poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 8730 .



Dragoste la distanță
scenariu [ Teatru ]
Scenetă într-un singur act (sexual)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ariobarzanes ]

2009-08-20  |     | 



Dramatis personae:

EL – tip de intelectual formalist. Nu foarte inteligent (altfel devenea bancher), cu ochelari (altfel nu ar fi fost intelectual), alură atletică. Inspiră forță și încredere. Expiră doar dacă și-a luat picăturile. Bursier. Absent de mult timp.
EA – intelectuală. Genul mignon. Bine înfiptă pe picioare care sunt înfipte în tocuri. Care sunt înfipte în pereți (cu acest prilej i se vad pulpele, ceea ce îi place autorului foarte mult.). Cu ochelari, pe care nu îi poartă din cochetărie (ca să nu semene cu bunicuța din cartoanele cu Silvester și canarul). Absentă de mult timp din discuție. În așteptarea unui invitat care întârzie.

Decorul: la libera imaginație a regizorului (e mai ieftin și pentru producător, cu atât mai mult daca pe regizor îl cheamă Silviu Purcărete sau Orson Welles. În acest caz afacerea e profitabilă și pentru chinezi, specialiști în albirea pe bază de acid clorhidric a cearșafurilor. Prietenii știu de ce). Partea de maxim efect și de rezistență rămâne totuși un imens Turn Eiffel confecționat din cearșafuri și perne, pentru a sugera că in societatea capitalistă, proletarii nu mai au nici o clipă de odihnă. La picioarele turnului Eiffel, două telefoane. Fiecare se înarmează cu un receptor. Vine tonul (sau morunul – conform gustului regizorului…).

Actul I (și ultimul)

El (foarte nervos, pentru că tel publice pariziene funcționează ca dracu’, cu ochii pe ecran, care, nefiind luminat, nu arată nimic din ceea ce ar putea indica. Agenda telefonica lipsește, pentru că El își iubește mult femeia) Ce faci, iubito??!

Ea (făcându-și unghiile, încercând să pară interesată) Bine, dar tu, drăguțule? (observație personală: ar fi putut să îi spună „ratonul meu argintiu”, dar ar putea părea o formă de adresare lipsită de respect. E adevărat, cuplurile se alintă în multe feluri, dar să nu uitam că El a protestat atunci când Ea i-a spus „varză de Bruxelles cu ceterași din Cluj”, dar era pentru că el detestă varza. E drept, călită bine, și cu un pic de cărniță de porc… A mai fost un moment tensionat atunci când El i-a spus ei „maimuțică” vrând sa sugereze agilitatea respectivei la anumite probe de cățărare, dar Ea a înțeles altceva. Astfel încât Ea îi spune lui „Drăguțule” iar El „Iubito”. Chiar dacă poate părea lipsit de fantezie, e mai sigur…) ce ai făcut azi?

El (strigând ca să acopere zgomotul supersonicelor decolând de la Orly) Nu mare lucru… Am avut-o de două ori pe bucătăreasă, apoi am mâncat Chateaubriand… (mulți masculi vor încerca să supraliciteze numărul de numere pentru a demonstra consoartei că sunt încă în formă. Conform unei logici dialectice, respectiv, bucătăresele vor scădea din număr în fața soților lor, care oricum sunt ocupați cu ultima etapă din Cupa Intertotocutugno). Nu a fost o idee bună, draga mea, pentru că îți imaginezi că devenise scorțos…

Ea: Cine? Ce? Cum? El (ușor nervos) Chateaubriandul, draga mea. De altfel, mereu îmi amintesc de tine când mănânc asta…

Ea (interesată) De ce? Credeam că îți plac spaghetele…

El: Nu știu (evaziv. Nouă ne este clar că are ceva de ascuns, dar nimeni nu știe ce - nu-l întrebați pe autor. El nu știe chiar nimic) Apoi am mers la cursuri… profa lipsea, prin urmare am sunat-o…

Ea (derutată) Pe cine?

El (același joc) Pe bucătăreasă… Am văzut „Ultimul tangou la Paris” și am cumpărat un stoc proaspăt de margarină…

Ea (neînțelegând) Pentru Chateaubriand?

El (neînțelegând) Da! …

Ea (terminând unghiile) Bine, iepuraș (conversația fiind agitată, apelativele de acest gen sunt mai mult decât permise, fiind de-a dreptul indicate), dar să nu o stresezi pe femeia aceea… nu uita că vin peste două săptămâni…

El (terminând cartela, roșu la față –drept pentru care este mai bine ca rolul sau să fie jucat de o sfeclă, sub regia lui Orson Welles) Bine, iubito. Dar deseară pot să mănânc… tartine cu margarină și cu Nutella?

(cortina cade în timp ce Ea se repede cu anxietate la ușa, iar El se îndreaptă cu pași egali, dar hotărâți, spre cămin. Peste Paris, ca și peste București, a mai trecut o zi)

NOTÃ – sceneta a fost de altfel ecranizată și a primit premiul de interpretare masculină „Pătrunjelul de bronz” în cadrul festivalului de creativitate post coitum „Anima” de la 3 mai. S-a mai acordat premiul „Tufa de veneția de alamă” pentru muzică și sunetele scoase de actori. Nu în ultimul rand, menționăm premiul de popularitate „Elefănțelul fericit” de la Bombay. Last, but not least, mențiune specială pentru cea mai bună ecranizare-dramatizare de roman-pârâiaș de tip proustian în cadrul festivalului culinar de la Nampula (Mozambic). Vizionare plăcută, dragi telespectatori.

Paris,
14.08.2003

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!