poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2112 .



Cu lumea-n cap
proză [ ]
Călătoria minților pierdute

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Victoria ]

2004-08-02  |     | 



Bagă-ți mințile în cap, fetițo! De câte ori n-am auzit acest îndemn în anii de copilărie (și chiar și în adolescență, uneori)... Bagă-ți mințile în cap! Așa spuneau și părinții, și profesorii, chiar și unii colegi, mai conservatori. Bagă-ți mințile în cap! Ei, și m-am apucat eu să-mi bag mințile în cap și mi se părea că reușisem... ce să vă mai povestesc, eram bine (ziceam eu), mințile mele stăteau cuminți, acolo, la locul lor (adică în cap, normal)... asta până când, într-o zi, am vrut să le mai folosesc un pic (mințile, desigur), și nu mi le-am mai găsit!!! Ce surpriză! Mi-am pierdut mințile!
(Fac aici o paranteză pentru a aminti de un dialog între prințul Hamlet și groparul-filosof:
- „Cum a înnebunit?
- Simplu: pierzându-și mințile!”)

Și uite-așa m-am dus eu în căutarea minților pierdute (de unde și expresia „e dus, săracu`”), cât pe ce să nu mai găsesc drumul înapoi, așa de departe m-am dus... și le-am găsit (urrraaa!!!). E drept, nu mai erau chiar la fel ca atunci când mi le băgasem în cap – se fleșcăiseră nițeluș... și m-am apucat să le beau (și cum le beam eu așa, cum mi se suiau iar la cap...)

Învățăminte adânci de tras din poveste: decât să-ți bagi mințile în cap, mai bine ți le bei, că tot la cap se suie.

Așa am făcut și eu, dar cu atâta zel, că m-am pomenit cu capul în nori (de ușoare ce erau, când se urcau la cap, mințile începuseră să-l înalțe către cer). N-a fost bine. Ca să scap din nori, m-am gândit să caut ceva greutăți să mi le atârn (de mâini, de picioare, de viață...). Am vrut ceva să fie la îndemână. M-am uitat în jur: lume și iar lume, așa că mi-am luat-o în cap. Acum e bine. Cu lumea-n cap nu mai e loc de băgat mințile în cap (nu de alta, dar nu-ncap), de pierdut nici atât (că acum le țin la vedere), curat trai pe vătrai (n-am înțeles niciodată de ce e un ideal să trăiești pe un vătrai, că din câte știu eu, e tare, mic și murdar).

Așa că, frații mei, nu vă grăbiți să-i judecați pe cei care-și iau lumea-n cap – căutați mai întâi să aflați ce-avuseseră acolo mai înainte... și gândiți-vă o clipă dacă nu cumva singurătatea e prețul fericirii (definită de fiecare pentru el).

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!