...noapte insa, Sofia ne-a uimit cu o minunata poveste, si orientala pe deasupra, ce parea sa ascunda un anume talc si trada o latura meditativa a sufletului ei de secretara pe care nimeni nu o mai remarcase la dansa pana atunci.
*
Cu mult, foarte mult timp in urma, pe vremea legendarului imparat Fu Xi traia in China, intr-un mic oras dintr-o provincie de la marginea Imperiului, un bun tesator, pe numele sau Ji Jin, care se talmaceste “Darul Tupilat”.
In fiecare dimineata, Ji Jin se trezea, se ruga zeilor si stramosilor sai, apoi se ducea in atelierul din spatele casei unde muncea din greu pana la amiaza. Atunci, intrerupea lucrul si se ducea sa ia masa pregatita cu dragoste de sotia sa Ming Jian, “Cant de Pasare” pe limba noastra. Se intorcea apoi la razboi si nu mai lasa lucrul din mana pana se intuneca. Seara manca din nou impreuna cu Ming Jian, de data aceasta avandu-i alaturi si pe cei numai patru copii ai lor.
Dupa masa Ji Jin statea de vorba cu familia sa, ii intreba pe fiecare in parte ce au facut in ziua aceea, le spunea cate o poveste plina de intelesuri adanci si se duceau cu totii la culcare nu inainte de a mai multumi odata zeilor pentru orezul de la masa.
Astfel, intre rituri si celelalte indatoriri zilnice, se petrecea viata simpla, dar totusi plina si, mai ales, fericita, a acestui supus al Fiului Cerului. Zeii il inzestrasera pe Ji Jin cu ochi buni si maini indemanatice astfel incat acesta ajunsese un tesator renumit in toata provincia, cele mai nobile familii din tinut croindu-si haine numai din panzele sale.
Ji Jin reusea sa isi plateasca toate darile si sa asigure famililei sale un trai, daca nu imbelsugat, cel putin fara mari lipsuri, lucru destul de greu in China acelor timpuri, mai ales pentru un tesator.
Imparatul Fu Xi era de putina vreme pe tronul parintelui sau si inca nu sfarsise de dat nume corecte tuturor supusilor si tuturor lucrurilor din stapanirea sa, dar, cum toata ziua nu facea nimic altceva, parea ca avea sa termine destul de curand.
Intr-o zi, la usa l..ui Ji Jin, a batut un crainic al Imparatului, care i-a adus la cunostinta ziua cand trebuia sa se prezinte inaintea divinului Fiu al Cerului pentru a-si afla numele corect. Chiar in dimineata urmatoare, Ji Jin a pornit spre capitala fiindca timpul era scurt, drumul lung si anevoios, iar cu porunca Imparatului nu era de gluma. Nici nu gandea Ji Jin atunci cand si-a pus pe cap palaria din paie de orez, si-a incaltat sandalele si a pornit la drum, cat timp avea sa treaca pana sa isi revada familia, pe frumoasa Ming Jian si pe cei patru copii ai sai.
Ji Jin s-a grabit mai mult decat era cazul. Apele fluviului Huang He nu erau umflate, lucru neobisnuit in acea perioada a anului, astfel ca traversarea sa a decurs fara mari greutati. Tesatorul nostru a ajuns in Capitala cu doua zile inainte de data fixata si a trebuit sa doarma noptile ramase pe treptele unei case. Era insa sfarsit de primavara, aerul era cald si Ji Jin a gasit acest lucru chiar foarte placut.
La Imparat cand a ajuns acesta i s-a adresat astfel;
- Bunule tesator, dintre toti supusii mei tu ai numele cel mai corect. In sfarsit, un lucru bun in vraistea lasata de parintele meu. Tu nu esti un tesator ci un cioplitor in piatra. Dar, din chiar clipa aceasta, numele tau nu ti se mai potriveste, intrucat darul tau tupilat a fost dat la iveala. Te vei numi Zhi Zhomg (Inteleptul Credincios) si vei ramane aici sa ridici pentru mine ziduri, turnuri si palate.
Curtenii au zambit slugarnic la vorbele mestesugite ale Fiului Cerului, apreciind gluma cruda a acestuia. Oricine altcineva decat naivul nostru tesator ar fi inteles ce soarta ii rezervase imparatul: sa trudeasca tot restul vietii la constructia Marelui Zid Chinezesc. Zhi Zhong a plecat insa foarte multumit de felul cum decursese intrevederea sa cu Imparatul, iar temnita sa intunecoasa si terciul ce i-a fost zvarlit in fata le-a luat drept semne de mare cinstire.
- Ma retrag, a spus Imparatul dupa plecarea lui Zhi Zhong. Acest ultim effort de a patrunde in esenta fiintei acestui om si a gasi o vorba potrivita pentru ea m-a epuizat total. Maine, o luam de la capat!
Dupa o saptamana, insa, pana si un om neumblat ca Zhi Zhong si a trebuit sa realizeze in toata grozavia ei, soarta ce ii fusese rezervata. Fusese legat in lanturi si un furgon tras de catari il duse, pe el si pe inca vreo cativa aflati in aceeasi situatie, pana la marginea imparatiei unde, alaturi de alte milioane de nenorociti, avea sa trudeasca la Marele Zid, constructie mareata ce trebuia sa apere tara de triburile nomade din nord-vest. Zhi Zhong se consola insa cu gandul ca trebuia ca cineva sa faca si acest lucru, ca tara si familia lui vor fi mai aparate, fericirea oamenilor mai sigura si toate astea se vor datora, chiar daca intr-o mica masura si lui. Tot ce ii amara sufletul era lipsa oricarei vesti despre cei dragi, frumoasa Ming Jian si cei patru copii ai sai.
Triburile nomade din nord-vest au invadat tara prin sud-est. Au pradat tot, au ucis sau au luat robi pe toti cei intalniti in cale, poate chiar si pe familia lui Zhi Zhong. Capitala a fost cucerita si arsa din temelii. Apoi, neindragind arta guvernarii, s-au retras spre stepele care i-au nascut, nu inainte de a-i pune pe lucratori sa darame Marele Zid pentru a nu mai ocoli atat cale atunci cand vor mai fi avand chef de o noua invazie.
Finalul povestii il surprinde pe Zhi Zhong batran, sezand pe ruinele Marelui Zid Chinezesc si asteptandu-si moartea. La familia sa incetase de mult sa se mai gandeasca. Ca o ultima consolare, daca poate fi numita astfel, ii vazuse pe toti intr-unul din sirurile de robi care ii insoteau pe barbari. Tot ce ii mai muncea mintea era fabuloasa putere a cuvantului. Cum fusese el pe rand, cu toata fiinta sa, si Ji Jin si Zhi Zhong, doar pentru ca cineva, fie el si un Imparat, il numise asa! Zhi Zhong a hotarat sa isi pazeasca gura pentru putinul timp pe care il mai avea de trait.
*
Ma cuprinsese ingrijorarea pentru ca sensul cuvantului Cico imi era total necunoscut. Oare ce destin imi rezervasera nasii mei. Cat despre restul publicului, majoritatea deplangea soarta lui Ji Jin – Zhi Zhong. Profetul, insa, ne-a surprins cu o remarca spusa pe un ton care trada faptul ca urmarise cu maxima incordare povestea Elenei:
- Cat de nefericit trebuie sa fi fost legendarul imparat Fu Xi! a spus el.