poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2986 .



A fost odată
scenariu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [lucipop ]

2013-03-28  |     | 



A FOST ODATĂ

Comedie în treisprăzece tablouri

Personaje

Tâncu, Ion, Pățit,Diac, Scaraosky, Dracul, Cei patru mari puternici ai lumii...


Tabloul I

În vreme ce se aud niște strigăte amarnice: „ - Nu mai da prințe! Auleo! Mi-ai rupt picioarele!... Ai milă!”..., Ion cu Pățit vin în fugă și se ascund după un bolovan mare.

PĂȚIT Domnule, oare de ce bate poporul? Mă tot mir.
ION Și eu mă mir. I-ai picat vreodată în mână?
PĂȚIT Nu, că sunt permanent cu ochii-n patru.
ION Și eu sunt.
Se aud iarăși niște strigăte: „- Vai, vai, mă faci numai dungi!”
PĂȚIT Îl auzi? Fraierul! N-are o minimă prudență.
După pietroi, vine șotânc șotânc și cetățeanul bătut.
DIAC Ca într-un animal a dat în mine!
ION Dacă ești prost!
DIAC Credeți că eu nu știu pe ce lume trăiesc? A fost vorba doar de o singură clipă de neatenție. Odată și odată trebuie să se termine povestea asta. Râd toate popoarele de noi.
ION Eu mi-am băgat nasul în viața altui popor?
PĂȚIT Fiecare are crucea lui, fii sigur.
DIAC Haideți să ieșim toti trei. Îi zicem că suntem o delegație din partea cetățenilor. După ce mi-a tras ultimele ciomege s-a lungit cât este de mare pe spate, în iarbă.
ION Ne-ai luat prea repede.
PĂȚIT Trebuie să ne gândim la toate consecințele.
DIAC Acum este momentul. După câțiva pași, trag cu ochiul să văd ce mai face. Și ce văd?! Cu mâinile tremurânde, scoate din buzunarul de la piept o pastilă și o înghite pe sec.
ION După câte o pastilă, medicul îți recomandă un moment de relaxare.
DIAC Ce mai așteptăm?
PĂȚIT Haideți să-i punem piciorul în prag: De ce bați domnule poporul ăsta nevinovat? Nu ți-e rușine?!
Cei trei ies de după bolovan și se apropie de principele Tâncu. Acesta șade în fund pe iarbă. Când îi vede pe cei trei, își întinde bâjbâind mâna către ciomag.
ION Stai așa, mărite prinț. Avem o vorbă cu dumneata.
PĂȚIT Suntem patrioți, dar dacă ne mai bați, fugim cu toții din țară!
DIAC Te rugăm din suflet, spune-ne: Care-i motivul?!
TÂNCU Mai întrebați?...Nu vă duce mintea?...Îngrămădiților...M-am născut cu un singur gând: Să fac ceva măreț, numele meu să fie pomenit peste milenii!
ION Și cine te oprește?!
TÂNCU Cine mă oprește?...Istoria!... Piramide s-au făcut, canale, marele zid, palate... Mie ce mi-a rămas?... Vai, vai ce neșansă. M-am născut prea târziu.
PĂȚIT Fă ceva pe plan social.
TÂNCU Au fost alții... Iar pe plan spiritual, Isus cu iubirea față de aproape, nu mi-a lăsat loc să adaug o palmă de bunătate. Ce știți voi?... Ignoranților!
PĂȚIT Mare năpastă pe capul tău prințe!
ION Păi, da! La o situație fără ieșire, omul nu mai are nimic de pierdut și devine bătăuș.
DIAC Pardon. Întodeauna există o portiță de scăpare. Ce-ai zice prințe, de o piramidă...
PĂȚIT Tu ești surd?! Mie n-a trebuit măritul principe să-mi spună de piramide, știam de ele. Cea mai mare a fost a lui Hufu.
DIAC Eu vorbeam despre o piramidă...conică!
ION Dumneata preamărite Tâncu, ești mai documentat. A fost construită vreodată o piramidă conică?
TÂNCU N-avea cum... Pentru că, însuși din cuvântul piramidă derivă forma ei. Patru triunghiuri unite prin vârfuri, având la bază un pătrat. Omul ăsta vorbește despre un con. N-am auzit despre o astfel de construcție. Parcă mi-a trecut amețeala. Un con. Ar fi o ideie. Cum te cheamă?
DIAC Diac.
TÂNCU Vei fi șeful meu de șantier! Înălțăm un con! Toată lumea la lucru!
_ _ _

Tabloul II

Undeva, este o casă conspirativă în care, la momente grele, se întâlnesc cei patru mari puternici ai lumi. Cei patru nu au nume, sunt trei președinți și o regină. La câteva luni după ce poporul lui Tâncu se apucă entuziast să ridice conul monumental, cei patrumari puternici ai lumii, veniră în casa conspirativă, feriți de ochii și urechile popoarelor. Odată așezați la masă, începură să se jeluiască.

- Eu unul m-am săturat. Număr ca pușcăriașii, zilele rămase din mandat. - Ce să zic eu atuncea, care sunt regină? Mandat pe viață!
- Și popoarele ăstea ale noastre, Doamne iartă-mă dacă vorbesc cu păcat, zici că au rămas la starea de copii mici, după care trebuie să umbli toată ziua, ba să-i ștergi la fund, ba să le dai biberonul, bă să-i supraveghezi ca să nu sară pe geamul deschis.
- Cum îl cheamă pe principele ăla?
- Tâncu.
- Din partea mea să-l cheme și Tândală.
- Eu unul am rămas crucit de reacția popoarelor noastre.
- V-am zis, până-i veci nu se maturizează. Când a auzit toată lumea de ce s-a apucat Tâncu ăsta, la care, fac pariu că-i lipsește o doagă, ce-ar fi trebuit să facă popoarele noastre? Să râdă cu gura până la urechi!
- Dar poftim la ele! În loc să ironizeze ridicarea unui con inutil, au căzut pe gânduri.
- Visătoare...
- De ce una ca asta?!
- De bine de rău, popoarele noastre au ce mânca, ce îmbrăca. Mai un cartof, mai o fasole...
- O mămăligă.
- O mămăligă bună!
- Întorci haina pe dos și-i ca nouă.
- Pingele noi, un bombeu lustruit...
- Nu te dai pe toată lumea!...
- Dar cine își va aminti de popoarele noastre?!...Pe când oamenii lui Tâncu vor intra în istorie dacă își duc la bun sfârșit conul.
- Ce ne împiedică să-i urmăm exemplul?
- Întâietatea. Se va scrie despre noi că am fost simpli imitatori. Chiar dacă ridicăm cuburi, paralelipipede, sfere.
- Păi și el este tot un simplu imitator.
- Are întâietate în reânvierea unui curent antic.
- Și atunci care-i replica noastră? Dar rapidă și totală până nu ne vedem popoarele căzute într-o obsesie maladivă a construcțiilor faraonice!
- Trebuie inventat un ideal cu totul și cu totul nou.
- Care ar fi acela?
- Popoarele...
- Da...Popoarele...
- Fiecare cetățean...
- Fiecare?!
- Fiecare!
- N-am mai pomenit de așa ceva. Individual?! Luat unul câte unul?
- Cum ai zis.
- Ce să facă?!
- Să se...rafineze...
- Scopul scopurilor!
- Înțeleg. Epoca eleganței...
- Competiția modei!
- A bucătăriilor!
- A...a...băuturilor!
- Sunteți capabili de sacrificiul suprem?
- Suntem!
- Atunci scoatem impozitul de la îmbrăcăminte, alimente și băuturi spirtoase.
- Nici chiar așa. Îl reducem la jumătate.
- Măcar câteva luni, până urnim omenirea pe drumul societății de consum.
- Ce frumos sună!
- Lăsăm de la noi. Un an întreg fără impozit!
- Și cum... ne împărțim zonele de influiență? Care cu hainele, care cu...
- Mai încolo. Să vedem pornită prima dată, îmi dau lacrimile nu alta, cea mai benefică revoluție din toată istoria umană!

_ _ _


Tabloul III

Se vede zidăria unui început de con. Diac, împreună cu Ion și Pățit, aduc pe umeri o bârnă.

DIAC Ușurel, ușurel...atenție, atenție...acuma puneți-o jos. Toți odată!
Cei trei pun cu bine bârna jos și se așează pe ea sleiți.
DIAC Ce frumos contur a prins conul!
ION Dă-l încolo că-i prea mare!
PĂȚIT Nici la paștele cailor nu-i gata!
DIAC Ne rupem? Nu ne rupem.
PĂȚIT Deocamdată. Să nu bage Tâncu viteză în noi.
DIAC Lăsați pe mine. Știu eu cum să-l aburesc.
Se apropie de ei un străin îmbrăcat în mătăsuri, cu papuci de lac și care ține în mână un măr glazurat pe băț.
STRĂINUL Bine v-am găsit.
Cei trei, îmbrăcați în salopete, îl privesc cu suspiciune.

STRĂINUL Merge lucrul, merge?
DIAC Tre să meargă.
STRĂINUL Vi s-a dus vestea în toată lumea cu conul vostru!
ION Ce să zicem? Facem și noi ce putem.
STRĂINUL Mare lucrare!
PAȚIT Cum zici.
DIAC Intrăm în istorie cu ea.
STRĂINUL D-apoi și noi intrăm.
ION Voi cu ce?
STRĂINUL Intrăm cu altceva.
DIAC Cum ar veni, intrați cu spatele înainte?!
STRĂINUL De ce râzi măi omule de noi?
DIAC Cum să intri în istorie fără construcții?!
STRĂINUL Dacă-ți zic.
DIAC Fugi de-aci!
STRĂINUL Pe bune. Au găsit maimarii noștri o gogoriță ce nu s-a mai practicat. Debut absolut.
ION Adică?!
STRĂINUL Cultivarea dorințelor individuale. Uitați-vă la mine cum arăt și ce mănânc.
DIAC Hm! Zici că la voi umblă câinii cu covrigi în coadă?
ION Abureală. Vreți să ne duceți în ispită!
STRĂINUL Haideți și vedeți cu ochii voștri, cine vă oprește?
PĂȚIT Și marea trebuie încercată cu degetul. Te pot însoți?
STRĂINUL De ce nu?
PĂȚIT Dragii mei concetățeni, să ne vedem cu bine!
Pățit se ridică de pe grindă și o ia din loc împreună cu străinul. Ion cu Diac îi urmăresc din priviri, căzuți pe gânduri.
ION Tu ce zici?
DIAC Propagandă!
ION Subversivă.
DIAC Și dacă ar fi cum zice străinul, treaba lor, nu-mi complic viața.
ION La ce folos?
Nu trece mult și vine agitat principele Tâncu. Diac și Ion sar în sus de pe
bârnă și strigă într-un glas: Să trăiești măria ta!
TÂNCU...Măi...ăla...departe...în salopetă...cu străinul...nu-i unul din oamenii mei?!
DIAC Ba da.
TÂNCU Unde se duce?
ION În străinătate.
TÂNCU Și voi ce-ați păzit?! Dacă străinul era spion? Trebuia reținut.
Ai divulgat ceva secrete despre con?
DIAC Ferească sfântul!
TÂNCU Omul meu!...Trădătorul! N-are conștiință. A fugit!... Ați văzut acuma cum mă sapă străinătatea? Câte unul, câte unul, câte unul, până rămân singur cuc în țară...
ION Noi suntem patrioți.
TÂNCU Ce mă fac?
DIAC Tune, fulgere, rămânem.
ION Oameni vrednici, de nădejde!
TÂNCU S-au unit cu toții împotriva conului meu!
ION Invidia!
DIAC Jurăm!
ION Neabătuți!
DIAC Eroism!
ION Burebista!
TÂNCU Degeaba... Vor să mă aducă la ridicol... Singur în țară cu conul neterminat pe cap... Au cele mai perfide momeli. Vizuale, olfactive, epidermice...Ce mă fac?...Azi unul, mâine altul...Mi-a venit o ideie genială!...Ei, lăsați voi cei patru, că am eu ac de cojocul vostru! În seara asta strâng tot poporul la un loc. Mergem undeva. Știu eu unde. Se va mira toată lumea!
DIAC Unde ne duci măria ta?!
TÂNCU Știu eu unde. Într-un loc în care nu ajung mâinile perfide ale celor patru mari! Gata cu conul!
ION Gata?!
TÂNCU Gata. Ne apucăm de ceva și mai măreț!
ION De ce anume, măria ta?
TÂNCU Găsesc eu. Fiecare să-și facă valiza. Mă duc să-i anunț și pe ceilalți.
Tâncu pleacă.
DIAC Ai auzit? Mergem undeva să facem ceva și mai măreț.
ION Doamne Dumnezeule, ai milă de noi!
_ _ _

Tabloul IV

În stânca de la poalele unui munte este un tunel boltit cu cele două uși larg deschise. Deasupra bolții scrie: IADUL. O mulțime de oameni cu valizele în mână, tocmai au intrat în tunelul slab luminat de un șir lung de făclii roșiatice. Lângă intrare stă un drac. Pe un braț poartă o banderolă pe care scrie vizibil: Paza. Ultimul om cu valiza în mână, pe când să intre și el în tunel, se oprește. Este Ion al nostru.

ION Domnule portar, nu te supăra, ai cumva o țigare?
DRACUL Am!
Dracul îi dă lui Ion o țigară și își aprinde și el una.
DRACUL Mulți ați intrat. Mă bucur. Sincer, mă bucur! Atâția vizitatori de-odată, eu n-am mai pomenit. Greu s-a lăsat înduplecat domnul director Scaraoski să avem și noi, anual, o zi a porților deschise. Ani și ani, l-au bătut cei patru mari la cap. „- Haide domnule Scaraoski, ce ești atât de secretos? Intră și dumneata în rândul lumii, rămâi anacronic! Ne-ai povestit de aripile dezafectate, cu instrumente și metode perimate, cazane, smoală, cârlige, roți, papuci cu trei numere mai mici, cubulețe de sare contra setei. Transformă-le în muzeu! Lasă oamenii să vadă pe viu ce i-a așteptat pe strămoșii lor care au făcut păcate.”
ION Ce vorbești domnule?! Noi nu suntem vizitatori.
DRACUL Dar ce sunteți?!
ION Ne căutăm un alt loc de țară.
DRACUL Tocmai aici v-ați găsit?!
ION Nu suntem pretențioși. Ne descurcăm cu puțin.
DRACUL Sunteți nebuni! Nu-i lumină, nu-i vegetație, cu ce o să trăiți?!
ION Nu-i treaba mea. Principele nostru Tâncu ne-a adus. Să-l vedem pe unde scoate cămașa.
DRACUL M-ați nenorocit. Mă spânzură Scaraoski. Mai aveam doi ani până la pensie.
ION Oare să intru?
DRACUL Fă ce vrei, nu mă interesează.
ION Ș-apoi condamnații voștri ce mănâncă?!
DRACUL Tot felul de ciuperci, că ce altceva crește în întuneric?
ION Ciuperci?...Deja mi se apleacă. Dumneata ce zici? Dacă nu-mi urmez poporul, pot fi considerat trădător?
DRACUL Poftim?...
ION Oare ce-o să se zică?!
Dracul nu-l aude. Intră în tunel strigând: Domnule directooor!...Domnule directooorSkaraoskiii!...Tâncuuu......popooorul...

_ _ _

Tabloul V

În casa conspirativă, cei patru mari ai lumii, se plimbă agitați în jurul mesei.

- Altfel trebuia să-l abordăm pe principeleTâncu!
- Cu binele. Prietenește. Colegial.
- Noi, dragă principe Tâncu, îți respectăm opțiunea, ba chiar te felicităm. Un con de patrimoniu universal! Spor la lucru!
- Nu ne lua societatea de consum ca pe o ripostă la conul tău!
- Ne-a venit și nouă ideia asta spontan, cu totul întâmplător, ce-i, o crimă, dacă o punem în aplicare?!
- Dă-i omului mintea de pe urmă. N-am făcut-o, suportăm consecințele.
- La orice mă așteptam, numai la catastrofa asta nu.
Intră val vârtej în cameră, directorul Scaraoski.
SCARAOSKI Ziua porților deschise va trebuit, ziua porților deschise aveți!
- Crede-ne domnule Scaraoski, suntem cu toții bulversați.
- Acolo...la dumneata...când Tâncu a descălecat în căutarea unui alt loc de țară... cum ai reacționat?
SCARAOSKI N-am voie să divulg, dar aveți grijă, menirea lui Tâcu ăsta este de-a demonstra că... gata!... v-am avertizat!...
 D-apoi, încă de-atunci, cu mărul, Dumnezeu nu s-a lăsat convins că omul numai în strachine calcă.
 Ce mai vrea de la noi, atât ne duce capul, atâta facem!
 Mai bine povestește-ne cum l-ai întâmpinat.
SKARAOSKI Când m-a pus paznicul de la intrare în temă cu venirea intempestivă a principelui Tâncu, urmat de întregul lui popor, l-am întâmpinat jovial, plăcut surprins. Iată cum a decurs scena...
_ _ _

Tabloul VI

În tunelul principal, luminat de făcliile roșiatice, principele Tâncu este întâmpinat de către directorul Scaraoski. În spatele lui Scaraoski, stă respectuos dracul de la intrare.

SCARAOSKI Ce bucurie mărite rege Tâncu. Dă-mi voie să mă prezint. Sunt directorul Scaraoski.
DRACUL Domnule director. Eu n-am nici o vină. Am crezut că-i un grup organizat de vizitatori.
SCARAOSKI Idiotule! Cu valizele-n mână?!
DRACUL N-am spirit de observație și pace bună. În schimb, domnule director, mai am doi ani până la pensie. N-o să se mai întâmle! Dacă vreți, vă pic în genunchi!
SCARAOSKI Vezi că am o întrevedere importantă. Liniștește-te și așteaptă-mă în birou. Vin imediat.
Dracul pleacă.
SCARAOSKI Cu ce vă putem ajuta mărite Tâncu?
TÂNCU Presupun că maimarele tău Satana, nu-i de găsit.
SACARAOSKI Aici și acum. Mai multe nu zic, nici cu capul pe butuc.
TÂNCU Deci cu tine tratez.
SCARAOSKI Numai cu mine.
TÂNCU Atâta îți cer. Ai la îndemână câteva spații goale, catacombe, peșteri, ce or fi pe-aicea, mă înțelegi tu, în care să ne instalăm?
SCARAOSKI Desigur.
TÂNCU Condu-mă la ele.
SCARAOSKI Cu ce planuri ai venit la noi mărite prințe?
TÂNCU Deocamdată, n-ai de ce să-ți fie frică. Duceți-vă activitatea voastră specifică în cele mai bune condiții.
SCARAOSKI Totuși mărite prințe, ce planuri de perspectivă ai cu instituția noastră?!
TÂNCU Voi analiza și voi lua măsurile care se impun.
SCARAOSKI Știi ceva mărite prințe? Trimit niște draci să-ți îndrume poporul către locurile de cazare. Pe dumneata te invit la masă. Cu scuzele de rigoare că aici nu avem altceva decât ciuperci.
TÂNCU Mi-ai dat o ideie!...Extraordinar!...Într-un viitor apropiat, vor fi de toate bunătățile. Se va mira lumea de talentul și hotărârea poporului meu. De hărnicia lui! Accept invitația...
_ _ _

Tabloul VII

Cei patru mari puternici ai lumii, se așează distruși la masă. Numai directorul Scaraoski stă în picioare.

- V-ați dumirit acuma ce intenții are Tâncu ăsta cu Iadul?!
- Îngheață carnea pe mine când mă gândesc la consecințe.
- Nici o frică în fața pedepsei divine.
- Oamenii transformați în fiare!
- Destul cu disperarea! Ce măsuri luăm?
- Tâncu trebuie să dispară.
- Fără discuție.
- Am în țară un cetățean de-al lui fugit de pe șantierul conului.
- Chiar înainte de-a veni la casa conspirativă, mi s-a raportat despre un anume Ion care a refuzat să intre în Iad.
- Adică...să-i trimitem pe cei doi la ai lor, înarmați discret cu câte un mic pumnal?
- Tu ai spus-o!
- Ce zici domnule Scaraoski, ești de-acord cu planul nostru?
SCARAOSKI Nu numai că sunt de acord, dar v-am luat-o înainte!
- Cum așa?!
SCARAOSKI Ați uitat că l-am invitat la masă?
- Și ce-i cu asta?
SACARAOSKI În câte categorii se împart ciupercile? Otrăvitoare și neotrăvitoare. Peste două zile-i cântă popa la cap!
- Așa deci?!
SCARAOSKI Iarăși revin. Nu mă prețuiți la adevărata mea valoare!

_ _ _

Tabloul VIII

Skaraoski iese din casa conspirativă, își smulge urechile ascuțite, barba de țap, coada. Este Tâcu!

TÂNCU Fraierilor! Am schimbat farfuriile cu ciuperci!
_ _ _


Tabloul IX

În aceeași cameră conspirativă, intră rând pe rând cei patru mar puternici ai lumiii. Nu se salută și se așează morocănoși la masă.

- Oare ne-a făcut cineva vrăji că toate ne ies pe dos?
- A trecut o lună întreagă de la moartea lui Tâncu și încă n-au ieșit din Iad!
- Mai grav. Ușile de la intrare sunt zăvorâte pe dinlăuntru. Am bătut cu pumnii în ele. Nici un semn de viață.
- Mi-au distrus complect nervii. Să-i văd afară că scot eu untul din ei!
- Observăm paiul din ochiul altuia...dar s-o zicem pe aia dreaptă...nici de popoarele noastre nu trebuie să ne fie rușine!
- Într-un fel, sunt de-nțeles. Au dreptatea lor.
- Ce și-au spus popoarele noastre?
- Dacă Tâncu nu-i atât de nebun pe cât pare, și a speculat teoria savantului Micici în favoarea poporului lui?
- Eu din principiu nu mă uit în gura savanților. Mai ușor îmi vine să cred în poveștile de adormit copii, cu balauri și feți frumoși. Lămuriți-mă. Ce teorie?
- Ultima lui teorie, că-n fiecare an, nu se lasă, scoate câte una de stă mâța-n coadă!. Voi știți că l-am auzit pe Micici cu urechile mele?
- Ai fost și anul ăsta la târgul de la Negreni?
- Pierd ocazia? Am fost.
- Și?
- Se sparge târgul, se strâng tarabele, oamenii sunt pe jumătate beți și cine apare? Savantul Micici! Lumea buluc în jurul lui. Te rugăm, te rugăm, ultima dumitale teorie! Îl iau pe sus și-l urcă pe un butoi. Doamnelor și domnilor, știți că pământul are doi poli? Polul Nord la nord și Polul Sud la sud. Din observațiile mele făcute asupra rândunicilor, care în lungile lor drumuri se orientează numai și numai după magnetismul celor doi poli, sunt în măsură să vă anunț că Polul Nord s-a pornit din locul lui tradițional, încet, încet, imperceptibil, și coboară să-i ia locul Polului Sud. Polul Sud, ce să facă într-o astfel de situație? Este nevoit conform legilor simetriei absolute s-o ia pe partea cealaltă către locul părăsit de Polul Nord, păstrând același unghi de osutăoptzeci de grade, față de sinonimul lui... Tot deranjul ăsta pică pe capul păsărilor migratoate. Am sub streșină un cuib de rândunici. Anul ăsta s-au dus ață la un cuib, tot de rândunici, binențeles, ce se găsește sub streșina vecinului meu din dreaptă. La cuibul meu au venit rândunicile vecinului din stânga, semn clar că mișcarea polilor se face dinspre stânga spre dreapta!...Ce și-au zis oamenii atunci, risipindu-se către case? ...Să le fie de bine polilor, călătorie sprâncenată!
- Însă apoi...
- Când au aflat că Tâncu a răposat în întunericul cu miros de puciasă dar poporul lui nici să nu audă de suprafață, ba mai mult, s-a baricadat pe dinlăuntru în Iad și nu mai vrea să iasă...
- De unde au aflat popoarele noastre că Tâncu s-a dus la cele veșnice?!
- Cum de unde?! Vorba zboară!
- Și apoi, normal, popoarele noastre au făcut următoarea speculație: Dacă și cu Iadul se petrece același fenomen ca și cu polii? Binele ia locul Răului?
- Iar Tâncu, fiind pe fază, a pocnit din degete și-a zis: „ - Ia să-mi duc eu urgent poporul în Iad și să-l ocup înainte de miracol, că atunci le tai celor patru mari puternici ai lumii, orice tentativă de dispute teritoriale!”
- Am ajuns de unde am pornit. Popoarele noastre se simt frustrate și-au căzut într-o visare, deocamdată blajină.
- Deocamdată.
- Încă sunt la faza la care se întreabă: De ce n-am avut și noi noroc de un conducător ca Tâncu?
- Să așteptăm alte lumini.
- Nemaivăzute.
- Alte trăiri.
- Nemaitrăite.
- Alte dimensiuni.
- Măreția nesfârșirii.
- Au dreptate popoarele noastre. Mă ia și pe mine valul!
- Un fel de suflu de bunătate...
- Bunătate superioară!
- Nu le mai bagi atunci pe toate în seamă, că ce-i viața asta de zi măruntă, adunată cu zi măruntă?
- Lucru mult, tracasări și nici o satisfacție palpabilă!
- Așa trebuie să vorbească niște oameni de talia voastră? Puternicii pămîntului? Ca ei? Veniți-vă în fire!
- Ne-am răcorit un pic, cine ne vede și ne-aude?
Se aud niște ciocănituri în ușă. Intră în cameră directorul Scaraoski.
- Ce nu dai domnule un semn de viață? De-o lună bătută pe muchie ne perpelim ca pe jar!
SCARAOSKI Mă lăsați să povestesc?
- Dă-i drumul.
SCARAOSKI Nici nu și-a instalat bine poporul în câteva catacombe rămase de pe vremea când Purgatoriu era lipit de Iad, că Tâncu a murit subit. O moarte, pe care ar ividia-o orice om. Vesel, pe picior de dans, cântând : Frunză verde foaie lată, am o mândră dodoloață!... Confidențial, pentru voi, ciupercile.
- Dumnezeu să-l ierte.
SCARAOSKI A urmat priveghiul. Și eu am fost invitat să joc șeptică. Domnul Diac, cel ce s-a ocupat de organizarea înmormântării, om descurcăreț, în schimbul a câtorva butoaie de zmoală, bună de uns roțile la căruțe, a făcut rost pentru sarmale, de varză acră și de carne tocată dintr-un sat de lângă noi.
- Am înțeles. Sătenii le-au dat varză și carne.
SCARAOSKI Am uitat să vă spun. Și orez!
- Dar băutura ?
SCARAOSKI Și băutură. Fiind un eveniment de excepție, am închis ochii.
- Ne-am lămurit. Cum a decurs înmormântarea?
SCARAOSKI Demnă de un mare conducător. Cu popi, prapori, plâns de întregul popor...
 Plâns?!
SCARAOSKI Un mare cârmaci!
 Treaba lor, dacă le-au plăcut să fie cârmiți cu bâta.
- Și unde l-au îngropat?!
SCARAOSKI Sub o salcie carbonizată.
- Și de ce apoi, de ce n-au ieșit la lumina zilei?
SCARAOSKI Am purtat o discuție serioasă cu Diac. Mi-a jurat cu mâna pe inimă: „- Măi Scaro, că la priveghi ne-am făcut pertu, când vine vremea ieșim. Și când vine vremea, eu hotărăsc. Până atunci, salut, salut, tu îți vezi de-ale tale, eu de-ale mele, nu le amestecăm. Stăm cuminți în colțul nostru.” Cu mesajul ăsta m-a trimis la voi: Pace și prietenie tuturor popoarelor!
- Deie Domnul!
- Dar de ce ușile Iadului sunt închise?!
SCARAOSKI Diac m-a rugat că atâta vrea momentan. Liniște. Nici un bâzâit de muscă să nu-i tulbure poporul!
- De ce domnule, liniște, îngrămădiți în întuneric?!
SCARAOSKI Cine știe, Dică are calculele lui.
- Spune-i așa din partea noastră. Fă ce vrei, nu-ți avem baiul, dar întoarceți-vă în țara voastră până nu v-o îneacă buruienile și spinii.
SCARAOSKI Îi spun. La revedere domnilor. Dacă intervine ceva, vă anunț.
- Stai un pic. Avem doi fugari care de când a murit Tâncu, numai cu asta ne bat la cap: ” - Vrem la ai noștri, vrem la ai noștri!” I-am dus la ușile închise ale Iadului, să le demonstrăm că nu noi le punem opreliște. I-ai cu tine.
SCARAOSKI Îi iau.
- Du-te mă, unul mai bun de picioare și strigă-i pe refugiați.
Unul din cei patru mari puternici ai lumii, iese cu Scaraoski.
- Nu trebuia să-l punem pe Scaraoski în temă cu frământările noastre?
- Din ce cauză cred popoarele noastre că s-au baricadat acolo? Schimbarea Iadului cu Raiul?
- Exact.
- Nu. Tare mi-e că Scaraoski a ajuns pe-o mână cu Diac ăsta! Auzi acolo. S-au făcut pertu. Scaro și Dică!
_ _ _


Tabloul X

Într-o fundătură luminată de-o făclie roșiatică, stă gânditor Diac. Vin către el, Pățit cu Ion, ținând în mâini făclii.

ION Pe cine vedem!
PĂȚIT Servus mă Dicule!
DIAC Fraților!
Diac sare de pe locul lui și-i îmbrățișează.
DIAC Uitați-vă unde la adus soarta pe bietul nostru popor!
Diac începe să plângă.
ION Nu plânge că nici eu nu sunt de lemn.
PĂȚIT Dar eu sunt?!
ION Le aranjăm noi să fie bine.
PĂȚIT Unde-s cele șapte vieți în pieptu-i de aramă?...Au fost în vechime altele și mai și. Tătari, lăcuste, fanarioți.
ION Nu te supăra Dicule că-ți zic pe față, dar tu ai picat într-o stare depresivă. Nici nu-i de mirare, în condițiile ăstea sulfuroase... Știi ceva?...
DIAC Ce să știu?
ION Întrebarea. Nu a noastră. A celor patru mari puternici ai lumii...De ce nu scoți poporul afară? ...Cine te oprește?
PĂȚIT Și apoi, după tactica lor... să încingem un chef de pomină ...că am scăpat întregi din cea mai crâncenă tiranie?!
DIAC Cine mă oprește?...Vai, vai, de-o lună de zile nu-mi dă pace visul ăsta urât. Că ieșim afară năuciți de lumina soarelui, dar la poartă, înșirate pe două rânduri, cine ne așteaptă? Celelalte popoare, care sparg în dinți semințe, le scuipă cu dezinvoltură și ne-arată cu degetul, cei mai tolomaci oameni din lume, uită-te domnule în ce loc îngrozitor i-a băgat Tâncu și ei s-au dus după el ca vitele!
ION Dimpotrivăăă!
PĂȚIT Ne-a pus Dumnezeu mâna în cap, Dicule! Popoarele celelalte ne ridică în slavi și sunt invidioase pe noi că am avut șansa unui conducător ca Tâncu!
DIAC Nu înțeleg.
ION Ele cred că dacă își schimbă polii locul, atunci, după mersul lor, și Raiul se mută în locul Iadului! Celelalte popoare își rod unghiile, sunt vinete la față, nu mai au mult și-i spânzură pe cei patru mari puternici ai lumii că n-au avut inspirația să-i aducă pe ei primii aici!
DIAC Își mută polii locul?!
ION Rândunicile care se orientează numai și numai după magnetismul polilor, anul ăsta au deviat. Deci, dacă ai casa la mijloc, au venit la tine rândunicile vecinului din stânga, și ale tale s-au dus la vecinul din dreapta. Înțelegi acuma?
DIAC Mare minune!
PĂȚIT Vezi cum se adeverește vorba aceea? Unde dai și unde crapă. S-a gândit vreodată savantul Micici că de la rândunicile lui se va ajunge până la...
ION Până la polii...cum să-i zicem?...de bază...ai omului? Că doar între Rai și Iad ne jucăm viețile!
DIAC Savantul Micici?...Putem jongla... Mergem urgent la cei patru mari ai lumii, și le zicem: Așa-i că popoarele voastre sunt în pragul răscoalei?... Ia-ți scăpat din mână...se uită în dreapta și-n stânga după furci, topoare, pari?...
PĂȚIT Să vă omoare!
ION Cât sunteți de mari, puternicii lumii, dar nu-i ajungeți lui Tâncu nici până la genunchi!
PĂȚIT Un mare conducător!
DIAC Vizionar!
ION Geniu carpatin!
DIAC Vă salvăm cu o condiție. Ieșim din Iad cu fruntea sus, aplaudați de popoarele voastre pentru curajul cu care am știut să-i ținem piept celui mai mare tiran din lume.
ION Puțin spus.
PĂȚIT Din Istorie!
ION Așa da.
PĂȚIT Le spunem apoi că Micici este un șarlatan? Ăsta-i planul tău Dicule? Să calmăm popoarele, Doamne ferește, dacă rup ușile Iadului și vin cu poliția peste noi?!
ION Le spunem că Micici este un mare șarlatan, doar după ce se jură că ne-așteaptă la ieșirea din Iad cu niște mese pline de toate bunătățile!
PĂȚIT Numai după aceea!
DIAC Ăsta este planul meu... dar iarăși am căzut în pesimism!... așa se vede că mi-e firea. Nu-i vorbă, drept recunoștință că le-am dezamorsat popoarele, ne-or aștepta la intrare cu mare fast, cu mese întinse, cu băutură ...cum ziceți voi, dar pe din spate ce vor șușoti între ei?... Mă...ce neam de sluji... de aceea vă zic... să nu ne pripim... trebuie să ieșim de-aici cu niște merite...incontestabile... să le-arătăm pe terenul lor că stăm la fel de bine ca ei! Chiar putem zice că-i batem!
ION Ce teren?
DIAc Alegerile.
PĂȚIT Alegerile?
DIAC Alegerile.
ION Facem și noi alegeri?
DIAC Altfel cum intrăm în rândul lumii?... Democrație. Dar știți voi ce alegeri?!... Cum altele nu s-au mai pomenit. La ei candidații își aruncă vorbe grele.
ION Regretabile...
PĂȚIT De exemplu ?
DIAC Pardon, domnule candidat, dumneata ești de-a dreptul un idiot!
ION Ai profil de broscoi ce rânjește, nu de președinte!
DIAC De țap!
PĂȚIT Am auzit că faci baie cu amanta într-o cadă umplută cu șampanie!
DIAC Bun exemplu dai poporului!...
ION Ai vândut Ardealul!
DIAC Să-ți fie rușine!
PĂȚIT Trădătorule!
PĂȚIT Se va uimi străinătatea. Nici o porcăială. Ne ridicăm unul pe altul în slăvi.
ION Ce calități de excepție avem.
PĂȚIT Ne poftim unul pe altul să fim președinți.
DIAC Punem poporul să ne aplaude la fel. În mod corect.
ION Îi dăm gata.
PĂȚIT Te pomenești că văzând atâta de mult bun simț, celelalte popoare ne vor chema să le fim candidați.
ION Amețesc, numai gândindu-mă.
DIAC Știți ce? Dacă-i pe-așa, mai stăm trei zile în Iad, să facem alegeri. Altfel ieși afară în frunte cu un președinte.
ION O autoritate serioasă.
DIAC Îl trimit la cei patru mari ai lumii, pe Scaro, să le spună ce poamă bună-i Micici ăsta, cu polurile lui. Un escroc! Cine deosebește o rândunică de alta?!
ION Și să ne aștepte la ieșire cu mesele întinse.
DIAC Categoric. Câte a răbdat poporul nostru!
PĂȚIT Măi... dar care dintre noi iese președinte?
DIAC Contează? Să fim și noi în rând cu celelalte popoare. Dăm cu banul.
ION Cine are noroc are, cine nu, nu!
_ _ _


Tabloul XI

În casa conspirativă, cei patru mari puternici ai lumii, stau la masă. Sunt vineți la față și își rod unghiile.

- Ți-ai găsit unde să fugi dacă explodează situația?
- Mi-am găsit. În munți. Am o căbănuță. Aer curat. Mure. Brânză proaspătă.
- Și eu. În deltă. Pește.
- Țânțari?
- Dai foc la niște balegi uscate și fug.
- Eu nu am unde mă duce.
- Haide și ține-mi de urât.
- Lasă-l la mine. Că tu ai urși.
- Să aleagă el.
- Ferească-mă Sfântul! Nici una nici alta! Stau drept în fața poporului. Dacă v-am greșit cu ceva, judecați-mă.
- Ce judecată?. După ce-ți dau în cap?
- Atunci este târziu.
- Degeaba regretă pe urmă.
- Dar tu?
- Nu-mi părăsesc palatul. Are cine-mi lua locul după furtună.
- Ne-am adunat să ne jelim reciproc?
- Bine zici. Cum o da Dumnezeu!
- Pune damigeana fără frică pe masă.
Unul dintre ei, scoate de sub masă o damigeană de vin și o pune pe masă.
- Măcar cu atât să ne alegem. Toarnă în pahare!
Intră val vârtej Scaraoski.
SCARAOSKI Domnilor, țineți-vă bine! Ce-mi dați dacă vă scot basma curată? În cât ai zice pește?
- Ce-i poți da unui drac domnule Scaraoski? Numai sufletul.
SCARAOSKI Toate la timpul lor, stați liniștiți, am glumit! Să nu vă mai fierb, Dicu are o încredere oarbă în mine, iată ce problemă trebuie să negociez cu voi. Dacă îi așteptați la ușile Iadului cu niște mese întinse, bine garnisite, cu fanfara C.F.R-eului, vă zice un mare secret cu care se dezamorsează situația tensionată în care stau popoarele voastre.
 Sunt chiar bătuți în cap oamenii ăștia?! Ce tot îi dau înainte cu mesele întinse?
 Lasă-i în pace, li se-apleacă de-atâta ciuperci de întuneric. Continuă domnule Scaraoski.
SCARAOSKI Vor și aplauze călduroase când ies pe ușile lag deschise.
 Le vor avea.
SCARAOSKI Scandări!
 Și scandări!
SCARAOSKI Vor ieși în frunte cu portretul lui Tâncu. Un portret demn de geniul lui. Înalt de 3 metri, lat de 2! La vederea portretului se va scanda:
Trăscă, trăiască, trăiască
Tâncu să se întoarcă!
 Domnule Scaraoski, destul. Ăsta-i caz de psihiatrie. Trebuie să-i dăm ultra urgent un telefon șefului tău. Vom folosi firul roșu. Caz excepțional. Așteaptă două minute.
_ _ _

Tabloul XII

În aceiași fundătură de Iad, la lumina unei făclii roșiatice, Diac, Ion și Pățit, stau de vorbă.

DIAC Pe mine mă va alege poporul!
ION Ai fost colaboratorul lui Tâncu! Șef de șantier!
PĂȚIT Ai profil de broscoi!
DIAC Ești un pește. Ai avut bordel la Paris!
ION Denigrări!
DIAC Tu ai vândut Ardealul!
PĂȚIT Nu l-am vândut. Există documente! Stenograme!
Vine către ei Scaraoski.
SCARAOSKI Dicule dragă, domnule Ion, domnule Pățit...să nu zic altfel...ați sfeclit-o!
DIAC Noi?!
SCARAOSKI Voi!... Sunteți condamnați la uitare. Aici vi se vor înnegri oasele. Și ce planuri mi-am făcut cu voi! Plâng!
DIAC Dar ce?...ești subordonatul celor patru?...Te iei după ce comandă ei?!
SCARAOSKI Am șeful meu direct. Numai de el ascult. A fost de acord. Dar eu în inima mea, sunt dezamăgit. Trebuia să-l venerați pe Tâncu! Cine a mai avut îndrăzneala să înalțe un con? Suntem un popor damnat la invidie!
PĂȚIT Nu-i corect.
DIAC Invidia.
ION Iarăși le-o luam înainte.
DIAC Cele mai corecte alegeri democratice din lume!
PĂȚIT Doamne Dumnezeule, dacă ieșim de-aici, promitem, în vecii vecilor nu ne punem cu alții, stăm cuminți în bancă și ne vedem numai de treburile noastre!
ION Amin!
DIAC Ăștia nu știu cu cine au de-a face!... Skaro! Avem o ultimă rugăminte la tine! De dus un zvon în lumea de la lumină... ce cred ei... 20 de ani îi lăsăm să se perpelească pe jar! Ne vor implora! Dar nici morți nu ieșim 20 de ani de-aici!
În genunchi să ne roage! Nu ieșim și basta!!!
SCARAOSKI Iarăși revin și revin. Așa-i că era mai bine pe vremea lui Tâncu? Ați construit ceva durabil aici?!
_

Tabloul XIII

Cei patru mari puternici ai lumii, de-acuma bătrâni, stau resemnați în fața ușilor închise ale Iadului.

 Popoarele noastre...
 Visează, popoarele visează mereu...
 De când lucrează poporul lui Tâncu la cea mai avansată și dreaptă constituție din toate timpurile, parcă altfel mi-au trecut anii, mai frumoși!
 Și eu mă simt îmbărbătat zi de zi, la gândul că odată cu noua constituție, gata, s-au terminat nedreptățile, frăție și egalitate pe întreg pământul, o horă generală...
 Eu nu știu ce să zic... sunt un pic mai rezervat... ca insularii... dacă nu sunt capabili de o așa mare intreprindere? ... De 20 de ani tot lucreză la ea, cât mai trebuie să așteptăm?!
 Păi dumneata ce-ai vrea, nu-ți dai seama, o constituție perfectă pentru toate națiunile lumii, se face în cât ai pocni din degete?!
 Săracii de ai! L-au avut pe Tâncu!
 De-aceia s-au înhămat la treaba asta colosală! Nici un dictator să nu mai oropsească popoarele! Trăiască libertatea!
Ușile iadului se deschid scârțâind și ies cei trei, Ion, Diac și Pățit, bătrâni și ei, cocârjați, cu toiege în mâini. Cei patrumari puternici ai lumii, sar asupra lor.
- Cât v-am așteptat! Popoarele noastre au căzut într-o resemnare blândă, stau numai și zâmbesc pierdut, li s-a cuibărit în suflete credința că în vecii vecilor Pământul nu va avea constituția care o merită, pentru că, să fim sinceri, toate popoarele sunt cumsecade, și le doare inegalitatea! Spuneți-ne, ați terminat constituția universală?!
ION Vă mulțumim. Cu ce mese îmbelșugate ne-ați așteptat!
PĂȚIT Oglindirea respectului față de noi.
DIAC Admirația ce ne-o poartă pentru demnitatea noastră.
ION Verticalitatea.
DIAC Neatârnarea!
- Spuneți-ne, ați terminat constituția universală?
DIAC Vedeți voi...ce-i o constituție?... poate fi ea trimisă chiar de Cel de Sus... se interpretează, fiecare trage spuza către el... scindări.
 Deci, n-ați terminat-o.
ION Ba da. Cum să n-o terminăm?!...
PĂȚIT Dar...dacă este până acolo, ce contează pe lumea asta?... ce-i trebuie omului să se simtă bine?
DIAC Foarte puțin. Haideți...Un zâmbet, o strângere de mână, un păhărel ciocnit cu sufletul deschis... și gata... se destramă toată tristețea...
Între timp, iese Skaraoski prin ușile larg deschise ale tunelului, urmat de dracul ce are pe mâneca hainei banderola pe care scrie cu litere roșii „ Paza”. Dracul închide cele două uși ale tunelului și Scaraoski ia tabla de deasupra, pe care scrie „Iad” Cei doi pleacă neobservați. Skaraoski se oprește brusc, se întoarce, își zmulge barba de țap, urechile ascuțite, coada și strigă către public:
- Voi intra în istorie, voi intra în istorie! Ultimul grandoman al secolului nostru!
Conducătorii lumii nu-l observă. Ciocnesc paharele, se îmbrățișează.
Skaraoski îi privește dezamăgit. Exclamă: - Asta-i culmea! Îmi veți duce dorul, față de noii dictatori: Cifrele și graficele profitului, randamentul maxim.
DRACUL ( Îl privește cu gura căscată ) Cum zici, domnule... nu le pricep eu pe toate... Mai aveam doi ani până la pensie. Păcat de Iad, că măritul Drac al dracilor îl desfințează.
SCARAOSKI Nimic nu se termină, totul se strămută. Iadul cu cazane și zmoală va fi văzut... ca o poveste frumoasă, față de noul iad la care lucrează cu spor savanții. Deocamdată i-au creionat porțile. Găurile negre ale universului!
DRACUL Este nevoie de un portar să păzească găurile ăstea?
SCARAOSKI Ți-am hărăzit alt rol. Vii cu mine. Am auzit de-o națiune, care de când se pomenește, n-a îndrăznit să viseze că ea poate fi buricul pământului. Hai să-i insuflăm curaj! Vei fi șeful meu de șantier!



SFÂRȘIT

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!