UMBRE
scenariu de Raul G.
Ramurile desfrunzite ale copacilor brazdau cerul cenusiu, intinzandu-si nervurile, miscandu-si nodurile crengilor in bataia vantului, despicand griul inghetat de deasupra lor. Crengile frematau si se zdrobeau, trosnind intr-o agonie ce dura de cateva luni, ce va mai dura cateva luni.
Roata neagra strivea ramurile cazute pe frunzele uscate, croindu-si drum incet, acompaniata de concertul mortuar al padurii. Singurul semn al acestei aparitii era zumzetul infundat al motorului masinii ce se auzea surd, si firul gros de fum de esapament ce se risipea rapid printre palele de vant ce maturau frunzele. Masina se opri din mersul ei intr-un luminis, un cerc facut de copaci in jurul unei fante de lumina, un vartej in crestetul padurii, acolo unde nu creste nimic. Usa soferului se deschise si o pereche de pantofi negri, imaculati, pasira in frunzele negre ce acopereau pamantul. Usa se inchise si picioarele mersera catre portbagajul masinii. Costumul negru ce completa perechea de pantofi luciosi deschise portbagajul din care scoase o lopata cu coada de lemn, inchise portbagajul si merse catre marginea luminisului, unde infipse lopata adanc in pamantul negru. Costumul negru nu parea grabit, sapand ritmic, respiratia sincronizandu-i miscarile. Mainile invelite in manusi negre leganau lopata, aruncand in aer pamantul rascolit, de aceeasi culoare cu copacii ce priveau icnind, asemenea unor spectatori revoltati dar neputinciosi.
Dupa cateva minute de sapat, costumul se intoarse la portbagaj si ridica pe umar un trup uman invelit intr-o panza alba, de sub care curgea parul lung si negru al unei femei. Corpul fu asezat in groapa, si mana invelita in manusa neagra strecura atent printre pliurile albe o carte de vizita, dupa care lopata urma aceleasi miscari, aruncand pamantul proaspat sapat la locul lui, peste cearceaful giulgiu. Copacii continuau sa se zbata, martori la spectacol, fara putere de a se urni in cercul luminos. Costumul negru arunca ultima ramasita de pamant acolo unde ii era locul, deasupra unei movile de pamant proaspat, dupa care se intoarse la masina, puse lopata in portbagaj, se sui la volan si pleca incet cu spatele pe drumul pe care venise in urma cu cateva minute. Luminisul se contura acum pe de-a-ntregul, lasand sa se vada cele sase movile dispuse in cerc, la distante egale una de cealalta. Copacii continuau sa se zbata neputinciosi, satui de vant si de ceea ce vazusera, agitandu-si revoltati crengile spre cer, brazdandu-l si biciuindu-l fara incetare.

Copacii incremeniti sprijineau acelasi cer gri cu ramurilor lor noduroase. Vantul ii obosise, dar altii erau protagonistii pe scena rotunda din fata lor. De trunchiurile lor era legata o banda galbena si oameni cu manusi albe scotoceau cercul celor sase movile. Un cerc galben, in care erau sase gropi proaspat sapate, langa care erau asezate cinci cearceafuri invelind tot atatea forme umane. Oamenii cu manusi si masti albe masurau, fotografiau si strangeau in pungi de plastic diverse obiecte minuscule culese din gropi. La movila proaspat sapata, corpul masiv al Inspectorului statea intr-un genunchi, privind spre cerceaful alb din care se revarsa parul negru si bogat al femeii. Dadu usor la o parte cearceaful si se stramba la vederea scenei. Scoase o batista alba si isi acoperi nasul, incercand sa opreasca mirosul intepator ce se ridica dintr-o data. Privi cu atentie printe pliurile cearceafului, scoase o penseta din buzunar si ridica o bucata de carton alba, dreptunghiulara de marimea unei carti de vizita. Se ridica, facu semn Partenerului sau, care aduse o punga de plastic si strecura inauntru obiectul cules. Il privira pentru cateva momente pe-o parte si pe cealalta, dupa care puse punga in buzunar. Cei doi se indreptara catre un grup de agenti ce stateau pe marginea uneia din gropi. Isi facu loc cu privirea printre cei aflati acolo si privi in groapa. Toti priveau mirati, discutand intre ei in soapta. Inspectorul privi tacut pentru cateva momente groapa si se retrase spre masinile ce stateau parcate la marginea luminisului, departandu-se cu pasi inceti si strecurand mana in buzunarul paltonului scoase un flacon alb din care inghiti rapid cateva pastile. Lumina cerului patrundea printre crengile nemiscate, copacii privind muti oamenii ce se raspandeau in interiorul cercului spre cele cinci gropi sapate, parasind-o pe a sasea, ce era goala…

Lumina alba a monitorului razbatea in intunericul camerei, raspandind relexii pe biroul plin al Inspectorului. Acesta statea, lasat pe spate in fotoliul sau, privind fara sa clipeasca peretele din fata sa. In ordine, erau asezate infipte in pioneze cinci fotografii ale unor oameni ce priveau cu ochii sticlosi catre aparatul de fotografiat. Meditatia Inspectorului fu intrerupta de vizita pe birou a unei pisici gri, prietena noptilor sale lungi de lucru. Inspectorul zambi, la vederea acesteia, si brusc, privind hartiile isi aduse aminte de punga de plastic din buzunarul sau ce continea bucata de carton alba. O scoase din buzunar, si strecurand o penseta inauntru, scoase pretiosul obiect pe care era imprimat un numar de telefon. O roti pe toate partile, privind-o foarte atent. Se indrepta pe fotoliu, ezita, si apoi forma numarul de telefon. In receptor se auzi vocea operatorului anuntand ca numarul format nu este existent. Puse telefonul in furca si se lasa inapoi pe spate, sorbind dintr-o ceasca mare de cafea. Privi atent pe ecranul calculatorului pozele celor descoperiti in cimitirul din padure. Diversi oameni, de diverse varste si ocupatii, fara vreo aparenta legatura intre ei. Se parea ca indiciile nu duc nicaieri… Mai privi odata analizele facute asupra corpurilor deshumate si simti cum o idee incepe sa se infiripe in mintea sa. Ceva in legatura cu data mortii fiecarei victime parea ca face legatura intre ele…


…In toti acesti ani scursi de la ultima crima, Inspectorul fu chinuit de cosmarul celor cinci oameni si de cea de-a sasea groapa, care era goala. Dosarul se inchisese in urma cu sase ani, faptasul oprindu-se din ritualul sau bizar si de neinteles. Bineinteles ca acum altele erau prioritatile si nimeni nu-l mai urmarea pe Gropar, asa cum fusese botezat cel ce nu fusese prins. Inspectorul insa continua sa spere ca o greseala ii va dezvalui intr-o zi identitatea. Biroul sau se schimbase mult in timpul scurs. Pe peretii incaperii isi facusera aparitia, alaturi de pozele victimelor diagrame ciudate, grafice si decupaje din ziare, portrete ale unui necunoscut si mazgalituri greu de descifrat pentru oricine trecea pragul incaperii. Pe biroul sau ordonat candva isi facusera aparitia teancuri de dosare, majoritatea nerezolvate, cateva sticle goale de whisky, flacoane de medicamente, scurmiere pline de tigari arse si ambalaje vechi de mancare semi-preparata. Inspectorul sedea in acelasi fotoliu negru, dar cu parul nearanjat, nebarbierit si cu hainele ravasite asemeni gandurilor sale. Privirea sa pierduta denota refuzul unui om de a mai cauta calea si a continua lupta. O lupta cu sinele ce durase prea mult, ce-i naruise cariera, ii destramase familia si ii alungase prietenii. Brusc Inspectorul sari ca ars din fotoliul sau si incepu sa scotoceasca sub maldarele de hartii ce-i asaltau biroul. Gasi plicul de plastic ce continea bucata alba de carton, si fara a mai folosi penseta il scoase febril cu mana, punandu-l pe birou, in fata ochilor. Il privi cateva secunde, deschise un bloc notes, lua un creion si scrise cateva cifre despartite de puncte. 21.08.1975… 27.02.1981… 03.08.1986…. cifre ce se regaseau in fisa fiecarei victime la data mortii. Completa pe coloane cele cinci date, aduna fiecare data cu sase si trase linie. Sub linie aparu o data a unei zile din anul 2005: 03.02.2005. Misca incet cu mana cartea de vizita si o apropie rezultatului sau. Numarul de telefon imprimat cu cerneala neagra pe cartonul alb era 603022005. Incercui cifra sase, desparti cifrele asemeni unei date, si compara rezultatele: 03.02.2005 era data celui de-al 6-lea. Diferenta de ani era calculata corect. Privi calendarul de pe perete si ramase interzis pentru cateva momente. Chenarul rosu arata ziua de azi, trei februarie. Astazi trebuia sa se intample. Inspectorul se trezi brusc din starea de letargie in care zacuse sase ani. Isi trecu mana prin par, privi in jurul sau dezorientat si zarind telefonul, se repezi sa ridice receptorul. Avu o ezitare, si privi numarul de telefon de pe bucata alba de carton, ce-l chinuise atata timp. Forma cu repeziciune si neincrezator, asculta in receptor. Il lasa incet sa cada spre podea, leganandu-se in firul precum un resort. Omul chinuit privea ecranul computerului pe care era afisat mesajul celui care ii rascolise viata: A sosit timpul. Cercul trebuie sa se inchida. Azi. Isi trase pardesiul rapid, isi lua manusile si iesi rapid din camera. In urma sa, receptorul telefonului continua sa balanseze in aer, raspandind in camera singurul zgomot perceptibil…un tarait prelung ce astepta ca cineva sa raspunda la celalat capat al firului.


Telefonul mobil suna odata scurt, dupa care afisa pe ecranul verde numele celui apelat. O mana invelita intr-o manusa neagra ridica telefonul, apoi il lasa pe masa. Pe ecran era scris palpaind ritmic cifra sase.

In camera usa Inspectorului se auzi un ciocanit usor, apoi usa se deschise. In pragul usii, aparu capul sovaitor al Partenerului, ce-si roti privirea in camera goala. Pasi in interior privind atent biroul gol, cu peretii plini de hartii al Inspectorului. Se apropie de masa de lucru, cercetend hartiile si privirea ii cazu pe bloc-notesul folosit de Inspector la calculele sale. Privi apoi scurt ecranul calculatorului si vazu mesajul. Se apleca si ridica receptorul ce se balansa, il duse la ureche si asculta tonul. Il puse linistit in furca si calm se intoarse spre iesire. Se opri in fata usii, starui pentru cateva momente si se intoarse spre birou. Scoase din buzunar o batista alba, sterse receptorul telefonului, il puse in furca, scoase o pereche de manusi negre, dupa care ridica cartea de vizita de pe birou, o privi si o introduse in buzunarul paltonului. Stinse calculatorul si iesi rapid din birou.

Inspectorul frana brusc la marginea luminisului si privi pentru cateva clipe corpurile copacilor ce delimitau cercul. Cobora din masina. Din cativa pasi fu in mijlocul cercului galben si privi pe rand gropile. In movila celei de-a sasea statea infipta o lopata cu coada de lemn. Privi in jurul sau si vazu cum padurea si desisul incepura sa freamate. Duse instinctiv mana la buzunarul paltonului si scoase un flacon alb din care inghiti rapid cateva pilule. In spatele sau se auzi un zgomot. Se intoarse brusc si cu coada ochiului vazu o silueta neagra curgand prin desisul desfrunzit. Se intoarse rapid in directia opusa, la auzul altui freamat. Din spate se auzi iarasi o creanga trosnind. Simturile Inspectorului se intensificau si se coagulau rapid, inima pulsand tot mai rapid. Isi simti mana grea, si plecand capul, observa lopata cu coada de lemn in mana sa stanga. O ridica ceretand cu privirea copacii din jur. Nu isi amintea cand apucase lopata, dar gandul ca o avea la-ndemana il linistea. Chiar se molesise. Pleoapele ii erau mult prea grele pentru a urmari umbra ce se rotea in jurul sau la cativa metri. Trunchiurile maro alunecau in jurul sau, siluete fragmentate ce pareau ca-l sufoca. Totul se opri brusc cand inchise ochii. Cazut intr-un genunchi, cu capul plecat. Inspectorul statea in mijlocul cercului, asteptand. Vantul si dansul copacilor disparusera. In spatele sau simti o prezenta ciudata ce-l fixa de aproape. Cu ochii inchisi memora ultima miscare pe care avea sa o faca. Mainile in manusi negre se stransera cu putere pe coada lopetii si incet, sprijinindu-se in ea se ridica in picioare. Sosise ziua in care destinul avea sa se implinesca. Deschise ochii incet, pastrand pe buze ranjetul victorios al vanatorului ce-si incoltise prada. Se intoarse spre vanatul sau. In fata sa, zambind la randul sau, stand cu un pistol indreptat catre el, statea Partenerul fixandu-l cu privirea. In sfarsit vanatoarea se incheiase pentru el. Satisfactia il coplesise si privea cu implinire spre cel pe care-l urmarea de atata timp. Cei doi se priveau zambind, Inspectorul cu manusile lui negre stangand coada lopetii si Partenerul sau cu degetul pe tragaci, pregatit sa traga la cel mai mic gest. Cei doi se haituiau de mult timp si venise clipa. Astazi. Timpul se dilata si nici unul nu facea prima miscare. Zambetele lor paleau si semnele unor intrebari vagi se iscara in mintile lor. Daca….?
Padurea incepu sa freamete sub o pala de vant scurt. O trosnitura se auzi in afara cercului. Partenerul intoarse privirea si privi in directia zgomotului, cercetand desisul. O miscare fatala pentru el. O izbitura veni lateral si-l inmuie pe loc. Inspectorul tinea lopata la pamant, privind fix corpul moale al Partenerului. Pe lopata se zareau broboane de sange ce curgeau pe frunzele moarte ce formau covorul rotund al luminisului. Starui o clipa, apuca picioarele cadavrului si il trase catre cea de-a sasea groapa. Il arunca acolo si incepu sa o astupe cu pamant. In ciuda gerului, transpiratia rece ii siroia pe fata obosita, transformata doar de un zambet de implinire. Nimeni nu avea sa-l gaseasca vreodata pe cel de-al saselea, dar el isi terminase cu succes treaba. Arunca ultimele bucati de pamant peste groapa proaspat astupata si infipse lopata in mormanul de pamant negru. Cazu la pamant si ramase asa, cu capul plecat, multumit de asteptarea sa.


In luminisul rotund zaceau cele sase movile de pamant dispuse in cerc. Pe cea de-a sasea statea asezat, cu capul plecat Inspectorul, impietrit asemeni copacilor din jurul sau, spectatori muti ai evenimentului. Spectatorul in pantofi negri, imaculati, ce urmarise intreaga scena se intoarse, deschise usa masinii si se sui in ea. Fumul tevii de esapament se raspandi printre palele de vant, rotile calcand covorul de frunze moarte din desisul paduri. Masina porni cu spatele, lasand in urma un om ce sedea multumit alaturi de o lopata insangerata. Cercul se inchisese.

Va urma...