poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunităţi Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1829 .



Fantasmagoric
scenariu [ Teatru ]
Scenariu realizat dupa un caz adevarat

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [gfvalentin ]

2010-02-03  |     | 



Sinopsis:
Subiectul este o interpretare a cazului tanarului Codrin din Braila. Mort prin cadere libera de la etajul 12 a hotelului Ambasador din Bucuresti la inceputul anului 2008.
Informatii despre caz YouTube http://www.youtube.com/watch?v=dSTt_UOv8_g&feature=fvsr


Un tanar din Braila si-a ucis prietena cu bestialitate, dupa care a venit in Bucuresti, a inchiriat o camera la hotelul Ambasador, camera ce se afla la etajul 12. La scurt timp a fost ucis in acea camera de hotel si pentru a simula o sinucidere, a fost aruncat pe fereastra camerei unde locuia.
Criminalii nu au fost descoperiti, dar se presupune ca ar fi vorba de doi indivizi veniti din Chisinau, care au fost platiti sa faca aceasta fapta, de niste interlopi din Braila cu care facuse niste afaceri murdare si avea multe cunostinte cu care ar fi putut sa-i incrimineze si acesta fiind mobilul crimei.
Scenariul vizeaza cazul tanarului ucis si este prezentat de un alt tanar care inchiriaza aceeasi camera de la etajul 12 si avand anumite probleme psihice, intra de mai multe ori in stari de inconstienta, ocazie cu care vede exact cum s-au petrecut faptele in cazul tanarului ucis, pana in momentul in care a fost aruncat de la fereastra.
Scenariul mai vizeaza si sistemul de coruptie din politie si mai ales in randul departamentelor pentru investigatii criminalistice, din Romania.

Acestea au fost informatiile din acea vreme.





FANTASMAGORIC
Scenariu pentru teatru de Gradinaru Florian-Valentin

Personaje:
Bogdan
Ioana
Individul 1
Individul 2


Scena 1
O camera de hotel

Bogdan: (este in fata oglinzii; se barbiereste; suna telefonul)
- Da…Buna pui !...Sigur, in doua ore si ceva am ajuns la Bucuresti. Unde esti ? (se uita la ceas) pai…acum este 12.30… pe la 13 - 13.15 esti aici ?... Bine pui, te astept. Vrei sa comand ceva ?... Ok, sa te grabesti…Cum ?...In mod normal, ar trebuii sa ajung maine pe la 10 - 11…Nu… ma duc la Galati… Gela stie ca am venit la Bucuresti doar pentru aprobarea aia…Nu aveam cum sa nu-i spun ca-mi trebuia Golful ei…. Sigur…Mie imi spui ?! Abia astept sa te vad…. Ok… aaaa…. Alo….am crezut ca ai inchis. Am vrut sa-ti spun ca opresc telefonul sa nu am surprize, poate ii vine o idee lu` Gela sa ma sune, sa vada unde sunt…. Pai da…eee, nu am eu norocul asta, poate face un atac de cord si am scapat fara divort (rade)…Bine pui, te astept…Si eu…(pupa telefonul) ai auzit ? (rade) te astept, pa.
(Se indreapta spre frigider, scoate o sticla cu apa si bea. Se indreapta spre baie in timp ce opreste telefonul.)
(Se aud niste batai in usa.)

Scena 2
Bogdan: (deschide putin usa si striga din baie)
- Imediat (bataile sunt din ce in ce mai tari si repetate)Vin, vin !
(Se aude apa la baie. Iese grabit. Se inchide la slit. Se aranjaza la par. Deschide usa. Da buzna doi indivizi)
Individul 1: (fumeaza dintr-o tigara)
- Room service
Individul 2: (tine in mana un CD)
- Ne-am gandit ca te plictisesti si ti-am adus un film (rade) dar fara sonor
(Bogdan pare putin speriat privind nedumerit la cei doi indivizi)
Individul 1: (se tranteste pe pat)
- Bai teluleee…da` ce paturi sanatoasa au astia !
Bogdan:
- Imi explicati si mie ce se intampla, cine sunteti ?
Individul 1: (se ridica brusc din pat)
- Aoleuu…am uitat sa facem prezentarile ! (arata cu mana spre Individul 2) Pic (arata spre el) si Poc
Individul 2: (suparat. Pune CD-ul pe dulap)
- Baiii…ai spus ca azi eu sunt Poc…
Individul 1: (tine capul in sus si se scarpida pe gat)
- Bine ma, daca asa vrei…(stinge tigara in ceasca de cafea de pe masuta)
Individul 1:
- Bai telule, Ia spune-mi te lauzi la toata lumea ca esti Napoleon ? (se uita atent la Bogdan apoi rad amandoi. Bogdan priveste nedumerit. Se opresc amandoi din ras) Nu…pe bune, masina aia rosie, golful de jos, este masina ta ?
Bogdan:
- Sa inteleg ca daia ati dat buzna ?
Individul 2: (nervos, il apuca de guler)
- Baaaa….nu schimba vorba, raspunde, este a ta ?
Bogdan: (isi aranjaza bluza)
- Da, care e problema ?
Individul 1:
- Si te numesti Comanescu Bogdan, nu ?
Bogdan:
- Da.
Individul 1: (se uita la ghetele de langa pat. Se apleaca si ridica o gheata)
- Ce dracu faci bai telule ?! (ii arata gheata) Tu dormi cu astia la nas ?!
Individul 2:
- De unde stii ca asta are miros ?
Individul 1: (lasa gheata jos si se indreapta spre Bogdan. Incearca sa-l apuce de nas)
- Ia zi ba, ai miros ? (Bogdan se fereste. Individul rade) Hm… hai, fa-te comod (arata spre pat. Bogdan ezita.Individul il impinge in pat) fa-te dracu comod, nu auzi ? (se uita la Bogdan) Ba al dracu`… nu esti tu Comanescu… Comanescu Bogdan ? (il mangaie pe cap; Bogdan ii da mana la oparte si il priveste putin speriat) Pai vezi ?
Individul 2: (se uita in dulat)
- Ai castigat un film, (se uita la bogdan si rade) un film de scurt metraj
Individul 1: (rade. Ia CD-ul de pe dulap)
- Iupiii… hai sa vezi premiera de la Can (rade) Sa nu te aud ca nu-ti place ! Stii cat am muncit la el ?... (baga CD-ul in aparat Se vede un film; nu are sonor)
Bogdan: (speriat de ce vede, se ridica si incearca sa ajunga la tv. )
- Nuuu !...
Individul 1: (il bruscheaza)
- Daca te mai misti, patesti ca ea !
Bogdan: (isi strange capul cu ambele maini)
- Nu pot sa cred… de ce… (Incearca sa se ridice)
Individul 1: (il opreste si il loveste peste cap. Se ridica si opreste aparatul. Se indreapta spre Bogdan. Are o voce scazuta, binevoitoare)
- Vezi tu, mai Bogdanele… avem o viata… si e atat de scurta … si daca nu avem grija de ea… o pierdem… repede, repede. Uite, noi nu suntem asa de rai cum ne crezi tu…
Bogdan:
- De ce tocmai ea ?! De ce…
Individul 1: (il imita)
- "De ce, de ce"… ce dracu, parca esti o muiere… auzisem ca esti tare dur, pai se poate…. Ma faci de ras !
Bogdan: (incearca sa-si revina din plans. Se sterge la ochi)
- Cine a facut asta ?... Voi, nu ? De ce tocmai ea ? Nu avea nici o vina. Nu stia nimic. Nu aveati ce sa luati de la ea. Voi pe mine ma-ti vrut, cel putin asa inteleg. (plange) Of doamneeeee…. (plange) Nu se poate… nu avea nici o vina…
Individul 2: (se uita la Bogdan si se scarpina la gat)
- Ia uite ba ce sufera asta… plange ca dupa masa. Ce ma, s-au terminat femeile ?
Individul 1:
- Inca nu, dar… nu se stie… ( se apleaca spre Bogdan) Stii cum facem ? (se ridica) Noi avem nevoie de un singur lucru de la tine, intelegi ? Un singur lucru, atat. Tu ne dai pungulita aia de la Sergiu si noi uitam definitiv ca te-am vazut, ce zici ? (Bogdan il priveste nedumerit) Vezi ? I-ai tras plasa lu` Mircea, lu` Cezar, lu` Gimi… pai e frumos ? Gata, acum te faci si tu baiat cuminte, poti sa-ti faci o familie, sa ai o casa plina de copii, (se aranjaza la par in oglinda) sa te duci dracu cu blondina aia a ta dupa care vi mereu la Bucuresti si o indopi cu bani… (se uita la Bogdan care pare speriat) Ia uite-te bai telule la asta, parca a vazut o fantoma !
Bogdan: (se ridica in picioare; este serios; nu mai plange)
- Daca va atingeti de ea… doar de un fir de par, va omor cu mana mea !
Individul 2: (se scutura)
- Brrr…deja simt sudoare rece pe spinare, de frica. (nervos) Ba, tu nu intelegi ca daca nu primim de la tine pungulita ai, dai de belea ? Ce dracu, esti prost ? (se scarpina la gat) Blonda… poate ca te-a si parasit…
Bogdan: (se repede spre Individul 2)
- Sa nu-mi spui ca…
Individul 2: (il loveste si cade pe pat. )

Heblu.
(Lumina se stinge; se aude muzica (01))

Scena 2
Se aprinde lumina. Bogdan este intins pe pat si Ioana este langa el.

Ioana: (il sterge pe frunte cu o batista)
- Bogdan. Bogdan. Te simti bine ?
Bogdan: (se ridica usor; este putin ametit; se tine de cap)
- Au plecat ? (se uita la usa apoi la Ioana; este speriat) Te-ai intalnit cu ei ?
Ioana: (nu intelege ce se intampla)
- Ai baut ceva ?
Bogdan: (se ridica speriat din pat si se indreapta spre televizor)
- Unde este ?... L-au luat…l-au luat. (se tine de cap) Ah, ce ma doare capul !
Ioana: (se ridica din pat)
- Ma duc la farmacie sa-ti iau ceva ?
Bogdan: (o opreste speriat)
- Nu… nu te duci nicaieri
Ioana: (il priveste speriata)
- Ma sperii ! Ce se intampla cu tine Bogdan ?!
Bogdan: (se gandeste)
- Ce pungulita vroiau astia… (se tine de cap) Ah ce-mi zvacnesc tamplele…
Ioana:
- Hai pui, nu vrei sa-ti iau ceva de la farmacie ?
Bogdan:
- Nu ! Nu te duci nicaieri.
Ioana:
- Vin imediat…
Bogdan: (striga la ea)
- Nu ! (se gandeste. Tresare) Au omorat-o bestiile (plange) Of doamne !… De ce ?…
Ioana:
- Pe cine ?... Ce tot spui acolo ? Explica-mi ce se intampla cu tine ca ma sperii, te rog !
Bogdan: (o prinde de umeri. Plange)
- Au omorat-o pe Gela
Ioana: (speriata)
- Nu se poate !… Cine ?…Cum ?
Bogdan: (o indeamna sa se aseze pe pat. Se tine de cap)
- Pana sa vi… (tresare) da` tu cum ai intrat ?
Ioana:
- Era usa deschisa
Bogdan:
- Aha… (parca isi aduce aminte de ceva si fuge spre masuta. Ridica ceasca de cafea si o priveste) Ai luat tu… (lasa ceasca pe masuta) ai venit de mult ?
Ioana:
- Nu…sa fie 10 - 15 minute, nu mai mult. De ce ?
Bogdan: (putin ametit. Arata cu degetul spre ceasca de cafea de pe masuta)
- Ai luat tu cumva ceasca asta (arata spre ceasca)… si ai spalat-o ?
Ioana:
- Nu
Bogdan:
- Aha… normal ca doar nu sunt prosti
Ioana:
- De ce au omorat-o pe Gela ?
Bogdan:
- Au intrat peste mine doi gialati. Mi-au aratat filmarea… Gela… avea capul zdrobit cu un ciocan… (ii tremura vocea) au filmat si ciocanul nenorocitii !…. Au desfigurat-o !
Ioada:
- Dar de ce ?! Si… de ce sa-ti arate filmarea…ai intrat in afaceri murdare cu ei ?
Bogdan:
- Nu, asta incerc si eu sa aflu. Nu am facut nimic. M-au amenintat… ca dau de belea daca nu le dau nu stiu ce pungulita. Au cautat peste tot… (se uita dupa ghete. Ghetele erau asezate la usa) Tu ai pus ghetele alea acolo ?
Ioana: (Se uita dupa ghete. Pare mirata)
- De ce sa-ti fi pus eu ghetele acolo ?
Bogdan: (se gandeste)
- Atunci ei… hm…asta deja este paranoia…ii obsedau ghetele mele…(se uita spre televizor) de ce o fi luat tot aparatul ?!
Ioana:
- Ce aparat ?
Bogdan:
- Era acolo un DVD unde au pus CD-ul
Ioana: (mirata)
- DVD ?! In hotelul asta nu au avut DVD-uri niciodata.
Bogdan: (O priveste mirat)
- Tu ma crezi prost ? (arata cu mana) Era acolo un DVD… (se tine cu mainile de cap) Au ce ma doare…(Cade pe pat)

Heblu.
(Lumina se stinge treptat, se aude muzica (01))

Scena 3
Personaje:
Individ 1
Individ 2
Bogdan
(Se aprinde lumina. Personajele sunt in acelasi loc ca in scena 1.)
(Bogdan este intins pe pat. Individul 2 sta pe scaun, fumeaza si se uita la Bogdan.)

Idividul 1:
- Pe cine ameninti tu ma ? Chiar te vezi in postura de a fi in stare sa ameninti ?
Bogdan: (se tine de cap. se ridica)
- Ce vreti de la mine ?
Individul 2: (fumeaza)
- Hm…
Individul 1:
- Faci pe prostul, dar sa stii ca nu tine, sau… nu mai tine, gata cu teatrul. Ti-am spus, acum trebuie sa fi un baiat cuminte si sa incerci sa-ti faci o viata frumoasa, linistita, fara stres… (se face ca vrea sa-l loveasca si Bogdan se fereste) fara batai de cap… ne dai ce-i apartine lui Cezar si gata.
Bogdan:
- Ce pungulita, care Cezar ? Nu vrei omule sa intelegi ca nu stiu despre ce vorbiti ?
Individul 2: (Stinge tigara in ceasca de cafea)
- Hm… asta are probleme serioase cu memoria. (Se ridica de pe scaun si se indreapta spre Bogdan) Uite ce, hai sa terminam cu tot circul asta. Tu nu esti asa de prost pe cat vrei sa pari. Stii destul de bine ca marfa care trebuia sa ajunga la Cezar nu a ajuns, pentru ca te-ai folosit de ea si este foarte posibil sa nici nu mai fie la tine si in cazul asa… (se apleaca spre Bogdan) sau ti-ai adus aminte ? (Bogdan il priveste nedumerit) Eram sigur… (se indreapta spre oglinda. Isi aranjaza parul cu multa grija) ma rog… (redica capul si se scarpina la gat) ori nenorocita aia de pungulita cu praful ala stralucitor de alb, ori…(il priveste pe Bogdan) mort. Hm ?... Ce zici ? (se uita la ceas) hai ca deja este destul de tarziu si mai trebuie sa primesi si musafiri. Ne ajuti sa scapam si noi de o munca inutila ? Unde este ?
Bogdan: (nedumerit, ridica mainile)
- Omule, chiar nu stiu despre ce vorbesti ? De ce nu vrei sa ma crezi ?
(Indivizii se privesc reciproc)
Individul 1: (scoate din buzunar o sarma)
- Ok… (invarte sarma pe maini. Bogdan observa intentia acestuia si incearca sa fuga. Individul 2 il opreste. Individul 1 ii infasoara sarma in jurul gatului. Dupa cateva secunde, Bogdan cade langa pat cu fata in jos. Ambii indivizi il privesc asteptand sa se ridice)
Individul 2: (putin agitat. Il priveste pe Individul 1)
- Spune-ai ca o sa ameteasca putin si o sa-si revina…
Individul 1: (priveste corpul nemiscat a lui Bogdan)
- …pai…asa trebuia…trebuia sa tremure…sa aiba cateva spasme si…(se apleaca spre Bogdan. Il intoarce cu fata. Ii controleaza pulsul de la gat. Ii da drumul. Se ridica. Arata cu mana spre Bogdan fara sa spuna nimic. Este bulversat. Isi pune ambele maini pe cap.)
Individul 2: ( Il priveste intrebator)
- A ?... este…
Individul 1: (speriat)
- Da…
Individul 2:
- Ce facem acum ? Trebuia doar sa-l speriem (se asaza pe scaun)
Individul 1: (se asaza pe pat)
- Hai sa ne calmam. (isi pune ambele maini pe cap. Un moment de liniste) Trebuie sa ne calman…

Heblu.
(Lumina se stinge treptat, se aude muzica (01))

Scena 4
Bogdan
Ioana

(Bogdan este intins pe podea in dreptul patului. Ioana este langa el si este speriata)
Ioana: (il misca incercand sa-l trezeasca)
- Bogdan ! Bogdan, ma auzi ? Bogdan !
Bogdan: (isi revine. Tuseste. Se tine de gat. O priveste pe Ioana nedumerit)
- Ce ?… Ce faci aici ?
Ioana:
- Bogdan, ma sperii ! Ce ai ?
Bogdan: (incearca sa se ridice. Este dezorientat)
- Ceva nu este in regula… (se gandeste. Ii vine o idee) Ia stai… (se gandeste. Cauta ceva)
Ioana:
- Ce cauti ?
Bogdan:
- Mi-ai vazut telefonul ?
Ioana:
- Nu
Bogdan: (isi aduce aminte)
- E in baie…(se indreapta spre baie) l-am uitat in baie. (se intoarce cu telefonul. Este grabit. Ioana il priveste nedumerita. O priveste bucuros) suna ! Da …hai, raspunde, te rog ! (tresare bucuros) Gela ?...aaa… (o priveste pe Ioana fericit) ce faci ?...aaaa…acum plec…ajung cat pot de repede…cum ?...nu, nu… ma simt extraordinar…nu…ma simt bine…. Da, am rezolvat tot ce aveam de rezolvat. Ne vedem in cateva ore. Doamne ce ma bucur ca te aud… ce voce frumoasa ai la telefon…te iubesc…si mie…te pup. (inchide telefonul. Este fericit. Ii arata telefonul Ioanei) acum inteleg.
Ioana: (ofteaza)
- Ma bucur sa te vad fericit ! Acum ma lamuresti si pe mine ce inseamna asta ? Eu nu mai inteleg nimic, zau..
Bogdan: (se asaza pe pat langa Ioana. O prinde de umeri)
- Traieste, intelegi ? Traieste ! Gela traieste ! (ii da drumul Ioanei. Pupa telefonul) Gela mea traieste.
Ioana: (il priveste ingandurata, cu o oarecare tristete in priviri)
- Hm…Am inteles ! Nu trebuie sa ma conduci. (se ridica si se indreapta spre usa) asa sunteti toti…trebuia sa ma astept la asta si sa nu ma incurc cu un barbat insurat… Aveam o presimtire…
Bogdan: (incearca sa o opreasca)
- De ce nu intelegi ? Trabuie sa ma intelegi. Am avut o problema…(arata spre cap) nu stiu ce…un cosmar…nu stiu, dar acum mi-am dat seama cat de mult ma bucur ca Gela traieste… (ofteaza. Este incurcat) si la tine tin… ai insemnat foarte mult pentru mine, m-ai facut de multe ori sa ma simt bine…sa simt ca iubesc cu adevarat. Nu am crezut ca Gela poate sa-mi ofere ce imi ofereai tu. (se plimba prin camera) nu stiam ce se intampla, (o priveste incercand sa se faca inteles) acei indivizi de care iti povesteam, amenintarile, CD-ul, toate astea nu au existat niciodata, au fost doar in mintea mea. Intelegi ? Si acel CD (isi strange mainile. Este fericit) ah… acel film…doamne ce cosmar ! Intelegi ? Toate aceste lucruri nu au fost decat niste fantasme. (rade) Ce ma bucur ca nu a fost decat o… fantasmagorie. Hm…Atat…
Ioana: (il priveste cu lacrimi in ochi. Plange)
- Si eu… eu sunt tot o… "fantasmagorie" ? Hm ?... eu ce sunt Bogdan ? Ce loc ocup in viata ta… sau in visul tau ? (striga disperata) Ce sunt eu Bogdan ?!... Explica-mi…. Tu stii cate sentimente am investit in relatia noastra ? Ai idee ? Spune. (Bogdan o asculta incercand sa spuna ceva dar nu-si gaseste cuvintele) Tu stii cat de greu mi-a fost de cate ori plecai, pentru ca nu stiam cand te mai pot vedea ? Da. M-am indragostit de tine si recunosc ca am gresit. Nu trebuia sa ma atasej de tine pentru ca stiam ca esti casatorit, dar am… nu stiu… cel putin asa m-ai facut sa inteleg, ca nu ai o relatie buna si am crezut ca vrei…Ce proasta am fost !... (Bogdan incearca sa o tina in brate) Ia mana de pe mine ! Sa nu ma atingi !
Bogdan: (cu o voce scazuta)
- Trebuie sa intelegi… si eu… m-am inselat chiar si pe mine. Nu am vrut sa iasa asa. Crede-ma.
Ioana: (isi sterge lacrimile cu gesturi nervoase. Incearca sa zambeasca)
- Inteleg Bogdan. Inteleg foarte bine si nu am de ce sa fiu suparata pe tine… eu sunt vinovata…da…eu. Eu sunt cea mai vinovata. Am crezut in toate alintaturile tale, in minciunile tale…acum imi dau seama ca relatia noastra nu a fost decat ceva pueril, intelegi ? Pueril. Voi barbatii copilariti toata viata, pentru voi totul este o joaca, va jucati cu sentimentele, cu… tu cunosti definitia afectivitatii ? Hm… de unde sa stii ? Tu stii cat de mult sufera o femeie care are o relatie cu unul ca tine… insurat ? (striga) Stii ? (rade fals) Pai de unde sa stii ? In sufletul ala al tau nu are loc cuvantul "sentiment". Toti sunteti la fel, aveti sentimentul in pantaloni, de acolo incepe sa va bata inima. (se indreapta spre usa. Bogdan o opreste)
Bogdan:
- Te rog…
Ioana: (se intoarce spre el si il loveste)
- Idiotule !

Heblu.
(Lumina se stinge treptat, se aude muzica (01))
Scena 5
(continuare din scena 3. Personajele ocupa acelasi loc. Bogdan intins pe podea langa pat cu fata in jos, Individul 1 are ambele maini pe cap, se gandeste si sta pe pat si Individul 2 pe scaun. Este liniste)
Individul 1: (lasa mainile jos, ridica capul)
- Hai sa cautam daca are o agenda… un carnetel de notite, ceva (se ridica si incepe sa caute)
Individul 2: (il priveste nedumerit)
- La ce iti foloseste ?
Individul 1: (se opreste din cautat si il priveste)
- Uite ce facem. (se gandeste) Omu a avut niste remuscari… ceva… gasim noi. Lasa un bilet de adio si se sinucide. Daca vedem ce scris avea asta, ii copiem scrisul si facem un bilet de adio. Ai inteles ?
Individul 2:
- Si… (se gandeste) pai are o groaza de semne pe fata, pe gat. Cum se putea sinucide in halul asta ?
Individul 1:
- Pai…(se gandeste) s-a aruncat de la fereasta si pana jos s-a lovit de pereti (se indreapta spre fereastra) Uite… suntem la etajul 12 si pana jos… daca s-a aruncat exact pe langa geam, s-a lovit de cutiile astea de aer conditionat (arata cu mana in jos) vezi ? Sunt doua coloane de cutii din astea, pana jos.
Individul 2:
- Pleaca de la geam. Poate sa te vada cineva
Individul 1: (se retrage de la geam)
- Ai inteles ? Si jos se vede un fel de acoperis, cred ca este de la bucataria restaurantului sau… de la un birou din hotel si daca o sa cada si pe ala, semnele sunt evidente. Important este sa-l aruncam exact pe langa zid.
Individul 2: (se gandeste)
- Mda… pai… in cazul asta, sa vedem cum ii fabricam un bilet de adio (se ridica si incepe sa caute)
Individul 1:
- Nu este nimic… (se gandeste)
Individul 2:
- Dar…trebuie neaparat sa facem un bilet de adio ?
Individul 1:
- Sigur. Nimeni nu se sinucide pana nu lasa un mesaj, cu care sa-si justifice intr-un fel gestul.
Individul 2: (adre o idee)
- Telefonul…unde o avea telefonul ? (se apleaca si il cauta in buzunar)
Individul 1: (arunca o privire prin camera si se grabeste spre baie)
- L-am gasit (iese cu telefonul) Il are inchis. (se uita la Individul 2) vrei sa trimiti niste mesaje ?…
Individul 2: (intinde mana spre telefon)
- Acum sa vedem daca nimerim persoana potrivita. (cauta pe telefon) Am gasit… Monica. Asta o cunoaste pe Gela, stiu de la Sergiu (il priveste pe Individul 1) Daca ai o idee, acum este momentul.
Individul 1: (se gandeste)
- Mda…aamm…scrie. (se gandeste) Draga Monica….ba nu…. Cum dracu ii spunea lu` asta ? Mergem la plesneala… Scrie. Moni, sa stii ca am aflat de relatia voastra si nu accept….ba nu…sterge… am aflat de relatia voastra si nu am putut sa accept…
Individul 2:
- Adica, ce relatie ?
Individul 1:
- Astea doua, Gela cu Monica, erau lezbiene
Individul 2:
- De unde stii ?
Individul 1:
- Ei stiu pe dracu, asta era o banuiala de-a lu` asta (arata spre Bogdan) si asa impuscam doi iepuri dintr-un foc.
Individul 2: (se gandeste)
- Adica mai intai a omorat-o pe Monica, pentru ca era gelos si a venit la Bucuresti sa se arunce de la etajul 12 pentru ca il mustra constiinta…. sau stia ca o sa fie prins si se sinucide ?
Individul 1:
- Exact
Individul 2: (nu prea pare convins)
- ma rog…
Individul 1:
- Ce nu-ti e clar ?
Individul 2:
- Pai… eu daca vroiam sa ma sinucid, as alege alta modalitate, niste pastile, o spanzuratoare de clanta usii… dar in nici un caz nu veneam la asa o distanta si sa platesc si o groaza de bani pe o camera la hotel. Ma duceam dracu` pe primul bloc si faceam asta pe gratis.
Individul 1: (il priveste incruntat)
- Bai… tu esti mai econom asa din fire, dar asta (arata cu mana) era un mana-larga, ce nu intelegi ? A vrut sa vada cum este la Bucuresti pentru ultima oara, sa moara ca un…
Individu 2: (rade)
- Ca un orasan ? Hm… mare idiot mai esti !
Individul 1:
- Atunci gaseste tu ceva, desteptule (se duce spre pachetul de tigari de pe dulap)
Individul 2:
- Vezi ca alea-s ale mele. (lucreaza la mesajul de pe telefon)
Individul 1: (scoate o tigara din pachet si o aprinde)
- Tu nici sa te spanzuri nu reuseai
Individul 2:
- Normal, mie imi place viata…
Individul 1:
- Nu ci pentru ca trebuia sa platesti franghia. (il priveste cu dispret)
Individul 2:
- Gata cu mesajul (ii arata telefonul)
Individul 1: (citeste mesajul)
- Super. (il priveste zambind) Trebuia sa te faci compozitor
Individul 2: (il corecteaza)
- Scriitor.
Individul 1:
- …ma rog…(ii da telefonul) Inchide-l si du-l in baie. Sa-l stergi si sa-l asezi pe lavuar (se apleaca spre Bogdan si il examineaza) O scurta cadere in gol. Dureaza cateva secunde. (se indreapta spre ghete, le ridica, le aduce langa Bogdan si il incalta. Individul 1 se apropie. Intinde de sireturi) Nu mi-a placut niciodata sa port sireturi. Tare incomod, sa stai tot timpul sa te inchizi la sireturi. (incearca sa-l ridice) Hai, ce te uiti ? Are ceva kg. (amandoi il ridica si il arunca pe fereastra. Asculta. Dupa 4 secunde se aude un zgomot infundat) Asta a fost… (Arunca o privire prin camera si se indreapta spre usa.)

(Scena ramane goala; lumina se stinge treptat; se aude muzica (02))
Scena 6

(Muzica se opreste. Lumina creste brusc. Pe usa intra trei persoane: Un fotograf si doi agenti de la criminalistica. Se fotorafiaza ceasca de cafea, dulapul cu usile deschise. Se fotografiaza si in baie. Se fad cateva blituri din baie)
Fotograful: ( iese din baie)
- Domnu comisar ! In baie este un telefon pe lavuar.
(Comisarul 1 scoate mucurile de tigari din ceasca de cafea cu o penseta, le priveste pe rand si le baga intr-o punga)
Comisarul 2: (ii arata fotografului un pachetul de tigari gol si mototolit, de pe dulap)
- Fa si aici una
Comisarul 1: ( baga punga cu probe intr-o geanta si priveste in incapere)
- Mda… (se gandeste. Se uita la Comisarul 2; se indreapta spre baie; iese cu un telefon intr-o punga)
Comisarul 2:
- Are ceva pe el ?
Comisarul 1: (priveste telefonul din punga)
- Este inchis (mai arunca o privire prin camera; se gandeste; incearca sa-l deschida si umbla pe el)
Comisarul 2: (se uita intr-o geanta si scoate niste acte; studiaza un buletin; citeste cu voce tare)
- Comanescu Bogdan… 30 de ani… Galati. (il priveste pe Comisarul 1) Acolo nu avea unde sa se sinucida, trebuia sa vina pana aici ?
Comisarul 1: (Pare surprins; ofteaza)
- Poate aici a luat hotararea….Mai Bogdane, mai Bogdane… ce ne ascunzi tu noua ?... (ii arata telefonul Comisarului 2)
Comisarul 2: (il priveste neincrezator pe Comisarul 1)
- Hm…sinucidere ? (face un semn cu capul)
Comisarul 1: (se uita pe fereastra)
- Cu ditamai semnele pe fata si pe gat…(suna telefonul) Da ?...Sa traiti !...(ofteaza)Pai…chipurile a lasat un semn, niste mesaje pe mobil (pare neincrezator) Da… sunt mai mult ca sigur…o ceasca de cafea, doar cu zat si trei mucuri de tigara… pai eu ce am spus ?.. Nu avea cum… O sa verificam, sigur…am inteles….am inteles, sa traiti.
Comisarul 2: (il priveste intrebator)
- A ?...
Comisarul 1: (da din cap a nemultumire. Il priveste pe fotograf)
- Esti gata Nicule ?
Fotograful: (verifica aparatul foto)
- Da…cam asta a fost.
Comisarul 2:
- Pana nu avem rezultatele de la IML nu prea mai avem ce sa facem. (ridica din umeri)
Comisarul 1:
- Mda... O sa verificam cateva telefoane, in special aici unde a trimis mesajele astea si… cam atat… (cu vocea mai ridicata) eu nu cred in sinucidere nici in ruptul capului !
Comisarul 2: (ridica din umeri)
- Sa vedem si rezultatele de la laborator… ai pus mucurile alea in geanta ?
Comisarul 1: (face un semn din cap)
- Mda…(se gandeste; se uita prin camera; se intinde pe pat} ce o fi in capul astora de aleg sa-ncheie conturile cu viata, in felul asta ? (se face mai comod in pat; intinde ambele maini in forma de cruce. Tresare; fuge la fereastra) cum o fi ajuns cu capul exact langa zid ?! De ce nu era mai departe, macar la un metru, un metru si ceva … dar langa zid ?!…(se intoatre de la fereasra ingandurat; il priveste pe Comisarul 2; suspect) Ma intelegi ?...
Comisarul 2: (isi freaca urechea)
- Mda… si pentru mine e ciudat…
Comisarul 1:
- Foarte ciudat… (se gandeste) fi atent… parca si-a calculat unde sa cada, exact pe antena aia, stii ? Parca s-a gandit sa amortizeze cat de cat cazatura, sa nu plezneasca sau… eu stiu ce a fost in capul lui… nu era legat nici la sireturi… (revine nervos) Nu exista domne`, aici este crima clar (suna telfonul) Alo… da… inca nu, suntem tot aici…nimic (ridica din umeri) …(se incrunta) Cum ?!... (il priveste incruntat pe Comisarul 2) nu se poate !!!.... (Isi pune mana pe cap) bine, dar sub nici o forma nu avea cum sa fie sinucidere…da…am inteles… sa traiti. (tine telefonul in mana si il priveste incruntat; se uita la Comisarul 2; ridica din umeri; da verdictul) Sinucidere.
Comisarul 2: (uimit)
- Nu se poate… pe bune ?
Comisarul 1: (nervos; indreapta privirea spre tavan, apoi revine si il priveste)
- Da… (face un semn a lehamite) Offf !… Cand eram mic, imi doream sa ajung mecanic de locomotiva, imi placea sa calatores… (arunca o privire prin camera) haideti sa plecam de aici. (se indreapta spre usa suparat)
Comisarul 2:
- Ia stai putin. Nu i-ai dat detaliile…macar astea pe care le avem pana acum…e clar crima…
Comisarul 1: (se intoarce spre Comisarul 2; incruntat)
- Tu ai auzit ? Este sinucidere. Gata. Ce conteaza ce stim, ce am vazut, ce probe avem, gata, e sinucidere, (ii arata telefonul) am deja verdictul. SINUCIDERE.

(Toti trei parasesc incaperea. Lumina scade incet. Se aude muzica (02) )
Scena 7
Personaje:
Bogdan
Ioana

(Se aprinde lumina)
(Bogdan este intins pe podea in dreptul patului, cu fata in jos. Isi revine; este putin ametit. Ioana incearca sa-l ajute. Se sperie si se ridica brusc)

Bogdan:
- Acum stiu… (o priveste pe Ioana) acum stiu. (se ridica si se indreapta spre fereastra. Se intoarce catre Ioana si o priveste putin speriat) Acum stiu...
Ioana: (il priveste; este trista; se ridica)
- Si eu stiu, Bogdan. Stiu ca trebuie sa ne despartim. De fapt… daca ma gandesc bine, parca niciodata nu am fost aici (arunca o privire prin camera)
Bogdan: (se apropie incet de Ioana, parca cu teama)
- Stiu ce simti, dar eu…
Ioana: (il opreste punandu-i mana la gura; plange)
- Sss… nu acum… e prea tarziu… ce am simtit, ce simt… nu mai are importanta. Tu ai iubit-o mereu, stiu…stiu (il priveste zambind) Poate ca este mai bine asa, intoarce-te la ea si traiti fericiti, sunt sigura ca merita… Daca eu nu am reusit, macar ea sa reuseasca sa te faca sa vezi lumea cu alti ochi, sa dai mai multa valoare sentimentelor…sa fi mai hotarat… se te maturizezi.
Bogdan:
- Ioana, te rog sa ma asculti si sa incerci sa intelegi ce simt acum ! Am avut un vis, un cosmar, ceva fantasmagoric… (face un semn cu mana in aer) nu stiu ce a fost, dar important este ca aceste fantasme mi-au deschis ochii si m-au facut sa vad niste lucruri care acum au sens… Aici, in camera asta ceva s-a intamplat si… acum stiu cum s-a intamplat… Aici, cineva a fost ucis !!!... Intelegi ? Aici a fost o crima !... (isi trece mana prin par) Suntem impreuna de 10 ani si am crezut ca ceva nu mai merge, ca nu ne mai iubim ca la inceput. Eram incurcat, nu mai stiam ce hotarare sa iau. Eram bantuit de ideea unei despartiri, dar nu aveam curajul necesar sa-i spun… atunci, in momentele alea de incertitudine, ai aparut tu… si parca m-ai scos la lumina, mi-ai aratat ca exista in interiorul meu, multe resurse de sentimente… sentimente pe care nu le-am simtit niciodata. M-ai facut sa nu-mi mai pese de relatia mea cu Gela si am inceput sa te iubesc sincer, cu toata fiinta mea… Stiu ca nu se mai poate repara nimic si… (o prinde de umeri) iti promit ca o sa rezolv aceasta problema. Trebuie sa stie, trebuie sa fiu sincer cu ea si sa-i spun de relatia noastra. (se indreapta spre fereastra) O sa-mi fie greu, dar trebuie sa-i spun, are dreptul sa afle… o sa inteleaga. (se intoarce spre Ioana) Ne despartim ca doi oameni maturi… poate o sa ramanem prieteni, nu stiu…
Ioana:
- "Fantasmagoric"…Hm…Am auzit cum i-ai vorbit la telefon si am realizat ca inca, o mai iubesti…
Bogdan:
- Nuuu… sau cel putin nu este vorba de acea iubire… In visul meu era moarta, de ce nu vrei sa intelegi ? Avea capul zdrobit cu un ciocan… (isi acopera fata cu ambele maini) extrem de macabru, (o priveste) am suferit… am avut o banuiala si am sunat-o, atunci a raspuns si cand i-am auzit vocea am stiut ca traieste, mi-am dat seama ca nu as fi in stare sa-i fac nici un rau… pana atunci credeam ca nu o sa-mi pese daca se intampla ceva cu ea, chiar daca auzeam ca a murit, credeam ca nu o sa ma doara, imi era indiferent… simteam ca o urasc… nu stiu de ce, asa am simtit, dar am avut acel vis si…mi-am dat seama ca nu as fi in stare nici macar sa o fac sa sufere, nu merita. Daca aude de relatia noastra sigur va suferii, nu ia placut niciodata sa fie mintita. E mai bine sa-i spun.
Ioana:
- Ba nu, Bogdan. Nu trebuie sa-i spui nimic pentru ca o iubesti. Este posibil ca mai tarziu sa regreti. Eu…am fost aventura din Bucuresti…nu suntem singurii cu astfel de aventuri. Asta e…daca nu ar exista aceste aventuri… nu am putea sa realizam cat de mult iubim persoanele de langa noi… ca-n viata…(se indreapta spre usa)
Bogdan:
- Ioana…
Ioana:
- Stiu… a fost o crima… te-a marcat si acum apreciezi mai mult viata… te cred (incearca sa iasa si se razgandeste) Stii ?... (se gandeste) daca iti propui sa faci o crima… ar fi bine sa o faci in fantezia ta… asa… "fantasmagoric", Poate te razgandesti… cine stie ?…(iese)
(Bogdan ramane incremenit privind spre usa). Musica (1) creste. Lumina se stinge treptat.)

Cortin

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!