... nu ştiuse niciodată prea multe. acasă nu se vorbea, erau guri de hrănit, apoi la şcoală ajungea ultima şi pleca prima: indiferent de anotimp. Era mereu de lucru, slavă Cerului!
Ajunsese la o şcoală profesională, de croitorie. Ei îi trebuia "o meserie", nu "aiureli", după cum decretase taică-său. Maică-sa ar fi vrut s-o facă asistentă, sau măcar "poştăşiţă", dar nu... "Ce, vrei să bată clocaurile?! ...'tu-vă Dumnezeul mamilor voastre! s-ajungă o stricata ca a lu'Palaghiţ...?!?"
Nu fuseseră prea multe de comentat. Oraşul era la o jumătate de oră de mers cu autobuzul, dar şoseaua ce-l lega de sat nu era asfaltată, pentru că oricum mai încolo de sat începeau pădurile, drumuri importante nu erau pe-aici. Iarna nu putea urca autobuzul dealul din cauza gheţii, vara te umpleai de colb... era singura care ajungea în dimineţile de primăvară plină de toate mirosurile şi praf... mult praf: în păr, în nas, pe frunte, între dinţi, în pantofi... peste tot... numai praf!!
Aii au trecut uşor, prietene nu prea avea... pe ea n-o chema nimeni nicăieri... şi nici nu şi-ar fi dorit, doar nu era proastă: la cum se îmbrăcau colegele ei şi la cât de "altfel"erau...
Cum spuneam, anii au trecut uşor: a terminat profesionala, şi-a luat atestatul şi s-a angajat la o croitorie din oraş. Făceau mobuţi pentru Italia. "Ei, nu-i rău. Are aproape patru milioane pe lună... plus bonuri de masă", îşi freca tac-su'mâinile, la cârciumă.
Pe EL, pe... Ginel!- l-a întâlnit acolo; era fiul şefei de secţie, elegant, cu părul mereu gelat şi mirosind a lemn...
A dus-o la o cafea în autogara, cât au aşteptat autobuzul ei. De câteva ori, după care a chemat-o la el în garsonieră, undeva prin centru; era convins că ea pune nişte vinete deeeelicioase pe iarnă... Aservit-o chiar şi cu un pahar de vin... apoi nu mai ştia...
.......................................................
Garsoniera lui era paradisul ei. Acum făcea mai mult ca oricând "ore suplimentare", aşa trebuia să ştie tata... În braţele lui Ginel al ei uita de tot...
După câteva luni, se simţea tot mai rău, avea aşa, ceva, ca nişte ameţeli... Ginel nu o mai chema pe la el, nici prin secţie nu mai venea, iar într-o seară l-a văzut pe la Universal de mână cu o altă fată... Apoi totul a decurs repede, şefa ei, mama lui Ginel, viitoarea ei soacră, cum îi spunea el că va fi, a dus-o la un medic...
.......................................................
Aplecat de la fabrică. Se simţea mai bine acum, dar era îngrozită... dacă nu mai era Ginel, cine mai avea să fie?
Chiuretajul decursese fără probleme... dar Ginel, unde fusese?
Poate n-a avut timp, mama lui i-a spus că a plecat... undeva, pe vas, să lucreze...
Ei, venea culesul viei... între timp, se angajase la Bufetul satului, nu mai vroia la maşina de cusut...
Băiatul viceprimarului venea foarte des... într-o zi a chemat-o la un film, la oraş...

SFÂRŞIT