poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2218 .



Casa zburătoare
scenariu [ ]
partea1

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [GabiC ]

2013-05-25  |     | 



1. EXT.CERUL.NOAPTE
Apare pe fundal cerul noaptea, plin de nori printre care la orizont se vede LUNA plină, mare. Aceasta are în centru un punct roșu, un laser. Punctul se mișcă ușor în toate părțile pe suprafața lunii. Se aude o împușcătură. Luna dispare și rămâne ecranul negru. Apare genericul și titlul CASA ZBURĂTOARE.
2. INT.CAMERA MARE.PAT.-NOAPTE
COSTEL(45 de ani), barbă scurtă, păr șaten ușor grizonat pe la tâmple, un început de chelie, ochi negru-căprui, sportiv, înalt de un metru-optzeci. Pe frunte are o cicatrice abia vizibilă. Doarme și visează agitat iar pe față i se vede suferința. Este privit printr-un ochean gradat în cruce. Are un coșmar.
3. EXT.TERASĂ.BLOC.COȘMAR-NOAPTE
Vede ca prin ceață un BĂRBAT ÎNARMAT cu o carabină cu lunetă și cu pistol mitralieră la piept. Este îmbrăcat în negru și are chipul acoperit cu o cagulă. COSTEL, respiră sacadat ca după efort, îl urmărește cu îndârjire pe acoperișul unui bloc căutându-i mascatului insistent privirea însă fără să-i vadă ochii clar. Se aud focuri de armă.
ÎN SPATELE CAGULEI, ÎN PLAN DEPĂRTAT, ÎN ÎNTUNERIC SE ASCUND CA PRIN CEAȚĂ DOI OCHI ÎNCHIȘI LA CULOARE.
POVESTITORUL
Pe strada Florilor, fără flori, o stradă scăpată de la demolare și ascunsă într-un vechi cartier de blocuri din marele oraș Viitorul, după mai bine de douăzeci de ani de la evenimentele din 1989, Costel Petrescu, rămas fără ocupație, trebăluie în prag de iarnă prin curtea unei case căutând în minte soluții de subzistență pentru familia lui.
4. EXT.INT.CURTE:GARAJ-ZI
Vreme mohorâtă de iarnă. Suntem la începutul lunii decembrie în curtea mică și plină de pomi desfrunziți, ai unei case bătrânești, măruntă, fără etaj, cu pod(mansardă lemn) și cu acoperiș de tablă "în două ape". Mansarda din lemn are pe laturile mici două ferestre. Ceva mai în fundul curții este un garaj în care zace abandonată o Dacie veche și o altă magazie acoperită sumar. Această magazie este folosită ca depozit de vechituri fiind plină cu motoare stricate de autoturisme vechi, polizor, menghină, aparat sudură, generator electric, un panou cu scule. Alături sunt două cotețe din lemn. Unul pentru porc și celălalt pentru păsări. Un câine lup frumos de talie mare, LEU, se ține permanent după stăpânul său COSTEL care înfrigurat dă de mâncare la porc, aleargă după găini și le închide în coteț. Hrănește și câinele. După aceea sparge cu toporul butuci de lemne și privește îngândurat spre magazia unde mai erau doar câteva vreascuri. Își freacă mâinile suflând în ele abur. Curtea mohorâtă și copacii înghețați.
COSTEL aleargă, parcă fugind de frig, spre prispa casei unde deschide ușa și intră. După el intră și Leu.
5. INT.CASĂ .HOL.BUCĂTĂRIE-ZI
COSTEL și Leu care se ține scai de el, se grăbește prin holul vagon spre bucătăria amplasată la capătul acestuia. Aici se află o chiuvetă, masa, frigiderul tapetat cu magneți de călătorie și un aragaz. Deschide frigiderul și observă că este complet gol. Pe un perete stau agățate în niște cuie: un arc, o tolbă cu săgeți, un fluier și o praștie, precum și un corn de pădurar. Acestea încadrează un fel de trofeu vânătoresc reprezentând un cap de berbec. Pe holul lung, în partea opusă bucătăriei este un birou de calculator cu monitorul, căștile, boxele și tastatura pe el. Lângă birou se găsește și un calorifer electric. Din hol se poate intra prin cele trei uși în cele două camere și în baie. Ultima ușă este pentru intrarea la baie. Acolo, într-unul din capetele holului-bucătărie, pe un ochi de aragaz stă ibricul cu țuică care a dat în fiert și care s-a aprins ca o torță. COSTEL oprește flacăra aragazului și ridică ibricul cu vâlvătăi, care se stinge după ce suflă spre el ca într-o lumânare. Își umflă apoi satisfăcut pieptul și nările spre aburul îmbietor de țuică în timp ce toarnă lichidul aburind în două cești fumurii transparente de cafea din sticlă de yena.
INTRĂ CU CEȘTILE ÎN CAMERA MARE
6. INT.CASĂ.CAMERA MARE-ZI
COSTEL intră în cameră, unde soția lui ROXANA(42 ani), frumoasă, ochi albaștri-verzui, păr ondulat șaten, se uită la televizor stând înfofolită sub plapumă. COSTEL pune ceștile cu țuică pe măsuța joasă și dreptunghiulară așezată paralel cu patul. La televizor sunt știri. Camera este semimobilată, pe fundal se vede o bibliotecă plină cu cărți, și o sobă de teracotă. Un motan birmanez doarme liniștit pe pat cu urechile înfipte într-o pernă. Pe un cuier stau atârnate niște haine groase de iarnă, o căciulă, o șapcă și un fular. Într-un colț al camerei este o pianină cu partiturile pe ea și un calorifer electric. Pe un perete lângă un tablou cu peisaj bucolic este agățată în cui o vioară și un arcuș. Totul sclipește de ordine și curățenie. COSTEL îi dă una dintre cești soției după care se apropie de soba de teracotă aflată în celălalt colț al camerei unde pune mâna fără ceașcă și umărul pe sobă să se încălzească ca într-o îmbrățișare. Soarbe apoi cu poftă o gură de țuică fiartă spunând:
COSTEL
E frig bine, o să înceapă să ningă curând, lemne nu prea mai sunt. Bine că au fost prune astă vară, asta chiar ține de cald (privind glumeț spre ceașca de țuică)
ROXANA
Și ce ne facem? Bani nu avem să cumpărăm lemne anul ăsta. Anul trecut am luat abia înainte de Crăciun.
Spune ROXANA aceste ultime cuvinte pipăindu-se să vadă dacă este încă vie și nevătămată și inhalând cu nesaț aburul de la țuică.
COSTEL
Om vedea, până la urmă, când se termină lemnele trecem pe încălzire electrică, avem calorifere, radiatoare. Și s-ar putea să ieșim chiar mai ieftin.
ROXANA
până or tăia și curentul că nu-i nici ăla plătit, avem două sau trei facturi restante. Și frigiderul e gol.
COSTEL
(privind în gol neputincios)
Știu !
La televizor, pe postul local "Viitorul TV" se anunță că "datorită frigului s-au deschis adăposturile pentru persoanele fără acoperiș deasupra capului și că anul trecut în aceeași perioadă au murit datorită înghețului un număr de aproximativ 50 oameni ai străzii în toată țara". Îngândurat COSTEL se duce la cuier și se îmbracă trăgându-și grăbit pe el fularul, o canadiană scurtă și șapca pe cap. Leu îl urmărește permanent. O altă știre anunță c㠓în centrul orașului Viitorul s-a deschis o nouă piață, unde se poate găsi orice”. Iese din cameră pe holul lung și:
7. INT.HOL.ZI
în timp ce se încalță la repezeală spune privind spre ROXANA prin ușa deschisă:
COSTEL
Plec prin oraș. Am o idee.
SOȚIA
(mișcând aprobator din cap)
Aoleu!... Te rog ia și niște bani să cumperi mâncare la animăluțe și un kg de cartofi și ceapă, da vezi să fie românești, de la țărani. Ai grijă să oprești niște bani, poate dăm mâine gunoiul că tomberonul e plin de două săptămâni. Să iei și clei să-mi lipești papucii, că uite s-au rupt.(arătându-i un papuc rupt)
COSTEL
Așa-i, când ești sărac și gunoiul îl dai mai rar sau nu îl mai dai deloc. Mizeria din casa o arunci, mai greu e cu aia din cap, acolo e mai greu să bagi aspiratorul. Gunoiul e pasiunea mea!
ROXANA
Mai bine a-i arunca țuica aia! Și țigările!
COSTEL dă din cap ca și cum ar dansa.
ROXANA
Și știi că săptămâna asta trebuie plătită dobânda lui Babanu' în avans pe un an să scăpăm de el.
COSTEL
I-am dat o parte din bani când am vândut ultimul utilaj de la firmă. Când am vândut-o pe Matilda, mașina aia de tipărit reparată și botezată de GICĂ Mangialâc, Babanu' n-ar avea ce să mai caute pe aici decât pentru restul de bani și să aducă chitanța, că așa i-am zis că-i plătesc tot când îmi dă chitanța.
SOȚIA
Vezi că e escroc. Când vii înapoi?
COSTEL
Hai pa! Omul știe când pleacă da’ nu și când se mai întoarce!.
Agață apoi indiferent și o sacoșă pentru piață. Leu îl conduce ca de fiecare dată pe COSTEL până la poartă.
8. EXT.CURTE.POARTĂ.ZI
COSTEL il mângâie pe Leu.
COSTEL
Vine tata repede înapoi!.
după care deschide poarta și iese în stradă.
9. EXT.STRADA. ZI .SEARĂ
Pe strada Florilor,o stradă îngustă, desfundată dar și înfundată, pentru că nu are decât intrare dar nu și ieșire. Aici mașinile intră cu fața și când ies , ies cu spatele. Niște blocuri se zăresc în depărtare. COSTEL se întâlnește cu vecinul TUCĂ, 55 de ani care poartă mustață și este îmbrăcat cu un costum de bodyguard pe care este imprimată o emblemă cu numele unei firmei de pază, LUPUL GUARD și o poză stilizată reprezentând o oaie care râde fericită. Tucă vine spre COSTEL mergând șchiopătând, dinspre capătul înfundat al străzii ținând într-o mână o trompetă iar în cealaltă un megafon. Când ajunge în dreptul lui COSTEL, merg amândoi împreună deplasându-se spre oraș. Atunci trece în viteză pe lângă ei umplându-i de praf vecinul GORE, 50 de ani, înalt, negricios, chelios, burtos, aflat la volanul unui SUV, Audi Q7 alb, nou nouț. Tucă îl salută cu trompeta pe vecin intonând un cântec de fanfară ca salutul la președintele națiunii și înclinându-se până la pământ. Un vânt rece suflă ca în Bărăgan împăștiind gunoaiele și praful. Strigă la megafon și se gudură ca un cățel căruia i se dă un os de ros.
VECINUL TUCĂ
Ura vecine! hehe..haha vecinu' GORE!
COSTEL
(face un semn de salut cu mâna, care seamănă mai mult a lehamite decât a plăcere)
Sănătate!
GORE răspunde la salut printr-un claxon ca de poliție, de la care vuiește strada și vorbește printr-o portavoce integrată mașinii.
GORE
Hai noroc, pârtie te rog!
În dreapta șoferului stă vecina LEANA, 30 de ani, blondă vopsit, soția lui. Prin luneta din spate a mașinii se vede învârtindu-se un girofar albastru. Privirea celor doi vecini care merg împreună cade pe numărul mașinii-XX 00 BOSS, care este luminat cu beculețe colorate. Mașina se oprește cu zgomot de frâne într-un nor de praf în fața vilei impozante a indivizilor, pe al căror gard înalt, la intrare, flutură patru steaguri: al Țării Românești , al Comunității Europene al ONU și al USA. Tucă șchiopătând și COSTEL trec mai departe, mergând acum cu spatele și privind spre spectacolul de lumini, praf și sunete stridente oferit de mașina lui GORE.
COSTEL
Ce ai, de ce schiopătezi?
VECINUL TUCĂ
De la țigări și băutură, strică circulația la sânge, da le-am lăsat că altfel muream, așa mi-a zis doctorul.
COSTEL
Băi vecine, GORE ăsta, lucrează la poliție, la guvern,...la parlament?
VECINUL TUCĂ
Ei aș.. așa e el mai granoman, da e băiat bun mi-a mai dat câte o bere din când în când.
spuse trăgându-l pe COSTEL spre el și începând să șușotească apropiindu-se cu gura de urechea lui. COSTEL nu este deloc încântat de gesturile acestuia.
VECINUL TUCĂ
El și cu Babanu se înteleg, că au luat amândoi ,.. e niște ani de atunci, mai multe credite de la banca de stat da n-au mai dat un sfanț îndărăt, ..știi!.
COSTEL
Și ăștia!
VECINUL TUCĂ
Și-au cumpărat case, le-au închiriat iar banca a dat ortul popii, a dispărut peste noapte de parcă nu a fost..bancă de stat ...adică..nu-i jucărie.
COSTEL
Bă Tucă da' informat mai ești!
VECINUL TUCĂ
Babanu trăiește din chirii și dă cu cămătărie. Nu ți-a luat și matale casa și acu’ îi dai chirie?.
COSTEL
I-auzi!
VECINUL TUCĂ
Îi toacă nevasta banii. Nevastă-sa e mai tânără ca fie-sa din prima căsătorie. Amândoi, și GORE și Babanu au carnete de revoluționari. Ăștia doi se înțeleg bine unu' cu altu', că unu' a turnat altu' a executat.
COSTEL
(mirat dar glumeț spre final)
Eu știam doar că au fost revoluționari. Da casa nu mi-a luat-o încă nimeni, stai liniștit!.
Se despart ocolind niște șanțuri cu apă înghețate pline cu bolovani.
VECINUL TUCĂ
Nu știu bre, el așa zice că e casa lui. Strada asta așa cum o vezi, în actele de la primărie are de 10 ani și apă și canal, ba mai e și asfaltată, poate nu știai. Și banii s-au halit de atunci, primarul și-a făcut vilă cu douăzeci de camere pe malul lacului, are și grajduri pentru cai. Io nu am pus apă și nici canal că nu am piștari. Mata ai pus, da ai pus pentru Babanu că îți ia casa
freacă două degete și dă din cap, ca și cum ar număra bani
COSTEL
Văd că știi mai multe despre mine decât știu eu. Da știu că lucrezi vecine, cum de n-ai bani?
VECINUL TUCĂ
(dezamăgit)
Păzesc ce fură alții pentru 200 euroi pe lună și ăia cu întârziere de două luni. Înainte am lucrat la demolări, era de viitor, da’ m-am boșorogit. Când m-am angajat la ăștia cu paza, am stat la coadă, la interviu cică, cu poorfesori și cu advocați, da’ la urmă tot pe mine m-au ales, că am făcut pușcărie (spuse în șoaptă), era trecut în curucucu vitei, sau cum dracu s-o mai numi, că am lipsit la ora asta. Mai bine dau cu goarna.
COSTEL
(absent)
Și ce mai ziceai Tucă?
VECINUL TUCĂ
Vecinul GORE a fost ieri la masaj...fără nevastă-sa, Bălălău al lu' Ilona s-a îmbătat și l-a bătut rău pe tac-su, care era și mai beat, vecinu' Gheorghe, și-a pus termopane. Atât pentru acu'.
COSTEL
Ce-s astea? Știri zici? Bine că nu spui și când a tras un pârț baba Ilona asta a ta. Spune și tu mai bine când sunt pedepsiți ăia care au halit banii pentru apă și pentru asfalt, când or să prindă teroriștii revoluției de acu' mai bine de douăzeci de ani, când, când? Hai că am plecat!.
Tot timpul cât a formulat aceste întrebări COSTEL a fost urmărit printr-un ochean iar laserul roșu îi luminează încă fruntea.
VECINUL TUCĂ
(deranjat de atâtea întrebări)
Vezi vecine că ai un led roșu în frunte, ca pe stadion la meci, da’ unde te duci?
COSTEL dă să plece grăbit privind contrariat către terasele blocurilor din depărtare.
COSTEL
Până la piața asta nouă din centru că prea o laudă la tembelizor, vorba matale.
COSTEL și Tucă se despart, unul se duce spre centru iar Tucă, vesel, odată ajuns la intrarea pe stradă se oprește cu pas ca la defilare, stă câteva momente după care pleacă în sens invers schiopătând. O mașină iese cu spatele de pe stradă ridicând praful. Cei doi îi fac loc să treacă. Tucă sună semnalul în goarnă ca un generic de știri după care deplasându-se spre înainte țipă în megafon:
VECINUL TUCĂ
Vecinu' COSTEL a plecat la piața cea nouă din centru. Bălălău a lu' Ilona s-a îmbătat și l-a bătut pe tac-su, care era și mai beat decât el, că dacă nu îl bate în fiecare zi nu se simte bine, vecinu' Gheorghe și-a luat termopane cu banii din pensie, îl doare spatele, un călcâi și are constipație.
Din trompetă cântă "stingerea" ca la cazarmă.
10. EXT.DRUM.BLOCURI-SEARA
COSTEL pleacă mai departe nerăbdător spre mult trâmbițata piață. Nu este chiar așa târziu și lumea circulă încă pe străzi în ciuda frigului umed, pătrunzător. Până să intre în strada principală care duce direct spre piață trece printr-un parc neamenajat plin de gunoaie, unde,..
11. EXT.PARC .NUC-SEARA
...sub un nuc bătrân se încălzește la foc de vreascuri un moșneag(FAION) cu părul și barba lungi și dalbe ca spuma valurilor mării, în dreapta lui dar puțin mai departe de foc șade liniștit un câine obosit(NEGRĂU), la fel de bătrân în anii lui câinești ca și stăpânul său în cei omenești. Bătrânul este îmbrăcat ca un cioban, cu șubă din lână de oaie și ițari groși, murdari. În picioare are pâslari groși de armată, iar pe cap, acoperindu-i pletele albe are un clop făcut dintr-o pălărie veche întoarsă, așa cum aveau pe vremuri adevărații oameni de munte, dar și ciobanii. În spatele nucului se zărește o magazie din lemn vopsit acoperită cu rogojini. Arată ca un vagon mic de marfă din vremea locomotivelor cu abur. COSTEL se caută prin buzunare și găsește o hârtie de un leu pe care o pune pe o piatră lângă un ibric de cupru.
COSTEL
Pentru o cafea, ca să te mai încălzești, că a dat iar frig.
FAION tace gânditor.
COSTEL
(grijuliu)
Moșule ce te faci anul ăsta că anul trecut nu știu cum ai scăpat de ger. Lemne ai?
FAION tace. Îl mângâie pe Negrău.
COSTEL
Iartă-mă moș FAION. Dar cine te-a supărat?
FAION pune vreascuri pe foc. Tace. COSTEL grăbit să plece strigă:
COSTEL
Bine nea FAION hai că mai vorbim când mă întorc. De ce taci?
FAION caută ceva orbecăind prin întuneric și găsește o strachină din care începe să mănânce, calm, miez de nucă. Privind către cer îi răspunse:
FAION
Nu tac, tăcerea îi tumult, trebe' doar să pricepi!. Cărare bătută tinere. Să-ți lumineze luna calea, fără nor!.
12. EXT. CĂRARE -NOAPTE
Pe cărarea noroioasă și întunecată a parcului, care dă în strada principală, COSTEL reușește să iasă printre boscheți(detaliu) în plină stradă lângă un indicator cu numele acesteia, "Bulevardul Fericirii". Privește în urmă spre boscheții și cărarea până la pomul luminat de foc, lângă care se încălzesc FAION și Negrău
13. EXT.DRUMUL SPRE PIAȚĂ-NOAPTE
Această stradă-bulevard este circulată pietonal destul de intens pentru ora înaintată a amiezii. Bordurile sunt pline de mașini dar pe drum nu circulă nici una, doar niște tineri fac demonstrații învârtind pe toate părțile niște bolizi turându-le motoarele la maxim. Fum și zgomot asurzitor..Câte un tramvai trece din când în când. Undeva, în zare, ca prin ceață, pe partea dreaptă se văd ruinele unei fabrici.
14. EXT.CURTE .UZINA.NOAPTE
Detaliu panoramic teren viran cu ruine (uzină abandonată) dezafectate, care arată ca un șantier cu munți de moloz prin care trebăluie după fiare oameni sărmani înconjurați de câini ( vedere de la înălțime).
15. EXT.DRUM.PIAȚA-NOAPTE
Se oprește preț de câteva secunde privind spre ruinele fabricii și meditând dă de câteva ori din cap dezaprobator după care pleacă la drum.
16. INT.UZINĂ.HALĂ.OȚELĂRIE-ZI-FLASH-BACK
COSTEL TÂNĂR (27 ani), cu plete șaten, breton, cărare pe mijloc, ochi căprui, subțire, simpatic, frumos, în hala de oțelărie a unei uzine, cu halat, cască și stație de emisie recepție urmărește descărcarea cuptorului de otelărie de mare tonaj în oala imensă de turnare. In jurul lui și al personalului muncitor, o puzderie de scântei ce se revarsă la golirea metalului topit, incandescent, ca într-un joc de artificii. Macaraua halei face manevre riscante dar necesare. Atmosferă de muncă veselă, solidară, prietenoasă.
COSTEL TÂNĂR
(glumind către muncitori)
Hai mai repede că îngheață fieru' în ceașcă și ne apucă revelionul pe aici.
17. EXT.DRUM.PIAȚA-NOAPTE
Toate mașinile parcate, au afișe lipite în geamuri pe toate părțile cu reclame de vânzare care mai de care mai atractive(detalii). "Ia-mă sunt fierbinte", "Divorțez de actualul proprietar, grăbește-te", " Voi fi credincioasă până la moarte", "Nu beau multă benzină și nu mănânc deloc ulei, sunt o comoară la casa omului","Mă vinde dar îi pare rău" iar pe lângă texte nu lipsesc datele de contact ale proprietarului. La ferestrele blocurilor pe lângă care trece în drumul lui spre piață, aceleași anunțuri de vânzare dar fără formulări amuzante. Anunțurile pentru apartamente sună cam așa(detalii): "apartament două camere de vânzare, preț negociabil, sau cel mai ieftin preț". Privind pe geamul unei limuzine de lux, lungă cât autobuzul, singura mașină fără anunț de vânzare, zărește înăuntru o întreagă familie zgribulită(tata, mama, fiul și fiica) încotoșmăniți de frig, care dorm pe largile banchete. Între ei odihnește cîinele familiei, un Saint Bernard uriaș, care sforăie iar geamurile tremură. COSTEL abia își face loc spre drumul său prin trotuarul înțesat cu autoturisme de tot felul. Face slalom printre ele ca printr-un labirint complicat. Sătul de acest calvar iese in drumul principal, pe caldarâm, unde și alți drumeți merg tot spre noua piață ca la manifestație. Toți pietonii trec gesticulând și vorbind singuri ca apucați de streche, ținând sacoșe cu reclama noii piețe a circului în mâini. Mai este și un du-te vino continuu de cărăuși fără locuință îmbrăcați aproape toți în vechi costume premilitare(unele cu tricolorul pe mânecă) kaki, de gărzi patriotice sau albastre, de PTAP, care transportă în cărucioare improvizate și în saci, tablă și fier provenită de la uzinele dezafectate, munți de bidoane de plastic, de lemne din dărâmături, hârtii și cutii de aluminiu goale. Un INDIVID(1) calcă cu zgomot în picioare, cu pricepere, de parcă ar dansa grecește, cutii de aluminiu. Lângă acesta alt INDIVID(2) face mare hărmălaie sărind cu picioarele pe niște bidoane de plastic pentru a le aplatiza ca să ocupe mai puțin spațiu în saci.. Alții caută prin tomberoane și cutii de gunoi prețioasele materiale reciclabile ori după mâncare. CINEVA trage cu greu de o remorcă în care bălăngăne o caroserie de Dacie veche, ALTUL încearcă în zadar să se urce în tramvai cu un sac imens plin cu sticle de plastic aplatizate. O vânzoleală de târg greu de descris. GUNOIERI înarmați cu tomberoane mobile și mături stau cu telefoanele la ureche îmbrăcați în salopete roșii cu numere pe ele ca la pușcărie 07653.
VOCE COSTEL(OFF)
Se schimbă doar culoarea, acum doi ani aveau salopete albastre.
18. EXT.PARC PIATĂ-NOAPTE
Ajunge la capătul bulevardului și zărește în fine clădirea noii Piețe plină de reclame și de lumini atrăgătoare. Piața seamănă cu Circul de Stat fiind o copie fidelă a acestuia. Pe aleile dinaintea pieței defilează ca la o paradă a modei manechine de toate formele și vârstele îmbrăcate strident ca niște femei ușoare, având așijderea caselor și mașinilor întâlnite pe drum prețul afișat pe ele, ca reclamele la box, cu cod de bare. Pe una scria casă.. lei, pe alta piscină.. lei, pe alta vedetă.. lei, pe alta celebritate.. lei.. Dintr-o mașină luxoasă coboară PORUMBEANU(50 ani) îmbrăcat fistichiu, un personaj caraghios, un pitic cu o pălărie de texan pe creștet, făcută din piele de crocodil (detaliu: are prinse de pălărie niște pene de fazan sau de papagal, sau și una și alta, mic și îndesat, cu părul alb, tuns scurt și rotofei la față. Încadrat de doi BODYGUARZI solizi se deplasează interesat spre una dintre fetele care defilează pe muzică disco. Observându-l, o copilă înaltă, frumușică dar vulgară și mironosiță, înaltă cu un cap peste Porumbeanu, și care avea scris pe piept(detaliu) "vedetă cu silicoane doar euro" se oprește să negocieze.
PORUMBEANU
(vorbind serios și cu importanță)
Hai frumoaso să te fac celebritate, am un laborator de vedete și de pus silicoane în spatele mașinii. Îți pun și botox. Dacă știi să stai capră, îți fac un contract prenupțial, însă cu o condiție să te încerce și taică-miu puțin.
Pipița se așează în patru labe, dă de două ori din cur și deschide gura cu un semibehăit. Întoarcându-și capul languros cu 45 de grade, ca o capră curioasă, privește tâmp spre cei trei bărbați scoțând un vârf de limbă provocator.
VOCE COSTEL(OFF)
Muieri cu tâțe mari și minte mică, puse pe căpătuială!
PORUMBEANU
(Adresându-se către bodyguarzi)
Hai băieți hei-rup, repede cu ea în mașină.
Băieții o apucă unul de mâini iar altul de picioare după ce unul din ei deschide portbagajul mașinii din telecomandă și o aruncă printr-un ușor balans după hei, la rup ca pe un sac cu ciment înăuntru. O melodie de prost gust gen manea se aude în interiorul limuzinei, Porumbeanu se urcă în spate, unul dintre băieți este șofer iar celălalt, după ce deschide și închide portiera șefului său ca unei actrițe celebre, se urcă și el iar mașina demarează în trombă. Celelalte manechine, care până atunci roiseră ca muștele bete in jurul figuranților acestor scene, aleargă acum după mașina lui Porumbeanu disperate și dezamăgite. Porumbeanu le răspunde plin de importanță trimițându-le bezele din spatele geamului închis complet. Undeva prin parcul circului, un porumbel(detaliu) aleargă după porumbițe, călcându-le când pe una când pe alta cu patimă și gingășie.
19. EXT.PARC PIAȚĂ.BANCĂ-NOAPTE
În fața acestui mare circ, în parc, pe o bancă pe care scrie cu vopsea BANCĂ DE STAT stă trăgând din țigară cu pasiune de fumător vechi SORIN(57 ani). Arată a semiboschetar chiar dacă îmbrăcat așa cum este el într-un trenci gri aduce cu detectivul Colombo, simpaticul personaj din serialul cu același nume. Stând așa pe bancă, în lumina felinarelor, cu trenciul lui descheiat și obosit, părul vâlvoi ca dat prin vaselină, neras, cu lentilele la ochelarii negri ca sticla din sifoanele vechi, seamănă cu o pasăre de noapte. Țigara ajunge la filtru, îi arde degetele dar el tot mai trage pătimaș fum în piept. Cei doi se îmbrățișează bucuroși de întâlnirea neașteptată.
SORIN
(bucuros și glumeț, rușinat)
Ce mai faci Costele? Te-am mai căutat pe la atelier ca să mă lași să dorm acolo după ce am plecat de acasă. Da atelierul ciu-ciu, cucu, ia-l de unde nu-i, la fel și pe patronul lui. Am fost și la tine acasă, la apartamentul de la etajul 10, ăla cu porumbei pe balcon unde am băut ultima sticlă de visichi dar mi-a zis o solzoasă că v-ați mutat fără să spuneți unde.
COSTEL
Sorine ce bine că te-am întâlnit. M-am mutat cu atelierul de șapte ori și cu casa de trei.
SORIN
Ai țigări?
COSTEL
Am, de care doriți?Carpați, Mărășești, Snagov?
SORIN
Hai bă, fugi de aici, înainte toți căutau străine, acum ar vrea de ale noastre. Ciuciu, cucu !
Costel scoate un pachet de țigări americane și îl servește pe Sorin.

COSTEL
Mai e ceva de-al nostru?
Abia desprins din îmbrățișarea lui COSTEL îi cade privirea ca un bolovan greu, pe urmele de jeg de pe gâtul prietenului său, apoi pe gulerul cămășii înnegrit de fum și face o figură mirată, strâmbându-se în timp ce își strângea cu două degete nările. Înțelegând situația de om fără casă a lui SORIN îl întreabă glumind, forțând un pic hazul de necaz
COSTEL
Bă da tu cu ce deodorant te dai că pute cam tare. Au ăștia la piață așa ceva, cât costă? Unde dormi? Ce mănânci?
SORIN
Sunt sătul de foame, am rămas fără servici. M-am certat și cu nevastă-mea. Casa ei, mâncarea ei, băutura și țigările mele. Mă căuta noaptea prin boscheți să mă aducă acasă . Ne certam ca chiorii.
COSTEL
Of, ce nebun o fi inventat vodca?
SORIN
Știi că sunt rău la beție, așa că am ple..cat, da poate găsesc ceva de lucru că altfel îmi este rușine să mă mai duc acasă. Când eram gata să mă spânzur m-am hotărât că mai bine mă las de băutură. He, he!
Schimbă între ei cărți de vizită. Pe cartea de vizită a lui SORIN scrie cu litere de o schioapă în dreptul funcției , FOTO SORIN “director de bancă în parc”(detaliu pe cartea de vizită). Pe a lui COSTEL scrie doar COSTEL și un număr de telefon(detaliu pe cartea de vizită).
SORIN
(la mișto umflându-se în pene)
Poftim ă buisness card ca să știi cu cine stai de vorbă, domnule ex și viitor mana-ger.
După care, mișcă mâna ca la masturbare pentru a-și întări cuvintele.
COSTEL
(oferindu-i cartea de vizită, pe același ton glumeț)
Când aveam tipografie nu aveam ă visit card, acuma am .. mai știi ceva de AURICĂ CHIORU?
SORIN
Nu mai știu nimic de el, dar dacă mai trăiește trebuie să fie ascuns tot pe acolo, prin curtea facultății sau pe sus prin clădirile alea părăsite. La cât este de tâmpit mă îndoiesc să mai fi rezistat până acum.
Scoate cu importanță un telefon mobil și formează cu greu un număr după care așteaptă să i se răspundă.
SORIN
Alo Bebe, sunt eu Sorin mă, l-ai mai văzut pe Chioru?....Bine mă te pup hai pa!
Bagă telefonul în buzunar cu același aer plin de importanță.
SORIN
L-a văzut acum vreo săptămână la facultate, în parc. Cică era beat mort și alerga câinii pe acolo.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!