poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1584 .



satul românesc
scenariu [ Teatru ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [delisia ]

2011-08-07  |     | 



SATUL ROMÂNESC

Ioana: Leano, ai văzut ce grozăvii arată ăștia la știri?
Leana: -Am văzut! Criză, criză, criză! Pe la Petre al tău prin America ce mai e?
Ioana: El zice că e bine, dar îi e tare dor de noi și de sat..
Leana: A apucat bine el în Parlament!
Ioana: A apucat... Ionuțe , du-te mamaie mai încolo că ne lovești. Mă tu n-auzi?
Leana: Neastâmpărat mai e copilu ăsta al vostru! N-am mai văzut așa soi de copil de când sânt! Și cred că nici nu învață, mereu bate mingea!
Ioana: Așa sunt toți copii, Leano!
Leana: Să-l vezi pe Carlos al nostru! E bine de el la oraș. Stă mă-sa numai pe lângă el, nu-l lasă să bată mingea cu nebunii.
Ioana: Și el nu se joacă, fa, deloc? Asta n-o cred!
Leana: Se joacă da’ nu umblă așa murdar. Mai mult la calculatoru ăla stă. Într-o zi mi-a zis și mie: „mamaie dă plic pă ăsta și o să vezi o poză cu mine”. Și eu i-am zis: „Fugi d-aci cu ăla al tău!” I-a cumpărat mă-sa chiar și niște ochelari de protecție.
Ioana: Hai că prea-l cocoloșiți și voi, parcă e pui de gostat! Săracu, nici nu știe să se joace, parcă e sălbatic!
Lerano: Nu mi se pare rău că îl educă. Al vostru într-o oră dacă l-ai schimbat la țoale se face ca porcu.
Ioana: L-ați învățat prost și la joacă și la mâncare, o să vedeți voi mai târziu!
Leana: Eee...ce-a pățit mă-sa cu el cât a fost mic! I-a dat niște iaurturi d-alea scumpe, mici cât paharu de țuică, lapte praf de sute de mii cutia. Acum când a mai crescut, îi dă icre, conserve de pește, salamuri, lapte în cutie de carton. Zice mă-sa că alea sunt mai bune ca ale noastre că e fără microbi. I-a dat și pastile că n-avea băiatu poftă de mâncare.
Ioana: Rău faceți, îți zic eu, al nostru mănâncă mămăligă cu brânză, fasole, ciorbă și mâncare toate felurile. Dacă vezi la masă cum trage din ceapa verde îți pică apă-n gură!
Denisa: Săru mâna!
Ioana și Leana: Să crești mare!
Leana: Fa, asta ori e Deniza?
Ioana: Da, e aia ale Belciug.
Leana: Văzuși, avea piersic d-ăla în nas sau pân gură?
Ioana: Nu văzui, da uită-te cum e îmbrăcată!
Petre: Sărut mâna măicuță! Te-am sunat să-ți zic că mi-e tare dor de dumneata și să-ți amintesc că vineri vin acasă.
Ioana: N-am uitat, băiatul mamii! Ce mâncăruri alese să-ți fac. Să știi că noi nu facem macaroane
d-alea cu bulion!
Petre: Nu vreau macaroane. Roșiile s-au copt?
Ioana: Da, sunt destule!
Petre: Vreau roșii cu brânză și să faci și matale o pâine la țest. Aaa, dacă ai avea și niște ridichii ar fi bine.
Ioana: Aam băiatul mamaei, te aștept!
Petre: Sărut mâna măicuță!
Ioana: Rămâi cu bine copilașul meu! Era Petre, o să vie acasă. Mi-a adus mari bucurii copilu ăsta!
Leana: Ce bucurii ghea?
Ioana: Mi-a spus că a avut o serbare la parlament și le-a compus la ăia o pezie de i-a lăsat cu gurile căscate!
Leana: Așa?!
Ioana: Eu zic: „Băiete să pui mâna să-mi trimiți poezia s-o văz.” Zice „Bine măicuță, ți-o scriu cu caractere de șaișpe ca să citești mai ușor”. Băiete, zic eu, cu cractere fără caractere pune mâna de mi-o trimite mâine!
Leana: Și cum e, fa, poezia asta?
Ioana: N-ai văzut Leano așa poezie de când ești! Ionuțe, ia adu mamaie poezia de ne-a trimis-o tacto!



ȚĂRAN VOI FI MEREU


Țăran voi fi mereu
C-așa m-am născut
Mergând prin țărână
Murdar și desculț.

Țăran voi fi mereu
Cum sunt și acuma
Un simplu om voi fi
C-așa mi-e inima.

Pe unde oi ajunge
Pe unde-oi poposi
Pe-acolo am să spun
Că sunt țăran de mic,

Că mă mândresc cu satul
Din care eu provin,
Că-n lume nu e altul
Așa de senin,

Că țărani ca ai noștri
Nu vei găsi niciunde
Prin lume cât vei merge
Și unde vei ajunge.

Chiar și plecând în lume
Eu tot țăran rămân,
Că-mi place viața simplă
De țăran român.



(Poezia aparține unei foste eleve- Bălan Ruxandra Laura- și apare aici doar pentru că așa am conceput această scenetă, nu cu scopul de a o apropria)


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!