poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4288 .



Ibovnice cu ochi de Maramures
scenariu [ Teatru ]
Actul I Colecţia: Texte umoristice

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [mihaylo ]

2010-05-20  |     | 






(Comedie populară în 3 acte)


Motto: «Nu-s picioare ca la Floare...
Așe mândre și ușoare.»
(din folclorul maramureșan)



Persoanajele

IONAȘCU GORUN, țapinar, între două vârste.
FLOARE, nevasta lui Gorun, cu mult mai tânără decât el.
LUPU CIOMAG, tânăr gospodar,oier.
IZA, nevasta lui Lupu Ciomag.
CODRU TOPOR, pădurarul satului.
BABA DRAGUTINA, descântătoare de farmece.

ACTUL I

În casa lui Ionașcu Gorun.


(Odaie țărănească. La stânga, în planul întâi un pat acoperit cu cergă și două perne, în planul al doilea ușa de la cămară. În dreapta, în primul plan o ladă de zestre vopsită în verde, iar în planul doi un cuptor țărănesc zugrăvit în albastru. În planul din fund, pe perete, câteva icoane, ulcioare și farfurii îpodobite cu ștergare înflorate, în partea stângă ușa de la intrare în odaie, la mijloc o masă, în spatele căreia se află o laviță lipită de perete, acoperită cu o față de masă înflorată, pe masă o lampă de gaz, o pâine mare acoperită cu un ștergar și un ulcior de lut, de o parte și alta a mesei câte un scaun cu spătar înalt.)

SCENA I

(Floare singură)

Floare (mătură podeaua, cu mătură din nuiele de mesteacăn și cântă):

Măi bade cu cușmă neagră,
Du-mă-n lume de ți-s dragă.
De ț-a hi urât cu mine
Fă-mă brâu pe lângă tine,
De ț-a hi urât cu brâu
Fă-mă pană de sansiu,
De ț-a hi urât cu pană
Fă-mă lumnină de ceară:
Bade, unde-i însăra
Eu mândru ț-oi lumina.
Oamenii te-or întreba:
Ce lumină-i aiasta?
Asta-i lumnină de său.
Drăguța din satu mneu,
Asta-i lumnină de ceară,
Drăguța din a me țară.

(Se așează pe pat și oftează.) Of, Doamne! bine mai zice cântecul... Bătu-o-ar amarul de soartă că mi-o fost ca o mamă vitregă! Ce folos de așe viață, dacă n-am cu cine ieși duminică la joc? Toate nevestele ies cu bărbații lor, numai eu una nu am cu cine, că Ionașcu al meu... (Dă din mână a lehamite, apoi se ridică în picioare.) De nu m-aș drăgosti cu Lupu cred că aș muri de amar. Așe om mândru ca el nu-i altu sub soare... Când mă strânge-n brațe și mă țucă uit de toate relele, până și de hâdul de Ionașcu, bată-l cucu să-l bată că mi-o mâncat tinerețea! Bine că nu stă prea mult pe acasă și Lupu poate să-mi aline dorul. Astă seară musai să vină! (De afară se aude vocea Izei: Ești acasă vecino?)
Floare (mirată): Ce dracu... Doamne iartă-mă! (Își face semnul crucii) Ce-o mai vrea și mironosița asta? (Se aud ciocănituri în ușă.) Acasă îs, acasă! (Încet.) Unde să fiu? Eu nu umblu toată ziua pe la vecini ca tine.

SCENA II

(Floare și Iza)

Iza(intrând pe ușă): Lăudăm pe Isus!
Floare: În veci amin! Șezi la noi vecino!
Iza: Of, că tare-s grăbită, da mă așez un pic, să dea Dumnezeu să se așeze tot binele în casă și-n gospodărie! M-am apucat de copt pită, da mi s-o găurit tipsia, ard-o focu’! Atunci gânditu-m-am: ia să dau o fugă la vecina Floare, poate-mi împrumută ea pe a ei?
Floare: Vai de mine, da cum să nu! (Intră în cămară.)
Iza: Lupu al meu, vrea să urce diseară la stână și m-am apucat să coc niște pită ca să nu mai piardă vremea pe acolo cu făcutul mămăligii.
Floare (iese din cămară cu tipsia în mână, o întinde Izei.): Poftim vecino, folosește-te sănătoasă de ea!
Iza (luând tipsia): Mulțam fain, dimineață bună, ți-o aduc îndărăt!
Floare: Nu-i nici o grabă, nu-mi hia de ea așe repede. Da spune-mi vecino ce mai e nou prin sat că eu...
Iza: Da eu nu?... Și eu dragă vecină, nu-mi văd mâinile de atâta muncă, n-am timp să ies nici până-n uliță, gândești că trăiesc undeva-n pădure, de nu mai știu nimic din ce se petrece-n sat, nu am timp și bună pace!
Floare: Vai, și eu la fel, de când mă trezesc și până-n noapte una-întruna...
Iza: Da, auzit-ai tu vecină, ce grăiesc nevestele, prin sat?
Floare: De unde să aud? Că eu de când mă trezesc și până-n noapte...
Iza: Da eu nu! Atâta haram pe capul meu că nu am timp nici să schimb o vorbă cu cineva să aflu ce se mai...
Floare: Și eu la fel vecino, da spune-mi ce grăiesc nevestele prin sat?
Iza: Nu știu de e adevărat au ba, da așe grăiesc toate nevestele că...
Floare: Dacă grăiesc toate, musai să fie adevărat! Că unde nu-i foc nici...
Iza: Așe m-am gândit și eu, că dacă grăiesc toate nevestele... că doar, de-ar fi minciună, n-ar grăii toate la fel.
Floare: Așe-i vecino! Da ce grăiesc?
Iza: Păi, toate grăiesc că, Mara, nevasta lui Codru Topor, pădurarul, e ibovnica birăului.
Floare: A lui Bogdan Borcut!
Iza: Ezact!
Floare: Nu vorbi vecino!
Iza: Ei, vezi! Nici mie nu-mi venea să cred.
Floare: Păi, cine ar fi crezut?
Iza: Terfeloagă nenorocită! La biserică o face pe mironosița, nu ar lipsi de la nici o utrenie sau vecernie, de slujbe nici nu mai pomenesc.
Floare: No, vezi tu vecino!
Iza: O făcea pe sfânta.
Floare: Mira-s-ar lumea de capul ei, că ne face satul de comedie!
Iza: Tun-o Doamne și fulger-o! Cum poate să-și bată joc de așe mândru om cum îi Codru Topor?
Floare: O pupezoică!
Iza: Haită!
Floare: O buleandră!
Iza: Da, sumna de mătase cu flori de mac și pantofi de lac, de unde crezi tu vecino, că-i are?
Floare: De la birău!
Iza: Ezact!
Floare:Nu grăi, vecino!
Iza: Să nu apuc să-mi coc pita de te mint vecino, așe să mă ajute Dumnezeu! (Își face semnul crucii.) Mi-a povestit doamna Ruxandra, notăreasa. I-am dus lapte și ouă, și așe din vorbă-n vorbă am ajuns să povestim despre Mara. Atunci doamna mi-o povestit, cum notarul l-a văzut pe birău cumpărând la târg în Sighet sumnă de mătase cu flori de mac și pantofi de lac, se lăuda că-i cumpără Rozmarinei. Da cine o văzut-o pe nevastă-sa cu sumnă nouă și cu pantofi de lac? Nimeni! În schimb, pe Mara a văzut-o toată lumea, se plimba ca o crăiță prin sat, batu-o-ar Dumnezeu de șulhetică!
Floare: Nu mai știe ce să facă de buiacă ce e.
Iza: Așe-i vecino, așe-i! Că, Doamne bine o mai duce cu pădurarul.
Floare: Păi, da cine o văzut-o vreodată cu sapa-n țarină, sau cu grebla pe câmp?
Iza: Ce grăiești vecino! Nici în grajd la marhă nu intră magopața, că are slugă.
Floare: Nu grăi!
Iza: Așe-i cum îți zic vecino, da tărnoața nu știe să-și cinstească bărbatul și se așterne pe sub alții, de parcă birăul e mai bun?
Floare: Ce bine le e unora de trăit pe lume, iar eu de când mă trezesc și până-n noapte...
Iza: Și eu! Atâta treabă am pe cap, de nici nu am timp să aflu ce mai e nou prin sat, nimica nu știu!
Floare: Da, eu nu! De când mă trezesc și până-n noapte...
Iza: Și eu vecino la fel, vai de căpuțul meu! Da, Doamne iartă-mă, eu m-am așezat ca o cloță și am uitat de pită, fug că mintenaș se întunecă. Așe trece ziua de iute, de parcă nici n-o fost.
Floare: Batăr nu grăii vecino, că eu de când mă trezesc și până-n noapte...
Iza: Da eu nu vecino! Atâta trebăluială pe capul meu, de numai știu cum mă țin picioarele?
Floare: Vai, da și pe mine vecino, că de când mă trezesc și până-n noapte...
Iza: Și eu vecino! Nu am timp nici să aflu ce se petrece-n sat. Uite așe, fuguța, fuguța și tot fuguța (Se ridică și se îndreaptă spre ușă.)Noapte bună!
Floare: Asemenea și ție vecino!
(Iza iese.)

SCENA III

(Floare singură)

Floare (Se așează pe pat): Fleorțotină afurisită! De ar ști ce noapte o să petrec eu cu Lupu al ei nu mi-ar mai dori noapte bună, ci ar crăpa fierea-n ea de necaz. Mai are buleandra neobrăzarea de a o ponegri pe Mara, când ea se ține cu bărbatul ei? Tot satul o grăiește, că-i ibovnica lui Codru Topor. Nici nu pleacă Lupu bine de acasă că păduraru-i deja în patul ei. Nu mi-a povestit mie baba Dragutina că la văzut pe Codru Topor ieșind din ograda ei pe la cântatul cocoșilor? Ce a căutat la ea, că doar nu s-a dus să ceară apă sfințită în toiul nopții? Lupu nici nu știe ce poamă-i nevastă-sa. O leorvă și jumătate! Doamne! (Își pleznește palmele.) Să ai un soț ca Lupu și să-l înșeli cu altul! Ce o fi în capul ei? Eu, de aș avea așe un soț, i-aș țuca urmele pașilor. (Oftează.) Of, Ioanașcu al meu, niciodată nu mă ia în brațe, nici nu mă țucă, numai la bani și la gheșefturi îi stă capul, vai de tinerețea mea! Da să nu-mi stric seara cu gânduri neplăcute, mai bine mă duc să aduc o uieguță cu pălincă de pere, de aceea de-i place lui Lupu.

SCENA IV

(Ionașcu singur)

Ionașcu (intră pe ușă cu un topor în mână și cu un sac vechi și plin de petice în spate. Pune sacul și toporul sub masă, se uită prin odaie, de parcă ar căuta ceva și oftează): Uuf! Da pe unde o fi afurisita de muiere? Lasă de izbeliște ușa descuiată și se duce la necuratu-n prag. Poate intra cine vrea, de parcă casa mea îi gara din Sighet, bat-o găzdușagu de nevastă! Afară-i noapte și nici lampa nu-i aprinsă. (Scoate din buzunarul pieptarului o cutie de chibrituri și încearcă să aprindă lampa, chibritul se stinge.) ’tui mama ei de șfebelă că nu-i bună de nimic, bine că-i scumpă ca piperul. (De afară se aude vocea Floarei cântând.) I-auzi-o îi arde de horit, bat-o norocul, că nu-i bună numai de pustășaguri.

SCENA V

(Ionașcu și Floare)

Floare (intră cântând):
«Vino bade pe înserat,
Când vecinii s-or culcat,
Ș-ai la-la-la... »

(Văzându-l pe Ionașcu se oprește din cântat și întreabă speriată): T-t-tu, ești măi bărbate?
Ionașcu: Apăi, dară că-s eu! Da cine vroiai să fie?
Floare: Pă-ă-i, tu... ai zis că te întorci numai sâmbătă seara...
Ionașcu (se așeză la masă): Și dacă am zis așe ce-i? Gata, nu mai am voie să mă întorc la casa mea când vreau? Sau poate...
Floare (supărată): Ia, nu grăi prostii, că ești om bătrân și fără minte, mai rău ca un cocon!
Ionașcu: Cu minte, sau fără minte, da văd că tu te-ai gătit în portul de sărbătoare și ai adus și pălincă... (Se ridică brusc.) Ascultă!... Tu, nu cumva?...
Floare: Doamne ferește! (Își face semnul crucii) Da, ce-ți trece prin cap Ionașcule! Eu îs beteagă, de-abia mă țin pe picioare, iar tu... (Pune sticla cu pălincă pe masă.) Pălinca am adus-o pentru baba Dragutina, a zis că vine să-mi descânte, ca de câteva zile încoace nu am nici o putere, se învârte casa cu mine. (Se prinde cu mâinile de masă.) Au, mămu-u-ucă! Iar mi-se face rău, nu mă lăsa Ionașcu-u-ule! (Se preface că pică, Ionașcu sare și o prinde.)
Ionașcu: Vai de mine, ce-i cu tine femeie?
Floare: Au, Ionașcule-e-e, nu mă lăsa să mă prăpăde-e-esc!
Ionașcu (speriat): No, apăi, ce mă fac cu tine amu?
Floare: Nu mă lăsa să mo-o-or! (Se preface că leșină.)
Ionașcu: No, da ce să-ți dau? (O ia în brațe și o duce în pat.) Vai de mine, no ce mă fac?.. Floare, nu muri Floare! Nu mă lăsa singur cu marha pe cap! Stai că te frec cu oțet, poate ți-o trece. (Se duce spre cămară, Floare, deschide ochi și zâmbește. Din cămară se aude vocea lui Ionașcu: No, da unde-i oțetu’, bătu-l-ar amaru! A, l-am găsit! Iese cu sticla de oțet, Floare închide repede ochii. Ionașcu începe s-o frece pe gât și pe încheieturile mâinilor.) Floare, nu muri Floare! Vai de mine ce mă fac?
Floare (se preface că-și revine din leșin): Au, Ionașcle-e-e, nu mă lăsa să mă prăpăde-e-esc! Nu mă lăsa dragule-e-e!
Ionașcu: Vai de mine, ce să-ți dau?
Floare: Nimic, nu-mi trebuie nimic, nu mai să numai grăiești prostii, că eu le pun la suflet ș-apoi una-două mi-se face rău, și ai văzut ce pățesc...
Ionașcu: Apăi, am văzut... n-o să mai grăiesc nimic. Eu n-am vrut, da mi-au împuiat capul cu tot felul scorneli.
Floare: Cine?
Ionașcu: Þapinarii.
Floare: Ce ți-au spus?
Ionașcu: E, nimic.
Floare: Spune-mi Ionașcule!
Ionașcu: Nu că iar o să-ți vină rău.
Floare: N-o să-mi vină, spune-mi dragule, spune-mi!
Ionașcu: Apăi, mi-au spus că te ți cu... că ești...
Floare: Ce sunt, Ionașcule, ce, spune odată!
Ionașcu: Ibovnica lui Lupu Ciomag.
Floare (își pleznește palmele): O, bătu-i-ar Sfântul Dumnezeu și Maica Precista de mincinoși! Ionașcule, cum poți să-i crezi pe niște nemernici?! Cum Ionașcule? Putrezi-le-ar oasele prin păduri, să n-aibă parte nici de prohod, nici de popă, nici de lumânare la cap! Cum poți să-i crezi dragul meu... tu nu vezi cum mârșavii, numai pot de pizmă, că eu mă prăpădesc după tine, de drag ce-mi ești? Da tu nu vezi asta, și crezi în scornelile a tot felul de prăpădiți, în loc să ai încredere în propria-ți nevastă, Au mămucă, de ce m-ai adus pe astă lume-e-e?!
Ionașcu: Apăi, eu la început nu i-am crezut, dar mi-o spus și...
Floare: Cine Ionașcule, cine?
Ionașcu: Pontatorul.
Floare: Sări-i-ar ochii din cap de bitangă! Și ce ți-a spus Ionașcule, ce?
Ionașcu: Păi, mi-a spus așe: «Ai grijă măi Ionașcule, că ai nevastă tânără și buiacă, și atunci când tu pleci de acasă vine la ea Lupu Ciomag!», așe mi-o spus.
Floare: O bătu-l-ar grebla lui Dumnezeu cu care adună stelele de pe cer! Și tu crezi în minciunile unui netrebnic câinos, care bârfește ca o babă? O, Doamne! Cum va trebui să mor din cauza unui prăpădit, că nu mai am pace în casă din cauza lui și va trebui să mă arunc de pe Stâncă Jidovului în prăpastie.
Ionașcu: Apăi, să nu faci asta Floare!
Floare: Ba, eu mă arunc!
Ionașcu: Ba nu Floare! Ce m-aș face fără tine cu toată marha pe cap? Și mintenaș începe și secerișul...
Floare (răstit): Atunci, dacă vrei ca să nu mă arunc, nu mai grăi prostii, și nu mai da crezare la tot ce îți toarnă-n cap calicii de țapinari și netrebnicul de pontator. În loc să mă crezi pe mine, tu îi crezi pe ei.
Ionașcu: Apăi, pe tine te cred Floare, dar...
Floare: Dar ce?...
Ionașcu: Dar, și eu...
Floare: Și tu, ce?...
Ionașcu: Și eu am văzut cu ochii mei...
Floare (își pleznește palmele): Ce ai văzut Ionașcule?...
Ionașcu: Cum se uită la tine Lupu Ciomag, când vine pe la noi.
Floare: Cum se uită Ionașcule, cum?
Ionașcu: Apăi, așe ca lupu la mioară... asta am văzut eu cu ochii mei!
Floare (în parte): O, sări-ți-ar ochii din cap! (Către el.) Nu grăi prostii Ionașcule, că eu numai pe tine te iubesc și mă topesc după tine ca o lumânare de seu, iar tu... Of, cum va trebui să mor e-e-eu din cau-u-uza ta-a-a! Că tu dai crezare ochilor tă-ă-ăi, în loc să cre-e-ezi ce-ți spu-u-un eu-u-u!
Ionașcu: Apăi, te cred Floare, numai nu boci că iar ți se face rău.
Floare: Of, Doamne că iar mi se face-e-e ră-u-u, nu mă lăsa-a-a Ionașcu-u-ule să mo-o-or!
Ionașcu: Nu muri Floare, că n-o să mai cred niciodată în ceea ce văd, numai nu muri, că ce fac cu marha?
Floare: Așe să faci Ionașcule, să nu-i crezi! Þapinarii te pot minți, pontatorul te poate minți, ochii te pot înșela, da eu Ioanașcule, niciodată nu te mint și nici nu te înșel, să mă crezi doar pe mine!
Ionașcu: Doar pe tine te cred Floare, dar dacă...
Floare: Ce Ionașcule, ce?...
Ionașcu: Apăi de-l prindeam pe Lupu Ciomag, în seara asta, la mine-n casă, îl tăiam bucăți cu toporul!
Floare: Of, Ionașcule nu mai grăi prostii că iar mi se face rău, iar o să leșin! Au, nu mă lăsa-a-a să mo-o-or!...
Ionașcu: Ce să-ți dau Floare, să te mai frec cu oțet?...
Floare: Nu Ionașcule, mai bine dă o fugă până la Iza, ea are tot felul de doftorii, cere-i o pilulă pentru dureri de cap.
Ionașcu: La Iza, a lui Lupu Coimag?
Floare: Au Ionașcule-e-e, mo-o-or!
Ionașcu (încurcat): Da mai bine fug după doctor!
Floare: Au Ionașcule-e-e până vii tu cu doctoru-u-ul eu mo-o-or!
Ionașcu: Apăi, eu una-două îl aduc, o iau pe scurtătură prin grădini...
Floare: Au, Ionașcule, tu lucrezi din greu, iar doctorul o să ceară bani, mulți bani Ianușcule!
Ionașcu (se scarpină pe ceafă): Apăi, că bine zici... dau o fugă până la...
Floare: Da repede, Ionașcule, că mi-e din ce în ce mai rău, of, nu mă lăsa să mo-o-or!
Ionașcu: Apăi, nu muri Floare, că ce mă fac cu toată marha pe cap și se apropie și secerișul... (Iese.)

SCENA VI

( Floare singură)

Floare (se ridică din pat): Dracu l-a adus tocmai acum, când trebuia să apară și Lupu. Doamne, de-l găsea aici îl tăia cu toporu! Bine că mi-a trecut prin cap să-l trimit după pilule, dacă-l vede Lupu nu mai vine, și chiar de se întâlnesc pe drum Lupu va fi cu desaga-n spate și Ioanașcu n-o să bănuiască nimic, că cine se duce la ibovnică cu desaga-n spate?

CORTINA











.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!