-Aş vrea să-mi spuneţi cum arată Cosmosul, urmă meditativ învăţătorul.

Se ridică în aer o pădure de mâini "...eu, eu, eu!"

- Cosmosul arată cam aşa: Pământul este plat, în centru, iar în jurul lui se învârt Soarele, Luna, planetele şi toate celelalte stele. În stele locuiesc zeii.

-Ba nu, ba nu, ştiu eu: Soarele este în mijloc, Pământul e concav, noi locuim în centru. Sub pământ mai sunt şi alte lumi, cu care uneori intrăm în legătură.

- Nu este adevărat. Pământul e a treia planetă de la Soare, componentă a unui sistem solar, aparţinător galaxiei Calea Lactee. Sunt galaxii nenumărate, iar Cosmosul a luat naştere printr-o explozie iniţială numită Big Bang.

- Da de unde, Cosmosul a fost creat de Dumnezeu.

- Ba nu, nu există Dumnezeu.

Cu bătăi repetate de riglă în catedră se aşternu liniştea.

- Ioane!

Copilul continuă să privească pe fereastră la jocul razelor Soarelui cu crengile încărcate de frunze galbene şi roşii. Dimineaţă, în drum spre şcoală, făcuse cu mâna unui stol de păsări mari care zburau înalt, departe. Dintr-o ogradă venea miros de magiun de prune fiartă afară pe pirostii. Abia aşteaptă să treacă recreaţia să spargă şi el câteva nuci. Mai avea în traistă şi un coltuc de pâine şi sare, de ieri.

Frunzele tot cad. A curs atâta lumină de stele peste ele, încât vântul nici nu mai are putere să le poarte. Şi Luna care...

-Ioane, nu eşti deloc atent! Ia spune tu, cum arată Cosmosul?

Tresări. Învăţătorul se uita aspru la el, colegii mustăceau prin bănci. Tăcu încurcat. Degetele Soarelui băteau în fereastră chemându-l la joacă. Îi făcu un semn şoptit să mai aştepte puţin, să nu-l dea de gol.

- Ei bine, Ioane, nu eşti atent şi nici măcar nu ştii să răspunzi la o întrebare aşa de simplă. Stai jos, nota 4.