Lumina primordiala era chiar calda. Viata se grabea prin venele mele sa ma hraneasca(era un stadiu premergator...). Un adevar, un gand indoielnic, o intrebare, o minciuna(ca raspuns), apoi decadenta. Imi ascult carnea shi iau marul din copac, cu riscul de a gusta din fericire. Sunt oare eu cel care a zis ieri ca voi face azi ce nu voi regreta maine? Ura nu te-ntreaba daca o iubesti. Imi odihnesc fruntea obosita de vise sub pietrele aruncate in mine. Macar imi scald ochii in sange si nu in mizerii...ma bucur, rad chiar de ei! Le-aud imnul. E ca o mantra demonica: "lacmoeste-te pentru fiecare picatura de egoism si te vei mantui!". Cosmarul meu e treaz. Moartea flirteaza cu mine. Ma ingrozesc dar nu vreau sa strig dupa ajutor pentru a nu strica somnul viermilor ce se odihnesc pe tamplele mele. Orgasmul suferintei ma cere. Pamantul asculta refrenul plansetului meu: "bolim traind, traim murind..."