Matase neagra la nord de sud
de Martinescu Vlad
Eforie Nord. Una din multele statiuni de pe uzatul litoral ale Romaniei. Din ce in ce mai putina lume vine aici pentru ceea ce noi cu dragoste numim vacanta.
Era o noapte ca multe alte de pe litoral, racoroasa, daca nu chiar rece. Cine era nebun sa se plimbe pe o vreme ca asta ar observa fara indoiala cerul rosiatic ce domnea peste marea ce e dispusa sa ne demonstreze ca era intr-adevar neagra. Zorii nu erau departe si incepeau sa fie vestiti cu glas soptit de catre discul galben ce incepea sa scoata capul de dupa locul in care marea se termina si visele incep. Odata cu anuntarea zilei incep sa-si faca aparitia acele furnici bipede ce cutreiera zi de zi drumurile statiunii fara un scop anume, iar multe dintre furnici se deplaseaza in niste cutii cu patru roti ce sunt disponibile in mai multe culri: rosu, galben, verde, albastru, etc. Multe furnici si multe cutii isi cauta un loc prin terasele, parcarile si hotelurile statiunii asa ca o noua furnica la volanul unei noi cutii nu mira pe nimeni. Cutia era o Dacie alba din 92 putin cam ruginita la incheieturi ce tragea pe dreapta in fata vilei Lola. Din masina cobori un tanar destul de inalt, brunet, ochi caprui, vreo 27 de ani. Purta o pereche de pantaloni scurti albastri “Rico”, o pereche de adidasi “Naiki Airr” si un tricou alb simplu. In jurul mijlocului purta o borseta ce vazuse intense utilizari. Merse pana la receptie:
-Buna ziua. As dori si eu o camera.
-Da, bineinteles. Doriti televizor?
-Da
-Frigider?
-Da.
-Poftiti cheia aveti camera 104.
-Multumesc.
Se duse in camera si isi despacheta toate bagajele. Se intinse pe pat si incerca sa se culce un pic. Inchide ochii si dormi un somn dulce, lung si fara vise. Se trezi pe la ora 3. Facu un dus rece, se imbraca si se hotara sa dea o raita prin oras si apoi sa manance ceva.
Pleca cu un vag sentiment de melancolie in suflet. Ii parea bine ca este la mare, dar ii parea rau ca este singur, insa spera ca va rezolva asta cat de curand.Merse la o terasa: “Litoralu’ a’la Misu’’’. Se aseza la o masa cat mai aproape de mare. Se hotari ca in timp ce asteapta sa vina ospatarita sa arunce un ochi asupra marii care il fascinase de cand era copil. Tot timpul ii placuse sa stea in apa cat mai mult. In ziua aceea insa, marea avea ceva special, poate ca era modul in care inspumatele valuri se spargeau de dig ridicand mici bule de spuma in aer, poate erau pescarusii ce asteptau cu nesat urmatoarea masa marina, sau poate era chiar briza marii ce purta cu ea acel miros de “sarat” ce iti umplea narile si plamanii dandu-ti senzatia ca esti pe alta planeta.
-Ce doriti sa comandati? Intreba o tipa imbracata in intregime in rosu.
-Buna ziua, as dori o ciorba de burta si o bere.
-Imediat.
Incepuse sa manance ciorba de burta la indemnul si chiar amenintarea tatalui sau ce era un mare fan al ciorbei de burta. Acum ajunsese sa manace ciorba de burta de fiecare data cand era plecat in concediu. Un stand haios de ziare ii atrase atentia.Standul era vopsit in roz si scria cu albastru “ Presa a’ la Misu’”. Incerca sa ocheasca vreun exemplar de Autoshow sau vreo carte, dar fara rezultat. In sfarsit ii veni ciorba de burta. Inhala aburii si apoi se puse pe mancat. Inca din primele 5 minute incepu sa transpire pe ceafa, semn ca ciorba era destul de grasa, avea mult usturoi si smantana din belsug. Lingura dupa lingura lichidul fierbinte i se scurgea pe gat calmandu-l si imbieindu-l la o noua lingura de ciorba si o nou gat de bere. Observa ca nu prea era nimeni la terasa, doar cativa singuratici si un cuplu ce statea la masa din fata lui. El parea cam ciudat, mancand repede si nescotand o vorba, in timp ce ea parea calma, relaxata si privea marea cu o privire odihnita. Era frumoasa, buze rosii pline, forme bine proportionate, fluide, iar ochii, ochii erau negri ca o…matase neagra. El ramase cu privirea atintita asupra ei. I se parea suberba, doamne ce ochi avea! Deodata ea intoarse ochii si privirile lor se intalnira intr-un duel de intrebari…,dar nici una nu primi raspuns, ci fu aruncata mai adanc sub o plapuma groasa de mister. El ramase cu privirea atintita aupra ei si dupa ce ea isi luase privirea de la el. Termina de mancat si pleca acasa ingandurat. In seara aceea bau o sticla de vin, rontai o punga de floricele si adormi visand o pereche de ochi negri ce parca il priveau direct in suflet.
A doua zi dis-de-dimineata se trezi cu mintea putin tulbure. Facu un dus rece, se spala, trase un slip pe el, o pereche de pantaloni scurti isi lua prosopul de plaja, un prosop de sters si porni spre plaja. Se opri la aceeasi terasa unde manca o portie mare de clatite si bau un Kinley. In timp ce manca arunca un ochi asupra plajei. Era plina, dar nu pana la refuz. Se mira de unde atata lume. Se instala intr-un loc mai retras, dar in acelasi timp destul de aproape de apa. Se intinse pe cersaf cu gandul sa mai recupereze din orele nedormite prin cateva ore bune de bronzat. Atipi un pic. Poare ca de vina era soarele ce isi trimitea calduroasele raze acompaniate de o racoritoare briza trimise drept mangaiere de mare, poate ca erau clatitele, dar toropeala lui se transforma rapid intr-un somn constient si dulce ce-l puse in fata acelor minunati ochi negri pe care ii visa, de data aceasta, impreuna cu stapana lor. Dansau un vals usor, lin undeva intr-o padure, el in slipul sau, iar ea intr-o minunata rochie de seara de culoarea abastru-ultramarin. Dansau lipti, trimitandu-si soapte unul altuia din priviri, el declaratii timide, iar ea raspunsuri indraznete, dar in acelasi timp retrase. Dansau pe dulci sunete scoase de un gramafon antic ce invartea un disc si mai antic. Din goarna gramafonului se auzeau acele minunate sunete cu paraituri: ta-dam, ta-dam…(din ce in ce mai incet) taa-daam, taa-daaam…Banane, cine vrea banane, proaspete banane, 15000 kilu… . Era treaz din nou.
Se ridica in capul oaselor, privi in jur. Plaja se mai golise. Se uita la ceas, trecusera 20 de minute. Se hotara sa faca o baie. Se ridica in picioare si privi marea. Parea destul de calma, dar nu foarte primitoare. Briza ii soptea ca marea nu era tocmai in toane bune, dar el se hotara sa o imblanzeasca. Alerga pana in apa, apoi plonja si incepu sa inoate repede, repede de tot. Inota din ce in ce mai repede, deoarece apa era gheata, mai rece decat gheata, simtea cum zeci de mii de ace mici, mici de tot ii inteapa corpul, simtea mii si mii de piscaturi pe tot corpul, simtea milioane si milioane de taieturi in marginea hartiei cum ii cuprind intreg corpul, dar se hotara sa inoate in continuare. Isi alese o destinatie, capatul digului. Apa incepuse sa se incalzeasca cate un pic pana ajunse la un stadiu de doar rece, cand el se ridica pe marginea ultimei pietre din dig. Isi freca intreg corpul cu mainile, apoi se aseza in fund pe piatra, cu picioarele in apa. Pe corpul sau se vedea frigul, dar in ochii sai se putea citi placerea. Incepu sa se gandeasca la ceea ce urma sa faca in timpul pe care vroia sa-l petreaca la mare, cand deodata din apa de langa picioarele lui isi facu aparitia, ca Afrodita din adancurile apelor, ea. Ea se rica pe piatra lua aceeasi pozitie ca el, isi sterse parul cu mainile si si intoarse privirea catre el. O sclipire aparu in ochii ei, mica, vaga, dar foarte vizibila pe fundalul negru:
-Ahh, tu esti tipul de aseara, de la terasa!
-Da, aaa, eeu sunt.
-Te uitai la mine ca vitelul la poarta noua.
-Imi cer scuze, dar ochii tai…
-Sa nu-mi zici ca ar trebui sa stau la circ, ca te inec!
-Nu, nu, nu nu nu, vroiam sa spun ca sunt superbi. De fapt, tu esti superba…
Ea il privi atenta cateva secunde:
-Stii ceva, ce faci in sera asta?
-Mai nimic, de ce ?
-Speram sa luam cina impreuna.
-Ar fi frumos, dar ce-ar zice prietenul tau?
-Tipul de la masa? Nu e prietenul meu ci doar un amic. Suntem mai multi aici, vrem sa facem o vacanta misto inainte sa terminam facultatea.
Pumnul lui stranse piatra atat de tare ca bucatele mici incepura sa cada in apa, ochii sai erau radioactivi de bucurie:
-Tot la terasa aia?
-Da, la opt.
-La opt sa fie
Inota de trei ori mai repede inapoi si alerga ca un adolescent indragostit spre camera de hotel. Isi petrcu seara, facand sus, parfumandu-se, arnjandu-si hainele, selectandu-si hainele si uitandu-se neinteresat la televizor.
Opt seara. El mergea cu pasi grabiti spre terasa, cu sperante in suflet si cu zambetul pe buze. Ea era deja la masa. Arata superb cu parul lasat liber sa curga pe spate, nemachiata. Purta o rochie larga semitransparenta ce arunca formele sale intr-un mister atragator. Ii zambi. El se aseza la masa, comandara si incepu sa se gandeasca cu ce sa inceapa discutia.
-Arati superb.
-Mersi. Auzi, ce muzica superba. Astia de la terasa au muzica buna.
-Da, foarte buna.
Relaxat, acum ca discutia incepuse, el nu mai avu nici o problema. Aflara multe unul despre celalalt. Ea afla ca el traieste singur, lucreaza la Sprint Computers, ca a terminat cibernetica, ca nu bea decat bere, vin sau Kinley si ca e innebunit dupa James Bond si Aston-Martin-uri. El afla ca ea traieste cu mama ei, tatal fiind omorat intr-un accident de masina, ca aporape a terminat Facultatea de Litere, ca e scriitoare de poezii, dar ar vrea sa fie profesoara, ca momentan se chinuie sa publice primul roman de poezii, iar intre timp este invatatoare. Toate astea obligara ceasul sa ajunga la ora 1 noaptea, iar cei doi sa schimbe peisajul terasei cu cel al plajei “abandonate” si al unei sticle de vin abia incepute. Mergeau incet, cu pantofii in mana. De sus luna ii veghea ca o doica atotstiutoare si atotiertatoare, aparandu-i cu palida ei lumina.
Dar ce doi nu erau singurii beneficiari ai divinei protectii. Undeva in largul marii un pescador zacea in miezul noptii sperand sa mai agate ceva pentru gurile infometate ale pescarilor si ale familiilor acestora. Doi pescari priveau plaja si-si impartaseau unul altuia crampeie de inteligenta. Monotonia discutiei celor doi fu intrerupta de un al treilea:
-Ma, ii vazu pe doi ce se plimba pe plaja. Ii vazui cu benoclu. Mai tineti minte ba cand ne plimbam si noi mandrele pe plaja din Constanta?… Acu’ plimbam vaporu’ dupa pesti..
Discursul pescarului nu ajungea la urechile celor doi ce ajunsesera la jumatatea sticlei de vin. Mergeau fara sa se priveasca, fara sa gandeasca, pur si simplu mergeau… Deodata ea se opri, il stranse incet de mana si il saruta cu pasiune:
-Stii ce vreau sa fac acum? Vreau sa ne iubim… Si isi scoase rochia ramanand goala in fata lui. El o lua in brate, o saruta si o intinse pe nisipul umed al plajei. Se dezbraca si se intinse langa ea. Incepu sa o sarute incet si sa o mangaie incet pe sani in timp ce mana ei se incolacea incet in parul lui. El o saruta pe buze apoi continua sa o sarute pe gat, pe umeri, in jos pe piept pana ajunse la sani unde dezmierda fiecare particica in parte, saruta si musca incet sfarcurile ei pana ce devenira lungi si rosii, apoi continua incet de tot in jos pe pantec pana ajunse la izvorul feminitatii ei unde zabovi, unde o studie, o mangaie si o saruta pana ce ea ajunse pe culmile placerii. Apoi o saruta din nou pe buze, o privi in ochi si intelese ca se doreau unul pe celalalt. Se impreunara trupeste acolo, pe nisipul plajei, mangaiati de recile si inspumatele valuri ale marii. Apoi amandoi realizara ca erau goi, uzi si plini de nisp, iar hainele lor erau in aceeasi situatie. Se imbrcara, el in pantaloni, iar ea in tricoul lui si plecara inspre camera lui de hotel.
In camera facura pe rand dus si apoi stateau infasurati in prosoape pe marginea patului. Se privira o secunda si apoi isi zambira. El trase cearsaful de pe pat si-l intinse pe jos, smulse prosopul de pe ea, o lua in brate si intinse pe cearsaf. Isi dadu jos si cearsaful lui. Scoase din frigider o cutie de inghetata Aloma cu aroma de capsuni si intinse toata inghetata pe corpul ei, apoi turna peste inghetata un pic de Kinley. Se apuca sa manance inghetata incet de tot, savurand fiecare strop, nelasand nimic in urma. Acordand atentie speciala sanilor, sfarcurilor, pulpelor si locului ei cel intim. Fiecare muscatura, atingere ii produceau ei tresariri de placere.
A doua zi de dimineata, el se trezi putin buimac, putin vesel, putin mai mult indragostit. Se intoarse sa o priveasca, dar in schimb gasi un bilet “Imi pare rau. Azi plecam acasa. Te iubesc…”
Lovi cat putu de tare cu pumul in noptiera, lovi sticla de Kinley cu piciorul, apoi se calma, isi lua un prosop si pleca catre dusuri.
Apa calaie a dusului se scurgea pe trupul sau spaland strat dupa strat toate amintirile noptii trecute. El avea o privire de om terminat moral, iar din cauza apei dusului nici nu puteai sa-ti dai seama ca plange. Apa spala strat dupa strat… Deodata usa dusului se deschise si ea intra, in ochii ei se puteau citi dragostea si nevoia, iar in ai lui fericirea. El ii smulse de pe ea firava rochie, o apuca strans de fese si o ridica pana ce ea avea picioarele incolacite in jurul mijlocului lui. El o lipi de perete, brutal, dar si tandru in acelasi timp. Acolo, atunci doua trupuri si doua suflete se unira intr-un dans numit dragoste, lipiti si mai tare, parca, de apa calaie a dusului ce se scurgea pe trupurile lor, pe faianta alba…
Se imbracara, mancara la aceeasi terasa, apoi el ii spuse sa mearga cu el. Avea o surpriza. Coborara pe plaja, inchiriara o barca si plecara. El vaslea calm si sigur, iar ea il privea curioasa. Ajunsera la o stanca inalta ce strapungea marea. Coborara din barca si se urcara pe stanca pe mica si improvizata scara. Aflati sus, in varful stancii se asezara pe marginea ei cu picioarele in gol. Privira in jur. Nu se vedea nimic, nici plaja, nici pescadorul, nimic. Erau numai ei si stanca lor. In rest nimic decat marea cu adevarat neagra. El intinse mana si apuca micuta ei mana intra-sa si o privi in ochi.
-Stii, ochii tai sunt ca marea, as vrea sa ma scufund in ei…
Atunci, in secunda aceea, amandoi realizara ca nici macar nu-si stiau numele…