poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3867 .



Un joc neobișnuit
scenariu [ Teatru ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [marianpopescu ]

2013-09-22  |     | 














Un joc neobișnuit
















Actul 1
Tablou unic
Scena 1
Un hol larg, gresie roșie, dulap din lemn sculptat, doua jilțuri. Din hol, printr-o ușă monumentală se intră într-un salon mare, mai multe fotolii și canapele, o masă de biliard, o altă masă uriașă în mijloc acoperită cu catifea, câteva măsuțe mai mici cu câte trei scaune fiecare. Masa e plina cu farfurii cu friptura de curcan, răcituri, biftec,icre de morun, mâncare de cartofi, macaroane, mâncare de fasole uscată. Băuturi de toate felurile: șampanie, vinuri alese, votcă, sucuri, apă minerală. Pe o masă alăturată, platouri cu prăjituri și dulciuri de tot felul. La dreapta salonului, tot printr-o ușa monumentală se face intrarea într-un dormitor ceva mai strâmt cu mobila închisă la culoare, un recamier sculptat, o măsuță, un șemineu, câteva scaune sculptate. Pe fundalul sufrageriei mai există o ușa ceva mai mică, încadrată de șase geamuri. Peisaj de iarnă geroasă, asfințit vânăt. Șuieratul vântului.
Din stânga se aud pași, voci, larmă. O slujnică tânără conduce un bărbat, vârsta a doua, înalt, prezentabil, tunsoare scurta, păr negru. Din hol este preluat de un ofițer care, sub amenințarea armei, îi face o percheziție minuțioasa. Bărbatul intra hotărât în salon. Draperii plușate, pe un perete o hartă imensă, două oglinzi venețiene, o masă de biliard, un șemineu mare, o pendulă așezată pe un perete alături de tabloul lui Stalin. Pe jos, în fața unei canapele, o blană de urs cu cap, având dinții rânjiți. Pe aceasta blană este așezată o măsuță sculptată pe care stau ordonat, câteva sticle cu băuturi fine și un samovar aburind, cu ceai împrăștiindu-și aromele în toată încăperea. Atmosferă relaxantă, se aud doar rafalele vântului și trosnetul lemnului arzând în șemineu.

Ofițerul
- Mă iertați, astea sunt dispozițiile tovarășe Malenkov. Nimeni nu calcă în acest salon fără să fie minuțios controlat. În ziua de astăzi, cu atâtea comploturi zilnice, puse la cale de oamenii cei mai apropiați și în care, de obicei, ai cea mai mare încredere, astfel de măsuri zic eu, sunt absolut necesare. Încă, mai este indicat și un scurt interogatoriu, despre scopul vizitei, intențiile de după vizită, ce-ați complotat în ultimii cinci ani. Având însă în vedere că participați săptămânal la aceasta întrunire, în situația de față, am considerat ca nu e cazul de mai mult.
Malenkov (intrând în salon)
- Nu mă așteptam să se schimbe prea multe de la ultima noastră beție, de acum o săptămână. (mirat) Sunt chiar primul venit ? (încercând să părăsească încăperea) N-aș vrea să pară că iubesc într-atât aceste beții mici burgheze.
Ofițerul (împingându-l înapoi cu un zâmbet încordat)
- Tovarășul Stalin vine de îndată, a spus să-l așteptați.
Malenkov (încercând cu forța să treacă de ușă)
- Dar ce se-ntâmplă, sunt cumva prizonier ? Vreau să vorbesc cu șeful gărzilor acestei vile de protocol.
Militarul își îndreaptă amenințător pușca spre nemulțumit.
Ofițerul (barându-i implacabil ieșirea) (ton rece, impersonal)
- Tovarășul Stalin vine de îndată, a spus să-l așteptați. Și că, dacă vă este foame din cale afară, puteți servi din bucate fără persoana dumnealui.
Malenkov (la început contrariat, apoi resemnat, împăcat cu ideea)
- Bine, bine. Mă supun. Și, numai ca să-mi pierd vremea, mai întâi ă..., voi gusta pe rând din sticlele astea.
Scoate ceva din buzunar și toarnă un lichid incolor în câteva farfurii. Apoi destupă o sticlă de vodcă și dă pe gât câteva guri.
În hol slujnica însoțește un al doilea musafir, un bărbat robust în jur a 60 de ani, trăsături blânde, par alb, vorba molcomă. Malenkov ascunde sticluța și se depărtează de masă. Văzând cine este scoate din nou sticluța fără să se ferească și mai toarnă din ea peste farfuriile cu diverse bucate.

Scena 2

Malenkov
- Bun venit Nicolai Alexandrovici, uitându-mă la dumneata cum ți se face percheziție corporală severă, parcă am mai puține regrete c-am trecut și eu prin asta.
Bulganin (zâmbind malițios)
- Nu te bucura prea mult. Am auzit că mai este una și mai minuțioasă, la ieșire. Control pentru tacâmurile de argint și ceștile de porțelan aurit. Dar de ce tovarășul Iosif Vissarionovici, încă nu ne face plăcerea de a se afla printre noi ?
Malenkov
- Mi s-a spus că sosește mai târziu. A admis, de asemenea, dacă am înțeles eu bine de la oșteanul care ne-a percheziționat pe amândoi, că putem începe cina și fără dânsul într-un mod lipsit de prejudecăți. E nevoit să rezolve problema cadrelor cu pregătire medie care au participat împreuna cu doctorii otrăvitori, infiltrați de rețelele sioniste, la actul de sabotaj transfrontalier, așa cum știm cu toții că s-a discutat în comitetul politic. Ramurile complotului, după cum știi, au ajuns până în Cehoslovacia.
Bulganin
- Au fost și vor apărea tot mereu probleme cu polonezii, cu evreii, cu românii basarabeni. Oamenii ăștia parcă cer ei singuri un tratament aspru pe care, în atare condiții, suntem nevoiți să-l aplicăm.
Malenkov
- E greu și pentru tovarășul Stalin, toată ziua deportează, toată ziua epurează, toată ziua deconspirează1. Să nu credeți că-i vine ușor, tovarășe Bulganin.
După inspecția corporală obligatorie, în salon intră dezinvolt, un bărbat rotofei, puțin pleșuv, mișcări agile, vorba iute și tăioasă.

Scena 3

Hrușciov
- Ce ne oferă astăzi la cină tovarășul Iosif Vissarionovici, că sunt lihnit de foame și de sete. Filmul văzut la Kremlin, din care recunosc, n-am înțeles mare lucru, mi-a provocat foame.
Malenkov
- Dar mâine ce ne va pune socialismul pe masa să ne potolim foamea ? Tare mi-e teamă că nu știe nimeni tovarășe Hrușciov.
Bulganin
- Întrebarea asta mă frământa și pe mine de ceva timp.
În acest moment, ochii ursului întins pe jos, încep să se rotească ușor.
1 Rog cititorul să-mi ierte forțarea cuvântului, dar așa a zis Malenkov, să-l învăț eu gramatică ?
Hrușciov
- Să nu dramatizăm camarade. Nu putem noi duce cât ne oferă tovarășul Stalin, și nici că are de gând să se oprească aici. Să fim mulțumiți că ne aflăm în preajma acestui mare om și prieten al nostru și deopotrivă al poporului rus.
Malenkov (cu jumătate de gură)
- Hai mai dă-l dracului !
Hrușciov
- Cum ?
Malenkov
- N-am zis nimic.(uitându-se pe geam) Vântul scutură crengile brazilor de zăpadă, probabil asta ai auzit. Am întâlnit atâția câini vagabonzi răpuși de ger și de foame cum nu s-a mai întâmplat în iernile trecute. Pur și simplu tot drumul era flancat de stârvurile lor.
Hrușciov (continuând dezinvolt)
- Tovarășul Lenin ne-a arătat calea, tovarășul Stalin ne-a asfaltat-o și ne-a luminat-o.
Malenkov
- Să-mi amintești această frază să apară în ediția sărbătorească de duminică a ziarului Pravda. Dar cine ar mai fi de venit ? Știe cineva ?
Hrușciov
- Am stat de vorba mai devreme cu doctorul Miasnikov care a vorbit la rândul lui cu Pavlovici Beria. Amândoi au promis că vin pe la șase și jumătate, iată că-i șapte și nu au apărut încă.
Bulganin (privind pe geam la viscolul care pare să se dezlănțuie)
- Poate n-au putut ajunge, afară troienește și suflă un vânt înghețat. Acest vifor din stepele îndepărtate ale Rusiei, care, nu cu mulți ani în urmă, a oprit până și mașina de război germană. Am impresia că se aud de-aici clopotele de ora 7 ale turnului Spasky.
Adunați în jurul mesei, puțin neliniștiți, toți trei privesc preț de câteva clipe pe geam, în liniște.
Hrușciov
- Comandantul nostru Beria poate a mai găsit vreo fetiță în fața teatrului Balșoi, vine el de îndată ce-i dă buchetul de flori.
Malenkov
- Iți reamintesc ca prietenul nostru pașnic, liniștit și bun camarad despre care povestești, are bineînțeles, și un mic defect: aude aproape tot ce se vorbește.
În acest moment ochii ursului de pe podea încep să se rotească.
Hrușciov
- Și mai ales tot ce nu se vorbește.
Dintr-odată, cu un urlet îngrozitor, ursul pe care stau toți patru cu picioarele,
dintr-odată se răsucește în aer și se ridică în două labe, dărâmând scaunele celor trei și măsuța la care stăteau.
Beria se scutură de blană, își scoate calm ochelarii de la ochi verificând curățenia lentilelor, și le șterge cu minuțiozitate pe blana animalului, apoi se apropie de Hrușciov.
Beria (afectat, apăsând pe cuvinte)
- Ce spuneai tovarășe Hrușciov ?
Hrușciov
- Ptiu ce ne-ai speriat, puteam să jur că sub picioarele mele se află o simplă blană de urs.
În salon intră speriată servitoarea cu o mătură în mână și trăgând de un tomberon, apoi locotenentul. Servitoarea strânge totul, apoi curăță gresia cu un mop. Militarii schimba priviri cu Malenkov, care aprobă de câteva ori din cap. Soldații îndreaptă brusc armele înspre Beria.
Locotenentul
- Tovarășe Beria, ați pătruns fraudulos în salon, fără știința tovarășului Stalin. Din acest motiv vă somez să acceptați a fi percheziționat imediat. În această încăpere toți invitații au obligația să se supună ordinelor tovarășului Stalin.
Hrușciov
- Numai în această încăpere ?!
Beria (cu parșivenie)
- Dacă este obligatoriu … fa-ți treaba tovarășe (se supune controlului)
Locotenentul
- Eu nu-mi fac decât datoria.
Beria
- Așa, cu sârguință, controlează temeinic.
Soldatul împreună cu superiorul său se îndreaptă spre ușă. Beria, fără zgomot, se strecoară în spatele soldatului și îi smulge arma.
Beria (puternic)
- Mâinile la ceafă nenorocitule !
Militarul se oprește speriat executând ordinul.
Beria (lovindu-l cu patul puștii)
- Ai amenințat cu arma pe comandantul poliției secrete, scârnăvie !
Hrușciov
- Tovarășe Beria de ce suntem noi obligați să asistăm la asemenea scene barbare, nu îi poți împușca afară, în liniște ?
Malenkov
- Zău că are dreptate tovarășul Hrușciov, noi am venit pentru o cină tihnită. Omul acesta a dus la îndeplinire un ordin, nu a fost o acțiune de la el pornită.
Hrușciov
- Dacă-l torturezi aici, strici toată cina, zău așa, omoară-l odată și nu-l mai chinui. Știi cât sunt de sensibil la durerile oamenilor.
Bulganin
- Și-apoi trebuie judecat de un tribunal al muncitorilor. Îl omori așa, fără să dai și o pildă celorlalți ?
Hrușciov
- N-ai grijă, nu scapi nejudecat, acum ieși ! Și anunță la bucătărie ca suntem nevoiți să servim masa fără tovarășul Iosif Vissarionovici…
Malenkov
- Noi mâncăm și acest popor moare de foame și în atari condiții, cantități mari de grâne continuă să fie exportate. S-a creat în toată lumea o psihoza, iată unde duce comunismul. Iar ca să adâncească prăpastia crizei, guvernul Statelor Unite anunță cu surle și trâmbițe că vin cu ajutoare de zeci de mii de dolari ca să ajute Rusia comunista să nu moară de foame !
Beria
- Discursul dumitale amenințător și pășunist conține sâmburele răscoalei tovarășe Malenkov. Ți-ai pierdut oare încrederea în izbânda orânduirii comuniste?
Malenkov
- Nu îmi răstălmăcii vorbele.
Beria
Pământul Rusiei e bun al întregului popor nu doar al țărănimii. Vom mai sta de vorba când îți vor fi clare principiile benefice ale cooperativizării. Cu astfel de idei politice riști ca la viitorul congres să fii marginalizat. Voi propune personal acest lucru.
Slujnica intra în încăpere cu capul plecat și așează cu precauție pe masă câteva pâini, apoi iese fără un cuvânt.
La început depărtate și răzlețe, apoi din ce în ce mai apropiate și mai violente, se aud focuri de armă, explozii, văietături și urlete disperate.
Bulganin
- Se putea să avem și noi o serată liniștită și tihnită ?!
Malenkov
- Sunt bande răzlețe de contrarevoluționari, complotiști, mărunți dușmani ai poporului care după părerea mea, nici nu trebuie pierdut timp cu judecata lor. Împușcați cu seninătate și depersonalizare, așa cum înjunghii un porc pe care nu știi cum îl cheamă, în ajunul crăciunului, numai pentru că e porc. Am încredere deplină in gărzile personale care înconjoară vila și în comisarul general al securității statului care se afla aici împreună cu noi.
Câteva momente de liniște, apoi rafale de mitralieră foarte apropiate, strigăte, panică. Toți patru, inclusiv Beria se prăvălesc sub masă, ascunzându-se. Apare calm, un bărbat mascat, se aud gemete înfundate.

Scena 4

Bărbatul
- Iată cum dârdâie de frică javrele bolșevice care au pretenția că sunt capabile să conducă Rusia.
Beria (dând fața de masă din catifea la o parte, să i se zărească doar capul)
- În atare împrejurări, oricărui om îi e teamă de viața lui ! (apoi își ascunde din nou capul sub catifeaua groasă)
Bărbatul
- Dumneata cine ești ? Pari o figură cunoscută.
Beria (scoțând capul)
- Auzi ce-ntreabă pușlamaua !? Eu sunt Beria, șeful NKVD-ul și cel care-ți va pune pielea pe băț, banditule ! (își ascunde capul din nou)
Bărbatul (scoțându-l cu forța de sub masă și proptindu-i pistolul mitralieră în bărbie) (vorbind cu fălcile încleștate)
- Cred că ar trebui să-ți reconstitui poziția Pavles Beria !
Beria, pare foarte surprins înainte ca bărbatul mascat să-l lovească puternic peste ceafă cu arma.
Apoi banditul îi scoate pe rând de sub masă pe toți și îi aliniază la perete.
Bărbatul
- Pui de năpârci bolșevice, să-mi spuneți acum unde este șeful vostru spurcat !
Hrușciov
- Șeful nostru ! Chiar nu ne-am pus problema cine-i șeful nostru ?
Malenkov
- Cred că tovarășul Molotov ar trebui să fie.
Bulganin
- Mie mi-a spus Viaceslav că Stalin ar fi !
Beria (către bărbat)
- De unde să știm noi unde este tovarășul Stalin ?! Chiar îl așteptăm de minute bune!
Bărbatul (strângându-l de gât)
- Bolșevic criminal, niciodată să nu răspunzi dacă nu știi ! Mai bine taci! Înțelegi ? Când nu știi, ce trebuie să faci ?
Beria
- Să tac... !
Bărbatul
- Adică ? (lovindu-l încă odată cu patul armei) Adică ?
Beria (căzând în genunchi) (cu disperare)
- Adică nu spun nimic dacă nu știu, tovarășe !
Bărbatul
- Nu sunt tovarăș măi bolșevicule, n-am avut onoarea să fac parte din casta voastră în putrefacție ! (dintr-odată destins) sunt doar un simplu bandit ! Ia zi ce sunt ? (amenințându-l pe Malenkov)
Malenkov
- Bandit tovară...
Primește încă un pat de pușcă pe spinare.
Malenkov
- Adică bandit, doar bandit. De fapt dumneavoastră știți cel mai bine cine sunteți, de ce ne-am amesteca noi să ne dăm cu presupusul asupra identității dumneavoastră, domnule ?!
Beria
- În curând vor apărea gărzile de corp ale tovarășului Stalin, banditule, cu mâna mea te voi jupui de viu, cu răbdare, centimetru cu centimetru !
Bărbatul
- Ăsta cel puțin știe ce sunt. (către Beria) Dar parcă ai un ușor accent evreiesc ?
Beria (nesigur, bâlbâindu-se nervos)
- Eu ?... în nici într-un caz, adică... altfel nu ajungeam în poliția secretă, nu ? Dar de unde știi ?
Bărbatul
- CEKA bolșevică,
Beria (bravând)
- Da, de ce să-mi fie rușine, mișcarea bolșevică a făcut din mine un camarad de nădejde !
Bărbatul
- Câți georgieni ai dat ordin să fie executați într-o zi de 24 mai, vierme !?
Beria
- 24 mai 1924. Da, oricum până în zece mii, tova... domnule. (zâmbet parșiv) Bărbatul
- Și totuși n-ai ajuns primul comunist al Georgiei.
Beria
- N-am putut să omor mai mulți domnule !
Bărbatul
- Ți-au lut-o alții înainte !
Beria
- Din păcate au fost alții mai iscusiți decât mine, care-au găsit mai mulți dușmani ai poporului, deși m-am străduit. Nu-i ușor să omori atâția, e muncă multă.
Bărbatul
- Frații Devdarianii prieteni de familie...
Beria
- Eu nu mai cunosc pe nimeni când e vorba de activități contrarevoluționare și complot cu capitaliștii ! I-am executat !
Bărbatul
- Păi, cel mai mare Gaioz ți-a fost ca un frate, te-a învățat ce-i bolșevismul ?
Beria
- A vrut să-mi ia locul, dar cine ești dumneata de știi atâtea ?
Bărbatul
- Posesorul unei arme. Voi ceilalți, vă puteți așeza la masă pana vă vine rândul.
Hrușciov
- Mulțumim, haideți tovarăși să mâncăm ceva, să murim sătui, frumoși și relaxați !
Bulganin
- Poate apare și tovarășul Stalin.
Bărbatul (luând un copan imens dintr-o farfurie și devorându-l tacticos, strecurându-l cu dibăcie între pânza care-i acoperă fața și bărbia generoasă și plescăind cu multă satisfacție) (cu gura plină)
- Nu-l mai așteptați degeaba, l-am omorât mai adineauri, împreună cu destoinicele sale gărzi de corp. Nu uitați că vă aflați la 12 kilometrii de Moscova, într-o vilă izolată, controlată acum de băieții mei.
Prin spatele ferestrelor apar umbre de indivizi patrulând cu armele agățate la spinare.
(cu mâncarea în gură) Oricum, din aceasta vilă nimeni nu va mai scăpa, împăcați-vă cu gândul că veți muri torturați, vă veți ruga să vă omor mai repede. Până atunci însă, relaxați-vă, mai întâi vreau să aflu câte ceva de la voi.
Beria
- De la noi, orice domnule, dar, uite că mă ia gura pe dinainte, noi nu știm nimic.
Bărbatul
- ...și, de ce nu, dacă sunteți cooperanți, îmi pot schimba decizia finală, adică...
Hrușciov
- De fapt știm câte ceva, chiar foarte multe din secretele și ororile conducerii bolșevice...
Bărbatul
- Am vrut să spun... vă reduc la minim suferința, fără durere. Stric patru cartușe pe tigvele voastre !
Beria
- Nu intenționez în nici un fel să te ameninț, dar (consultându-și ceasul) exact peste zece minute, se schimbă gărzile acestei vile de protocol și o să dai socoteală, vierme, de toate crimele pe care le-ai comis acum, aici !
Bărbatul
- Dumneata de câte ori ai dat socoteală, criminalule ?
Pe Kirov l-ai ... (făcând semn cu palma la gât)
Beria (făcându-i semn bărbatului să se apropie) (în șoaptă)
- A fost mâna tovarășului Stalin.
Bărbatul
- E mort, poți spune cu voce tare să audă și spurcăciunile din fața mea, deci a fost...
Beria
- A fost mâna tovarășului... (ezită)
Bărbatul (amenințându-l cu arma) (silabisind)
- Sta-lin !
Beria (uitându-se cu spaimă în toate direcțiile)
- Stalin, (prinzând puțin curaj, văzând că nu se întâmplă nimic) criminalul de Stalin l-a omorât.
Bărbatul (răstindu-se)
- Mai tare că-ți zbor creierii !
Beria (voce hotărâtă)
- Stalin l-a omorât pe Krilov, Stalin e un criminal, Stalin criminalul !
Bărbatul
- Dar tu ce-ai făcut ?
Beria
- Am ascultat ordinele, din mintea mea. Așa e în poliție, nu faci de capul tău, asculți niște ordine și nu crâcnești !
Bărbatul
- Aha, deci mintea-ți era controlată de Stalin. Și pe Ejov, tot tu ?
Beria
- Ordin direct, care se traduce prin "nu gândi, execută".
Bărbatul
- De la Stalin.
Beria (uitându-se cu mare atenție în toate direcțiile)
- Îhî.
Bărbatul îi apasă țeava pe pântec.
(gâtuit) De la Stalin am primit ordinul.
Bărbatul (retrăgându-și arma)
- Hai povestește, nu ne grăbim. Voi cei de-acolo, poate vă grăbiți să vă împușc și să terminăm totul mai repede ?
Hrușciov
- Nu deloc, ascultăm.
Malenkov
- Suntem foarte cooperanți.
Bulganin (șoptind la urechea lui Beria)
- Lungește-o cât mai mult, poate apar gărzile.
Beria
- Într-o zi Ejov m-a fost convocat în cabinetul său, însă treburi urgente l-au chemat la palat, așa încât, din plictiseală, m-am întreținut cu fiică-sa. Mi-a arătat poze cu copii uciși de mâna lui taică-său, fotografii cu care el se mândrea ori de câte ori avea ocazia, în fața membrilor familiei. Unui astfel de om nu merită să i se facă o înscenare de asasinat, un complot ceva, spuneți și voi ?! Am scăpat lumea de un obsedat. Pe dumneata chiar te interesează astfel de istorii ? Nu înțeleg ?
Bărbatul
- Ai uitat cine pune întrebările, pui de cățea bolșevică ?! (îi trage un pat de pistol mitralieră peste față de-i zboară ochelarii)
Beria (se șterge de sânge, își adună de pe jos ochelarii sparți, și-i pune la ochi după ce în prealabil scoate cioburile lentilelor de pe ramă) (calm, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat)
- De fapt a fost o întrebare retorică.
Bărbatul
- Dar în pădurea Katin cum a fost ?
Beria (arătând spre Hrușciov)
- Ordinul tovarășului Nichita !
Hrușciov
- Da, eu am ordonat, dar asta nu înainte de a ne toca dumneata la cap, mărunt, despre pericolul polonez, și ce înseamnă cocteilul exploziv "intelectual, militar și polonez pe deasupra". Nu poți nega nici că amestecul NKVD-lui a stat la baza acestei decizii. Ordinul formal a fost al meu, e adevărat, hotărârea însă, a fost luată de însuși tovarășul Stalin.
Bărbatul
- Acum, dacă-l vedeți mort, Stalin !
Malenkov
- Un mare nelegiuit !, Douăzeci și două de mii de polonezi uciși dintr-o dogmă.
Bărbatul
- Stalin
Malenkov
- Da
Beria (rânjind)
- Poporul rus nu crede o iotă. Am avut grijă să propag niște idei. Adevărul pentru colhoznicul rus sună cam așa : dușmănoasele trupe fasciste, în ideea de a mai aplica o lovitură Rusiei, au ucis peste douăzeci de mii de intelectuali polonezi, prieteni ai bolșevismului sovietic.
Bărbatul
- Și cum te-ai gândit să împușcați ofițerii polonezi ?
Beria
- A fost ceva de muncă fiecărui soldat îi reveneau cam 400 de ofițeri polonezi de împușcat. Au muncit băieții mei toată noaptea. Le-am dat permisii o săptămână să se distreze cu ibovnicele la cinematograf. O celulă izolată fonic cu pâslă și catifea, un pistol TT33 , vorbești cu polonezul, să fie liniștit, cum te cheamă mă? Voninski - De ce minți mă ! Pac, în ceafă sau în gât, puțină curățenie, următorul care nu va ști nici el cum se numește.
Bărbatul
- Ia treci dumneata sub masă, sub faldurile de pluș, hai !
Beria (jelind)
- Te rog, tovarășe, mai am multe de făcut pe lumea asta, dai o grea lovitură bolșevismului și țării ăsteia care mare nevoie de așa ceva, în numele internaționalei socialiste...
Bărbatul
- Hai, hai lasă văicăreala ! Jos, ascunde-te sub falduri !
Beria dispare sub masă. Lovind ușor cu țeava pistolului catifeaua, bărbatul mimează căutarea.
Bărbatul
- Ia să vedem noi, unde să fie ? Pe unde să se fi ascuns ? (în sfârșit pare că a dat de ceva tare, se-aud zbierete de groaza. Bărbatul trage un foc după câteva secunde,dându-i răgaz celui de sub masă să își modifice poziția, apoi mai trage odată. De sub faldurile feței de masă din catifea se aud scâncete, plânsete, sughițuri. În sfârșit, bărbatul îl scoate pe Beria de sub masă de urechi.
Bărbatul
- Vezi Beria ? Ia zi, ce-am învățat noi de aici ?
Hrușciov (școlărește)
- Spun eu, domnule.
Bărbatul
- Când vei fi întrebat ! (către Beria) Am învățat că dacă dușmanul se ascunde degeaba tragi la întâmplare că n-o să-l dobori niciodată. Ăștia sunt dușmanii care nu știi a-ți fi dușmani !
Bulganin
- Dar dacă, să zicem așa, tovarășul Stalin nu e mort iar dumneata încerci să ne aduci unde vrei dumneata ?
Hrușciov
- Tovarășul Stalin nu moare așa ușor, când și cum vrea orice mărunt conspirator !
Beria (mistic, cu privirea în tavan)
- Soarele s-ar fi întunecat pe cer !
Bărbatul
- Intrați cu toții sub masă, hai. Cine încercă să iasă sau măcar o clipă, să privească în afară va primi un glonte în cap. S-a înțeles ? Executarea !
Malencov, Bulganin, Hrușciov și Beria se înghesuie sub faldurile de catifea roșie împinși de bocancul bărbatului. Acesta părăsește salonul și antecamera întorcându-se cu un hoit plin de sânge pe care-l aruncă în mijlocul scenei lângă masa mare. Din cap i se mai prelinge un izvoraș de sânge care lasă o dâră pe scenă.
Bărbatul
- La lumină șobolanilor. Cine știe ce-ați mai complotat ascunși sub fața de masă !
Cei patru ies scuturându-și hainele și ținându-se de mijloc pana ce dau cu nasul de cadavrul oribil ce ocupă mijlocul salonului.
Bărbatul
- Poftim, uite-i vestonul, uite-i mustața pe care si-o răsucea cu această mâna cu care a ucis mai mult de un milion de oameni. Îl recunoaște-ți ?! Are capul puțin deformat din cauza glonțului, dar fiți siguri, ăsta a fost Stalin al vostru.
Toți patru se învârt ușor în jurul cadavrului.
Malenkov
- Pare, chiar pare a fi Stalin !
Beria
- Cu siguranță el e, uitați-vă la încrețitura frunții.
Hrușciov
- Un barbar și-un despot !
Malenkov
- Un satrap.
Bărbatul
- Ce guvern mărinimos! Turism gratuit în Siberia. Câștigători fără voia lor, câteva milioane de romani, lituanieni și polonezi. Bilet fără cazare și masă, transportul gratuit, perioada, până la sfârșitul vieții, ce convenabil !
Beria
- Dușmanii poporului rus trebuie nimiciți până la a treia generație, de la tătăițul în baston pană la nepoțelul cu țâța în gură !
Bărbatul
- Și nemții de pe Volga ? Cecenii ? Tătarii ? Cu ei ce s-a întâmplat ?
Beria
- Niște colaboraționiștii care de fapt, trebuiau omorâți.
Bărbatul
- Mai exact, ce-au făcut de fapt ?
Beria
- În termeni blânzi și reținuți, erau dușmanii revoluției bolșevice, au fost demascați și turnați de vecini, de prieteni cinstiți care nu erau de acord cu ideile lor. Au gândit împotriva proletariatului !
Bărbatul
- Aha. Iar voi le-ați citi gândurile !
Beria
- Ticălosul care zace la picioarele noastre, de fapt, m-a obligat să pornesc masiv deportările !
Bărbatul
- Tot ce-i rău în Rusia, el... ! Ce convenabil că e mort și nu mai poate să-și apere reputația !
Hrușciov
- Domnule, până la urmă ai făcut un lucru minunat, de fapt asta voiam să facem și noi... ! Să-l omorâm pe acest monstru !
Beria (zâmbet încordat)
- Ne-ai luat-o înainte ticălos mic. Ai scăpat țara de un criminal odios, înaintea noastră!
Malenkov
- Dar dacă ne omori acum, cine va mai conduce Rusia.
Bulganin
- Acum e momentul nostru ! Nu se poate să ne omori tocmai acum ! Când toată muncitorimea așteaptă să îndreptăm situația țării. Nu-ți mai spun colhozimea !
Beria (căzând în genunchi)
- Ai decapita Rusia de conducătorii ei legitimi.
Bărbatul
- Asta a vrut poporul rus, în numele căruia ați făcut această revoluție ?
Malenkov
- Știu și eu, așa privită pe dinafară pare o involuție de fapt, mai puțin o revoluție !
Bulganin
- De fapt, dacă stăm puțin și analizăm, tot capitalismul a dus omenirea înainte pană acum !
Hrușciov
- Comunismul ăsta pe care-l promovăm noi e de fațadă.
Bărbatul
- Aha ! În două cuvinte: capitalism da, comunism ba ! Uite cum un pistol semiautomat schimbă abrupt gândirea oamenilor.
Hrușciov
- Nu așa trebuia condusă Rusia, o țară ca asta trebuie să îngenuncheze Europa și Asia laolaltă, dar, e drept, îi trebuia și un conducător pe măsură.
Bărbatul
- Dumneata ești Hrușciov, așa-i ? Nu-mi amintesc bine, nu dumneata ai pierdut Kievul ?!
Hrușciov
- N-aveam cum salva Kievul, (înăsprindu-și vocea și ridicând tonul, vădit enervat) dar cine ești să mă judeci pe mine, banditule, ai venit să furi de prin palat și-acum ne predai lecții de patriotism și istorie militară ?
Bărbatul (aplicându-i o corecție dureroasă)
- Iar mă simt nevoit să vă atenționez că numai eu pun întrebările. Hrușciov și Beria, un pas în față.
Cei doi pășesc cu teamă.
Hai, scoateți tot ce aveți prin buzunare, bani, hârtii, totul !
Beria
- După ce ne-a amețit cu politica socială, ne-a făcut să credem că ai fi cine știe ce intelectual inimos căruia i se rupe inima de Rusia, ai revenit în sfârșit la adevărata dumitale față de bandit, de pungaș ordinar.
Hrușciov (scrâșnind printre dinți)
- Gura mică Pavlovici, nu-l întărâta, nu vezi ce ține în mână, nu conștientizezi în ce situație suntem ?
Hrușciov și Beria încep să-și golească buzunarele.
Bărbatul
- N-a mai rămas nimic ?
Hrușciov
- Asta-i tot ce am, luați tot ! Nu-mi mai trebuie nimic.
Bărbatul
- Bulganin și Malenkov, goliți-vă și voi buzunarele.
Cei doi fac docili ce li se spune.
Bărbatul
- Gata ? Asta e tot ce aveți prin buzunare ? N-ați omis nimic ? Nu v-a scăpat ceva ?
Hrușciov
- Noi nu venim cu bani sau obiecte de valoare, ceasuri de aur sau mai știu eu ce ghiuluri cu diamante, la astfel de reuniuni. Cel puțin în ceea ce mă privește, ce ai în față este tot ce a fost în buzunarele mele.
Bărbatul
- Bulganin
Bulganin
- Da domnule.
Bărbatul
- Malenkov
Malenkov
- Spuneți domnule.
Bărbatul
- Văd că după câteva lovituri sănătoase în cap și în alte părți sensibile ale corpului ați învățați să răspundeți. Amândoi controlați-le buzunarele celorlalți doi !
Bulganin
- Ce ? Eu nu fac așa ceva, n-am voie să fac așa ceva ! Cum să bag eu mâna în buzunarul altuia, nu-i un comportament demn.
Malenkov
- Ce se întâmplă aici, ne transformi în ceea ce ești de fapt, dumneata, un hoț și-un bandit ?
Bărbatul (lovindu-l cu patul pistolului)
- Fă ce ți-am spus fiu de lichea bolșevică, voi nu vă săturați niciodată de bătaie ? De ce o cereți încontinuu ?
Malencov și Bulganin, cu mâinile tremurând, încep să-i controleze pe Beria respectiv pe Hrușciov.
Bărbatul
- Mai adânc, mai cu simț de răspundere, cu degetele răsfirate în tot buzunarul.
Deodată, Malenkov scoate din buzunarul lui Beria o sticluță. La început, încearcă stângaci să o ascundă însă bărbatul i-o smulge din mână.
Bărbatul
- Beria, ce este în sticluța asta ?
Beria
- Niște picături de tuse pentru nevastă-mea, tușește de-și dă plămânii afară din piept, m-a rugat să-i iau neapărat din drum.
Bărbatul (către Bulganin)
- Dar dumneata ce ascunzi în mână ? Deschide pumnul. Hm, altă sticluță ! Din buzunarul lui Hrușciov, bănuiesc. S-au ai adus-o dumneata de-acasă.
Bulganin (în mare încurcătură, nu știe ce să spună)
- Nu, a mea are altă culoare și e puțin mai mare !
Scoate din buzunar o altă sticluță !
Bărbatul
- Tot... de tuse ?
Bulganin
- Ne tușesc nevestele ceva de speriat ! E un ger năprasnic afară, totul e explicabil.
Bărbatul
- Iar dumneata ? Scoate singur ce ai prin buzunare.
Malenkov (scoțându-și singur sticluța din buzunar)
- Nu pot s-o las pe Ludmila să tușească, mă trezește noaptea în somn, ori eu trebuie să fiu proaspăt când e vorba să conduc frâiele țării !
Bărbatul
- Dar dumitale ți-a murit nevasta. Nu-i așa Nicolai Alexandrovici ? I-a murit nevasta !
Malenkov (încurcat)
- Da, a murit de plămâni acum un an. Tot așa, am neglijat să-i iau picături de tuse la timp (arătând spre sticlă), astea sunt de fapt pentru cățelușa Petra, e tot ce mi-a mai rămas de la iubita mea nevastă, o cățelușă. Și tușește, ca nevastă-mea de-și dă plămânii afară, mi-e frică să nu se ducă și ea. Toată noaptea hrăpește ca un om.
Bărbatul
- Ca să vezi câtă grijă au bolșevicii ruși de nevestele și de animalele lor de pe lângă casă ! Ia beți voi câte o gură din sticluțe. Fiecare cu sticluța lui. Hai !
Beria (dintr-odată schimbat la față)
- Dar noi nu tușim !
Hrușciov
- De ce să stricăm noi medicamentul pe o persoana sănătoasă ?!
Bulganin
- ... când nevestele respectiv cățelușele noastre au atâta nevoie de picăturile astea...
Malenkov
- ...ca să scape de tuse !
Bărbatul (rânjind)
- De fapt ați vrut să-l otrăviți pe Stalin, recunoașteți în ceasul al doisprezecelea. E mort de-acum. N-are de ce să vă mai temeți. Recunoașteți: "da dom’le am vrut să-l omor pe Stalin. Am complotat ." (strângând cu febrilitate, cu amândouă mâinile banii și îndesându-i în buzunare) . V-am luat-o înainte însă și l-am ucis eu pe ticălos, înaintea voastră. Ce să vă mai mânjiți voi mâinile, v-am scutit de povara morală.
Beria (făcând țanțoș un pas în față, o clipă bărbatul se oprește și pune mâna pe pistol, apoi, considerându-l nepericulos, lasă pistolul pe podea și continuă strângerea banilor)
- Eu recunosc, (bravând) am vrut să elimin acest asasin (arătând cu degetul către cadavru), răspunzător de moartea a milioane de tovarăși de-ai noștri !
Bărbatul
- Parcă spuneai că sunt dușmani ai poporului ?!
Beria
- Cincizeci și cinci până la șaizeci la sută, da. Restul au fost oameni neînțeleși, parte din ei devotați cauzei proletariatului. Am hotărât să-l înlătur de la conducerea țării pe Stalin, în numele acestui popor care-a suferit cumplit de pe urma conducerii sale demonice. Mi-am riscat viața pentru acest scop măreț.
Bărbatul
- Dar,... ești sigur c-a murit ? Parcă mai mișcă, uite-i pleoapele, parcă a clipit !
Beria (speriat)
- Doamne sfinte ! (peste poate de speriat) Ai văzut dumneata c-a mișcat pleoapele ?
Bărbatul
- Poate să-ți spună și Hrușciov, când l-ai făcut bestie, o clipă, chiar s-a uitat la tine !
Hrușciov (mișcă din cap, aprobator)
- Așa mi s-a părut și mie !
Beria (aplecându-se speriat spre cadavru)
- Doamne, dacă n-a murit ?! Parcă mai mișcă degetul mic ! Nu, nu mai răsuflă satrapul ! E dus !
Bărbatul
- Știu și eu cu experimentele astea genetice, doctorilor le sunt de ajuns câteva celule prelevate din corpul decedatului și promit, în viitorul apropiat că-l pot reînvia ! Dar nu așa, orice fel de individ, d'ăștia care-au fost celebrități, genii, artiștii, marii conducători, cam cum e Stalin al vostru.
Hrușciov
- Dumneata cam cu cine crezi că vorbești ?! Spune, pe cine crezi că ai în față ?! Niște imbecili creduli care-ți ascultă vorbele ?
Malenkov
- Nichita, nu te supăra, am auzit și eu de cercetările astea încă de când urmam școala tehnică superioară.
Bărbatul
- Celulele lui, aud acum tot ce se vorbește în această cameră ! iar creierul reține aproape tot.
Bulganin
- Pe toți dracii, așa ceva nu se poate, nu cred o iotă !
Beria
- Doamne sfinte, își va aminti cu siguranță cine l-a îngropat. (îi apare un rânjet perfid în colțul buzelor) dar dacă i-am da foc ?
Hrușciov
- Dar să se mai termine odată cu experimentele astea împotriva firii umane, și așa suntem mulți pe pământul ăsta, ce-ar mai fii să înviem și morții acum !?
Malenkov
- A avut grijă tătucul nostru Stalin să ne mai împuținăm un pic !
Hrușciov
- Voi da mâine o directivă să se interzică astfel de experimente inumane.
Beria
- Medicii diavolului care umblă cu asemenea cercetări vor fi judecați, condamnați și, după caz, deportați sau împușcați, depinde cât de avansate sunt concluziile lor științifice și câți pași mai au de făcut până la acest odios experiment.
Bulganin
- Am văzut ochiul mișcându-i-se.
Bărbatul
- Ia uitați-vă atenți să nu i se mai miște și altceva ?
Toți se uită în altă parte a corpului.
Beria (aproape plângând)
- Tovarășe Stalin, eu sunt, Beria, dacă mă auziți...
Bărbatul
- Te aude, te aude mai bine decât îți închipui.
Beria
- Eu am spus toate astea sub amenințarea armei, astea nu sunt gândurile mele adevărate, doar mă cunoașteți ce dracu ! În ciuda a tot ce s-a spus pe-aici, din cauza acestui bandit care ne amenință cu arma, noi, adevărații proletari bolșevici, suntem cu cauza muncitorimii...
Hrușciov (trăgându-l deoparte) (șoptind, în așa fel încât să se audă până în fundul sălii)
- Și a țărănimii colhoznice.
Beria (continuându-și imperturbabil discursul)
- Inclusiv pledăm pentru cauza atât de încercatei țărănimi din colhozurile socialiste. De aceea, vorbind în nume personal, eu mă dezic de tot ce s-a spus aici.
Malenkov
- Și eu mă dezic, tovarășe Stalin. Să ne trăiți !
Hrușciov
- Cu toții ne dezicem, mai puțin probabil banditul ăsta care ne amenință cu arma.
Bulganin
- Vă închipuiți tovarășe Stalin, marele nostru conducător, în ce tensiune suntem la acest dineu la care ne-ați invitat cu multă noblețe, încât nu ne intră bine nici caviarul pe gât.
Beria
- Iar când veți fi reconstruit din nou dintr-o celulă mamă, să știți că noi vom fi tot timpul aici, alături de celula dumneavoastră.
Hrușciov
- Și-o vom păzi cu prețul vieții noastre mai ceva decât soarele nostru călăuzitor: celula de partid bolșevică !
Bulganin
- Parcă mișcă ! Știe cineva cum se poate lua contact cât mai repede cu doctorii personali ai tovarășului Stalin ?
Hrușciov
- Nu mai are doctori personali. I-a arestat și i-a împușcat ai uitat ?
Beria
- Doctorii complotiști, doctorii otrăvitori și jidani pe deasupra. Ce putea face ?
Bărbatul
- Și tu ai un accent jidănesc ! Mă înșel, Beria ?
Hrușciov
- Uite cum zace cu o găurică-n cap sărmanul dictator, și nimeni nu aduce un doctor.
Bărbatul
- Mai bine v-ați jelii pe voi pentru că în curând veți arăta la fel. (arătând spre masa plină de bucate) (zeflemitor) Permiteți ? (înăsprindu-și vocea) Toți patru, așezați-l pe Stalin sub masă să nu-l mai am în ochi cât mănânc.
Cei patru rostogolesc cadavru sub masă, în spatele faldurilor de catifea.
- Și acum întoarceți-vă cu spatele.
Sub amenințarea armei, Bulganin,Beria, Hrușciov si Malenkov execută ordinul.
Bărbatul
- Depărtați-vă să nu complotați ceva. Nu vorbiți între voi și nu vă faceți semne !
Banditul (cu spatele la public) își dă jos de pe față năframa neagră, așează pistolul automat pe marginea mesei, își unge o felie cu unt, presară pe ea din belșug, boabe de caviar și se ospătează.
Voi ce ziceți, Stalin ăsta, și-a meritat soarta?
Un timp nu se aud decât plescăiturile pofticioase ale banditului.
Bărbatul
- Hai, îndrăzniți, caut să știu părerea voastră ?
Liniște
Bărbatul
- Am înțeles, trage celula aia cu urechea de sub masă dar nu aude prea bine, fața de masă e groasă iar celula nu stă prea bine cu auzul, are membrana groasă. Așa că puteți să spuneți ce-aveți pe suflet.
Liniște
Malenkov
- Noi ne-am dat cu părerea, și așa, și așa... nu știm acuma ce să spunem.
Bărbatul (cu mâncarea în gură)
- Uite cum facem, cine e de acord că trebuia împușcat ?
Beria (în șoaptă, încercând să se-ntoarcă)
- Cred eu că merita.
Bărbatul (zbierând, pitulându-se în spatele mesei)
- Nu te întoarce că te împușc pe loc.
Beria speriat, revine cu capul la poziția inițială.
Hrușciov
- Eu zic că pentru tot ce-a făcut și-a meritat soarta.
Bărbatul
- Dar n-a condus el singur. De fapt, el n-a împușcat pe nimeni. De la voi au pornit ordinele directe de deportare, de judecată, de eliminare...
Beria
- Ba bine că nu ! Înainte de a face cunoștință cu Siberia, când a fost prins prima dată într-un cinematograf, a împușcat vreo câțiva gardieni, chiar el mi-a povestit.
Bulganin
- Eu am ordonat mai departe ce mi s-a ordonat. Și în definitiv, nu puteam să mențin la conducere trădători și complotiști care amenințau stabilitatea țării.
Bărbatul
- A țării, sau a regimului bolșevic ?
Bulganin
- Pentru cel care conduce e tot una.
Bărbatul
- Dar pentru cel care e jos și se uită în sus, sunt două lucruri diferite. Cu troicile de judecată cum a fost ?
Beria
- Nu era timp pentru atâtea procese publice, trebuia simplificată condamnarea și executarea. Mai trebuiau plătiți judecătorii, avocații, procurorii și implacabil, tot la un glonte în cap se ajungea.
Bărbatul
- Și dacă judecătorul hotăra altfel ?
Beria
- Mai era nevoie de încă un glonte, plătit tot din sudoarea celor ce trudesc.
Bărbatul (termină de mâncat, ia câteva guri zdravene de votcă, își așează cu băgare de seamă, eșarfa pe figură)
- Puteți să vă întoarceți.
Beria
- Putem sta jos și noi ca oamenii să mâncăm ceva.
Bărbatul (ridică piedica pistolului și o îndreaptă spre cei patru)
- Nu. Stați în picioare (răsucind pistolul semiautomat în mână) De ce să mai stricați mâncarea, să intrați în putrefacție cu stomacul plin, să nu știe doctorul cum să vă mai îmbălsămeze cu burta plină ?! (căutându-l din ochi pe Bulganin) Bulganin !
Bulganin
- Da domnule.
Bărbatul (amețit bine)
- Te-ai speriat ? V-ați speriat ? Ce să fac cu voi morți, bă ! Bulganin, mâine lași pe câmpul de la Besedi, la marginea lacului, toată colecția ta de tacâmuri de aur furate din această vilă ! Într-un sac legat la gură. Altfel vin după tine.
Bulganin
- Asta-i tot ce-am strâns în acești ani, mai bine mă omori.
Bărbatul
- Ai familie, ai nepoței, bănuiesc că n-ai vrea să se întâmple ceva cu ei !
Bulganin (la început pare că nu înțelege, apoi cu o figură disperată)
- Aduc, aduc tot ce îmi ceri. Vin mâine cu sacul plin cu aur și tot ce mai am scump prin casă.
Bărbatul
- Beria !
Beria
- Da domnule !
Bărbatul
- Vilele dumitale au acoperișurile din scândură.
Beria
- Da domnule, bănuiesc că da, din ce altceva se face astereala ?!
Bărbatul
- Și se aprind așa ușor... !
Beria
- Să nu se aprindă domnule !
Bărbatul
- Tu ce zici că-mi aduci ?
Beria
- Doamne, Dumnezeule, ce vreți v-aduc !
Bărbatul
- Vezi că te rogi cam mult la Dumnezeu, un bolșevic adevărat nu se face de rușine atât de des invocându-l pe Cel de sus. Mai scapă și el un „of Doamne” când îi arde casa!
Bărbatul își trece pistolul semiautomat dintr-o mână în alta de câteva ori, până se lovește de un picior al mesei și îi scapă pe podea. La un semn al lui Beria cei patru se întorc brusc spre bărbat îl dezarmează si-l trântesc la pământ.
Bărbatul (aproape beat, neopunând nici o rezistență)
- Nu mă loviți, ați văzut, eu v-am cruțat viața. E de apreciat nu ?!
Bulganin
- Legați-l de scaun pe nenorocit. Acum să vedem noi banditule cu cine avem de a face ! Malenkov, raportează imediat gărzii naționale cele întâmplate. În primul rând că Stalin, odiosul criminalul Stalin, ne-a părăsit pentru totdeauna.
Malenkov
- Formulez chiar așa ?
Bulganin
- Eee, nu chiar așa să nu rănești prea rău conștiința maselor. Dar poți să sugerezi, să bați un apropo despre crimele acestui dictator (căutându-și cuvintele) Începi cam așa: „Mare nostru conducător Stalin, care a adus belșug în cămine, liniștea împletită cu satisfacția muncii neostoite, a făcut de-a lungul timpului și unele mici greșeli, dar toate provocate de situația internațională, de expansiunea fascismului, de amenințările forțelor ostile democrației bolșevice. Sub conducerea sa au fost deportați doar câteva milioane de oameni, au mai fost uciși nici două milioane, s-a trăit oarecum cu teama că cel mai bun prieten te toarnă la NKVD, dar asta numai pentru cei cu conștiința încărcată de apucăturile burghezo-chiaburești, moștenite”. Mai poți schimba, dar să prinzi totuși ideea.
Hrușciov
- Oricum, până la sfârșit, l-aș fi otrăvit chiar eu, cu mâna mea !
Bulganin
- Eram pregătit și eu să fac același lucru !
Beria, ca un act de bravură în fața celorlalți, se repede si trage un picior în cel aflat sub masă, acoperit acum integral de fața de masă din catifea.
Beria
- O urmă sângeroasă în istoria poporului nostru, trebuie decăzut din merite, retrase medaliile inventate de el și pe care și le-a atârnat singur pe piept, iar familia sa, exilată. (rânjind) Și eu îi pregătisem o sticluță cu warfarină concentrată, din care din doar câteva picături crăpa și un bivol.
Hrușciov, nelăsându-se mai prejos, lovește și el cu piciorul în cadavrul aflat sub masă.
Se aude un geamăt prelung. Toți patru ascultă hipnotizați.
Hrușciov (enigmatic, astral)
- Celula !
Bulganin
- A durut-o !
Beria
- Își va aminti, negreșit cine a dat !
Bulganin
- N-a văzut din cauza catifelei.
Beria
- Deci mai putem să dăm, a naibii celulă !
Malenkov (dând rotocoale scaunului de care e legat bărbatul)
- Voi chiar credeți inepțiile debitate de individul ăsta ?! Voi chiar credeți prostiile pe care vi le-a înșirat ? Mai degrabă să vedem cine se ascunde sub pânza asta neagră.
Beria se repede si-i trage peticul negru care-i acoperă fața.
Toți patru se retrag înspăimântați, apoi rând pe rând se apleacă ridicând faldurile catifelate ale mesei, privind năuciți când la cadavru, când la cel legat de scaun !
Beria (sărind la scaun și tăind degrabă sforile celui legat de el.
- Tovarășe Stalin, noi chiar am crezut că... sunteți un bandit ! (rânjind cu falsitate) Ce ne-ați păcălit... ! Cum vă simțiți ? Bine, nu-i așa ?
Hrușciov
- Ne făceam griji, unde să fie conducătorul nostru care ne-a învățat cum și de ce proletariatul trebuie să conducă.
Beria
- Care ne-a deschis ochii care sunt dușmanii Rusiei din interior și din exterior...
S. Stalin
- Ehe, m-a călcat pe mine o trăsură și n-am avut nimic ! Ce nu înțeleg, cum se face de vă îngrijorează starea tovarășului Stalin ? Până mai adineauri vă bucura dispariția mea, dădeați deja și comunicate despre dispariția odiosului dictator !
Bulganin
- Ne-am grăbit puțin... ăăă, adică vreau să spun... am exagerat și noi puțin !
S. Stalin
- De fapt, voi nu sunteți periculoși.
Hrușciov
- De bună seamă că nu suntem !
Malenkov
- Să înțelegem că ne iertați pentru rătăcirea noastră ?
S. Stalin
- Ați fost periculoși ! (timp de reflexie în care își răsucește tacticos mustața) că nu știa nimeni ce e în mintea voastră. Acum v-ați demascat. De fiecare dată când îmi aduceați la cunoștință luări de poziție dușmănoase ale protipendadei bolșevice, vă linișteam, nu acești oameni sunt periculoși, cu sau fără voia lor, ei deja s-au demascat, îi cunoaștem acum știm foarte bine cine sunt și ce idei au, în scurt timp vom avea grijă să fie înlăturate ideile lor iar ei, îndepărtați, dacă au decis să urmeze calea greșită.
Hrușciov
- Se va trece și la îndepărtarea noastră?
S. Stalin
- Nu (zâmbind cordial și cu sinceritate) voi sunteți bătrânii care ați slujit ani mulți cauza. Nu se va proceda la decăderea voastră din funcțiile de partid sau îndepărtarea voastră.
Beria (entuziasmat)
- Știam că tovarășul Stalin are grijă de vechii lui camarazi.
S. Stalin
- Voi trebuie să fiți lichidați ca exemplu pentru cei tineri. Periculoși sunt cei de care nu avem habar, cei de lângă noi pe care îi considerăm apropiați, pe care-i considerăm prieteni, iar ei ne pândesc clipă de clipă și ne măsoară fiecare pas așteptând cu nerăbdare momentul prielnic să ne cânte prohodul. Ăștia sunt de fapt dușmanii Rusiei. Vor trebui scobiți ca viermele din cartoful sănătos. Cum ai spus tu Malenkov că sunt eu? O urmă sângeroasă pe harta și în istoria poporului rus ? Ce metaforă frumoasă ! Da, da, e chiar reușită !
Malenkov
- În asemenea climat de tensiune oamenii convertesc uneori teama în paradigme nepotrivite.
Hrușciov
- Noi, tovarășe Stalin chiar am crezut că sunteți dus. Dar conștiința interioară se opunea realității, ne spunea că nu, nu este posibil ca tovarășul Stalin să fi murit. Nu puteam accepta asta.
S. Stalin (amuzându-se)
- Ce frumos! Ce frumos !
Beria (către ceilalți)
- Iar dânsul se juca așa cu noi făcând pe banditul. (lingușitor) Ce amuzant, chiar vă prinde ...așa ..bandit !
S. Stalin
- Mi-am amintit și eu din tinerețea mea ! Dar eu jefuiam calești cu bani și omoram gardieni pentru o cauză ! Banii ajungeau la tovarășul Lenin care finanța mai departe revoluția. Orice act mare cere sacrificii pe măsură, iar în urma lui apar implacabil, victime colaterale ! Ce-am făcut eu cu voi a fost un joc.
Hrușciov
- De fapt fără să vrem jocul tovarășului Stalin s-a suprapus peste jocul nostru pentru că (uitându-se la ceilalți și cerând din privire, cu disperare, susținere) nu-i așa, și noi am jucat un joc.
Beria (prinzând ideea)
- Ne-am gândit noi cum să-l surprindem pe tovarășul Stalin, așa, să mai iasă din automatismul cotidian, din rutina zilnică, cu deportări cu condamnări și execuții atât de plictisitoare !
S. Stalin
- Periculos jocul ăsta !
Malenkov
- Dacă nu e puțin periculos, nu e palpitant !
Hrușciov
- De fapt, Beria a avut ideea, ce-ar fi să-i facem o farsă tovarășului Stalin, pentru că noi am înțeles de la început că cel căzut nu poate fi (cu mândrie în glas) Iosif Vissarionovici.
Beria (se strâmbă, nu-i convine dar n-are cum să dea înapoi)
- Hmm, da, a mea a fost ideea, ne-am înțeles cât stăteam cu fața la perete, ce-ar fi să-i întoarcem gluma tovarășului Stalin și să anunțăm moartea acestuia ?
S. Stalin
- După ce anunțați moartea mea, puteați să mă și omorâți. Da, periculos dar distractiv jocul.
Bulganin
- Noi când ne jucăm nu ținem seama de pericole, de exemplu când ne jucăm cu poporul rus ! Ce ne-am gândit, ce-ar fi să anunțăm moartea subită a dumneavoastră și să dăm putere poporului rus pentru câteva zile. Să vedem ce face cu puterea străvechiul nostru popor rus.
S. Stalin
- Ești sigur c-ar fi știut ce să facă cu puterea ?
Beria (încurcat)
- Tocmai de aceea, ne-am gândit noi, ca să arătăm cât de neajutorată este nația rusă fără un mare conducător ca dumneavoastră. (zâmbitor, fericit c-a găsit continuarea)
Hrușciov
- Dar, dacă nu vă supără întrebarea, ce v-a venit să jucați rolul banditului în toată această poveste?
Beria
- Ați mărturisit odată că tatăl dumneavoastră natural a fost chiar contele Egnatașvili !
S. Stalin (gânditor, visător)
- Aș putea să vă povestesc până mâine dimineață, frumoșii mei ani petrecuți în Gruzia natală. Dar dumneata Beria vrei să insinuezi cumva că originile mele sunt burgheze ? Și că maică-mea a fost o desfrânată ?
Beria (îi tremură bărbia)
- Departe de mine gândul ăsta. De fapt ne-ați arătat și o fotografie cu tatăl dumneavoastră în tinerețe. Adevărat ca nu semăna sub nici o formă cu contele Egnatașvili, pe care îl cunoaștem cu toții.
S. Stalin
- Pe dracu, sunt de fapt chiar eu, mi-am desenat o barbă. Cu fotografia aia am reușit să fug din Siberia și să mă întorc cu trenul pentru a pregătii revoluția așa cum a făcut și Bakunin, dar prin Japonia.
Hrușciov
- Un om puternic mereu răzbește în viață.
S. Stalin
- M-am născut cu bube pe față, cu degete de broască la picior, când eram prunc m-a lovit trăsura unui baron. Nici astăzi nu pot să țin cu mâna stângă obiecte fără să le scap. Până la urmă, așa este, am devenit puternic. Baroni ca Rotschild sau industriași precum Schmidt sau Morozov îmi plăteau taxa de protecție, sperând pe mai departe în mila partidului bolșevic, atunci când va ajunge la putere. Partidul bolșevic a ajuns la putere, iar ei au fost rași de pe suprafața pământului. (sfătos) Nu mă plâng tovarăși, am avut o viață frumoasă cu femei krasivâi, oh, Ludmila Stal, prekrasnaia Milika, o tovarășe atât de devotată cauzei.
Beria
- Ați profesat vreodată tovarășe Stalin ?
S. Stalin
- Ce să fac ? (râzând) să profesez ? ! Mă pricep la cizmărie, am vrut să mă fac și preot, să vindec suflete, dar nu era pentru mine. Lenin ce-a profesat ? A avut două procese pe rol, toată viața, pe care le-a pierdut triumfal, Neceaev ce profesie a avut ? Noi toți, facem parte dintr-o categorie mai aparte, cei care au ca profesie pe cea de revoluționar, de om care caută dreptatea pentru popor. O profesie complicată, periculoasă dar și cu mari satisfacții, numai și pentru că îți dă posibilitatea să dai lumea peste cap așa cum consideri tu că-i bine pentru ea.
Bulganin
- Și-ați reușit vreodată ?
S. Stalin
- Nu. Mi-a fost frică că n-am să reușesc s-o mai pun la loc dacă o dau peste cap. Beria !
Beria
- Da tovarășe Stalin, spuneți.
S. Stalin
- Aș vrea să formați în seara acesta, o troică de judecată.
Malenkov
- Un proces acum ?
Beria
- O troică ?! Doar n-am venit aici să ne continuăm serviciul, nu ?
Bulganin
- În fine, hai să terminăm repede să aducem inculpatul să-l condamnăm și să-l împușcăm, n-avem timp de pierdut că ne-așteaptă cina. Activitățile chiaburești și anti proletare ale cui mai trebuie să le judecăm acum ? De fapt pe cine trebuie să judecăm ?
S. Stalin
- Pe mine.
Hrușciov
- Cum ?
Bulganin
- Cum pe dumneavoastră, (măreț) cine are dreptul să-l judece pe tovarășul Stalin
S. Stalin
- Beria, dumneata faci parte din NKVD, după câte știu.
Beria
- Da tovarășe.
S. Stalin
- Malenkov, Bulganin !
Malenkov (Aranjându-și hainele și părul, scuipând în palmă și netezindu-și-l)
- Aștept ordinul tovarășe Stalin.
S. Stalin
- Voi sunteți înalți funcționari de stat. Deci avem premisele formării unei troici de judecată. Dumneata Nichita Hrușciov ai studii de magistratură, nu-i așa ?
Hrușciov
- Am ceva studii...
S. Stalin
- Vei constitui așadar completul de judecată.
S. Stalin
- Da. Eu mă autodenunț.
Patru oameni consternați.
Beria (neînțelegând)
- Cum... pe dumneavoastră ?!
S. Stalin
- Pe mine trebuie să mă judecați, eu mă consider vinovat și vreau să fiu judecat.
Cei patru fac un pas înapoi speriați.
Hrușciov
- Asta este imposibil !
Beria
- Este o glumă, nu-i așa ?
S. Stalin
- Situația de față are statut juridic legal, așa că va trebui să începeți procesul de îndată.
O clipă, cei patru rămân împietriți.
Hrușciov
- Dar dumneavoastră sunteți în afara judecății oamenilor.
Beria
- Istoria este singura care vă poate judeca faptele bune. Orașele vor fi împânzite cu statuile dumneavoastră, orașe, cartiere și străzi vor primi numele de Stalin. Cum putem să vă judecăm noi, în definitiv, niște oameni simpli, niște oameni de rând ?
S. Stalin
- Hai lăsați osanalele, știu că fiecare dintre voi vrea să mă omoare. Doresc acum să știu cine este apărătorul meu în acest proces ?
Beria
- Eu cred că aș fi cel mai potrivit, dacă mi-ați face cinstea să vă reprezint, pentru că eu cunosc cel mai bine marile fapte pe care le-ați înfăptuit, dați-mi voie mie să vă apăr de josnicele, infamele acuze, că uite domne ce-a mai omorât ăla sute de mii de oameni, la fel, sute de mii de oameni deportați, prostii d-astea care pot fi combătute ușor.
S. Stalin
- Statistici de netăgăduit.
Beria
- Le tăgăduim noi tovarășe incriminat, știm noi cum să le tăgăduim mai bine.
Bulganin
- Deși nu cred că se pune problema de a pierde procesul, eu v-aș apăra interesele cel mai bine.
S. Stalin (către Hrușciov)
- Îmi permiteți tovarășe judecător să am doi avocați ai apărări ?
Hrușciov
- Desigur tovarășe Stalin, câți vreți dumneavoastră să aveți, toată Rusia dacă vreți să vă apere, vă este permis.
S. Stalin
- Deocamdată mă mulțumesc cu ăștia doi, Bulganin și Beria sper că nu vor să mă piardă !
Beria
- Cum vă puteți închipui așa ceva, am deveni prietenii celui mai mare dușman al Rusiei, ăăă, vreau să zic... am deveni dușmanii celui mai mare prieten al Rusiei.
S. Stalin
- Și cine este procurorul acestui proces ? Malenkov, dumneata te-ai gândit cumva să fi.
Malenkov
- Eu nu intru în acest joc, prefer să privesc totul din afară. Eu sunt grefierul.
S. Stalin
- Cine este procurorul atunci ?
Malenkov, Beria și Bulganin se sfătuiesc cu spatele la public.
Beria
- Dacă procesul nu e un simulacru, l-aș înfunda eu.
Malenkov
- Da, e cea mai bună idee, l-am da pe mâna gărzilor ca vinovat iar mâine dimineață l-am executa.
Bulganin
- Cine crezi c-ar îndrăzni să tragă în el. Eu zic că miroase a cacialma.
Beria
- Dacă-i tăiem mustața nu l-ar mai recunoaște nimeni, în veci.
Hrușciov
- Oricum nu mai avem mare lucru de pierdut. Mâine nu, că e duminică, luni însă vom fi puși toți patru la zid și împușcați ca ultimii bandiți.
Bulganin
- Mie mi se pare o cursă, și nu mă bag.
S. Stalin
- Ei, ce vorbiți voi acolo ? Mai puneți la cale vreun complot ? V-ați hotărât ? Cine mă acuză. Malenkov, dumneata ?
Malenkov (schimbându-și brusc mina, devenind dintr-odată jovial, servil și parșiv)
- N-aș îndrăzni să vă acuz, tovarășe Stalin, nici ca exercițiu de pledoarie.
S. Stalin
- Bine, dacă nimeni nu are curajul să mă acuze, atunci eu însumi voi fi procurorul faptelor mele, mă voi acuza singur.
Beria (lingușitor)
- Desigur tovarășe Stalin, cum nu ne-am gândit ?! Ce soluție elegantă.
S. Stalin
- Malenkov, și dumneata vei face parte din juriu, nu-i așa ?
Malenkov
- Ar fi o onoare pentru mine să vă judec imparțial faptele ca apoi cu inima plină de bucurie, să vă achit, însă prefer să mă eschivez. Voi asigura paza desfășurării procesului, doar.
S. Stalin
- Atunci să începem tovarăși.
Beria (luându-și rolul în serios)
- Așezați-vă.
Stalin, Hrușciov și Bulganin se așează cuminți și disciplinați. Malenkov rămâne în picioare lângă Stalin.
Hrușciov
- Inculpat Stalin ridică-te în picioare.
Împreună cu el se ridică în picioare și avocații săi, Beria, Malenkov și Hrușciov.
Hrușciov
- Cum pledează inculpatul ?
Bulganin
- Nevinovat.
Beria
- Complet nevinovat, tovarășe președinte.
S. Stalin
- Vinovat, onorată curte !
Bulganin și Beria (după o clipă de nălucire)
- Adică ...vinovat, onorată curte.
Hrușciov
- Are cuvântul acuzarea.
S. Stalin
- Onorată instanță, Osip Giukapșvilii, aflat aici în fața dumneavoastră, adică eu, este un criminal care a fost arestat de paisprezece ori. L-am ucis pe informatorul poliției georgiene, Karzkhiya.
Bulganin Beria Malenkov
- Oooh !
Hrușciov
- Liniște că evacuez salonul. Continuă inculpat, ăăă, adică, acuzarea are cuvântul.
S. Stalin
- Cunoscut sub numele de Koba, am jefuit un transport bancar la Tbilisi. Banii ajunși la tovarășul Lenin au putut fi folosiți pentru organizarea revoltelor împotriva țarului.
Hrușciov
- Poți să detaliezi ce s-a întâmplat de fapt.
S. Stalin
- Prin faptul că eram și agent secret al poliției țariste am cunoscut data ora și drumul transportului, m-am consultat și-am primit indicații însăși de la tovarășul Lenin, care m-a sfătuit așa: pentru a nu da de bănuit, divulgă pericolul iminent de deturnare a transportului de bani, dar fără să le spui timpul și locul unde va avea loc tâlhăria.
Hrușciov
- De ce?
S. Stalin
- Cum de ce, Nichita ești cam prost.
Hrușciov
- Cum ?
S. Stalin
- Mă iertați, onorată instanță, puneți întrebări tâmpite, mă rog. În primul rând pentru că nici eu nu mă hotărâsem când și unde pe traseu să dau lovitura.
Bulganin
- Acuzarea are dovezi pentru susținerea celor spuse ?
S. Stalin
- Declarația de vinovăție a inculpatului.
Hrușciov
- Inculpat, recunoști tot ce ai mărturisit aici în fața completului de judecată ?
S. Stalin
- Recunosc tot ce am declarat, onorată instanță și aș mai adăuga unele lucruri.
Hrușciov
- Inculpat ai cuvântul.
S. Stalin
- Am cerut taxa de protecție magnatului petrolului, baron Rotschild, după ce el însuși m-a angajat, ce prostie, ca lucrător la împins butoaie și i-am incendiat un depozit, așa, să știe cine-i șeful.
Beria
- Onorată instanță apărarea dorește să se țină seama că revoluția dă naștere la multe tragedii și la nenumărate victime colaterale.
Hrușciov
- Am înțeles: deci în numele clasei muncitoare poți face orice !
Beria
- Pentru victoria bolșevismului nimic nu e în afara legii.
Hrușciov
- O să avem în vedere. Mai ai ceva de adăugat inculpat ?
S. Stalin
- Am exterminat cam două milioane de oameni, dar toți dușmani ai Rusiei.
Hrușciov
- Se va consemna. Inculpat continuă !
S. Stalin
- Am omorât prin înfometare câteva sute de mii de ruși truditori ai pământului.
Hrușciov
- Grefier, te rog să consemnezi.
Malenkov
- Da onorată.
Beria
- Acești colhoznici de fapt erau mici chiaburi și încercau prin toate mijloacele să nu ofere din producția lor agricolă muncitorimii de la oraș, care contribuia la mecanizarea agriculturii și punerea pe baze temeinic științifice a legumiculturii și pomiculturii, subminând echilibrul social.
Hrușciov
- Să se consemneze și asta. Grefier ai scris ?
Malenkov
- ...miculturii. Da onorată.
Hrușciov
- Inculpat, spune mai departe.
S. Stalin
- Am deportat cincisprezece milioane de oameni...
Hrușciov
- Să se consemneze și asta, este o acuzație gravă pe care ți-o asumi de bună voie, inculpat.
Beria
- N-are nici o bază reală nu s-a făcut nici un fel de cercetare sau recensământ. E o cifră fără temei.
Malenkov
- Și să se mai țină seama că în acele timpuri tulburi eram înconjurați de state și etnii ostile poporului rus.
Hrușciov
- Da. Inculpat mai ai ceva de adăugat ?
S. Stalin
- Nu onorată instanță.
Hrușciov
- Apărarea mai are de pus întrebări ?
Beria
- Nu.
Bulganin
- Nici o întrebare.
Hrușciov
- Acuzarea ?
S. Stalin
- Nu onorată instanță.
Hrușciov
- O ultimă întrebare pentru lămurirea juriului, inculpat ești dușman al poporului ?
S. Stalin
- Ce dracu ? Dacă nici eu nu sunt, atunci cine să mai fie ? O întrebare prostească, vă rog să mă iertați onorată instanță. Dușman al poporului cu D mare !
Hrușciov
- Deci inculpatul mărturisește că este dușman al poporului. Ai scris grefier ?
Malenkov
- Aproape tot, domnule.
Hrușciov
- Bine. (bate cu mânerul unui cuțit în masă) Verdictul va fi anunțat de îndată, juriul se retrage pentru deliberări.
Malenkov
- În picioare.
Cei de față se ridică disciplinați.
Hrușciov împreună cu Beria și Malenkov intră în dormitor. În salon rămâne S.Stalin care dă târcoale de câteva ori mesei, încearcă să guste câte ceva dar se abține cu greu de fiecare dată. Apoi începe să cânte ceva din frumoasele cântece natale gruzine. Malenkov nu-l scapă din ochi.
Malenkov
- Ce frumos cântați tovarășe Stalin. Eu nu știam până acum că știți atât de bine și atât de frumos să cântați.
S. Stalin
- Sunt puțin neliniștit în așteptarea verdictului. E normal. Știi Malenkov, când eram tânăr scriam chiar și poezii.
Malenkov
- Dumneavoastră ? Poezii ?
S. Stalin
- Da, da. Eram un poet adevărat, aveam fior. Am scris odată un poem în care eram otrăvit de propriul popor. După ce le-am adus atâta bine în case oamenii mă otrăveau.
Malenkov
- Numai în vise se poate întâmpla așa ceva. Vise fără importanță tovarășe Stalin. Si eu am visat odată că v-am luat locul la conducerea țării.
S. Stalin
- Chiar așa? Dumneata ai visat asta ?
Malenkov
- Vise fără nici o legătură cu realitatea.
S. Stalin
- Cine știe, Malenkov ?! Cine știe ?
Stalin începe din nou să cânte molcom.
Ne îndreptăm acum atenția înspre dormitorul din dreapta scenei.
Beria
- Eu l-aș condamna, e o șansă unică să-l facem uitat pe acest călău numit Stalin.
Malenkov
- Cred că e o capcană, ar trebui să amânăm verdictul cât putem de mult.
Hrușciov
- Nu putem să-l condamnăm, se va întruni comitetul politic și vom fi noi puși la zid.
(din salon)
Stalin
- Aștept și eu un verdict, ați adormit ? Eu Stalin stau aici și aștept trei proști să mă condamne. Mă cam plictisesc. Sunteți gata ? Mai trebuie să-mi aștept mult timp sentința? Cu voi vorbesc.
Malenkov (în șoaptă)
- Vedeți ? Ne presează, e o cursă cum am spus.
Beria (în șoaptă)
- Dacă îl achităm, sunteți siguri c-avem altă soartă decât un glonte în cap așa cum ne-a promis ? Nu trebuie să ne fie teamă, suntem constituiți într-o troică și am luat o hotărâre de care trebuie să se țină seamă și care trebuie respectată.
S. Stalin (cu urechea lipită de ușă)
- Sunt aiiici, v-auuud ! Onorată instanță, aștept și eu ca tot rusul un verdict ! Vreau să fiu condamnat și împușcat, și am tot dreptul să sper după desfășurarea procesului că așa va fi. Sunteți gata ? Hai, curaj, condamnați-mă dracului odată, onorată fricoasă instanță.
S. Stalin se așează resemnat pe un scaun.
Hrușciov
- Cred că Malenkov are dreptate, e un joc sinistru al acestui satrap, noi trebuie să ne ducem planul nostru la bun sfârșit, nu trebuie să-i facem jocul lui, ci trebuie să jucăm jocul nostru. Hai să terminăm odată.
În salon intră în ordine: Hrușciov, Malenkov și Beria.
Malenkov
- Curtea a deliberat. În picioare.
Stalin nici gând să se ridice. Malenkov îl ridică de umeri.
Hrușciov face semn ca toată lumea să se așeze. Malenkov îi dă drumul. Stalin pică ca din pod.
Hrușciov
- Curtea a hotărât că tovarășul Iosif Vissarionovici nu se face vinovat de omucidere, douăzeci de milioane de oameni reprezentând simple statistici. De asemenea curtea a considerat că deportările sunt o simplă propagandă antisovietică ieftină, familiile hotărând singure să se mute în minunata și bogata Siberie și să ia parte la construirea socialismului echitabil si luminos din Rusia. Tovarășe Stalin sunteți achitat.
S. Stalin
- Mulțumesc tovarăși. (trăgând un fum din lulea, fără să se grăbească) În sfârșit am și eu certitudinea că sunt nevinovat și că am condus Rusia fără excese.
Beria (câteva momente studiindu-l atent din toate părțile) (demascator, îndârjit)
- Eu nu cred că acest om, care se află în fața noastră, este adevăratul Iosif Vissarionovici Stalin.
Un oftat prelung urmat de agitație.
Malenkov (învârtindu-se în jurul lui Stalin)
- Cred că ai dreptate, nu este dânsul ! Stalin nu și-ar fi dezvălui niciodată tinerețea și copilăria.
Hrușciov (conspirativ)
- Să-l punem să dovedească, că e Stalin.
Malenkov
- E cam greu de dovedit că tu ești chiar tu.
Beria (către ceilalți, în șoaptă, ferindu-se de urechile lui Stalin)
- Din surse mai mult decât sigure, se zvonește că ar exista 4 sosii care, cum vine rândul fiecăreia, iau hotărâri iar la sfârșitul zilei se întâlnesc și-și raportează evenimentele, bă, tu cu cine ai vorbit și ce-ai spus, ce-ai mai deportat, ce-ai mai împușcat.
Hrușciov
- Înseamnă că de fapt, tovarășul Stalin, nu există cu adevărat !
Bulganin
- S-ar putea să nu existe !
Beria
- Există dar e format din mai multe sferturi !
S. Stalin (rotunjindu-și mustața pe la colțuri) (rânjind)
- Sosiile nu știu să ucidă, nu știu să jefuiască, decât cu aprobări speciale, sosiile nu sparg bănci.
Malenkov (încă sceptic)
- Astea pot fi învățate din bibliografia titularului.
S. Stalin
- Sosia n-are voie să știe că Stalin nu este în stare să țină un pahar cu apă în mâna stângă, că l-a bătut mă-sa când era mic, că ta-său, adevăratul lui tată, marele nobil Kobe, e considerat acum dușman al poporului.
Bulganin
- Asta așa este ! E posibil să fie totuși, Stalin.
Hrușciov
- Și pe mine, parțial m-a convins !
Beria
- Tovarășe Stalin, vă rugăm, a câta oară, să ne iertați rătăcirea. Dar de multe ori, o verificare nu strică.
Hrușciov
- Astăzi toți visează să devină un Stalin al zilelor noastre !
S. Stalin
- Și voi ?
Hrușciov
- Ca întreg poporul rus.
S. Stalin
- Știu eu ce visați tovarăși. Fiecare dintre voi visează că într-o zi se va sui cu cizmele pe burdihanul și grumazul meu ca să se proclame noul Stalin al Rusiei. Ha, uitați-vă la voi, o adunătură de imbecili cărora le vine peste mână să gândească !
Hrușciov
- Să gândești e obositor uneori.
Malenkov (mimând indignarea)
- Nu se poate așa ceva, departe de noi visul ăsta !
S. Stalin
- Dar sunteți atât de naivi ! Eu când i-am pus lui Lenin câteva picături în orez am avut grijă să nu crape dintr-odată, dar voi nărozilor, umblați toți cu ditamai sticluțele de warfarină în buzunar, la vedere și etichetate pe deasupra. Se poate măi tovarăși, așa, fără pic de discreție ?!
Beria
- Tovarășul Stalin are încă odată dreptate. Am încercat să-l omorâm cum am putut și noi, fără să fim foarte atenți !
Hrușciov
- Data viitoare promitem că încercăm să vă omorâm cu mai multă pricepere. Nu se omoară un om, făcând asemenea greșeli !
S. Stalin
- Dacă tot ați eșuat în tentativa voastră de a mă omorî, să trecem să vedem ce bucate avem pe masă. În lipsa mea, probabil, tot așteptându-mă ați servit un mizilic, că nu vă văd tocmai lihniți de foame.
Cu toții se așează în jurul mesei avându-l la mijloc pe Stalin. Hrușciov deschide o sticlă de vodcă.
Hrușciov (încercând să-i toarne lui Stalin în pahar)
- Să bem pentru nereușita noastră de astăzi și pentru sănătatea de fier a tovarășului Stalin !
Beria
- Însă partidul și chiar tovarășul Stalin personal, ne-a învățat să fim perseverenți și încăpățânați în a ne duce la bun sfârșit intențiile. N-ai reușit astăzi, cu atât mai mult va fi mai frumoasă ziua de mâine când vei reuși.
Malenkov
- Tovarășul Stalin, sunt sigur, că ne va ierta și va considera un joc mai puțin obișnuit dar totuși un simplu joc, tot ce s-a întâmplat în această seară extraordinară, în care ne-am jucat cu viețile noastre.
S. Stalin
- Adică v-ați jucat cu viața mea.
Malenkov (nepărând să fie deranjat)
- Si spun asta, ținând cont si de farsa funestă care ne-ați făcut-o, deghizându-vă în bandit și împușcându-vă sosia.
S. Stalin
- Parcă totuși a mai fost ceva, nu cumva vă scapă și alte evenimente care s-au mai petrecut în noaptea asta ?
Bulganin
- Warfarina este un medicament. Noi de fapt am vrut un lucru benefic pentru organism, să vă subțiem puțin sângele.
S. Stalin
- Aha, să-mi faceți un pustiu de bine !
Beria
- De ce n-am trece încercarea noastră de a vă pune puțin sângele în mișcare la capitolul jocuri prietenești și camaraderești ? Împreună ne jucam, cheagurile dizolvam !
Hrușciov
- Un strop de warfarină în alimentație...
Beria
- Curge sânge ca la menstruație.
Hrușciov
- Nu mă bruia tovarășe Pavlovici cu glumele dumitale pubertine, un strop de warfarină în alimentație e chiar benefic pentru organism, vă puneam doar o picătură două. Vinul și vodca lărgesc arterele prin care tocmai bine intră vesel și sprințar, sângele diluat cu Warfarină. Ce bine v-ați fi simțit !
Bulganin
- Am zis noi, ce-ar fi să-l relaxăm puțin pe tovarășul Stalin. Oricum se înscrie în nota dominantă a farselor și-a jocului, balul fiind deschis chiar de dumneavoastră prin travestiul în bandit.
S. Stalin
- Ar trebui să-l iau ca un joc amuzant, faptul că ați încercat toți patru să mă otrăviți, nu-i așa ?
Hrușciov
- O zburdălnicie.
Beria
- Omul, chiar cel ajuns la maturitate mai are nevoie din când în când și de un dram de zbenguială.
Malenkov
- Nu trebuie să luăm existența prea în serios.
S. Stalin
- Îmi reproșați cumva că seratele organizate de mine au fost lipsite de ludic ? Dar înainte să începem un joc nu trebuia să cunoaștem toți regulile jocului ?
Beria
- Vi le explicam noi, după ce înghițeați warfarina.
Bulganin
- Nu se poate spune că nu ne-am simțit bine și cu poftă de lucru pentru săptămâna ce va să urmeze, permanent conectați la lupta cu elementele retrograde de dreapta care încearcă permanent să răstoarne guvernul bolșevic ales de popor în mod democratic.
S. Stalin
- Dar alegerile astea, populare și democratice după cum spui dumneata, nu sunt tot un joc ? Democrația asta nu este tot un joc ? Jocul democratic al poporului rus, care se joacă și el din când în când și alege pe câte cineva, bun sau vai de el ? Iar într-un joc, dacă nu poți trișa nici nu merită să-l mai joci, nu-i așa Nichita ?
Hrușciov
- Așa este tovarășe Stalin. Să stai la mâna norocului, vreau să zic norodului, ce-alege el ! Hm, e o copilărie. Și democrația se poate încadra ca joc al maselor, dar jocul e o slăbiciune omenească ce trebuie exploatată. Ce știe prostimea s-aleagă ?
S. Stalin
- Nu vă depărtați de mase, numai de aproape le puteți înțelege și exploata stângăciile, prostia, ignoranța. Și asta nu pentru voi, tot spre binele lor, al sărăntocilor, care de fapt nici nu știu prea bine ce vor. Deschideți-le ochii și explicați-le cât de bine o duc. Decât prin muncă, se moare de fericire, asta trebuie să înțeleagă ei.
Malenkov
- Iar dacă nu înțeleg ?
S. Stalin
- Dacă nu, vor muri că nu vor să-nțeleagă această fericire, intrând automat în categoria încăpătoare și atât de dragă mie:„ Dușmani ai poporului”. Dumneata tovarășe Hrușciov, ca prim secretar al Moscovei, de exemplu, te-ai cam jucat expulzând la întâmplare și de multe ori nejustificat, membrii de partid devotați cauzei noastre proletare.
Hrușciov
- Țin să vă informez că mare parte erau chiaburi, sau aveau origini nesănătoase, și care au intrat în partid cu bani, au închis ochii celor care trebuiau să verifice și să supravegheze intrările în partid, și pentru ce ? Ca să-și apere moșiile și averile făcute pe spinarea și cu truda poporului nostru obidit.
S. Stalin
- Si de ce nu i-ai lăsat pe aceștia să poată fi aleși în forurile superioare ale partidului?
Hrușciov
- Cum de ce nu i-am lăsat ? Ce întrebare e asta ? Pentru că nu puteau să reprezinte cu demnitate partidul, ce-ar fi zis omul de rând, uite mă, s-au chiaburit și ăștia, de bine ce i-am ales.
S. Stalin
- E adevărat, dar ca de obicei, nu ai gândit mai departe ? Aceste elemente ostile puterii bolșevice, chiaburii, preoții, porcii de burghezi, spionii infiltrați care vor participa pe listele de alegători și se vor strecura în mecanismele de conducere ale statului vor fi până la urmă demascați, denunțați și suprimați. In plus, vom da sentimentul de alegeri libere și democratice în care fiecare alegător alege ce vrea el. Știi tu o metodă mai bună, pe de o parte, de a-i afla și a-i distruge, pe de altă parte de a da o pildă prostimii ? Gândacilor trebuie să le dai otrava pe puțină pâine.
Hrușciov (cu admirație disimulată, tip perie fină)
- Genial tovarășe Stalin, mintea dumneavoastră a strălucit din nou în seara asta !
Bulganin
- Nu m-aș fi gândit la așa ceva, niciodată !
Beria
- Vezi ce-nseamnă să fi conducător ? Să gândești cu un pas înaintea celorlalți. Învățați de la tovarășul Stalin, în această seară ne-a predat încă o lecție.
S. Stalin (gânditor,aprinzându-și pipa)
- Și ce mai înseamnă asta ?
Câteva momente de tăcere. Toți mimează gândirea profundă.
Hrușciov (școlărește)
- Că munca noastră agitatorică a fost slabă în acel oblast.
S. Stalin (încurajator)
- Foarte bine, și mai departe ?
Hrușciov
- Cadrele de partid nu și-au făcut datoria, așadar trebuie înlăturate și judecate, ia să vedem noi, n-ai putut sau n-ai vrut ? Ca să duci la ruină partidul care ți-a dat o bucată de pâine și pe care l-ai făcut de rușine! Sau l-ai trădat, ia să te analizăm și pe dumneata mai bine, ce origini ai și cum ți-ai îndeplinit sarcinile încredințate de partid.
S. Stalin
- Concluzionând ?
Liniște.
S-au nu mai țineți minte premisa de la care am plecat ?
Hrușciov
- Și dușmanii bolșevismului trebuie lăsați să candideze, pentru a fi, în cele din urmă, demascați. Dar și pentru a scoate din sistem cadrele noastre de partid blazate, corupte, feroce numai în a-și apăra propriile interese.
S. Stalin
- Greu vă dați seama de realitățile sociale ale Rusiei, nu sunteți în stare nici unul să-mi luați locul.
Bulganin
- Noi ne străduim continuu.
Beria
- Suntem receptivi, învățăm tot timpul de la dumneavoastră, dar e greu.
S. Stalin
- Ați vrut să mă omorâți. Foarte bine. Dar v-ați gândit vreo clipă cine va conduce destinele Rusiei pe mai departe ? Nu v-a fost milă , nu de mine, ci de acest popor, sărmanul, care rămâne pe mâinile voastre ? Sunteți niște limitați. Toți, una două, hai să-l omorâm pe Stalin, una două, hai să-l lichidăm pe Stalin și vedem noi ce-o mai fi după aia. Păi nu așa se gândește în socialism, tovarăși. Îl omori dar știi ce vei face în continuare. Omori cu socoteală. Asta-i esența socialismului și comunismului.
Beria (spășit)
- E sâmbătă seara, suntem obosiți după o săptămână intensă de muncă, mai greșim și noi, plus de asta, dacă stau bine să mă gândesc, suntem și nemâncați.
S. Stalin
- Ca să nu spuneți că sunt o gazdă atât de neprimitoare, să ne ospătăm pe săturate.
Toți se apropie de masă dar nimeni nu se atinge de bucate.
S. Stalin
- Haideți, de ce nu serviți, să înțeleg că, de atâta așteptare v-a pierit pofta de mâncare ? Uite, voi chema slujnica să ne încălzească fripturile, macaroanele, mâncarea de cartofi cu vițel și celelalte bucate grozave, oh am uitat, pe slujnică am omorât-o puțin mai devreme, dar nu vă faceți griji, le voi încălzi chiar eu. Iată cum îmbuib eu hienele care au încercat să mă lichideze. V-am primit în casa mea și v-am ospătat cu inima deschisă, săptămână de săptămână. Haideți mâncați acum, uitați ce-am zis și încercați să înghițiți ceva !
Hrușciov
- Dacă nu deranjăm, nouă ne-a pierit pofta de mâncare. Oricum, serata este în cea mai mare parte, compromisă. Împreună cu Malenkov și Bulganin dacă și ei sunt de acord, o să încingem un biliard, câștigătorul la masă.
Bulganin
- Chiar îmi era dor de o partidă cu dumneata, pornim un joc dacă mă las să încep.
Cei trei se apropie de masa de biliard, îi șterg plușul cu mânecile hainelor, descarcă bilele și pornesc partida.
Beria (încercând să plângă fără succes)
- Când asupra capului meu atârnă o asemenea povară morală, de a încerca să-mi ucid mentorul, eu nu pot să fac nimic, nu pot mânca nimic, nu mă pot gândi la nimic. Îmi cunoașteți cu toții devotamentul pentru clasa truditoare, care, de ce să nu recunoaștem, ne cam ține în spinare pe toți. Am fost alături de conducătorul meu Stalin când am înfrânt conducerea menșevică și am alăturat Rusiei oaia rătăcită, Georgia, înfrângându-i pe naționaliști. La fel s-a întâmplat și cu Ucraina .
Hrușciov (frecând vârful tacului cu creta)
- Și eu am amintiri plăcute despre Ucraina unde am omorât cel puțin treizeci de mii de agitatori burghezi și patrioți ucrainieni.
S. Stalin
- Ehe, dar mai înainte i-am înfometat eu. Își mâncau ficații unii altora preparându-si delicioasele piroște din ficat de om. Acum însă a sosit momentul Beria, să te consider un adevărat dușman al revoluției bolșevice și să te trec la o categorie superioară, aceea a dușmanilor poporului. Am fost foarte dezamăgit de ce-am văzut astăzi. Păi așa se pregătește un complot mai tovarășe ?! Ce-ai învățat de la mine în toți acești ani ?
Beria
- Am învățat multe, de exemplu, să mă lepăd de prieteni și de apropiații care m-au ajutat să ajung în funcțiile pe care le dețin, i-am executat pe frații Devdariani.
S. Stalin
- Sub ce pretext ?
Beria (din ce în ce cu mai mult patos)
- Au ridicat mâna împotriva voinței poporului. Călcându-mi pe inimă, mi-am executat toți prietenii. (ridicând fruntea cu demnitate) O fac, am zis, de ce nu ? Dacă e spre binele țării. Așa cum și dumneavoastră ați înlăturat din structurile partidului, fățarnicii, complotiștii și aventurieri politici ca Buharin, ca Zinoviev, Kamenev sau Kirov.(consultându-se cu ceilalți trei) Am uitat vreunul important ?
Bulganin
- Troțki
Beria
- ...a, da și Troțki. (căzând în genunchi)(patetic) Tovarășe Stalin, contați în continuare pe inima mea rece de executant, pe parșivenia mea, pe lipsa mea de milă, pe flerul meu criminal. În numele epurărilor și crimelor pe care le-am făcut amândoi cu pasiune, (emfatic) vă rog tovarășe Stalin, măcar atât faceți pentru mine, cruțați-mi viața. (schimbând tonul) că pe urmă mă descurc eu.
S. Stalin
- Deci, să-nțeleg că nu te consideri dușman al poporului ?
Beria
- Nici pe departe, sau... mă rog, un dușman, așa mai micuț, (râzând forțat) nu din ăla mare. Plevușcă. Nu-i fac cinste acestei categorii în care au intrat nume ilustre din politică, doctori faimoși, ingineri inventatori, avocați celebrii. Eu îmi cunosc puterile. (modest, cu capul plecat) Am rămas executantul fidel al ordinelor dumneavoastră.
S. Stalin (măsurându-l îndelung și trăgând câteva fumuri din pipă)
- Ar fi trebuit să ordon zi și noapte, să mi se usuce saliva dând comenzi, la câte crime ai comis tu singur măi Pavlovici. Ia dă-mi sticla aia cu vodcă de pe masă. Chiar că mi s-a uscat gâtlejul. (înghite cu poftă jumătate de sticlă) Voi ce ziceți, lăsați biliardul că vă bag tacurile alea pe gât ! Nichita, tu ce părere ai.
Hrușciov (puțin timid, nu știe ce să facă cu mâinile, ca un elev scos la tablă cu lecțiile nepregătite)
- Nu știu ce să zic tovarășe Stalin dar e păcat să ne dispensăm de experiența criminală a acestui, pot zice, sacrificat al poporului rus, Beria. Pentru că trebuie să existe și cineva care să facă treburile murdare în Rusia, nu-i așa ?
S. Stalin
- Malenkov, dumneata ce părere ai ?
Malenkov
- Eu, n-am capacitatea dumneavoastră de a demasca pe acești dușmani fățarnici ai clasei muncitoare.
S. Stalin
- Dumneata Bulganin ?
Bulganin
- Eu nu mă consider dușman al poporului tovarășe Stalin.
S. Stalin (calm, vorbind apăsat, urcând sunetul la fiecare sfârșit de cuvânt)
- Era vorba de prietenul nostru Beria. Ție nu ți-a venit încă rândul. Ce te grăbești așa?
Bulganin
- Beria nu poate fi dușman al poporului, pentru că ar însemna într-un fel sau altul, că noi toți cei de aici, prietenii lui, am fi și noi la rândul nostru, dușmani ai poporului, nu-i așa?
S. Stalin (gânditor)
- Nu cumva chiar suntem, Nicolai Alexandrovici ? Mai știi ?!
Malenkov (lovind o bilă e pe masa de biliard)
- Șuieratul înghețat al stepei, care răscolește conștiința oamenilor.
O clipă toți ascultă glasul vântului.
S. Stalin
- Ia o gură de vodcă Nichita și te vei simți mai bine, pentru că vodca alungă ideea de vinovăție, te îmbărbătează și-ți ridică fruntea. Parcă ai mai mult curaj să răspunzi pentru crimele pe care le-ai comis.
Toți în afară de Stalin iau câte o sticlă de vodcă de pe masă și înghit câteva guri pe nerăsuflate, se șterg apoi la gură cu dosul palmei scoțând un oftat înviorător.
Bulganin (cu puțin mai mult curaj)
- Tovarășe Stalin să ne amintim, dacă n-am fi fost noi, Rusia ar fi rămas o țară mizeră. Ce-am făcut noi pentru Rusia n-au făcut-o nici unul din marii conducători dinaintea noastră. Nici Ivan Cel Mare care ne-a adunat, nici Ivan Cel Groaznic care a arătat cine suntem și de cine trebuie să se teamă Europa, nici chiar Petru întâi, cel care ne-a scos în lume și ne-a îmbogățit, nici Ecaterina care ne-a făcut mai puternici, și nici Țarul Alexandru, care ne-a transformat în salvatorii Europei. Sunt mândru să spun, asta e țara mea, o țară mare și electrificată, împânzită de căi ferate și șosele, având depozite imense de aur...
Malenkov
- ... furat din alte teritorii de pe unde am trecut în urma atâtor războaie...
Bulganin
- Malenkov, te rog, nu mă întrerupe, (oratoric) o mare forță industrială și militară cu resurse agricole și tehnologice imense...
Malenkov
- ... sosite cu vagoanele ca despăgubiri de război din Romania, Ungaria, Bulgaria, Germania
Bulganin (cu voce ațâțată )
- Malenkov te-am rugat să nu mă întrerupi !
Malenkov
- O țară minunată, în care toată lumea se ferește de prieteni și vecini, și fiecare își face coșmaruri încercând să ghicească cine l-ar putea denunța la NKVD. Halal țară !
S. Stalin (cu un calm controlat, periculos)
- Malenkov, tovarășul tău Bulganin te-a rugat să nu-l mai întrerupi. Văd că nu-l respecți. Vrei să te rog eu să nu-l mai întrerupi ?
Malenkov (puțin speriat)
- A, nu tovarășe Stalin.
Bulganin
- Mi-a tulburat șirul logic al gândurilor, mi-e peste putință să mai continui.
Malenkov
- Ai uitat notițele care le-ai citit la ultimul congres și pe care le repeți de nenumărate ori în oglindă. Un prost, ministrul forțelor armate al Rusiei.
S. Stalin (împăciuitor)
- Lăsați înțepăturile copilărești. Haideți mai bine să continuăm jocul deja început de voi.
Hrușciov
- Un joc nou, tovarășe Stalin ?
S. Stalin
- O, nu. E jocul palpitant, prin care ați încercat să mă otrăviți. Ați uitat chiar atât de repede ?
Hrușciov
- A fost o glumă, e drept cam periculoasă, dar trebuie catalogată ca o simplă glumă și nimic mai mult.
S. Stalin
- Dar vă contraziceți ! Chiar dumneavoastră ați insistat că a fost un joc. Iar eu, vreau acum să-l continui. Aveți ceva împotrivă ? Beria ?
Beria (tensionat)
- Eu nu, devine chiar distractiv deși nu intuiesc în momentul ăsta, unde vreți să ajungeți, și din această cauză mi-e puțin frică.
S. Stalin
- Vei vedea imediat. După cum am auzit cu toții, Lavrenti Pavlovici aici de față, căruia i se mai spune și Beria, susține că nu poate fi catalogat ca dușman al poporului după toate pe care le-a pus la cale în seara asta. Întrebarea este care dintre voi a avut ideea să fiu otrăvit. Sunt sigur că a pornit de la un singur om și, ca o slăbiciune omenească de înțeles până la un moment dat, ceilalți ați acceptat-o, așa cum acceptă turma să urmeze oaia picată în prăpastie. Nu că v-aș absolvi de execuție, asta ar fi prea mult.
(câteva momente de tăcere în care se simte încordarea și nebunia) Cine este acel om ?
(din nou tăcere prelungită, fețe obosite, transpirate, tensionate) Ei bine, celui care denunță creierul acestei conspirații, i se va grația familia care nu va fi exterminată ci trimisă doar în Siberia. Asta e miza jocului.
Hrușciov
- Dacă am înțeles eu bine, și el va fi grațiat împreună cu familia, nu-i așa ? Pentru că face parte din familie.
S. Stalin
- Ai înțeles greșit. Nu pot fi atât de mărinimos. Lui i se va tăia câte o ureche, câte un deget, apoi nasul, i se va scoate câte un ochi, până va demasca tot complotul.
Un moment toți rămân tăcuți
Malenkov
- Ce vânt s-a pornit dinspre Valdai, de unde izvorăște Volga. Vântul înghețat al înnoirii Rusiei.
Toți cinci ascultă câteva momente șuierăturile înghețate care biciuiesc ferestrele
S. Stalin
- Spune dumneata Malenkov, care ești dintr-o bucată, direct, fără floricele, de la cine a plecat totul ?
Malenkov
- E adevărat, mie, ca militar de carieră, însăși prin statutul de ofițer activ al armatei ruse, mi se interzice să mint.
S. Stalin
- Spune Maximilianovici ce nu poți să minți.
Malenkov
- Bulganin a pus totul la cale !
Bulganin se întoarce speriat și după un urlet se repede la Malenkov, încercând să-l lovească.
Bulganin
- Cum poți să minți pui de năpârcă ! E scandalos ! lăsați-mă să-l omor pe acest ticălos care-și ascunde faptele, chiar el a pus de fapt la cale totul, chiar el !
Ceilalți caută să-i despartă și reușesc în cele din urmă. Cei doi se așează răsuflând greoi, Malenkov cu fundul pe cutia pianului, Bulganin pe masa de biliard căreia i se rupe un picior și pică într-o rână.
S. Stalin
- V-ați astâmpărat ? Parcă sunteți niște copii care abia așteptați recreația să se încaiere. Malencov, mi-ai rămas dator cu o explicație, ești sigur că Bulganin a fost creierul ? Dacă da, explică mai departe cum ți-ai dat seama. E foarte palpitant să aud amănunte despre complotul împotriva mea !
Malenkov
- Simplu, am primit o sticluță azi de dimineață de la el prin colet poștaș. Scria clar expeditorul: Nicolai Alexandrovici Bulganin. Cred că mai am și avizul de primire cu numele său în clar.
Bulganin (sărind ca ars)
- Dar e scandalos, și eu am primit o sticluță de la Beria prin curierat. Am avut însă atâta bun simț să nu-mi denunț colegul.
S. Stalin
- Hopa !. Lucrurile se complică foarte mult, Beria, dumneata ce ai de spus ?
Beria (către Malenkov și Bulganin)
- Eu spun atât, nu mă băgați pe mine în povestea asta că sfârșiți foarte prost. (înfuriat) Nicolai, electrician blestemat și lacheu al capitalismului, o minciună dacă mai spui, te omor cu mâna mea, te calc în picioare!
Beria îi înfige mâna în gât lui Bulganin scuturându-l bine, Hrușciov și Malenkov cu disperare încearcă să-i despartă. În acest timp Stalin îi încurajează deopotrivă pe amândoi)
S. Stalin
- Sparge-i capul Beria, nu merită altceva un mincinos ca el. Iar tu Bulganin cum îl porți suporta pe acest parșiv criminal Beria, care te ponegrește și-ți înscenează tentative de complot ? Înjunghie-l ce mai aștepți ? Sfâșie-l odată. Fă o faptă bună spre binele întregii Rusii. Așa, dă-i să se sature !
După câteva momente de furie, se liniștesc, trăgându-și toți patru sufletul, obosiți.
Beria
- Am primit și eu la rândul meu un colet puțin voluminos care conținea doar această sticluță și un bilețel pe care scria „Fă-o orice ar fi” Semnat ...
S. Stalin
- Semnat ?
Beria
- Nichita Hrușciov !
Hrușciov
- Doar nu eram nebun să și semnez așa ceva, am primit și eu un colet azi de dimineață ce conținea o sticluță plină, cu un cap de mort pe ea, etichetată în felul următor (scoate din buzunar o hârtie): „Atenție, Warfarină concentrată” și un bilet, îl am chiar aici (citind de pe bilet) „ Răstoarn-o în ciorba lui Stalin”.
S. Stalin
- Și de la cine este biletul acesta ?
Hrușciov (îndreptându-și privirea către Malenkov)
- Te las pe dumneata să spui continuarea.
Malenkov
- Cine, eu . De ce te uiți la mine ?
Hrușciov (punându-i în față un petic de hârtie)
- Nu e scrisul dumitale ăsta ?
Se apropie și ceilalți și privesc hârtia cu băgare de seamă.
Malenkov
- Ciudat, pare scrisul meu, dar vă jur, n-am scris eu așa ceva niciodată, e o plastografie foarte reușită ! În alte împrejurări puteam pune mâna-n foc că este scrisul meu !
Hrușciov
- Mai bine spune tot, ce beneficii ai fi obținut din suprimarea tovarășului Stalin, tovarășe... ce tovarăș ?!, domnule, că nu mai pot să te numesc tovarăș, (în derâdere, demascator) domnul Ma-len-cov. Cu ce complotiști americani, nemți sau români mai ești în rețea ? Spune tot.
Malenkov
- Aș fi obținut aceleași beneficii pe care le-ați fi obținut și fiecare dintre voi. Înscrisurile semnate de voi îndeamnă la același asasinat. Asasinatul tovarășului Stalin. Totul e o farsă !
Hrușciov
- Măi prăpăditule, eu personal te-am ajutat să ajungi în comitetul central al partidului, mai mult, în comitetul executiv și de unde mai ieri erai un militar de regiment pricăjit, iată-te acum în fruntea țări. Iar dumneata ce faci ? Complotezi în modul cel mai ordinar și josnic împotriva conducerii partidului ? Împotriva noastră, care te-am ajutat să devii ce ești acum. Hai, mai înțelegem, așa e omul, îl ajuți ca apoi să-ți dea în cap, să te acuze, să te înfunde, dar să complotezi chiar împotriva tovarășului Stalin măi nemernicule ?! Tovarășe Stalin îmi dați voie să sar cu pumnii pe el ?
S. Stalin (calm, senin, cu un surâs ironic)
- Nu cred că mai e cazul acum. Trebuia să te repezi demult la el, Nichita, dacă chiar voiai să-ți arăți atașamentul, și să ai credibilitate. Iartă-mă, e puțin cam târziu acum. În ochii mei, atașamentul tău față de mine a ajuns cam pe sfert și scade în continuare rapid, cu cât vorbele tale prevalează, în fața faptelor.
Malenkov
- Vino mă la bătaie dacă te țin nădragii ! Să vezi cum o să-ți deschid eu dosarul cu tot ce-ai făcut ca miner bețiv și apoi în comitetul orășenesc când te-ai văzut între atâtea muieri, vreau să spun secretare, ai dat iama curvar bătrân, cu promisiunea că le bagi în partid că le faci un viitor, crezi că noi nu știm toate astea, dar acum, voi înainta un act oficial de cercetare a faptelor escrocului șantajist și minerului bețivan pe numele lui Nichita Hrușciov.
Beria
- Astâmpără-te Nichita cu apucăturile tale de miner scandalagiu, și eu te avertizez, astâmpără-te, atâta-ți spun.
Bulganin (către Beria)
- Tu vorbești jidane trădător, complotist de meserie și maestru la înscenărilor, vierme, câine, te voi face eu să regreți că te-ai aflat vreodată în fața mea, spun acum aici în fața tuturor și a tovarășului Stalin, Beria mi-a propus un complot împotriva dumneavoastră tovarășe Stalin, acum o jumătate de an.
S. Stalin ( ca de obicei calm cu o mină impenetrabilă de pe care nu se poate citi nici un fel de tresărire sau de sentimente. Pur si simplu parcă poartă o mască) (înțepenindu-și pipa în colțul gurii)(glas blând)
- Iar dumneata Nicolai Alexandrovici cum ai reacționat ? Nu cumva, aducându-mi acum la cunoștință, e puțin cam târziu ?
Bulganin
- Pe moment m-am arătat indignat, și numai un sentiment camaraderesc m-a determinat să nu dezvălui totul, atunci. Am zis, lasă, mă ! Poate are omul o rătăcire, poate a visat ceva teribil astă noapte că nu-i mintea lui acum, nu-s vorbele lui, și e schimbat parcă și la față, așa m-am gândit pe moment.
Beria
- Vino aici, dacă ai curajul, pocitanie cu două bețe în loc de picioare și nu mai arunca cu minciuni.
Hrușciov nu mai așteaptă nici o secundă și sare cu pumnii pe Malenkov, Beria și Bulganin se reped și ei unul la altul. Toți patru își împart cu mărinimie pumni și picioare la întâmplare, sub privirea blândă, poznașă și surâzătoare a lui Stalin care chibițează destins, și îndeamnă la răzbunare.
S. Stalin
- Hai Maximilianovici, lovește mai puternic, pune-l jos, și tu Nicolai, fără milă sparge-i capul cu sticla, prinde-l și scoate-i un ochii, zdrobește-i, Nichita nu așa, nu așa, scoală-te și omoară-l ! Eu pe tine am mizat că-l faci praf, ce naiba ! Chiar mă dezamăgești ! Hai Beria nu te lăsa, nu vezi ce ți-au făcut, cred că toți sunt împotriva ta !
Cei patru mătură toată scena de la un cap la altul ca un tăvălug dar se opresc odată ce Stalin trage un foc de armă în aer cu un pistol scos de la brâu.
S. Stalin
- Mi-ați făcut prea mult praf și prea multă dezordine în salon, ați uitat că nu mai am nici menajeră ? Spectacolul vostru a fost jalnic. Nu mai trebuia să vă turnați unul pe altul, știam demult ce aveați fiecare de gând. Tot de la mine trebuie să vină rezolvarea. Să încerc acum să vă ajut să faceți puțină ordine între voi. Nu pot să vă las așa la infinit să vă răniți în vorbe, și să suferiți de pe urma spuselor celuilalt.
Încă gâfâind, cei patru pornesc să-și scuture și să-și aranjeze hainele ponosite. Toți îl țintesc din când în când cu privirea pe Stalin. Se aud mici văietături și înjurături cu gura încleștată, câțiva dinți rupți sunt scoși din gurile pline de sânge și aruncați pe podea.
S. Stalin (stă o clipă pe gânduri, se ridică și fără să se grăbească descuie un rastel și caută ceva)
- Bulganin.
Bulganin
- Da tovarășe Stalin.
S. Stalin
- Ia revolverul ăsta, cu el o să-l vânezi pe tovarășul Beria.
Beria
- Cum ? Nu înțeleg ?
S. Stalin
- O să înțelegi imediat.
Beria
- E un joc nu-i așa ?
S. Stalin
- Un joc cât se poate de serios, așa că, pe cât poți, păzește-ți pielea. (se întoarce spre Malenkov) Malenkov.
Malenkov
- Da tovarășe.
S. Stalin
- Dumitale îți dau pistoalele astea două, sunt încărcate. Gloanțele sunt muniție de război.
Malenkov
- Și ce trebuie să fac cu ele tovarășe Stalin ?
S. Stalin
- Să-l împuști pe Beria, bineînțeles.
Beria
- Tot pe mine tovarășe Stalin ? Eu nu mai înțeleg nimic ! Cred că trebuie să fie o greșeală.
S. Stalin
- Eu nu greșesc niciodată, Beria, ai uitat ? Mai ales cu tine, nu-mi pot permite să greșesc niciodată. (către Hrușciov) Nichita.
Hrușciov
- Da tovarășe Stalin.
S. Stalin
- Tine pistolul ăsta semiautomat.
Hrușciov (cu un zâmbet răutăcios)
- Tot pe Beria ?
S. Stalin
- Bineînțeles. Trofeul este căpățâna lui Beria.
Beria
- Și cum mă voi apăra tovarășe Stalin, orice om are dreptul să-și apere viața.
S. Stalin
- Ca ostașii noștri pe care i-ai trimis pe front în prima linie, fără muniție de ajuns însă cu sticla de vodcă în raniță ?
Beria
- O pușcă mai găseau ei de la inamic, vodca însă le dădea curaj, îi îmbărbăta, îi făcea să-și iubească țara și să uite de nevastă și de copii.
S. Stalin
- Pentru dumneata, ca să te aperi și să răpui inamicii, am acest pistol mic, de damă care încape într-o poșetă, cu șapte gloanțe micuțe. Și tot pentru dumneata mai am și o sticlă mare de vodcă din care te oblig să bei ca să prinzi puțin curaj ! Repet pentru toată lumea, gloanțele sunt adevărate. Nu vă faceți griji, după moarte veți primi coroane de flori pe mormânt, onoruri militare postmortem, mă voi ocupa eu personal, muriți fără grijă, totul e aranjat.
Bulganin
- Mulțumim tovarășe Stalin, ne vom da duhul cu mai multă tragere de inimă știind că dumneavoastră personal chiar, veți avea grijă de ce va fi după.
S. Stalin
- Căutați-vă pozițiile cele mai sigure și începeți la semnalul meu.
Beria se așează în spatele unui dulap în apropierea ușii, mareșalul Bulganin sub o masă, Hrușciov încearcă să-și ascundă burta pe laterala șemineului iar Malenkov în spatele unei biblioteci.
Malenkov
- Dar arma asta nu reușesc s-o armez.
S. Stalin
- Atunci, stai ascuns Malenkov, așa cum ai stat toată viața, în spatele celor mari. Halal militar de carieră, nu te-ai jucat când erai mic, cu pușca lui taică-tău, colonel în armata roșie ?
Malenkov
- Cum credeți c-a murit mamaia ?
S. Stalin
- Pregătiți-vă, atenție și-acum începeți să vă omorâți.
Încep deja să se tragă primele focuri. Beria trage câteva gloanțe dar nu face față celorlalți doi care îi atacă poziția. Se întoarce disperat și vrea să fugă spre ușă dar aici se lovește de Stalin stând cu mâinile în șold cu o sticlă de vodcă într-o mână și cu mitraliera îndreptată spre el, în cealaltă.
S. Stalin
- Ce faci Beria, fugi din fața dușmanului ?
Beria (tremurând de frică)
- În condițiile astea, cu muniție puțină și cu un adversar mai bine dotat nu pot decât să mă retrag și să mă ascund.
Gloanțele continuă să șuiere pe deasupra capului lui Beria.
S. Stalin
- Ia o gură de vodcă să prinzi mai mult curaj.
Beria înghite vreo câteva guri zdravene, se șterge la gură cu mâneca.
Beria
- Da, parcă mă simt mai bine și am mai mult curaj. Îmi mai dați o gură ? Vreau să-i zdrobesc pe toți !
Mai trage un foc, două de pistol. I se răspunde înzecit.
Beria
- Nu fac față, mă vor omorî, Fie-ți-vă milă de mine, lăsați-mă să mă ascund.
S. Stalin (punându-i mitraliera la tâmplă)
- Dacă fugi vei primi același lucru, un glonte în cap de la mine.
Beria (disperat)
- Dar nu mai am muniție !
S. Stalin
- Soldații ce i-ai trimis pe front fără muniție cui puteau să se plângă Beria ?
Trupelor SMERS puse tot de dumneata, care-i mitraliau pe toți cei care încercau să-și salveze viața, repliindu-se ?
Beria (fluturând o batistă albă) (glas schelălăit)
- Mă predau tovarăși
S. Stalin
- Te voi trimite în gulag împreună cu toată familia ta așa cum ai făcut și tu cu militarii noștri luați prizonieri.
Beria
- Pe sacrificiul lor am câștigat războiul, ce vroiați, să mă duc eu să mă bat în parte cu neamțul ?
S. Stalin (puțin îngândurat)
- Da, morții nu pot povesti și nu se pot plânge. (cu glas puternic) Încetați focul. Predați armele.
Bulganin, Malenkov și Hrușciov ies din ascunzători. Beria cu mâinile sus, încă mai dârdâie de frică atunci când Stalin îl ridică de urechi.
S. Stalin
- Ăsta-i neînfricatul comisar general al securității statului, mareșal, și ce mai ești mă?
Beria (cu voce temătoare)
- Șeful poliției secrete....
S. Stalin
- Aha... O zdreanță care moare de frică din orice. Vine însă cu sticluța de acasă să mă suprime. Acum toată lumea predă armele.
Stalin le strânge le bagă în rastel, încuie ușa și bagă cheița într-un buzunar secret.
(apoi cu glas molcom) și haideți cu toții la masă.
Hrușciov
- Dragi camarazi, am impresia că ne aflăm cu toții în fața unei mari farse, și am toate motivele să cred că în aceste sticluțe nu se află nimic altceva decât apă limpede, sau chiar siropul de tuse pentru neveste despre care s-a făcut atâta caz. Totul a fost un joc.
S. Stalin
- Poate nu e nici o otravă în sticluțele acestea, sau poate că este. Are cineva curaj s-o guste ? Vă previn : Warfarina nu are nici gust nici miros, nici culoare. Este ca apa. Ceea ce contează însă, e intenția. Simplu, toți patru ați încercat să mă omorâți ! Nu puteți nega asta.
Beria (luminându-se la față și chiar arborând un zâmbet palid)
- Dumneavoastră tovarășe Stalin ați fost de fapt unicul expeditor al celor patru sticluțe ! Nu-i așa ?
Opt ochi îl privesc atenți pe Stalin.
S. Stalin (gânditor)
- Am să vă reamintesc o poveste. Beria, mai știi cum am epurat și distrus noi filoromânismul în republica sovietică Ucraina ?
Beria (dintr-odată luminat, destins, degajat)
- Îmi face plăcere să-mi amintesc de fiecare dată, acea bună perioadă în care NKVD-ul s-a întrecut pe sine. Cred c-am uitat multe amănunte, dar ceea ce rețin este strategia pusă la cale de noi în fața prăpădiților ăia de români care se refugiau la rudele de dincolo de graniță. Văzând noi că tot mai multe familii, dacă pot spune așa, dezertează din patria sovietică, cea care a făcut atât de mult pentru ei neluându-le casa și ogorul, deși erau români ostili Moscovei, ne-am gândit cum să aflăm care familii vor să se refugieze și care nu. Ehe, ce mai poveste ! Prima dată i-am luat p’ăștia care aveau rude în România și i-am mutat în Siberia. Dar românii încăpățânați cum le este neamul, tot mai treceau granița și erau din ce în ce mai mulți. Puteam foarte bine să-i deportăm pe toți dar trebuia să le dăm o pildă și celorlalte neamuri, așa că urmându-vă sfatul, i-am încurajat. Prin oamenii noștri din NKVD am răspândit zvonul că trecerea graniței spre România e legală și garantată.
S. Stalin (râzând înfundat)
- Și sfatul meu a dat roade.
Beria
- Așa a fost. Aproape trei mii de români naivi, cu purcel, cu cățel, culmea prostiei, unii fluturând și steaguri albe, icoane, prapuri, cruci din crengi de brad, îmi vine să râd și acum, s-au pornit să treacă granița la Fântâna Albă, de la binele sovietic la amărâta aia de țară subdezvoltată ce se voia, culmea prostiei, capitalistă ! Noi, bine înarmați, ascunși în pădure, îi așteptam. Când apar proștii cu steagurile (începe să râdă zgomotos împreună cu Stalin), câtă prostie, câtă prostie !
S. Stalin
- Și, spune și continuarea că-i frumoasă, poate ceilalți n-o știu.
Beria
- Continuarea ? Ce continuare ? Am tras în ei de n-a mai rămas unul în picioare. Iar pe cei care totuși au apucat să fugă, oamenii noștri i-au alergat cu caii și i-au sfârtecat cu sabia. I-am îngropat de-a valma femei, copii, adulți, unii mai mișcau când au fost acoperiți cu pământ. Cei de-ai locului povestesc că s-a mișcat pământul două zile, dar n-am lăsat pe nimeni să se-apropie. Da ! Așa s-a scris istoria, o istorie frumoasă și pilduitoare. Pe urmă ce a mai rămas românime pe-acolo au fost toți deportați în Siberia ca represalii. Cu românii ăștia nu trebuie să te porți altfel !
Cu greu se potolesc din râs
S. Stalin
- Beria, bată-te să te bată norocul, povestești cu atât haz aceste mici măceluri care s-au întâmplat încât te-aș asculta o zi întreagă, dacă n-aș mai avea și altele pe cap.
(devenind dintr-odată serios) Acești transfugi au fost ajutați să-și demaște intențiile și au primit ce-au meritat. La fel și voi, ca și proștii de români, v-am ajutat puțin să arătați cine sunteți, v-ați demascat intențiile, iar acum urmează răsplata. Hm, vreți să mă treceți în istorie. Mă uit la fiecare dintre voi, și aproape că mă recunosc. Impulsuri primitive, noii copii ai revoluției.
Bulganin
- Gândim și noi dar trebuie din când în când să fim și ajutați puțin.
S. Stalin
- Dacă ați fii învățați voi să prețuiți un trădător român, această țară era demult republică sovietică socialistă.
Beria
- Ana Pauker, Dumitru Petrescu, soldatul Dragnea sau jidanul de Walter Roman ? Nu puteți nega că i-am folosit cu pricepere în favoarea noastră și încă-i folosim.
S. Stalin
- Prea puțin, mult prea puțin pentru o țară atât de periculoasă și impredictibilă.
Beria
- Un om ca Ana Pauker care prin puterea ei de convingere a adăugat Armatei Roșii o întreagă divizie, Tudor Vladimirescu, pregătită fizic și moral să tragă român în român până la victoria comunismului în prăpădita lor de țară, un astfel de om se găsește greu, tovarășe Stalin, iar noi o mai avem acolo, în comitetul central al partidului comunist român. Și mai avem un fost soldat devenit colonel, Dragnea, omul nostru supus infiltrat în armata română.
S. Stalin
- Dacă face parte din conducerea armatei e foarte important. Faceți totul să fie promovat general.
Bulganin
- Da tovarășe Stalin. Vom lucra la asta.
S. Stalin
- A venit la mine Manuilski și mi-a spus de un roman de încredere, Petrescu parcă îl chema.
Beria
- Dumitru Petrescu, da, e omul nostru înfiltrat, va ajunge sigur și el general, vom avea grijă de asta. Si-l mai avem și pe Mihai Burcă, toți oameni de încredere care au lucrat în divizia Tudor Vladimirescu, au funcții importante și în armata română, sunt devotați Moscovei și facem ce vrem din ei.
S. Stalin
- Cât trebuie prețuiți acești spioni sovietici.
Beria
- M-am ocupat personal de această divizie sovietică formată din trădători români.
S. Stalin
- Când în România se va întări socialismul acești bravi trădători vor deveni generali respectați și iubiți, veșnic loaiali Rusiei care i-a format care. Să încurajăm astfel de oameni tovarăși și vom zdrobi orice naționalism și orice armată ostilă cu armele parșiveniei firii oamenilor lor.
Beria
- Gheorghiu Dej nu bănuiește nimic ?
S. Stalin
- Bănuiește dar rămâne cu bănuiala că îi este frică să facă ceva mielușelului. I-am spus să facă cu forțe proprii canalul Dunăre Marea Neagră. Românii vor avea ieșire pe Dunăre la Marea Neagră și le vom lua delta. E minunată, un colț de rai pentru poeți.
Beria
- Genială idee !
S. Stalin
- Dar să ne continuăm jocul ! (se apropie de masă și așează de o parte patru farfurii) Sun aici patru porții de mâncare. Aici ar sta de exemplu, Bulganin. (scrie un carton cu numele Bulganin pe care-l așează pe masă)
Bulganin
- Dar ce e verzitura aia ?
S. Stalin
- Spanac. Îți place spanacul ?
Bulganin
- Deloc.
S. Stalin
- Nu-ți place dar, dacă trebuie, ai să-l mănânci. Mai departe, ăsta-i locul lui Beria să zicem (scrie un carton pe care-l așează în poziție verticală pe masă în dreptul scaunului unde ar trebui să se așeze Beria), Pavlovici o să mănânce (miroase puțin conținutul farfuriei, se strâmbă) nu contează, o să mănânce ce e în farfurie.
Beria
- Eu credeam că invitații la masă au posibilitatea să-și aleagă felurile de mâncare.
S. Stalin
- În jocul nostru sunt alte reguli. Iar Malenkov ar putea servi cina stând pe acest scaun și din această farfurie. Să scriem cartonul. (face același lucru indicând locul lui Malenkov) Repet, nu e nimic sigur ca și viețile voastre, de fapt.
Beria
- Este un joc tovarășe Stalin ? Să știm de la început și să ne amuzăm.
S. Stalin
- E un simplu joc, dar uneori participanții nu sunt așa amuzați când e în joc viața lor. Continuăm de fapt jocul început de voi.
Malenkov
- Și cine va fi arbitru ?
S. Stalin
- Eu îmi iau sarcina ingrată de a fi arbitru și de a supraveghea atent desfășurarea lui. Așadar, uitați-vă bine la numele de pe aceste cartoane. Fiecare dintre voi va turna zece picături din sticluțele cu care ați venit, în bucatele celui pe care-l consideră cel mai mare pericol în ascensiunea lui către fotoliul pe care și-l dorește, de exemplu, cel de prim ministru.
Beria
- Periculos joc.
S. Stalin
- Picăturile de tuse n-au cum să vă facă rău.
Bulganin
- Alterează gustul mâncării !
S. Stalin
- În schimb, fac bine la tuse.
Hrușciov
- Eu nu vreau să ajung premier. Pot refuza jocul ?
S. Stalin
- Când țara are atâta nevoie de premieri, ești dator să răspunzi prezent, Nichita.
Beria (rânjind)
- Doar zece picături ? Dacă nu-și fac efectul ? Putem pune mai multe, pentru siguranță ?
Malenkov
- Eu nu vreau să particip la acest joc și pentru că s-a făcut extrem de târziu, cu voia dumneavoastră aș vrea să mă retrag.
S. Stalin (cu răceală)
- Nu te-a întrebat nimeni dacă vrei sau nu să joci. De asemenea, nu ți-a dat nimeni permisiunea să părăsești vila. Ascultă cu atenție regulile jocului în caz că nu vrei ca mâine dimineață, medicii legiști să-ți examineze hoitul. Așadar, în timp ce unul toarnă cele zece picături, ceilalți, întorși cu spatele la masă, vor privi pe geam natura dezlănțuită de afară. Cine va trage măcar o clipă cu ochiul va trebuit să înghită conținutul întregii sticluțe, atenție nimeni nu trișează fără să fie pedepsit exemplar. S-a înțeles ? Singurul care va ști tot ce se-ntâmplă voi fi eu.
Beria
- Dumneavoastră oricum știți totul, tovarășe Stalin!
S. Stalin
- Din momentul ăsta nu veți mai comunica între voi și nu vă veți face semne.
Beria
- Visul meu e să devin secretar general al PCUS, nu premier.
S. Stalin
- Pentru postul de secretar general al partidului facem alt joc, imediat după ce-l terminăm p-ăsta. Cine mai rămâne în picioare. Văd că a început să vă placă. Nici nu l-am început pe ăsta și mai vreți unul ! Ce însemnă lupta pentru funcție !
Dar să vă spun ce-avem la masă, avem borș moscovit cu gâtlejuri de pasăre, merge o picătură două, așa pentru gust, spanac cu fasole verde nesărată cu maxilare de porc, macaroane de casă cu sos picant de roșii, foarte bună, apă minerală la discreție, vin vodcă, tot ce doriți. Poftă bună tovarăși !
S. Stalin
- Acum toți la perete cu spatele, așa.
Cei patru fac ce li se spune.
S. Stalin
- Maximilianovici, toarnă dumneata primele picături. Poți pune chiar mai multe, nu te zgârcii pune din belșug.
Malenkov
- Aș fi preferat să nu fac eu asta primul.
S. Stalin
- Și eu aș fi preferat să nu fi existat un nătărău nerecunoscător și criminal pe care l-am promovat comisar politic și pe care l-am susținut în fața altor trădători, unii chiar aici de față, ca Jdanov și Beria. Dar să trecem peste resentimente să jucăm jocul ăsta atât de distractiv.
Beria (indignat, revoltat) (glas pițigăiat)
- Este nedrept ce spuneți tovarășe Stalin, acum dacă nu mai am nimic de pierdut, în fața morții care se apropie nu-mi pasă, este nedrept ce spuneți.
S. Stalin
- Lavrenti, dumneata întotdeauna ai vrut să fi sigur că faci lucrul până la capăt, lucrezi frumos, omori curat, asta mi-a plăcut la dumneata de când te-am văzut, dar nu mă obliga să te împușc acum, ce Dumnezeu, stricăm jocul. Atenție, nu întoarce capul că te împușc. Malenkov, poftim de pune picăturile.
Malenkov
- Vreți să amintiți poziția scaunelor ocupate ?
S. Stalin
- Nu știi să citești ? (arătând pe cartoanele așezate pe masă) (dintr-odată îndulcind tonul) Ce te-ar interesa să știi în mod deosebit ?
Malenkov (șoptind la urechea lui Stalin)
- Unde ați spus că e locul la masă al lui Beria.
Beria (auzind) (nervos, lovind cu palmele în geam)
- Criminalule !
S. Stalin
- Aici este.
Malencov toarnă zdravăn din sticluță pe bucatele lui Beria.
S. Stalin
- Dacă mai vrei, mai am Warfarină, toarnă din belșug, nu face economie. Urmează-ți visul. Beria, iartă-mă, nu-ți pot spune dacă ți-a pus dumitale picăturile. Jocul n-ar mai avea emoție. Dar dacă a făcut asta înseamnă că te respectă și te apreciază ca adversar politic redutabil și cred că asta nu poate decât să te bucure. Malenkov, treci cu fața la perete. Bulganin, dumneata urmezi.
Bulganin
- Nu sunt pregătit moralicește tovarășe Stalin, nu pot gândi, sunt într-un blocaj total !
S. Stalin
- Toarnă picăturile boșorog criminal. Dacă nu desființam conspirația, pentru mine nu te-ai fi blocat și mi-ai fi turnat otrava în ciorbă fără să clipești !
Bulganin (copleșit, de unde până acum câteva momente afișa o poziție mândră și trufașă, acum e gârbovit, îi tremură mâna și-l trec transpirațiile)
- Aș putea să-ntreb tovarășe Stalin unde ar fi mai bine să torn picăturile ? Eu întotdeauna am urmat orbește sfatul dumneavoastră.
S. Stalin (în șoaptă, conspirativ)
- Sfatul meu, Hrușciov nu îți este nici pe departe camarad așa cum dă impresia, abia așteaptă să-ți retragă titlul de mareșal. Nu mai departe, acum câteva zile mi-a reproșat că am avansat în funcții militare înalte oameni care n-au habarul cum se ține o pușcă în mână
Bulganin
- Nu-mi vine să cred, iar eu l-am susținut întotdeauna pe acest miner troglodit !
S. Stalin
- Și să-ți mai spun ceva. Beria te cântă pe la toate colțurile sălilor de ședință, că ești un neica nimeni ajuns prin fățărnicie, comploturi și turnătorii, comisar al poporului și că nevastă-ta a fost o depravată imposibil de educat.
Bulganin (răbufnind, cu voce șoptită dat totuși pătrunzătoare)
- Scandalos nu mă așteptam acest vierme să se ia de familia mea !
S. Stalin
- Sssst, abține-te, dacă nu-ți ajunge o sticluță, eu mai am una de rezervă păstrată special pentru tine, știind că ai atâția dușmani. În cazuri d-astea trebuie să ne ajutăm, camaraderia trebuie să prevaleze.
Bulganin (încercând să-și șoptească vorbele)
- Mulțumesc tovarășe Stalin, m-ați ajutat să-mi văd dușmanii. Din câte văd eu, singurul Malenkov dintre cei de față își merită adjectivul de camarad.
S. Stalin
- Pe dracu !
Bulganin (foarte mirat)
- Cum ?
S. Stalin (în șoaptă, conspirativ)
- Când te-am propus să devii membru în biroul politic, mi-a spus mai în glumă mai în serios că el își dă demisia dacă în acest forum de conducere, pot pătrunde atât de ușor oameni de teapa dumitale, avari după funcții și fără să știe să facă nimic în viață decât propagandă și conspirații !
Bulganin
- Cred că s-a văzut pe el când a spus despre mine aceste nerozii. Mai dați-mi rogu-vă și sticluța de rezervă tovarășe Stalin. Încă odată dovediți că un mare conducător poate fi prietenul unui suflet simplu și curat ca al meu.
S. Stalin (disimulând aroganța în spatele unei cârdășii) (făcându-i cu ochiul)
- Haide Bulganin, toarnă picăturile alea odată, că-i ținem pe oamenii ăștia în picioare, nemâncați.
Bulganin (turnând zdravăn în farfuriile lui Beria, Hrușciov dar nu și în farfuria lui Malenkov)
- Eu n-am vrut să pun inițial la nimeni.
S. Stalin
- Adică, eu port întreaga responsabilitate că te-am obligat.
Bulganin
- N-am vrut să se înțeleagă asta.
S. Stalin (răstit)
- Cum ?
Bulganin
- Dar dacă spuneți dumneavoastră tovarășe Stalin, înseamnă că asta am vrut să spun. Cum de mai cunoașteți omul !
S. Stalin
- Acum treci cu fața la perete , asemeni celorlalți și așteaptă cuminte să-ți aterizeze otrava în farfurie, poate scapi de execuția pe care ți-am pregătit-o pentru mâine dimineață. O hemoragie e, într-un fel mai ușoară. Îți fuge dintr-odată pământul de sub picioare și gata. Nichita Hrușciov, dumneata urmezi.
Hrușciov (emotiv)
- Îmi tremură mâinile dacă vă vine să credeți, tovarăși, eu care n-am făcut rău nimănui, niciodată...
S. Stalin
- Hai scutește-ne de neroziile astea. Dacă nu vrei să faci rău nimănui, răstoarnă-ți picăturile în propriile farfurii. (îi face semn cu mâna să se apropie) Ceilalți, n-au făcut asemenea gesturi nobile, ba dimpotrivă, unii dintre ei chiar au exagerat, iar farfuriile dumitale au fost ținta lor predilectă, cineva chiar a răsturnat toată sticluța și tot i se părea că nu-i ajunge, m-a întrebat dacă mai am câteva sticluțe dar i-am spus că e pe cale să inventeze un nou fel de mâncare, limbă de bou cu sos de warfarină.
Hrușciov
- Vă rog să mă credeți, dacă-mi veți acorda încrederea voi negocia cu America, da, cu dușmanul nostru teribil, America. O să le spun așa, frați americani, adică nu, e prea... jovial, măi americanilor, uite cum stau lucrurile măi, numai noi și voi avem bomba atomică, hai să împărțim dracului lumea asta ! Vreți ? Bine. Nu vreți, vă vom îngropa cu tot capitalismul vostru, vom cucerii spațiul extraterestru. Ehe, nu vor știi ce-i așteaptă dacă refuză. Le voi înfige niște focoase nucleare între coaste în Venezuela sau în Cuba iar când se vor trezi va fi foarte târziu.
S. Stalin
- Mă văd pe mine când l-am trimis pe Molotov în '39 să împărțim Europa cu nemții. Lucrurile mari sunt puse în mișcare de cuvinte mici și simple. Frumoase vise de a cuceri lumea, pentru cineva care știe că va fi executat a doua zi. Așa este făcută ființa umană, chiar dacă n-are nici un motiv, mereu crede în viitor. Ești tare naiv camarade, te duci la americani , haide bă să împărțim lumea. Fără să ai nici un atu, nimic ?! În negocierile cu Germania i-am spus lui Molotov să-i mintă că le dau România care gâlgâie de petrol. Au acceptat imediat. Așa se face o negociere, arunci momeala și aștepți. Dar poate încerci să-mi întorci sentința Nichita ? O să fii împușcat în ceafă, (îl mângâie pe creștet) nu doare deloc. Ești secerat într-o fracțiune de secundă, dacă vrei, mergem mâine dimineață în Kremlin să-ți arăt niște filme cu execuții, ca să-ți arăt că n-ai de ce să fii îngrijorat, merge repede. Sunt niște pelicule nostime, văd în fiecare dimineață execuțiile de cu zi. Îmi fac poftă de mâncare și mă bine dispun pentru tot restul după-amiezii.
Hrușciov, cu figura pământie, fără să spună un cuvânt, împleticindu-se, toarnă picăturile peste bucatele lui Beria și dă să plece. Prin semne, Stalin îl îndeamnă să pună și în farfuriile celorlalți doi.
S. Stalin (în șoaptă)
- Ei ce crezi c-au făcut cu mâncarea din farfuriile tale? Nu ți-au pus o picătură, ți-au făcut sos de warfarină. Pune-le și tu, pe măsură. Nu trebuia să-ți spun dar așa sunt eu, nu mă lasă inima până nu fac un bine.
Hrușciov se întoarce neîncrezător. În cele din urmă, mușcându-și buzele și urmărind cu coada ochiului pe cei aflați cu spatele, trăgând și ei cu ochiul din greu, Hrușciov își golește sticluța în farfuria lui Malenkov.
S. Stalin
- Hrușciov treci la locul dumitale, cu spatele, așa, și privirea spre geam.
Îi fixează capul iar celorlalți le mai trage și câte un dos de palmă, preventiv, ca să nu întoarcă privirea.
Beria, treci și dumneata și arată-ți simpatiile. Nu temerile, pentru că din câte-am înțeles, dumneata nu te temi de nimeni și de nimic.
Beria
- Poate de dumneavoastră tovarășe Stalin, (rânjind) puțin.
S. Stalin
- Cred că ești singurul din Rusia care se teme puțin.
Beria
- Doar în Rusia ? Vă subestimați tovarășe Stalin, zău sunteți câteodată atât de plin de modestie, că am impresia c-o folosiți ca armă.
Beria cu pași repezi se îndreaptă spre masă și răstoarnă câteva picături în farfuriile lui Hrușciov.
Beria
- Putem pune mai multe picături să fim mai siguri ?
S. Stalin
- Cu dumneata o să fac o excepție, îți poți turna întreaga sticlă.
Beria
- Mulțumesc tovarășe Stalin, dar dumneavoastră unde stați, vreau să zic, care e locul dumneavoastră la masă ? Așa din curiozitate întreb.
S. Stalin
- Eu, la bucătărie.
Acum, după atâta distracție poate vă e foame.
Beria
- Mie chiar deloc. Am tot ciugulit câte ceva înainte de apărea dumneavoastră.
Hrușciov
- Nici mie, am mâncat zdravăn acasă înainte de a veni aici.
S. Stalin (scoțându-și la vedere pistolul mitralieră)( cu voce joasă, amenințătoare)
Așezați-vă la masă și mâncați. Din nou aveți ocazia să alegeți. Ce să alegeți ? Să alegeți locul la masă, adică farfuria pe care o veți goli. Puteți de exemplu, să mâncați toți patru din aceeași farfurie, regulile jocului o permit. O să iau cartoanele de pe masă care indicau locul fiecăruia.
Malenkov
- Mai lăsați-le puțin.
Bulganin
- Și dacă ne-ați permite, puțin timp de gândire.
S. Stalin
- Bine, dar fără a schimba un cuvânt între voi.
Între cei patru se naște un joc al privirilor urmat de mișcări perceptibile de cap și de umeri.
Beria după o clipă de gândire se așează pe locul lui Bulganin, apoi Malencov își ia scaunul în brațe și se așează la dreapta lui Beria în fața acelorași farfurii, iar Hrușciov face același lucru așezându-se pe partea stângă a lui Beria.
Malenkov
- Eu mai încap pe locul rezervat mie ?
Beria
- Sunt atâtea locuri libere la masă dacă într-adevăr ți-e foame. Dacă nu, așteaptă să mâncăm noi și să se elibereze un loc, dacă bineînțeles mai rămâne ceva de mâncat și pentru dumneata.
S. Stalin
- Vezi Bulganin, oamenii cumsecade și inofensivi, n-au loc la masa bogaților iar de cele mai multe ori rămân nemâncați.
Malenkov
- Dar nici nu sunt otrăviți.
S. Stalin
- Să înțeleg că eu nu sunt un om cumsecade ?
Malenkov
- M-am referit stric la persoana mea, n-aș îndrăzni să fac nici un fel de aprecieri despre dumneavoastră.
Câteva momente nu se aud decât plescăiturile mesenilor.
Malenkov (urmărind cum i se golesc farfuriile)
- Să fiți sănătoși și să vă fie de bine.
S. Stalin
- Dar ai la dispoziție atâtea farfurii pline cu mâncăruri din cele mai alese și pe placul tuturor. Uite, poți mânca din fasolea agricultorului, sau din varza muncitorului.
S. Stalin se apropie de masă, ia un cățel mare de usturoi și-l pune pe masă. Apoi așează pedagogic, cu un aer savant, o farfurie pe el.
Acesta este prietenul nostru cel mai bun, ne ajută când suntem în încurcătură, ne păsuiește când ne împrumută cu bani. Iar asta este construcția socialistă pe care încercăm s-o înălțăm pe straturi sociale solide. Prima farfurie este a țărănimii colhoznice, pe ea se bazează mâncarea muncitorului proletar.
Malenkov
- O farfurie cu mâncare de cartofi iar alta cu varză ? Ce-i asta ?
Construcția începe să se încline.
S. Stalin
- Pe proletariat se sprijină temeinic partidului bolșevic, iată, o farfurie cu friptură de porc, una cu răcitură de curcan iar alta, biftec cu ciuperci. Vedeți ? Uitați-vă și voi, partidul conducător nu mai poate să-și mănânce în siguranță bucatele.
Când așează și ultima farfurie, totul pare că o să se năruie, S. Stalin sprijinind farfuriile în ultima clipă înainte de a se prăbuși. Îl ajută Malenkov care ia două farfurii de deasupra, una cu răcitură de curcan iar alta cu biftec, construcția rămânând în acest mod, în echilibru.
- Din ce cauză, vă întreb ? Din cauza prietenului nostru, cățelul de usturoi .
Ce face el ?
Hrușciov
- Stă la baza construcției și subminează echilibrul social,
S. Stalin
- Deci ?
Beria
- Trebuie distrus tovarășe Stalin încă de la pornirea construcției.
Malenkov
- Când partidul bolșevic mănâncă prea mult și prea bine, totul se dărâmă.
S. Stalin
- Elementele retrograde ale societății afectează echilibrul întregii orânduiri proletare, radierul construcției socialiste. Și ele trebuie înlăturate și exterminate (ia cățelul de usturoi și-l mușcă plin de ură, demonstrativ) Ptiu ce ustură, fir-ar al dracului, această usturime este ultima armă a dușmanului de clasă care, mâncat pe jumătate, cu ultimele puteri încearcă să mai facă puțin rău. Dar noi nu-l vom lăsa așa, îl vom mușca din noi cu sentimentul datoriei împlinite. (ceea ce și face) Ptiu al dracului ce ustură, și ce gust are. Înfruntând usturimea dușmanului, friptura suculentă a răsplătii are mai multă sevă și fervoare. (se clatină) Cum ? Ce-ați făcut ? Ce mi-ați făcut ? În cățelul de usturoi ...ați pus... ( pică în genunchi și se prăbușește, geme, horcăie)
Beria (zâmbind, arătându-i sticluța de warfarină)
- Te-a răpus dușmanul de clasă, (schimbând tonul, cu dușmănie) câine !
(îi descleștează gura și-i toarnă pe gât ultimele picături de warfarină din sticluță)
Ai vrut să ne omori ? Ai vrut să ne-ngropi pe toți ? (către ceilalți , proptindu-i talpa piciorului pe pântec cum face vânătorul cu trofeul său, pentru fotografie) Iată-l pe marele Stalin !
Hrușciov
- Trebuie să chemăm doctorii, măcar de ochii lumii !
Bulganin
- Dar dacă n-a crăpat de tot, să fim vigilenți, să mai așteptăm un pic !
Malenkov
- Anunțăm autoritățile, presa, ziarul Pravda.
Bulganin
- Las-o pe mâine. Acum suntem obosiți. Iar mâine la prima oră avem ședință de comitet politic. Trebuie să fim odihniți.
Beria
- Și eu mă simt într-adevăr obosit dar cu inima împăcată.
Hrușciov
- Așa este. Mâine trebuie să ne reîntoarcem la treburile importante, să conducem în continuare Rusia.
Cei patru se retrag pe rând prin ușa din stânga, apoi ajunși în antreu își trag gulerele paltoanelor ezită un moment apoi ies în viforul șuierând puternic.
Malenkov (ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat) (ieșind pe ușă)
- V-am spus ? Am întâlnit atâtea hoituri de câini morți când am venit aici. Sunt curios dacă primarul Moscovei s-a învrednicit, cât timp am petrecut la această vilă, să ordone strângerea și incinerarea lor.
Câteva momente scena rămâne goală.
De sub masă Stalin iese cu greutate, își smulge peruca plină de sânge, cască, ciugulește câte ceva din ce se află pe masă, se uită mirat și curios la cel căzut, îi smulge mustățile și sprâncenele apoi se apropie de oglindă și se fandosește suprapunându-și mustățile false cu mustățile lui naturale în timp ce îngână o melodie. Înainte de a se retrage spre dormitor trage un picior celui căzut.
Stalin (bombănind ca pentru el)
- Sosia dracului, îmi înscena mie procese. (îi mai trage un șut)
Ia o sticlă de apă minerală, se deplasează cu greutate spre dormitorul din dreapta, se așează pe pat.
Stalin
- Ei au impresia că au scăpat. Mare le va fi surpriza. Îi împușc pe toți mâine, la prima oră.
Ia câteva înghițituri din sticlă și apoi pică într-un somn adânc punctat din când în când cu înspăimântătoare horcăituri.
Vocea Prezentatorului
- Stalin a fost găsit abia a doua zi după amiază în stare de inconștiență de servitorii înfricoșați și înspăimântați, pe de o parte că nu s-a trezit până la acea oră din cauza vreunei maladii, pe de alta că, dacă ar fi fost perfect sănătos, ar putea să-l deranjeze cu indiscreția lor.
A murit la o zi după acea petrecerea de pomină, ce a culminat cu un joc neobișnuit.
Cortina.

S. Stalin = sosia lui Stalin


.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!