poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4793 .



Ibovnice cu ochi de Maramures
scenariu [ Teatru ]
Actul II Colecţia: Texte umoristice

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [mihaylo ]

2010-05-21  |     | 



ACTUL II

În casa lui Lupu Ciomag

(Odaie țărănească, foarte asemănătoare cu cea a lui Codru Topor.)

SCENA I

(Lupu și Iza)

Lupu (stând pe un scăunel, lângă cuptor, se încalță în opinci): Să nu uiți să-mi pui uiaga cu pălincă și țigările.
Iza: Þi-am pus deja și pălinca, și țigările și obiele curate, numai grăbește-te că-i noapte și să nu dai, Doamne ferește, peste vre-o sălbăticiune! Că noaptea are legea ei!
Lupu: Nu te teme nevastă, nu mi-e frică mie de sălbăticiuni!
Iza: Frică-nefrică, dar mai bine să nu te întâlnești cu ele. Ai utat cum l-a sfâșiat un urs pe bătrânul Pupăză?
Lupu: Pupăză a tras cu pușca-n urs și l-a rănit, iar cu o fiară rănită și înfuriată nu-i de joacă, aia te rupe în două. Altfel ursul fuge de oameni.
Iza: Fuge, nu fuge, da mai bine să nu te întâlnești cu el.
Lupu: Of, spăimoasa mea! (Se ridică de pe scăunel, se apropie de ea și o îmbrățișează.)
Iza: Dacă ai ști tu Lupule... câte nopți nu am dormit făcându-mi griji pentru tine? Ah, dacă ai ști câte lacrimi am vărsat și câte rugăciuni am șoptit, ah dacă ai ști?
Lupu: Păi, dacă ești prostuță... mă bocești de parcă aș merge la război. Păi ce aș putea păți la stână? Stâna nu-i pădurea, unde se întâmplă să mai moară câte un țapinar strivit de bușteni.
Iza: Ce să fac, dacă îmi ești drag ca lumina ochilor?
Lupu: Să nu bocești după mine, și să dormi noaptea. Acum mă duc. (Își pune desagii pe umăr și o sărută.) Rămâi cu bine Iza!
Iza: Du-te cu Dumnezeu Lupule! (Se preface că-și șterge lacrimile.) Și întoarce-te cât mai repede că mi-e tare urât fără tine.
Lupu: Poimâine mă întorc draga mea, poimâine! (Iese.)

SCENA II

(Iza singură)

Iza: Bine că s-a dus și nu s-a răzgândit, că altfel nu mai putea veni la mine Codru. Acum poate veni liniștit. Doamne că tare mi-e drag de el, nu că Lupu nu ar fi om fain, da așe cum îi Codru Topor nu-i altu sub soare! Se comportă așe ca un domn, nu degeaba-i pădurar – om cu scaun la cap care știe carte și miroase tot timpul a odicolon, nu ca Lupu al meu, pute a oi de mi se întorc mațele pe dos. (Se aude bătaie în ușă, Iza se duce să deschidă ușa.)


SCENA III

(Iza și Codru Topor)

Codru: Bună seara mândră dragă!
Iza (mirată): Codrule, tu! Doamne! (Îl îmbrățișează și îl sărută.) Ce bine-mi pare că ai venit! Dar te-ai cam grăbit, Lupu de abia a plecat.
Codru (râde): Ha-ha-ha!... Parcă eu nu l-am văzut cum pleca?
Iza (speriată.): Te-ai întâlnit cu Lupu? Te-a văzut?
Codru: Liniștește-te turturica mea, nu m-am întâlnit cu Lupu al tău, și nici nu m-a văzut.
Iza: Nu înțeleg... dacă nu te-ai întâlnit cu Lupu, atunci cum l-ai văzut și de unde ști când a plecat?
Codru (râde): Ha-ha-ha!... Aici l-am văzut, în casă. Am văzut și cum vă morfoleați...
Iza: Codrule, tu ai pândit sub geam.
Codru: Da, am văzut și am auzit tot.
Iza: Doar, nu te roade pizma că-mi pup bărbatul?
Codru: Nu, dar m-a umflat râsul cum îl speriai cu ursul.
Iza: Nu te juca cu focul, Codrule, că o se ne arzi pe amândoi.
Codru: Þi-e frică turturico? Păi, tu nu ști că cine se teme de apă nu mănâncă pește?
Iza: Am vedea noi doi numai pește... dacă ar afla Lupu că sunt ibovnica ta!
Codru: Nu te teme, pădurarul găsește pricină să intre ori la cine în casă, în orice ceas din zi sau noapte, că nu degeaba-i pădurar.
Iza: Și la multe neveste din sat găsești pricină să intri, în orice ceas din zi sau noapte?
Codru: Ești curioasă tare?
Iza: Da!
Codru: Atunci îți voi spune: numai la una singură.
Iza: O durea-m-ar capul, dar de ce numai la una singură?
Codru: Pentru că nu doarme toată noaptea, ci stă vărsând lacrimi, și șoptind rugăciuni pentru bărbatul său drag.
Iza: Și asta ai auzit hoțomanule?!
Codru: Ha-ha-ha!... Cine are urechi de auzit aude! (Se așează la masă și scoate din port-hart o sticlă de lichior, o cutie de bomboane de ciocolată și un pachețel învelit în hârtie lucioasă de culoare roșie.)
Iza (Pune pe masă două pahare.): Dar în pachețelul acela roșu ce ai?
Codru: O surpriză pentru tine.
Iza: O sur-r-rp... ce?
Codru (răde): Ha-ha-ha!... O surpriză!
Iza: Da ce-i aia supr-r-riză?
Codru: Un dar pe care-l primești, așa... pe neașteptate.
Iza: Pe așteptate sau pe neașteptate, dar tu nu-mi umbla mie pe aici cu asemenea cuvinte de poți să-ți rupi limba-n ele! Du-te cu ele la cucuoanele și domnițele de la oraș. Aici noi, nevestele de la sat, suntem cinstite și ne iubim ibovnicii și fără supriză, sau cum dracu o mai spune la pachețelul ăla frumos și hai desfă-l odată să văd ce-i în el.
Codru (desface pachetul): Și pe mulți ibovnici iubești și fără surprize?
Iza: Te roade curiozitatea?
Codru: Nu!
Iza: Atunci, nu întreba că cine știe multe îmbătrânește repede.
Codru: Și își caută una mai tânără.
Iza: O, ia te uită la tăurașul comunal!... Hai scoate odată ce ai acolo!
Codru (scoate din pachet o pereche de chiloței roși și îi desface în fața ei): De abia aștept să văd cum îți stă în ei.
Iza (se așează pe genunchii lui și îl sărută.): Ai răbdare că nu vin turcii.
Codru (desface sticla și toarnă în pahare, ciocnesc.): Să fim sănătoși!
Iza: Să fim sănătoși Codrule! (Se aud ciocănituri în ușă.) Doamne! Ascunde-te că s-a întors Lupu! Ascunde-te repede că te omoară!...
Codru (scapă paharul din mână): Sfânt, sfânt, sfânt ești Tu Doamne! Te rog nu-mi prăpădi sufletul! (Făcându-și semnul crucii se ascunde sub pat.)
Iza (ascunde sticla și paharele sub masă): Acum, acum vin să deschid! (Se uită în spate și apoi se duce să deschidă ușa.)

Scena IV

(Iza, Ionașcu mai târziu și Codru)

Ionașcu (intrând pe ușă): Seara bună vecino!
Iza: Seara bună vecine! Dumneata erai? Iar, eu, am crezut că s-a întors Lupu.
Ionașcu (uitându-se la picioarele lui Codru, care se văd de sub pat): Da-a-a Lupu nu-i acasă?
Iza: Nu vecine, nu-i acasă!
Ionașcu: Da unde-i?
Iza: Tocmai a plecat la stână, dumitale sigur aveai vre o treabă cu el?...
Ionașcu (râde arătând cu degetul spre picioarele lui Codru): Ha-ha-ha!... Cum mama mă-si putea Lupu să plece la stână fără picioare?...
Iza (se dă câțiva pași în spate și încearcă să împingă cu piciorul sub pat, picioarele lui Lupu.) A-a-astea nu-s picioarele lui Lupu.
Ionașcu (mirat): Nu-s a lui Lupu?!
Iza: Nu!
Ionașcu: Nu-u-u?
Iza: Nu, vecine, nu!...
Ionașcu (răde): Ha-ha-ha!... Atunci ale cui sunt vecino? Ha-ha-ha!...
Iza: Ascultă vecine! Eu îți dau o damigeană de cinci chile de pălincă, iar dumneata uiți ce ai văzut sub patul meu.
Ionașcu: Cinci chile de pălincă zici vecino?...
Iza: Cinci vecine, cinci!
Ionașcu: Apăi vecino... bag sama, că tu mă crezi nărod...
Iza: Vai de mine, cum aș putea crede așe ceva tocmai despre dumneata vecine?!
Ionașcu: Apăi, altfel nu ai încerca să mă cumperi cu cinci chile de pălincă.
Iza: Da, cât ai vrea vecine?...
Ionașcu: He-he, eu am o ținere de minte... nimic nu pot să uit... nimic... nimic, de mic copil eram așe... nici dacă vreu nu pot să uit!
Iza: Dacă nu poți uita, atunci măcar să nu spui la nimeni că ai văzut... (Arată spre picioarele lui Codru.).
Ionașcu: Ei, păi tocmai aicea-i hiba, eu am mari mâncărimi de limbă și cu cinci chile de pălincă nu cred că pot s-o țin înapoia dinților.
Iza: Da, cât ai vrea vecine?
Ionașcu: Apăi să zicem... măcar... zece!
Iza: Zece?
Ionașcu: Zece vecino, din aceea de prune bistrițene!
Iza: Bine, fie cum spui dumneata! Dar...
Ionașcu: Stai că n-am gătat!
Iza: Păi, ce mai vrei vecine?...
Ionașcu: Vreau să-l văd pe stăpânul picioarelor de sub pat!
Iza: Vai și amar de capul meu... dracu te-a adus la ora asta, și pe mine tot el m-a pus să-ți deschid! De ce nu iei dumneata zece chile de pălincă și nu-ți vezi de drum? De ce vrei neapărat să mă nenorocești?
Ionașcu: Apăi vecino, aici eu pun condițiunea, și dintr-al meu n-o să las!
Iza: Da la ce-ți folosește dumitale vecine, să ști cine-i sub patul meu?
Ionașcu: Poate-mi folosește la ceva, poate nu-mi folosește la nimic... De unde să știu până nu-l văd?
Iza (aplecându-se sub pat): Hai ieși de acolo Codrule, îl știu eu bine pe Ionașcu, lua-r-ar dracu! E încăpățânat ca un catâr, până nu ieși de acolo nu va ieși din casă.

(Codrul Topor iese târâș, cu spatele, de sub pat.)

Ionașcu (râde arătând cu degetul spre Codru): Ha-ha-ha!... Au-au-au!... Dar dumneta domnule pădurar ce naiba cauți sub patul lui Lupu Ciomag?
Codru: E-eu... eu... hm... eu... am venit... m-a rugat Lupu să-i marchez doi stejari și eu...
Ionașcu: Ha-ha-ha!... Și de când, rogu-te frumos, sub patul lui Lupu cresc stejari? Și cu ce ai vrut să-i marchezi, nu cumva cu chiloțeii pe care-i ți în mână? Ha-ha-ha!...
Codru (își ascunde mâinile la spate): Eu... eu... am venit doar să... să stăm de vorbă...
Ionașcu: Aha, dumneata ai venit doar să stai de vorbă?
Codru: Da, doar să... să stăm de vorbă!
Ionașcu: Ha-ha-ha!... Și cu cine, rogu-te frumos, ai stat de vorbă sub pat?
Codru: Păi, e-e-eu... eu...
Iza: Gata! Acum ai văzut cine era sub pat, hai să-ți dau din șură o damigeană de zece chile cu pălinca și dute cu Dumnezeu!
Ionașcu: Cinșpe!
Iza: Cu-u-um cinșpe?!
Ionașcu: Apăi, așe cum ai auzit vecino! Cinșpe chile de pălincă din prune bistrițene!
Iza: Păi, vecine... așe ne-a fost vorba?
Ionașcu: Eh, vorba-i una, iar târgu-i alta, noi încă n-am încheiat târgul!
Iza: Dumneata, nu te temi de Dumnezeu vecine? Eu am vrut să-ți dau de bună voie cinci, iar dumneta... zece, iar acum... cinsșpe...
Ionașcu: Apăi, ce să fac? mi-e tare drag să mă târguiesc.
Iza: Þi-e drag când nu te coastă nimic!
Ionașcu: E, nu mă coastă... mă coastă vecino, mă coastă și încă mult! Va trebuii de acum încolo să-mi mușc limba, ori de câte ori mă va ustura.
Iza: Și zece e mult vecine, darmite cinșpe...
Ionașcu: Dacă am zis așe, așe rămâne!
Iza: Îți dau doișpe.
Ionașcu: Cinșpe!
Iza: Of, da căpos mai ești vecine! Hai că-ți dau cinșpe.
Ionașcu: Și două găini!
Iza (furioasă): Ce-e-e?! Nimic nu-ți dau nimic, nimic! Crucea cui te-a închinat de potlogar! Ia cară-te la dracu-n praznic din casa mea, că pun mâna pe măturoi și...
Ionașcu: Apăi, vecino... de nu-mi dai, nu-mi dai și pace! Io mă bucur că nu va trebui să-mi mușc limba, ș-apoi îs tare nerăbdător ce-o zice Lupu când o să afle?!... (Iese.)

SCENA V

(Codru Topor și Iza)

Codru: De ce l-ai lăsat să plece?... Trebuia să-i dai și găinile, lua-l-ar dracu, căci o să bată toba prin sat și dacă află Lupu ne omoară pe amândoi!
Iza: Of mămuca mea, ce pacoste a căzut pe capul meu!
Codru: Ce ne facem acum?
Iza: Mă duc după el și-l întorc.
Codru: Du-te Iza, du-te și dăi tot ce îți cere numai să tacă.
Iza: Tăce-ar în copârșeu să tacă de bitangă! (Iese.).

Scena VI

(Ionașcu singur)

Codru: Doamne Dumnezeule, dacă ies cu bine din harababura asta, jur că nu mai calc pragul nici unei ibovnice. Asta-mi lipsea să afle nevastă-mea și soacra, că apoi... Dar ele ca ele, să nu afle Lupu că-i în stare să bage cuțitu-n mine. Numai să-și țină gura Ionașcu că altfel...

SCENA VII

(Intră Iza cu Ionașcu)

Iza (scoate de sub masă sticla și paharele): Beți câte un pahar, până mă duc să pregătesc pălinca și orătăniile. M-am înțeles cu vecinul, n-o să spună nimănui nimic, așe-i vecine?
Ionașcu: Apăi așe-i! La mine, cuvântu-i cuvânt!
Codru: Asta-i bine, foarte bine!
Iza: Bine, atunci beți câte-un pahar, că eu mă duc să...
Ionașcu: Apăi, o să bem că tot am o vorbă cu domnul pădurar.
Iza: Vecine!
Codru: Ce vorbă?
Ionașcu: Apăi, aș vrea să mă târguiesc cu dumneata un pic.
Codru: Ce?!
Iza: Cum așe?!
Ionașcu: V-am spus că-mi tare drag să mă târguiesc.
Iza: Tărgu-i deja încheiat! Acuma bem aldălmașul.
Ionașcu: Apoi ce-i drept e drept, la mine cuvântu-i cuvânt! Cu tine vecino am încheiat târgul, cu domnul pădurar vreu să mă târguiesc acum.
Iza: Târguiți-ar dracu pielea de tâlhar!
Codru: Dumneata chiar nu ai nici un pic de conștiință?
Ionașcu (Râde): Ha-ha-ha!... Apoi bag seama, că pe dumneata domnule pădurar conștiința te-a împins sub patul lui Lupu.
Codru: Ajunge! Spune ce dorești de la mine și să terminăm odată cu circul îsta!
Ionașcu: Așe, că bine zici! Dumneata ești om cu carte, ști bine că tăcerea-i foarte scumpă, se cumpără și se vinde cu preț mare.
Codru: Zi odată, ce vrei pentru tăcerea ta?
Iza: Îsta nu are nici un Dumnezeu! O să ceară pentru tăcerea lui cât a cerut dracu pentru mă-sa.
Ionașcu: Apăi, eu nu am Dumnezeu? Eu, care târguiesc cinstit, sau voi care preacurviți? Unde scrie în Sfânta Scriptură că-i păcat să te târguiești cinstit? Nu scrie niciunde! Dar «Să nu râvnești la soția altuia!», scrie!
Codru: Destul! Spune ce vrei?
Ionașcu: Apoi, aș avea nevoie de lemne pentru la iarnă, patru căruțe, da să-mi aduci acasă că eu nu am timp de mers după ele.
Codru: Bine o să pun pe cineva să-ți ducă acasă.
Ionașcu: Și să mi le taie cu drujba, că n-oi sta să le tai cu joagărul.
Codru: Bine! Și acum...
Ionașcu: Apoi, nu vă grăbiți, că asta nu-i totul!
Codru: Cum nu-i totul?...
Ionașcu: He-he... tăcerea-i scumpă!
Codru: Ce mai vrei?
Ionașcu: Ceasul!
Codru: Care ceas?
Ionașcu: Acela de pe mâna dumitale.
Codru: Dumneta ești nebun?
Ionașcu: Doamne ferește! Ce vorbă-i asta, domnule pădurar?
Codru: Acest ceas e din aur, din aur curat!
Ionașcu: Apoi, asta știe tot satul, de aceea îl și vreau, că «Pobeda» am și eu.
Codru: Ionașcule, dumneata ești cu mult mai rău decât un hoț la drumu mare!
Ionașcu: Apoi, dacă începeți iarăși circul, eu mă duc!
Codru și Iza (amândoi deodată.): Nu, nu, nu!
Ionașcu: Eu nu bag mâna în buzunarul nimănui, dați-mi ce-i al meu și gata! Că de nu-mi dați...
Codru: Dar gândește-te, ceasul e din aur! Ceri prea mult!
Ionașcu: Apoi, domnule pădurar, și tăcerea-i tot de aur!
Codru (își ridică de pe mână ceasul și îl dă lui Lupu): Sper că pot fi sigur de tăcerea ta!
Ionașcu: Apoi, eu nu știu despre ce vorbiți... de mic copil nu prea am avut ținere de minte, iar acum uit și ce am mâncat dimineață, uit totul. Foarte repede uit.

CORTINA

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!