtoase, și care au intrat în partid cu bani, au închis ochii celor care trebuiau sã verifice și sã supravegheze intrãrile în partid, și pentru ce ? Ca sã-și apere moșiile și averile fãcute pe spinarea și cu truda poporului nostru obidit.
S. Stalin
- Si de ce nu i-ai lãsat pe aceștia sã poatã fi aleși în forurile superioare ale partidului?
Hrușciov
- Cum de ce nu i-am lãsat ? Ce întrebare e asta ? Pentru cã nu puteau sã reprezinte cu demnitate partidul, ce-ar fi zis omul de rând, uite mã, s-au chiaburit și ãștia, de bine ce i-am ales.
S. Stalin
- E adevãrat, dar ca de obicei, nu ai gândit mai departe ? Aceste elemente ostile puterii bolșevice, chiaburii, preoții, porcii de burghezi, spionii infiltrați care vor participa pe listele de alegãtori și se vor strecura în mecanismele de conducere ale statului vor fi pânã la urmã demascați, denunțați și suprimați. In plus, vom da sentimentul de alegeri libere și democratice în care fiecare alegãtor alege ce vrea el. Știi tu o metodã mai bunã, pe de o parte, de a-i afla și a-i distruge, pe de altã parte de a da o pildã prostimii ? Gândacilor trebuie sã le dai otrava pe puținã pâine.
Hrușciov (cu admirație disimulatã, tip perie finã)
- Genial tovarãșe Stalin, mintea dumneavoastrã a strãlucit din nou în seara asta !
Bulganin
- Nu m-aș fi gândit la așa ceva, niciodatã !
Beria
- Vezi ce-nseamnã sã fi conducãtor ? Sã gândești cu un pas înaintea celorlalți. Învãțați de la tovarãșul Stalin, în aceastã searã ne-a predat încã o lecție.
S. Stalin (gânditor,aprinzându-și pipa)
- Și ce mai înseamnã asta ?
Câteva momente de tãcere. Toți mimeazã gândirea profundã.
Hrușciov (școlãrește)
- Cã munca noastrã agitatoricã a fost slabã în acel oblast.
S. Stalin (încurajator)
- Foarte bine, și mai departe ?
Hrușciov
- Cadrele de partid nu și-au fãcut datoria, așadar trebuie înlãturate și judecate, ia sã vedem noi, n-ai putut sau n-ai vrut ? Ca sã duci la ruinã partidul care ți-a dat o bucatã de pâine și pe care l-ai fãcut de rușine! Sau l-ai trãdat, ia sã te analizãm și pe dumneata mai bine, ce origini ai și cum ți-ai îndeplinit sarcinile încredințate de partid.
S. Stalin
- Concluzionând ?
Liniște.
S-au nu mai țineți minte premisa de la care am plecat ?
Hrușciov
- Și dușmanii bolșevismului trebuie lãsați sã candideze, pentru a fi, în cele din urmã, demascați. Dar și pentru a scoate din sistem cadrele noastre de partid blazate, corupte, feroce numai în a-și apãra propriile interese.
S. Stalin
- Greu vã dați seama de realitãțile sociale ale Rusiei, nu sunteți în stare nici unul sã-mi luați locul.
Bulganin
- Noi ne strãduim continuu.
Beria
- Suntem receptivi, învãțãm tot timpul de la dumneavoastrã, dar e greu.
S. Stalin
- Ați vrut sã mã omorâți. Foarte bine. Dar v-ați gândit vreo clipã cine va conduce destinele Rusiei pe mai departe ? Nu v-a fost milã , nu de mine, ci de acest popor, sãrmanul, care rãmâne pe mâinile voastre ? Sunteți niște limitați. Toți, una douã, hai sã-l omorâm pe Stalin, una douã, hai sã-l lichidãm pe Stalin și vedem noi ce-o mai fi dupã aia. Pãi nu așa se gândește în socialism, tovarãși. Îl omori dar știi ce vei face în continuare. Omori cu socotealã. Asta-i esența socialismului și comunismului.
Beria (spãșit)
- E sâmbãtã seara, suntem obosiți dupã o sãptãmânã intensã de muncã, mai greșim și noi, plus de asta, dacã stau bine sã mã gândesc, suntem și nemâncați.
S. Stalin
- Ca sã nu spuneți cã sunt o gazdã atât de neprimitoare, sã ne ospãtãm pe sãturate.
Toți se apropie de masã dar nimeni nu se atinge de bucate.
S. Stalin
- Haideți, de ce nu serviți, sã înțeleg cã, de atâta așteptare v-a pierit pofta de mâncare ? Uite, voi chema slujnica sã ne încãlzeascã fripturile, macaroanele, mâncarea de cartofi cu vițel și celelalte bucate grozave, oh am uitat, pe slujnicã am omorât-o puțin mai devreme, dar nu vã faceți griji, le voi încãlzi chiar eu. Iatã cum îmbuib eu hienele care au încercat sã mã lichideze. V-am primit în casa mea și v-am ospãtat cu inima deschisã, sãptãmânã de sãptãmânã. Haideți mâncați acum, uitați ce-am zis și încercați sã înghițiți ceva !
Hrușciov
- Dacã nu deranjãm, nouã ne-a pierit pofta de mâncare. Oricum, serata este în cea mai mare parte, compromisã. Împreunã cu Malenkov și Bulganin dacã și ei sunt de acord, o sã încingem un biliard, câștigãtorul la masã.
Bulganin
- Chiar îmi era dor de o partidã cu dumneata, pornim un joc dacã mã las sã încep.
Cei trei se apropie de masa de biliard, îi șterg plușul cu mânecile hainelor, descarcã bilele și pornesc partida.
Beria (încercând sã plângã fãrã succes)
- Când asupra capului meu atârnã o asemenea povarã moralã, de a încerca sã-mi ucid mentorul, eu nu pot sã fac nimic, nu pot mânca nimic, nu mã pot gândi la nimic. Îmi cunoașteți cu toții devotamentul pentru clasa truditoare, care, de ce sã nu recunoaștem, ne cam ține în spinare pe toți. Am fost alãturi de conducãtorul meu Stalin când am înfrânt conducerea menșevicã și am alãturat Rusiei oaia rãtãcitã, Georgia, înfrângându-i pe naționaliști. La fel s-a întâmplat și cu Ucraina .
Hrușciov (frecând vârful tacului cu creta)
- Și eu am amintiri plãcute despre Ucraina unde am omorât cel puțin treizeci de mii de agitatori burghezi și patrioți ucrainieni.
S. Stalin
- Ehe, dar mai înainte i-am înfometat eu. Își mâncau ficații unii altora preparându-si delicioasele piroște din ficat de om. Acum însã a sosit momentul Beria, sã te consider un adevãrat dușman al revoluției bolșevice și sã te trec la o categorie superioarã, aceea a dușmanilor poporului. Am fost foarte dezamãgit de ce-am vãzut astãzi. Pãi așa se pregãtește un complot mai tovarãșe ?! Ce-ai învãțat de la mine în toți acești ani ?
Beria
- Am învãțat multe, de exemplu, sã mã lepãd de prieteni și de apropiații care m-au ajutat sã ajung în funcțiile pe care le dețin, i-am executat pe frații Devdariani.
S. Stalin
- Sub ce pretext ?
Beria (din ce în ce cu mai mult patos)
- Au ridicat mâna împotriva voinței poporului. Cãlcându-mi pe inimã, mi-am executat toți prietenii. (ridicând fruntea cu demnitate) O fac, am zis, de ce nu ? Dacã e spre binele țãrii. Așa cum și dumneavoastrã ați înlãturat din structurile partidului, fãțarnicii, complotiștii și aventurieri politici ca Buharin, ca Zinoviev, Kamenev sau Kirov.(consultându-se cu ceilalți trei) Am uitat vreunul important ?
Bulganin
- Troțki
Beria
- ...a, da și Troțki. (cãzând în genunchi)(patetic) Tovarãșe Stalin, contați în continuare pe inima mea rece de executant, pe parșivenia mea, pe lipsa mea de milã, pe flerul meu criminal. În numele epurãrilor și crimelor pe care le-am fãcut amândoi cu pasiune, (emfatic) vã rog tovarãșe Stalin, mãcar atât faceți pentru mine, cruțați-mi viața. (schimbând tonul) cã pe urmã mã descurc eu.
S. Stalin
- Deci, sã-nțeleg cã nu te consideri dușman al poporului ?
Beria
- Nici pe departe, sau... mã rog, un dușman, așa mai micuț, (râzând forțat) nu din ãla mare. Plevușcã. Nu-i fac cinste acestei categorii în care au intrat nume ilustre din politicã, doctori faimoși, ingineri inventatori, avocați celebrii. Eu îmi cunosc puterile. (modest, cu capul plecat) Am rãmas executantul fidel al ordinelor dumneavoastrã.
S. Stalin (mãsurându-l îndelung și trãgând câteva fumuri din pipã)
- Ar fi trebuit sã ordon zi și noapte, sã mi se usuce saliva dând comenzi, la câte crime ai comis tu singur mãi Pavlovici. Ia dã-mi sticla aia cu vodcã de pe masã. Chiar cã mi s-a uscat gâtlejul. (înghite cu poftã jumãtate de sticlã) Voi ce ziceți, lãsați biliardul cã vã bag tacurile alea pe gât ! Nichita, tu ce pãrere ai.
Hrușciov (puțin timid, nu știe ce sã facã cu mâinile, ca un elev scos la tablã cu lecțiile nepregãtite)
- Nu știu ce sã zic tovarãșe Stalin dar e pãcat sã ne dispensãm de experiența criminalã a acestui, pot zice, sacrificat al poporului rus, Beria. Pentru cã trebuie sã existe și cineva care sã facã treburile murdare în Rusia, nu-i așa ?
S. Stalin
- Malenkov, dumneata ce pãrere ai ?
Malenkov
- Eu, n-am capacitatea dumneavoastrã de a demasca pe acești dușmani fãțarnici ai clasei muncitoare.
S. Stalin
- Dumneata Bulganin ?
Bulganin
- Eu nu mã consider dușman al poporului tovarãșe Stalin.
S. Stalin (calm, vorbind apãsat, urcând sunetul la fiecare sfârșit de cuvânt)
- Era vorba de prietenul nostru Beria. Ție nu ți-a venit încã rândul. Ce te grãbești așa?
Bulganin
- Beria nu poate fi dușman al poporului, pentru cã ar însemna într-un fel sau altul, cã noi toți cei de aici, prietenii lui, am fi și noi la rândul nostru, dușmani ai poporului, nu-i așa?
S. Stalin (gânditor)
- Nu cumva chiar suntem, Nicolai Alexandrovici ? Mai știi ?!
Malenkov (lovind o bilã e pe masa de biliard)
- Șuieratul înghețat al stepei, care rãscolește conștiința oamenilor.
O clipã toți ascultã glasul vântului.
S. Stalin
- Ia o gurã de vodcã Nichita și te vei simți mai bine, pentru cã vodca alungã ideea de vinovãție, te îmbãrbãteazã și-ți ridicã fruntea. Parcã ai mai mult curaj sã rãspunzi pentru crimele pe care le-ai comis.
Toți în afarã de Stalin iau câte o sticlã de vodcã de pe masã și înghit câteva guri pe nerãsuflate, se șterg apoi la gurã cu dosul palmei scoțând un oftat înviorãtor.
Bulganin (cu puțin mai mult curaj)
- Tovarãșe Stalin sã ne amintim, dacã n-am fi fost noi, Rusia ar fi rãmas o țarã mizerã. Ce-am fãcut noi pentru Rusia n-au fãcut-o nici unul din marii conducãtori dinaintea noastrã. Nici Ivan Cel Mare care ne-a adunat, nici Ivan Cel Groaznic care a arãtat cine suntem și de cine trebuie sã se teamã Europa, nici chiar Petru întâi, cel care ne-a scos în lume și ne-a îmbogãțit, nici Ecaterina care ne-a fãcut mai puternici, și nici Țarul Alexandru, care ne-a transformat în salvatorii Europei. Sunt mândru sã spun, asta e țara mea, o țarã mare și electrificatã, împânzitã de cãi ferate și șosele, având depozite imense de aur...
Malenkov
- ... furat din alte teritorii de pe unde am trecut în urma atâtor rãzboaie...
Bulganin
- Malenkov, te rog, nu mã întrerupe, (oratoric) o mare forțã industrialã și militarã cu resurse agricole și tehnologice imense...
Malenkov
- ... sosite cu vagoanele ca despãgubiri de rãzboi din Romania, Ungaria, Bulgaria, Germania
Bulganin (cu voce ațâțatã )
- Malenkov te-am rugat sã nu mã întrerupi !
Malenkov
- O țarã minunatã, în care toatã lumea se ferește de prieteni și vecini, și fiecare își face coșmaruri încercând sã ghiceascã cine l-ar putea denunța la NKVD. Halal țarã !
S. Stalin (cu un calm controlat, periculos)
- Malenkov, tovarãșul tãu Bulganin te-a rugat sã nu-l mai întrerupi. Vãd cã nu-l respecți. Vrei sã te rog eu sã nu-l mai întrerupi ?
Malenkov (puțin speriat)
- A, nu tovarãșe Stalin.
Bulganin
- Mi-a tulburat șirul logic al gândurilor, mi-e peste putințã sã mai continui.
Malenkov
- Ai uitat notițele care le-ai citit la ultimul congres și pe care le repeți de nenumãrate ori în oglindã. Un prost, ministrul forțelor armate al Rusiei.
S. Stalin (împãciuitor)
- Lãsați înțepãturile copilãrești. Haideți mai bine sã continuãm jocul deja început de voi.
Hrușciov
- Un joc nou, tovarãșe Stalin ?
S. Stalin
- O, nu. E jocul palpitant, prin care ați încercat sã mã otrãviți. Ați uitat chiar atât de repede ?
Hrușciov
- A fost o glumã, e drept cam periculoasã, dar trebuie catalogatã ca o simplã glumã și nimic mai mult.
S. Stalin
- Dar vã contraziceți ! Chiar dumneavoastrã ați insistat cã a fost un joc. Iar eu, vreau acum sã-l continui. Aveți ceva împotrivã ? Beria ?
Beria (tensionat)
- Eu nu, devine chiar distractiv deși nu intuiesc în momentul ãsta, unde vreți sã ajungeți, și din aceastã cauzã mi-e puțin fricã.
S. Stalin
- Vei vedea imediat. Dupã cum am auzit cu toții, Lavrenti Pavlovici aici de fațã, cãruia i se mai spune și Beria, susține cã nu poate fi catalogat ca dușman al poporului dupã toate pe care le-a pus la cale în seara asta. Întrebarea este care dintre voi a avut ideea sã fiu otrãvit. Sunt sigur cã a pornit de la un singur om și, ca o slãbiciune omeneascã de înțeles pânã la un moment dat, ceilalți ați acceptat-o, așa cum acceptã turma sã urmeze oaia picatã în prãpastie. Nu cã v-aș absolvi de execuție, asta ar fi prea mult.
(câteva momente de tãcere în care se simte încordarea și nebunia) Cine este acel om ?
(din nou tãcere prelungitã, fețe obosite, transpirate, tensionate) Ei bine, celui care denunțã creierul acestei conspirații, i se va grația familia care nu va fi exterminatã ci trimisã doar în Siberia. Asta e miza jocului.
Hrușciov
- Dacã am înțeles eu bine, și el va fi grațiat împreunã cu familia, nu-i așa ? Pentru cã face parte din familie.
S. Stalin
- Ai înțeles greșit. Nu pot fi atât de mãrinimos. Lui i se va tãia câte o ureche, câte un deget, apoi nasul, i se va scoate câte un ochi, pânã va demasca tot complotul.
Un moment toți rãmân tãcuți
Malenkov
- Ce vânt s-a pornit dinspre Valdai, de unde izvorãște Volga. Vântul înghețat al înnoirii Rusiei.
Toți cinci ascultã câteva momente șuierãturile înghețate care biciuiesc ferestrele
S. Stalin
- Spune dumneata Malenkov, care ești dintr-o bucatã, direct, fãrã floricele, de la cine a plecat totul ?
Malenkov
- E adevãrat, mie, ca militar de carierã, însãși prin statutul de ofițer activ al armatei ruse, mi se interzice sã mint.
S. Stalin
- Spune Maximilianovici ce nu poți sã minți.
Malenkov
- Bulganin a pus totul la cale !
Bulganin se întoarce speriat și dupã un urlet se repede la Malenkov, încercând sã-l loveascã.
Bulganin
- Cum poți sã minți pui de nãpârcã ! E scandalos ! lãsați-mã sã-l omor pe acest ticãlos care-și ascunde faptele, chiar el a pus de fapt la cale totul, chiar el !
Ceilalți cautã sã-i despartã și reușesc în cele din urmã. Cei doi se așeazã rãsuflând greoi, Malenkov cu fundul pe cutia pianului, Bulganin pe masa de biliard cãreia i se rupe un picior și picã într-o rânã.
S. Stalin
- V-ați astâmpãrat ? Parcã sunteți niște copii care abia așteptați recreația sã se încaiere. Malencov, mi-ai rãmas dator cu o explicație, ești sigur cã Bulganin a fost creierul ? Dacã da, explicã mai departe cum ți-ai dat seama. E foarte palpitant sã aud amãnunte despre complotul împotriva mea !
Malenkov
- Simplu, am primit o sticluțã azi de dimineațã de la el prin colet poștaș. Scria clar expeditorul: Nicolai Alexandrovici Bulganin. Cred cã mai am și avizul de primire cu numele sãu în clar.
Bulganin (sãrind ca ars)
- Dar e scandalos, și eu am primit o sticluțã de la Beria prin curierat. Am avut însã atâta bun simț sã nu-mi denunț colegul.
S. Stalin
- Hopa !. Lucrurile se complicã foarte mult, Beria, dumneata ce ai de spus ?
Beria (cãtre Malenkov și Bulganin)
- Eu spun atât, nu mã bãgați pe mine în povestea asta cã sfârșiți foarte prost. (înfuriat) Nicolai, electrician blestemat și lacheu al capitalismului, o minciunã dacã mai spui, te omor cu mâna mea, te calc în picioare!
Beria îi înfige mâna în gât lui Bulganin scuturându-l bine, Hrușciov și Malenkov cu disperare încearcã sã-i despartã. În acest timp Stalin îi încurajeazã deopotrivã pe amândoi)
S. Stalin
- Sparge-i capul Beria, nu meritã altceva un mincinos ca el. Iar tu Bulganin cum îl porți suporta pe acest parșiv criminal Beria, care te ponegrește și-ți însceneazã tentative de complot ? Înjunghie-l ce mai aștepți ? Sfâșie-l odatã. Fã o faptã bunã spre binele întregii Rusii. Așa, dã-i sã se sature !
Dupã câteva momente de furie, se liniștesc, trãgându-și toți patru sufletul, obosiți.
Beria
- Am primit și eu la rândul meu un colet puțin voluminos care conținea doar aceastã sticluțã și un bilețel pe care scria „Fã-o orice ar fi” Semnat ...
S. Stalin
- Semnat ?
Beria
- Nichita Hrușciov !
Hrușciov
- Doar nu eram nebun sã și semnez așa ceva, am primit și eu un colet azi de dimineațã ce conținea o sticluțã plinã, cu un cap de mort pe ea, etichetatã în felul urmãtor (scoate din buzunar o hârtie): „Atenție, Warfarinã concentratã” și un bilet, îl am chiar aici (citind de pe bilet) „ Rãstoarn-o în ciorba lui Stalin”.
S. Stalin
- Și de la cine este biletul acesta ?
Hrușciov (îndreptându-și privirea cãtre Malenkov)
- Te las pe dumneata sã spui continuarea.
Malenkov
- Cine, eu . De ce te uiți la mine ?
Hrușciov (punându-i în fațã un petic de hârtie)
- Nu e scrisul dumitale ãsta ?
Se apropie și ceilalți și privesc hârtia cu bãgare de seamã.
Malenkov
- Ciudat, pare scrisul meu, dar vã jur, n-am scris eu așa ceva niciodatã, e o plastografie foarte reușitã ! În alte împrejurãri puteam pune mâna-n foc cã este scrisul meu !
Hrușciov
- Mai bine spune tot, ce beneficii ai fi obținut din suprimarea tovarãșului Stalin, tovarãșe... ce tovarãș ?!, domnule, cã nu mai pot sã te numesc tovarãș, (în derâdere, demascator) domnul Ma-len-cov. Cu ce complotiști americani, nemți sau români mai ești în rețea ? Spune tot.
Malenkov
- Aș fi obținut aceleași beneficii pe care le-ați fi obținut și fiecare dintre voi. Înscrisurile semnate de voi îndeamnã la același asasinat. Asasinatul tovarãșului Stalin. Totul e o farsã !
Hrușciov
- Mãi prãpãditule, eu personal te-am ajutat sã ajungi în comitetul central al partidului, mai mult, în comitetul executiv și de unde mai ieri erai un militar de regiment pricãjit, iatã-te acum în fruntea țãri. Iar dumneata ce faci ? Complotezi în modul cel mai ordinar și josnic împotriva conducerii partidului ? Împotriva noastrã, care te-am ajutat sã devii ce ești acum. Hai, mai înțelegem, așa e omul, îl ajuți ca apoi sã-ți dea în cap, sã te acuze, sã te înfunde, dar sã complotezi chiar împotriva tovarãșului Stalin mãi nemernicule ?! Tovarãșe Stalin îmi dați voie sã sar cu pumnii pe el ?
S. Stalin (calm, senin, cu un surâs ironic)
- Nu cred cã mai e cazul acum. Trebuia sã te repezi demult la el, Nichita, dacã chiar voiai sã-ți arãți atașamentul, și sã ai credibilitate. Iartã-mã, e puțin cam târziu acum. În ochii mei, atașamentul tãu fațã de mine a ajuns cam pe sfert și scade în continuare rapid, cu cât vorbele tale prevaleazã, în fața faptelor.
Malenkov
- Vino mã la bãtaie dacã te țin nãdragii ! Sã vezi cum o sã-ți deschid eu dosarul cu tot ce-ai fãcut ca miner bețiv și apoi în comitetul orãșenesc când te-ai vãzut între atâtea muieri, vreau sã spun secretare, ai dat iama curvar bãtrân, cu promisiunea cã le bagi în partid cã le faci un viitor, crezi cã noi nu știm toate astea, dar acum, voi înainta un act oficial de cercetare a faptelor escrocului șantajist și minerului bețivan pe numele lui Nichita Hrușciov.
Beria
- Astâmpãrã-te Nichita cu apucãturile tale de miner scandalagiu, și eu te avertizez, astâmpãrã-te, atâta-ți spun.
Bulganin (cãtre Beria)
- Tu vorbești jidane trãdãtor, complotist de meserie și maestru la înscenãrilor, vierme, câine, te voi face eu sã regreți cã te-ai aflat vreodatã în fața mea, spun acum aici în fața tuturor și a tovarãșului Stalin, Beria mi-a propus un complot împotriva dumneavoastrã tovarãșe Stalin, acum o jumãtate de an.
S. Stalin ( ca de obicei calm cu o minã impenetrabilã de pe care nu se poate citi nici un fel de tresãrire sau de sentimente. Pur si simplu parcã poartã o mascã) (înțepenindu-și pipa în colțul gurii)(glas blând)
- Iar dumneata Nicolai Alexandrovici cum ai reacționat ? Nu cumva, aducându-mi acum la cunoștințã, e puțin cam târziu ?
Bulganin
- Pe moment m-am arãtat indignat, și numai un sentiment camaraderesc m-a determinat sã nu dezvãlui totul, atunci. Am zis, lasã, mã ! Poate are omul o rãtãcire, poate a visat ceva teribil astã noapte cã nu-i mintea lui acum, nu-s vorbele lui, și e schimbat parcã și la fațã, așa m-am gândit pe moment.
Beria
- Vino aici, dacã ai curajul, pocitanie cu douã bețe în loc de picioare și nu mai arunca cu minciuni.
Hrușciov nu mai așteaptã nici o secundã și sare cu pumnii pe Malenkov, Beria și Bulganin se reped și ei unul la altul. Toți patru își împart cu mãrinimie pumni și picioare la întâmplare, sub privirea blândã, poznașã și surâzãtoare a lui Stalin care chibițeazã destins, și îndeamnã la rãzbunare.
S. Stalin
- Hai Maximilianovici, lovește mai puternic, pune-l jos, și tu Nicolai, fãrã milã sparge-i capul cu sticla, prinde-l și scoate-i un ochii, zdrobește-i, Nichita nu așa, nu așa, scoalã-te și omoarã-l ! Eu pe tine am mizat cã-l faci praf, ce naiba ! Chiar mã dezamãgești ! Hai Beria nu te lãsa, nu vezi ce ți-au fãcut, cred cã toți sunt împotriva ta !
Cei patru mãturã toatã scena de la un cap la altul ca un tãvãlug dar se opresc odatã ce Stalin trage un foc de armã în aer cu un pistol scos de la brâu.
S. Stalin
- Mi-ați fãcut prea mult praf și prea multã dezordine în salon, ați uitat cã nu mai am nici menajerã ? Spectacolul vostru a fost jalnic. Nu mai trebuia sã vã turnați unul pe altul, știam demult ce aveați fiecare de gând. Tot de la mine trebuie sã vinã rezolvarea. Sã încerc acum sã vã ajut sã faceți puținã ordine între voi. Nu pot sã vã las așa la infinit sã vã rãniți în vorbe, și sã suferiți de pe urma spuselor celuilalt.
Încã gâfâind, cei patru pornesc sã-și scuture și sã-și aranjeze hainele ponosite. Toți îl țintesc din când în când cu privirea pe Stalin. Se aud mici vãietãturi și înjurãturi cu gura încleștatã, câțiva dinți rupți sunt scoși din gurile pline de sânge și aruncați pe podea.
S. Stalin (stã o clipã pe gânduri, se ridicã și fãrã sã se grãbeascã descuie un rastel și cautã ceva)
- Bulganin.
Bulganin
- Da tovarãșe Stalin.
S. Stalin
- Ia revolverul ãsta, cu el o sã-l vânezi pe tovarãșul Beria.
Beria
- Cum ? Nu înțeleg ?
S. Stalin
- O sã înțelegi imediat.
Beria
- E un joc nu-i așa ?
S. Stalin
- Un joc cât se poate de serios, așa cã, pe cât poți, pãzește-ți pielea. (se întoarce spre Malenkov) Malenkov.
Malenkov
- Da tovarãșe.
S. Stalin
- Dumitale îți dau pistoalele astea douã, sunt încãrcate. Gloanțele sunt muniție de rãzboi.
Malenkov
- Și ce trebuie sã fac cu ele tovarãșe Stalin ?
S. Stalin
- Sã-l împuști pe Beria, bineînțeles.
Beria
- Tot pe mine tovarãșe Stalin ? Eu nu mai înțeleg nimic ! Cred cã trebuie sã fie o greșealã.
S. Stalin
- Eu nu greșesc niciodatã, Beria, ai uitat ? Mai ales cu tine, nu-mi pot permite sã greșesc niciodatã. (cãtre Hrușciov) Nichita.
Hrușciov
- Da tovarãșe Stalin.
S. Stalin
- Tine pistolul ãsta semiautomat.
Hrușciov (cu un zâmbet rãutãcios)
- Tot pe Beria ?
S. Stalin
- Bineînțeles. Trofeul este cãpãțâna lui Beria.
Beria
- Și cum mã voi apãra tovarãșe Stalin, orice om are dreptul sã-și apere viața.
S. Stalin
- Ca ostașii noștri pe care i-ai trimis pe front în prima linie, fãrã muniție de ajuns însã cu sticla de vodcã în ranițã ?
Beria
- O pușcã mai gãseau ei de la inamic, vodca însã le dãdea curaj, îi îmbãrbãta, îi fãcea sã-și iubeascã țara și sã uite de nevastã și de copii.
S. Stalin
- Pentru dumneata, ca sã te aperi și sã rãpui inamicii, am acest pistol mic, de damã care încape într-o poșetã, cu șapte gloanțe micuțe. Și tot pentru dumneata mai am și o sticlã mare de vodcã din care te oblig sã bei ca sã prinzi puțin curaj ! Repet pentru toatã lumea, gloanțele sunt adevãrate. Nu vã faceți griji, dupã moarte veți primi coroane de flori pe mormânt, onoruri militare postmortem, mã voi ocupa eu personal, muriți fãrã grijã, totul e aranjat.
Bulganin
- Mulțumim tovarãșe Stalin, ne vom da duhul cu mai multã tragere de inimã știind cã dumneavoastrã personal chiar, veți avea grijã de ce va fi dupã.
S. Stalin
- Cãutați-vã pozițiile cele mai sigure și începeți la semnalul meu.
Beria se așeazã în spatele unui dulap în apropierea ușii, mareșalul Bulganin sub o masã, Hrușciov încearcã sã-și ascundã burta pe laterala șemineului iar Malenkov în spatele unei biblioteci.
Malenkov
- Dar arma asta nu reușesc s-o armez.
S. Stalin
- Atunci, stai ascuns Malenkov, așa cum ai stat toatã viața, în spatele celor mari. Halal militar de carierã, nu te-ai jucat când erai mic, cu pușca lui taicã-tãu, colonel în armata roșie ?
Malenkov
- Cum credeți c-a murit mamaia ?
S. Stalin
- Pregãtiți-vã, atenție și-acum începeți sã vã omorâți.
Încep deja sã se tragã primele focuri. Beria trage câteva gloanțe dar nu face fațã celorlalți doi care îi atacã poziția. Se întoarce disperat și vrea sã fugã spre ușã dar aici se lovește de Stalin stând cu mâinile în șold cu o sticlã de vodcã într-o mânã și cu mitraliera îndreptatã spre el, în cealaltã.
S. Stalin
- Ce faci Beria, fugi din fața dușmanului ?
Beria (tremurând de fricã)
- În condițiile astea, cu muniție puținã și cu un adversar mai bine dotat nu pot decât sã mã retrag și sã mã ascund.
Gloanțele continuã sã șuiere pe deasupra capului lui Beria.
S. Stalin
- Ia o gurã de vodcã sã prinzi mai mult curaj.
Beria înghite vreo câteva guri zdravene, se șterge la gurã cu mâneca.
Beria
- Da, parcã mã simt mai bine și am mai mult curaj. Îmi mai dați o gurã ? Vreau sã-i zdrobesc pe toți !
Mai trage un foc, douã de pistol. I se rãspunde înzecit.
Beria
- Nu fac fațã, mã vor omorî, Fie-ți-vã milã de mine, lãsați-mã sã mã ascund.
S. Stalin (punându-i mitraliera la tâmplã)
- Dacã fugi vei primi același lucru, un glonte în cap de la mine.
Beria (disperat)
- Dar nu mai am muniție !
S. Stalin
- Soldații ce i-ai trimis pe front fãrã muniție cui puteau sã se plângã Beria ?
Trupelor SMERS puse tot de dumneata, care-i mitraliau pe toți cei care încercau sã-și salveze viața, repliindu-se ?
Beria (fluturând o batistã albã) (glas schelãlãit)
- Mã predau tovarãși
S. Stalin
- Te voi trimite în gulag împreunã cu toatã familia ta așa cum ai fãcut și tu cu militarii noștri luați prizonieri.
Beria
- Pe sacrificiul lor am câștigat rãzboiul, ce vroiați, sã mã duc eu sã mã bat în parte cu neamțul ?
S. Stalin (puțin îngândurat)
- Da, morții nu pot povesti și nu se pot plânge. (cu glas puternic) Încetați focul. Predați armele.
Bulganin, Malenkov și Hrușciov ies din ascunzãtori. Beria cu mâinile sus, încã mai dârdâie de fricã atunci când Stalin îl ridicã de urechi.
S. Stalin
- Ãsta-i neînfricatul comisar general al securitãții statului, mareșal, și ce mai ești mã?
Beria (cu voce temãtoare)
- Șeful poliției secrete....
S. Stalin
- Aha... O zdreanțã care moare de fricã din orice. Vine însã cu sticluța de acasã sã mã suprime. Acum toatã lumea predã armele.
Stalin le strânge le bagã în rastel, încuie ușa și bagã cheița într-un buzunar secret.
(apoi cu glas molcom) și haideți cu toții la masã.
Hrușciov
- Dragi camarazi, am impresia cã ne aflãm cu toții în fața unei mari farse, și am toate motivele sã cred cã în aceste sticluțe nu se aflã nimic altceva decât apã limpede, sau chiar siropul de tuse pentru neveste despre care s-a fãcut atâta caz. Totul a fost un joc.
S. Stalin
- Poate nu e nici o otravã în sticluțele acestea, sau poate cã este. Are cineva curaj s-o guste ? Vã previn : Warfarina nu are nici gust nici miros, nici culoare. Este ca apa. Ceea ce conteazã însã, e intenția. Simplu, toți patru ați încercat sã mã omorâți ! Nu puteți nega asta.
Beria (luminându-se la fațã și chiar arborând un zâmbet palid)
- Dumneavoastrã tovarãșe Stalin ați fost de fapt unicul expeditor al celor patru sticluțe ! Nu-i așa ?
Opt ochi îl privesc atenți pe Stalin.
S. Stalin (gânditor)
- Am sã vã reamintesc o poveste. Beria, mai știi cum am epurat și distrus noi filoromânismul în republica sovieticã Ucraina ?
Beria (dintr-odatã luminat, destins, degajat)
- Îmi face plãcere sã-mi amintesc de fiecare datã, acea bunã perioadã în care NKVD-ul s-a întrecut pe sine. Cred c-am uitat multe amãnunte, dar ceea ce rețin este strategia pusã la cale de noi în fața prãpãdiților ãia de români care se refugiau la rudele de dincolo de granițã. Vãzând noi cã tot mai multe familii, dacã pot spune așa, dezerteazã din patria sovieticã, cea care a fãcut atât de mult pentru ei neluându-le casa și ogorul, deși erau români ostili Moscovei, ne-am gândit cum sã aflãm care familii vor sã se refugieze și care nu. Ehe, ce mai poveste ! Prima datã i-am luat p’ãștia care aveau rude în România și i-am mutat în Siberia. Dar românii încãpãțânați cum le este neamul, tot mai treceau granița și erau din ce în ce mai mulți. Puteam foarte bine sã-i deportãm pe toți dar trebuia sã le dãm o pildã și celorlalte neamuri, așa cã urmându-vã sfatul, i-am încurajat. Prin oamenii noștri din NKVD am rãspândit zvonul cã trecerea graniței spre România e legalã și garantatã.
S. Stalin (râzând înfundat)
- Și sfatul meu a dat roade.
Beria
- Așa a fost. Aproape trei mii de români naivi, cu purcel, cu cãțel, culmea prostiei, unii fluturând și steaguri albe, icoane, prapuri, cruci din crengi de brad, îmi vine sã râd și acum, s-au pornit sã treacã granița la Fântâna Albã, de la binele sovietic la amãrâta aia de țarã subdezvoltatã ce se voia, culmea prostiei, capitalistã ! Noi, bine înarmați, ascunși în pãdure, îi așteptam. Când apar proștii cu steagurile (începe sã râdã zgomotos împreunã cu Stalin), câtã prostie, câtã prostie !
S. Stalin
- Și, spune și continuarea cã-i frumoasã, poate ceilalți n-o știu.
Beria
- Continuarea ? Ce continuare ? Am tras în ei de n-a mai rãmas unul în picioare. Iar pe cei care totuși au apucat sã fugã, oamenii noștri i-au alergat cu caii și i-au sfârtecat cu sabia. I-am îngropat de-a valma femei, copii, adulți, unii mai mișcau când au fost acoperiți cu pãmânt. Cei de-ai locului povestesc cã s-a mișcat pãmântul douã zile, dar n-am lãsat pe nimeni sã se-apropie. Da ! Așa s-a scris istoria, o istorie frumoasã și pilduitoare. Pe urmã ce a mai rãmas românime pe-acolo au fost toți deportați în Siberia ca represalii. Cu românii ãștia nu trebuie sã te porți altfel !
Cu greu se potolesc din râs
S. Stalin
- Beria, batã-te sã te batã norocul, povestești cu atât haz aceste mici mãceluri care s-au întâmplat încât te-aș asculta o zi întreagã, dacã n-aș mai avea și altele pe cap.
(devenind dintr-odatã serios) Acești transfugi au fost ajutați sã-și demaște intențiile și au primit ce-au meritat. La fel și voi, ca și proștii de români, v-am ajutat puțin sã arãtați cine sunteți, v-ați demascat intențiile, iar acum urmeazã rãsplata. Hm, vreți sã mã treceți în istorie. Mã uit la fiecare dintre voi, și aproape cã mã recunosc. Impulsuri primitive, noii copii ai revoluției.
Bulganin
- Gândim și noi dar trebuie din când în când sã fim și ajutați puțin.
S. Stalin
- Dacã ați fii învãțați voi sã prețuiți un trãdãtor român, aceastã țarã era demult republicã sovieticã socialistã.
Beria
- Ana Pauker, Dumitru Petrescu, soldatul Dragnea sau jidanul de Walter Roman ? Nu puteți nega cã i-am folosit cu pricepere în favoarea noastrã și încã-i folosim.
S. Stalin
- Prea puțin, mult prea puțin pentru o țarã atât de periculoasã și impredictibilã.
Beria
- Un om ca Ana Pauker care prin puterea ei de convingere a adãugat Armatei Roșii o întreagã divizie, Tudor Vladimirescu, pregãtitã fizic și moral sã tragã român în român pânã la victoria comunismului în prãpãdita lor de țarã, un astfel de om se gãsește greu, tovarãșe Stalin, iar noi o mai avem acolo, în comitetul central al partidului comunist român. Și mai avem un fost soldat devenit colonel, Dragnea, omul nostru supus infiltrat în armata românã.
S. Stalin
- Dacã face parte din conducerea armatei e foarte important. Faceți totul sã fie promovat general.
Bulganin
- Da tovarãșe Stalin. Vom lucra la asta.
S. Stalin
- A venit la mine Manuilski și mi-a spus de un roman de încredere, Petrescu parcã îl chema.
Beria
- Dumitru Petrescu, da, e omul nostru înfiltrat, va ajunge sigur și el general, vom avea grijã de asta. Si-l mai avem și pe Mihai Burcã, toți oameni de încredere care au lucrat în divizia Tudor Vladimirescu, au funcții importante și în armata românã, sunt devotați Moscovei și facem ce vrem din ei.
S. Stalin
- Cât trebuie prețuiți acești spioni sovietici.
Beria
- M-am ocupat personal de aceastã divizie sovieticã formatã din trãdãtori români.
S. Stalin
- Când în România se va întãri socialismul acești bravi trãdãtori vor deveni generali respectați și iubiți, veșnic loaiali Rusiei care i-a format care. Sã încurajãm astfel de oameni tovarãși și vom zdrobi orice naționalism și orice armatã ostilã cu armele parșiveniei firii oamenilor lor.
Beria
- Gheorghiu Dej nu bãnuiește nimic ?
S. Stalin
- Bãnuiește dar rãmâne cu bãnuiala cã îi este fricã sã facã ceva mielușelului. I-am spus sã facã cu forțe proprii canalul Dunãre Marea Neagrã. Românii vor avea ieșire pe Dunãre la Marea Neagrã și le vom lua delta. E minunatã, un colț de rai pentru poeți.
Beria
- Genialã idee !
S. Stalin
- Dar sã ne continuãm jocul ! (se apropie de masã și așeazã de o parte patru farfurii) Sun aici patru porții de mâncare. Aici ar sta de exemplu, Bulganin. (scrie un carton cu numele Bulganin pe care-l așeazã pe masã)
Bulganin
- Dar ce e verzitura aia ?
S. Stalin
- Spanac. Îți place spanacul ?
Bulganin
- Deloc.
S. Stalin
- Nu-ți place dar, dacã trebuie, ai sã-l mãnânci. Mai departe, ãsta-i locul lui Beria sã zicem (scrie un carton pe care-l așeazã în poziție verticalã pe masã în dreptul scaunului unde ar trebui sã se așeze Beria), Pavlovici o sã mãnânce (miroase puțin conținutul farfuriei, se strâmbã) nu conteazã, o sã mãnânce ce e în farfurie.
Beria
- Eu credeam cã invitații la masã au posibilitatea sã-și aleagã felurile de mâncare.
S. Stalin
- În jocul nostru sunt alte reguli. Iar Malenkov ar putea servi cina stând pe acest scaun și din aceastã farfurie. Sã scriem cartonul. (face același lucru indicând locul lui Malenkov) Repet, nu e nimic sigur ca și viețile voastre, de fapt.
Beria
- Este un joc tovarãșe Stalin ? Sã știm de la început și sã ne amuzãm.
S. Stalin
- E un simplu joc, dar uneori participanții nu sunt așa amuzați când e în joc viața lor. Continuãm de fapt jocul început de voi.
Malenkov
- Și cine va fi arbitru ?
S. Stalin
- Eu îmi iau sarcina ingratã de a fi arbitru și de a supraveghea atent desfãșurarea lui. Așadar, uitați-vã bine la numele de pe aceste cartoane. Fiecare dintre voi va turna zece picãturi din sticluțele cu care ați venit, în bucatele celui pe care-l considerã cel mai mare pericol în ascensiunea lui cãtre fotoliul pe care și-l dorește, de exemplu, cel de prim ministru.
Beria
- Periculos joc.
S. Stalin
- Picãturile de tuse n-au cum sã vã facã rãu.
Bulganin
- Altereazã gustul mâncãrii !
S. Stalin
- În schimb, fac bine la tuse.
Hrușciov
- Eu nu vreau sã ajung premier. Pot refuza jocul ?
S. Stalin
- Când țara are atâta nevoie de premieri, ești dator sã rãspunzi prezent, Nichita.
Beria (rânjind)
- Doar zece picãturi ? Dacã nu-și fac efectul ? Putem pune mai multe, pentru siguranțã ?
Malenkov
- Eu nu vreau sã particip la acest joc și pentru cã s-a fãcut extrem de târziu, cu voia dumneavoastrã aș vrea sã mã retrag.
S. Stalin (cu rãcealã)
- Nu te-a întrebat nimeni dacã vrei sau nu sã joci. De asemenea, nu ți-a dat nimeni permisiunea sã pãrãsești vila. Ascultã cu atenție regulile jocului în caz cã nu vrei ca mâine dimineațã, medicii legiști sã-ți examineze hoitul. Așadar, în timp ce unul toarnã cele zece picãturi, ceilalți, întorși cu spatele la masã, vor privi pe geam natura dezlãnțuitã de afarã. Cine va trage mãcar o clipã cu ochiul va trebuit sã înghitã conținutul întregii sticluțe, atenție nimeni nu trișeazã fãrã sã fie pedepsit exemplar. S-a înțeles ? Singurul care va ști tot ce se-ntâmplã voi fi eu.
Beria
- Dumneavoastrã oricum știți totul, tovarãșe Stalin!
S. Stalin
- Din momentul ãsta nu veți mai comunica între voi și nu vã veți face semne.
Beria
- Visul meu e sã devin secretar general al PCUS, nu premier.
S. Stalin
- Pentru postul de secretar general al partidului facem alt joc, imediat dupã ce-l terminãm p-ãsta. Cine mai rãmâne în picioare. Vãd cã a început sã vã placã. Nici nu l-am început pe ãsta și mai vreți unul ! Ce însemnã lupta pentru funcție !
Dar sã vã spun ce-avem la masã, avem borș moscovit cu gâtlejuri de pasãre, merge o picãturã douã, așa pentru gust, spanac cu fasole verde nesãratã cu maxilare de porc, macaroane de casã cu sos picant de roșii, foarte bunã, apã mineralã la discreție, vin vodcã, tot ce doriți. Poftã bunã tovarãși !
S. Stalin
- Acum toți la perete cu spatele, așa.
Cei patru fac ce li se spune.
S. Stalin
- Maximilianovici, toarnã dumneata primele picãturi. Poți pune chiar mai multe, nu te zgârcii pune din belșug.
Malenkov
- Aș fi preferat sã nu fac eu asta primul.
S. Stalin
- Și eu aș fi preferat sã nu fi existat un nãtãrãu nerecunoscãtor și criminal pe care l-am promovat comisar politic și pe care l-am susținut în fața altor trãdãtori, unii chiar aici de fațã, ca Jdanov și Beria. Dar sã trecem peste resentimente sã jucãm jocul ãsta atât de distractiv.
Beria (indignat, revoltat) (glas pițigãiat)
- Este nedrept ce spuneți tovarãșe Stalin, acum dacã nu mai am nimic de pierdut, în fața morții care se apropie nu-mi pasã, este nedrept ce spuneți.
S. Stalin
- Lavrenti, dumneata întotdeauna ai vrut sã fi sigur cã faci lucrul pânã la capãt, lucrezi frumos, omori curat, asta mi-a plãcut la dumneata de când te-am vãzut, dar nu mã obliga sã te împușc acum, ce Dumnezeu, stricãm jocul. Atenție, nu întoarce capul cã te împușc. Malenkov, poftim de pune picãturile.
Malenkov
- Vreți sã amintiți poziția scaunelor ocupate ?
S. Stalin
- Nu știi sã citești ? (arãtând pe cartoanele așezate pe masã) (dintr-odatã îndulcind tonul) Ce te-ar interesa sã știi în mod deosebit ?
Malenkov (șoptind la urechea lui Stalin)
- Unde ați spus cã e locul la masã al lui Beria.
Beria (auzind) (nervos, lovind cu palmele în geam)
- Criminalule !
S. Stalin
- Aici este.
Malencov toarnã zdravãn din sticluțã pe bucatele lui Beria.
S. Stalin
- Dacã mai vrei, mai am Warfarinã, toarnã din belșug, nu face economie. Urmeazã-ți visul. Beria, iartã-mã, nu-ți pot spune dacã ți-a pus dumitale picãturile. Jocul n-ar mai avea emoție. Dar dacã a fãcut asta înseamnã cã te respectã și te apreciazã ca adversar politic redutabil și cred cã asta nu poate decât sã te bucure. Malenkov, treci cu fața la perete. Bulganin, dumneata urmezi.
Bulganin
- Nu sunt pregãtit moralicește tovarãșe Stalin, nu pot gândi, sunt într-un blocaj total !
S. Stalin
- Toarnã picãturile boșorog criminal. Dacã nu desființam conspirația, pentru mine nu te-ai fi blocat și mi-ai fi turnat otrava în ciorbã fãrã sã clipești !
Bulganin (copleșit, de unde pânã acum câteva momente afișa o poziție mândrã și trufașã, acum e gârbovit, îi tremurã mâna și-l trec transpirațiile)
- Aș putea sã-ntreb tovarãșe Stalin unde ar fi mai bine sã torn picãturile ? Eu întotdeauna am urmat orbește sfatul dumneavoastrã.
S. Stalin (în șoaptã, conspirativ)
- Sfatul meu, Hrușciov nu îți este nici pe departe camarad așa cum dã impresia, abia așteaptã sã-ți retragã titlul de mareșal. Nu mai departe, acum câteva zile mi-a reproșat cã am avansat în funcții militare înalte oameni care n-au habarul cum se ține o pușcã în mânã
Bulganin
- Nu-mi vine sã cred, iar eu l-am susținut întotdeauna pe acest miner troglodit !
S. Stalin
- Și sã-ți mai spun ceva. Beria te cântã pe la toate colțurile sãlilor de ședințã, cã ești un neica nimeni ajuns prin fãțãrnicie, comploturi și turnãtorii, comisar al poporului și cã nevastã-ta a fost o depravatã imposibil de educat.
Bulganin (rãbufnind, cu voce șoptitã dat totuși pãtrunzãtoare)
- Scandalos nu mã așteptam acest vierme sã se ia de familia mea !
S. Stalin
- Sssst, abține-te, dacã nu-ți ajunge o sticluțã, eu mai am una de rezervã pãstratã special pentru tine, știind cã ai atâția dușmani. În cazuri d-astea trebuie sã ne ajutãm, camaraderia trebuie sã prevaleze.
Bulganin (încercând sã-și șopteascã vorbele)
- Mulțumesc tovarãșe Stalin, m-ați ajutat sã-mi vãd dușmanii. Din câte vãd eu, singurul Malenkov dintre cei de fațã își meritã adjectivul de camarad.
S. Stalin
- Pe dracu !
Bulganin (foarte mirat)
- Cum ?
S. Stalin (în șoaptã, conspirativ)
- Când te-am propus sã devii membru în biroul politic, mi-a spus mai în glumã mai în serios cã el își dã demisia dacã în acest forum de conducere, pot pãtrunde atât de ușor oameni de teapa dumitale, avari dupã funcții și fãrã sã știe sã facã nimic în viațã decât propagandã și conspirații !
Bulganin
- Cred cã s-a vãzut pe el când a spus despre mine aceste nerozii. Mai dați-mi rogu-vã și sticluța de rezervã tovarãșe Stalin. Încã odatã dovediți cã un mare conducãtor poate fi prietenul unui suflet simplu și curat ca al meu.
S. Stalin (disimulând aroganța în spatele unei cârdãșii) (fãcându-i cu ochiul)
- Haide Bulganin, toarnã picãturile alea odatã, cã-i ținem pe oamenii ãștia în picioare, nemâncați.
Bulganin (turnând zdravãn în farfuriile lui Beria, Hrușciov dar nu și în farfuria lui Malenkov)
- Eu n-am vrut sã pun inițial la nimeni.
S. Stalin
- Adicã, eu port întreaga responsabilitate cã te-am obligat.
Bulganin
- N-am vrut sã se înțeleagã asta.
S. Stalin (rãstit)
- Cum ?
Bulganin
- Dar dacã spuneți dumneavoastrã tovarãșe Stalin, înseamnã cã asta am vrut sã spun. Cum de mai cunoașteți omul !
S. Stalin
- Acum treci cu fața la perete , asemeni celorlalți și așteaptã cuminte sã-ți aterizeze otrava în farfurie, poate scapi de execuția pe care ți-am pregãtit-o pentru mâine dimineațã. O hemoragie e, într-un fel mai ușoarã. Îți fuge dintr-odatã pãmântul de sub picioare și gata. Nichita Hrușciov, dumneata urmezi.
Hrușciov (emotiv)
- Îmi tremurã mâinile dacã vã vine sã credeți, tovarãși, eu care n-am fãcut rãu nimãnui, niciodatã...
S. Stalin
- Hai scutește-ne de neroziile astea. Dacã nu vrei sã faci rãu nimãnui, rãstoarnã-ți picãturile în propriile farfurii. (îi face semn cu mâna sã se apropie) Ceilalți, n-au fãcut asemenea gesturi nobile, ba dimpotrivã, unii dintre ei chiar au exagerat, iar farfuriile dumitale au fost ținta lor predilectã, cineva chiar a rãsturnat toatã sticluța și tot i se pãrea cã nu-i ajunge, m-a întrebat dacã mai am câteva sticluțe dar i-am spus cã e pe cale sã inventeze un nou fel de mâncare, limbã de bou cu sos de warfarinã.
Hrușciov
- Vã rog sã mã credeți, dacã-mi veți acorda încrederea voi negocia cu America, da, cu dușmanul nostru teribil, America. O sã le spun așa, frați americani, adicã nu, e prea... jovial, mãi americanilor, uite cum stau lucrurile mãi, numai noi și voi avem bomba atomicã, hai sã împãrțim dracului lumea asta ! Vreți ? Bine. Nu vreți, vã vom îngropa cu tot capitalismul vostru, vom cucerii spațiul extraterestru. Ehe, nu vor știi ce-i așteaptã dacã refuzã. Le voi înfige niște focoase nucleare între coaste în Venezuela sau în Cuba iar când se vor trezi va fi foarte târziu.
S. Stalin
- Mã vãd pe mine când l-am trimis pe Molotov în '39 sã împãrțim Europa cu nemții. Lucrurile mari sunt puse în mișcare de cuvinte mici și simple. Frumoase vise de a cuceri lumea, pentru cineva care știe cã va fi executat a doua zi. Așa este fãcutã ființa umanã, chiar dacã n-are nici un motiv, mereu crede în viitor. Ești tare naiv camarade, te duci la americani , haide bã sã împãrțim lumea. Fãrã sã ai nici un atu, nimic ?! În negocierile cu Germania i-am spus lui Molotov sã-i mintã cã le dau România care gâlgâie de petrol. Au acceptat imediat. Așa se face o negociere, arunci momeala și aștepți. Dar poate încerci sã-mi întorci sentința Nichita ? O sã fii împușcat în ceafã, (îl mângâie pe creștet) nu doare deloc. Ești secerat într-o fracțiune de secundã, dacã vrei, mergem mâine dimineațã în Kremlin sã-ți arãt niște filme cu execuții, ca sã-ți arãt cã n-ai de ce sã fii îngrijorat, merge repede. Sunt niște pelicule nostime, vãd în fiecare dimineațã execuțiile de cu zi. Îmi fac poftã de mâncare și mã bine dispun pentru tot restul dupã-amiezii.
Hrușciov, cu figura pãmântie, fãrã sã spunã un cuvânt, împleticindu-se, toarnã picãturile peste bucatele lui Beria și dã sã plece. Prin semne, Stalin îl îndeamnã sã punã și în farfuriile celorlalți doi.
S. Stalin (în șoaptã)
- Ei ce crezi c-au fãcut cu mâncarea din farfuriile tale? Nu ți-au pus o picãturã, ți-au fãcut sos de warfarinã. Pune-le și tu, pe mãsurã. Nu trebuia sã-ți spun dar așa sunt eu, nu mã lasã inima pânã nu fac un bine.
Hrușciov se întoarce neîncrezãtor. În cele din urmã, mușcându-și buzele și urmãrind cu coada ochiului pe cei aflați cu spatele, trãgând și ei cu ochiul din greu, Hrușciov își golește sticluța în farfuria lui Malenkov.
S. Stalin
- Hrușciov treci la locul dumitale, cu spatele, așa, și privirea spre geam.
Îi fixeazã capul iar celorlalți le mai trage și câte un dos de palmã, preventiv, ca sã nu întoarcã privirea.
Beria, treci și dumneata și aratã-ți simpatiile. Nu temerile, pentru cã din câte-am înțeles, dumneata nu te temi de nimeni și de nimic.
Beria
- Poate de dumneavoastrã tovarãșe Stalin, (rânjind) puțin.
S. Stalin
- Cred cã ești singurul din Rusia care se teme puțin.
Beria
- Doar în Rusia ? Vã subestimați tovarãșe Stalin, zãu sunteți câteodatã atât de plin de modestie, cã am impresia c-o folosiți ca armã.
Beria cu pași repezi se îndreaptã spre masã și rãstoarnã câteva picãturi în farfuriile lui Hrușciov.
Beria
- Putem pune mai multe picãturi sã fim mai siguri ?
S. Stalin
- Cu dumneata o sã fac o excepție, îți poți turna întreaga sticlã.
Beria
- Mulțumesc tovarãșe Stalin, dar dumneavoastrã unde stați, vreau sã zic, care e locul dumneavoastrã la masã ? Așa din curiozitate întreb.
S. Stalin
- Eu, la bucãtãrie.
Acum, dupã atâta distracție poate vã e foame.
Beria
- Mie chiar deloc. Am tot ciugulit câte ceva înainte de apãrea dumneavoastrã.
Hrușciov
- Nici mie, am mâncat zdravãn acasã înainte de a veni aici.
S. Stalin (scoțându-și la vedere pistolul mitralierã)( cu voce joasã, amenințãtoare)
Așezați-vã la masã și mâncați. Din nou aveți ocazia sã alegeți. Ce sã alegeți ? Sã alegeți locul la masã, adicã farfuria pe care o veți goli. Puteți de exemplu, sã mâncați toți patru din aceeași farfurie, regulile jocului o permit. O sã iau cartoanele de pe masã care indicau locul fiecãruia.
Malenkov
- Mai lãsați-le puțin.
Bulganin
- Și dacã ne-ați permite, puțin timp de gândire.
S. Stalin
- Bine, dar fãrã a schimba un cuvânt între voi.
Între cei patru se naște un joc al privirilor urmat de mișcãri perceptibile de cap și de umeri.
Beria dupã o clipã de gândire se așeazã pe locul lui Bulganin, apoi Malencov își ia scaunul în brațe și se așeazã la dreapta lui Beria în fața acelorași farfurii, iar Hrușciov face același lucru așezându-se pe partea stângã a lui Beria.
Malenkov
- Eu mai încap pe locul rezervat mie ?
Beria
- Sunt atâtea locuri libere la masã dacã într-adevãr ți-e foame. Dacã nu, așteaptã sã mâncãm noi și sã se elibereze un loc, dacã bineînțeles mai rãmâne ceva de mâncat și pentru dumneata.
S. Stalin
- Vezi Bulganin, oamenii cumsecade și inofensivi, n-au loc la masa bogaților iar de cele mai multe ori rãmân nemâncați.
Malenkov
- Dar nici nu sunt otrãviți.
S. Stalin
- Sã înțeleg cã eu nu sunt un om cumsecade ?
Malenkov
- M-am referit stric la persoana mea, n-aș îndrãzni sã fac nici un fel de aprecieri despre dumneavoastrã.
Câteva momente nu se aud decât plescãiturile mesenilor.
Malenkov (urmãrind cum i se golesc farfuriile)
- Sã fiți sãnãtoși și sã vã fie de bine.
S. Stalin
- Dar ai la dispoziție atâtea farfurii pline cu mâncãruri din cele mai alese și pe placul tuturor. Uite, poți mânca din fasolea agricultorului, sau din varza muncitorului.
S. Stalin se apropie de masã, ia un cãțel mare de usturoi și-l pune pe masã. Apoi așeazã pedagogic, cu un aer savant, o farfurie pe el.
Acesta este prietenul nostru cel mai bun, ne ajutã când suntem în încurcãturã, ne pãsuiește când ne împrumutã cu bani. Iar asta este construcția socialistã pe care încercãm s-o înãlțãm pe straturi sociale solide. Prima farfurie este a țãrãnimii colhoznice, pe ea se bazeazã mâncarea muncitorului proletar.
Malenkov
- O farfurie cu mâncare de cartofi iar alta cu varzã ? Ce-i asta ?
Construcția începe sã se încline.
S. Stalin
- Pe proletariat se sprijinã temeinic partidului bolșevic, iatã, o farfurie cu fripturã de porc, una cu rãciturã de curcan iar alta, biftec cu ciuperci. Vedeți ? Uitați-vã și voi, partidul conducãtor nu mai poate sã-și mãnânce în siguranțã bucatele.
Când așeazã și ultima farfurie, totul pare cã o sã se nãruie, S. Stalin sprijinind farfuriile în ultima clipã înainte de a se prãbuși. Îl ajutã Malenkov care ia douã farfurii de deasupra, una cu rãciturã de curcan iar alta cu biftec, construcția rãmânând în acest mod, în echilibru.
- Din ce cauzã, vã întreb ? Din cauza prietenului nostru, cãțelul de usturoi .
Ce face el ?
Hrușciov
- Stã la baza construcției și submineazã echilibrul social,
S. Stalin
- Deci ?
Beria
- Trebuie distrus tovarãșe Stalin încã de la pornirea construcției.
Malenkov
- Când partidul bolșevic mãnâncã prea mult și prea bine, totul se dãrâmã.
S. Stalin
- Elementele retrograde ale societãții afecteazã echilibrul întregii orânduiri proletare, radierul construcției socialiste. Și ele trebuie înlãturate și exterminate (ia cãțelul de usturoi și-l mușcã plin de urã, demonstrativ) Ptiu ce usturã, fir-ar al dracului, aceastã usturime este ultima armã a dușmanului de clasã care, mâncat pe jumãtate, cu ultimele puteri încearcã sã mai facã puțin rãu. Dar noi nu-l vom lãsa așa, îl vom mușca din noi cu sentimentul datoriei împlinite. (ceea ce și face) Ptiu al dracului ce usturã, și ce gust are. Înfruntând usturimea dușmanului, friptura suculentã a rãsplãtii are mai multã sevã și fervoare. (se clatinã) Cum ? Ce-ați fãcut ? Ce mi-ați fãcut ? În cãțelul de usturoi ...ați pus... ( picã în genunchi și se prãbușește, geme, horcãie)
Beria (zâmbind, arãtându-i sticluța de warfarinã)
- Te-a rãpus dușmanul de clasã, (schimbând tonul, cu dușmãnie) câine !
(îi descleșteazã gura și-i toarnã pe gât ultimele picãturi de warfarinã din sticluțã)
Ai vrut sã ne omori ? Ai vrut sã ne-ngropi pe toți ? (cãtre ceilalți , proptindu-i talpa piciorului pe pântec cum face vânãtorul cu trofeul sãu, pentru fotografie) Iatã-l pe marele Stalin !
Hrușciov
- Trebuie sã chemãm doctorii, mãcar de ochii lumii !
Bulganin
- Dar dacã n-a crãpat de tot, sã fim vigilenți, sã mai așteptãm un pic !
Malenkov
- Anunțãm autoritãțile, presa, ziarul Pravda.
Bulganin
- Las-o pe mâine. Acum suntem obosiți. Iar mâine la prima orã avem ședințã de comitet politic. Trebuie sã fim odihniți.
Beria
- Și eu mã simt într-adevãr obosit dar cu inima împãcatã.
Hrușciov
- Așa este. Mâine trebuie sã ne reîntoarcem la treburile importante, sã conducem în continuare Rusia.
Cei patru se retrag pe rând prin ușa din stânga, apoi ajunși în antreu își trag gulerele paltoanelor ezitã un moment apoi ies în viforul șuierând puternic.
Malenkov (ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat) (ieșind pe ușã)
- V-am spus ? Am întâlnit atâtea hoituri de câini morți când am venit aici. Sunt curios dacã primarul Moscovei s-a învrednicit, cât timp am petrecut la aceastã vilã, sã ordone strângerea și incinerarea lor.
Câteva momente scena rãmâne goalã.
De sub masã Stalin iese cu greutate, își smulge peruca plinã de sânge, cascã, ciugulește câte ceva din ce se aflã pe masã, se uitã mirat și curios la cel cãzut, îi smulge mustãțile și sprâncenele apoi se apropie de oglindã și se fandosește suprapunându-și mustãțile false cu mustãțile lui naturale în timp ce îngânã o melodie. Înainte de a se retrage spre dormitor trage un picior celui cãzut.
Stalin (bombãnind ca pentru el)
- Sosia dracului, îmi înscena mie procese. (îi mai trage un șut)
Ia o sticlã de apã mineralã, se deplaseazã cu greutate spre dormitorul din dreapta, se așeazã pe pat.
Stalin
- Ei au impresia cã au scãpat. Mare le va fi surpriza. Îi împușc pe toți mâine, la prima orã.
Ia câteva înghițituri din sticlã și apoi picã într-un somn adânc punctat din când în când cu înspãimântãtoare horcãituri.
Vocea Prezentatorului
- Stalin a fost gãsit abia a doua zi dupã amiazã în stare de inconștiențã de servitorii înfricoșați și înspãimântați, pe de o parte cã nu s-a trezit pânã la acea orã din cauza vreunei maladii, pe de alta cã, dacã ar fi fost perfect sãnãtos, ar putea sã-l deranjeze cu indiscreția lor.
A murit la o zi dupã acea petrecerea de pominã, ce a culminat cu un joc neobișnuit.
Cortina.

S. Stalin = sosia lui Stalin


.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!