poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 6192 .



DESPRE O BÃTRÂNICÃ ȘI CUM A CUMPÃRAT EA CERNEALÃ
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Daniil_Harms ]

2003-02-12  |     |  Înscris în bibliotecă de alexandru pop



Pe strada Piezișă la casa cu nr. 17 trăia o bătrânică. Pe vremuri trăise aici împreună cu bărbatul ei și avusese un băiețel. Dar băiețelul a crescut mare și s-a dus, iar bărbatul a murit, și bătrânica a rămas singură.
Trăia așa în liniște și pace, își sorbea ceaiul, trimitea scrisori fiului și altceva nimic nu mai făcea.
***
Însă lumea spunea despre ea că a căzut din lună. Se duce ea altădată la benzinărie și întreabă:
-Cu cât dați franzelele?
Vânzătorii pufnesc în râs:
-Ce tot vorbiți, cetățeanco, de unde să avem noi franzele? Ce, ați căzut cumva din lună?
Iată deci cum era bătrânica.
Era odată vreme frumoasă, cu soare, iar pe cer - nici un norișor. Pe strada Piezișă se ridicase praful. Au ieșit portarii să stropească. Deșartă ei apa drept în praf, de-a lungul și de-a latul. Praful, împreună cu apa, zboară la pământ.
Din poarta casei cu numărul 17 a ieșit bătrânica. Þinea în mână o umbrelă cu mâner mare și strălucitor, iar pe cap avea o pălăriuță cu panglicuțe negre.
-Spuneți-mi, - strigă ea către portar - nu știți unde se vinde cerneală?
-Dă-te la o parte! - strigă portarul, eliberând un jet de apă.
Bătrânica-n stânga - jetul după ea.
Bătrânica-n dreapta - jetul după ea.
-Ce-i cu tine, - îi strigă portarul - ai căzut din Lună? Vezi doar că stropesc strada!
Bătrânica a făcut doar un semn a lehamite cu umbrela și a plecat mai departe.
A ajuns la piață, și se uită în jur: stă un flăcău și vinde ditamai șalăul, lung cât mâna și gros cât piciorul. L-a tot jucat el în mâini, apoi l-a prins cu două degete de nări, l-a legănat și deodată l-a scăpat, dar nu l-a lăsat să cadă, ci l-a prins cu îndemânare de coadă și l-a întins cu cealaltă mână bătrânicii:
-Ia - zice - îl dau p-o rublă.
-Nu - zice bătrânica - mie cerneală...
Dar flăcăul nici n-a lăsat-o să termine.
-Luați-l - zice - peștele trage cinci puduri juma’ cu totul, - și, ca și cum ar fiobosit, a trecut peștele în cealaltă mână.
-Nu - a spus bătrânica - mie cerneală îmi trebuie.
În cele din urmă flăcăul a priceput ce-i tot vorbea bătrânica.
-Cerneală? - a întrebat-o el.
-Da, cerneală.
-Da’ pește nu?
-Nu.
-Da’ ce-i cu matale, ce, ai picat cumva din Lună? - a spus flăcăul.
Iar o precupeață se și apucase să strige:
-Acilea, vă rog frumos! Poftiți acilea, vă rog!
Și a împins spre bătrânică un borcan cu prune uscate.
-Poftiți, vă rog frumos - zice - nicăieri nu mai găsiți așa ceva.
-Mie-mi trebuie cerneală, nu afine - spune bătrânica.
-Ce fel de cerneală, roșie sau neagră? - a întrebat târgoveața.
-Neagră - a spus bătrânica.
-Neagră nu avem - a spus târgoveața.
-Ei, atunci roșie - a spus bătrânica.
-Nici roșie n-avem - a spus târgoveața.
-Rămâneți cu bine - a spus bătrânica și a plecat.
Iată că deja a ajuns la capătul pieței, dar cerneală nu se vede nicăieri.
Bătrânica a ieșit din piață și a pornit-o pe-o străduță.
Tocmai voia bătrânica să treacă pe partea cealaltă, când deodată:
-Tarar - ararar-arar-rrr! - huruie automobilul.
Bătrânica a rămas încremenită, dar noroc că se nimerise pe-acolo un om de treabă, care a luat-o de braț și i-a spus:
-Ce-i cu dumneavoastră - zice, - parcă ați fi căzut din Lună. Ar fi putut să vă strivească.
Și a condus-o pe bătrânică până dincolo.
Bătrânica a stat să-și mai tragă sufletul și tocmai voia să-l întrebe pe omul cel de treabă despre cerneală, dar când s-a întors, acestuia nu i se mai vedea nici urma.
A pornit bătrânica mai departe, se opintește în umbrelă și întoarce capul în toate părțile, doar-doar va găsi pe cineva pe care să-l întrebe despre cerneală. Iar din direcția opusă uite că se apropie de ea un bătrânel cu un toiag, bătrânel tare și cărunțel. Bătrânica s-a apropiat de el și l-a întrebat:
-Dumneavoastră, se vede, sunteți un om umblat, poate știți să-mi spuneți unde se găsește de vânzare cerneală?
Bătrânelul s-a oprit, și-a înălțat capul, și-a încrețit fruntea și a căzut pe gânduri. După ce-a stat așa câteva clipe, a vârât mâna în buzunar, și-a scos punguța cu tutun, o foiță și țigaretul. Și-a răsucit apoi încet țigara, și-a aprins-o și, vârându-și chibriturile la loc, a strecurat prin gura știrbă:
-Șeșneală șe cășește la macașin.
Și s-a hotărât bătrânica să intre la magazin. Magazinul avea vitrine mari, cât un perete. Iar în vitrine era plin de cărți.
S-a apropiat ea de ușă, iar ușa asta, din sticlă, era cam ciudată. Abia a împins bătrânica ușa, că deodată a împins-o și pe ea ceva de la spate. S-a întors ea și s-a uitat, din spate venea o altă ușă, tot de sticlă.
S-a învârtit ea cât s-a învârtit în cerc și, cu chiu cu vai, a scăpat de-acolo, ba încă-i bine că a rămas cu zile.
Se uită în jur - vede un ceas enorm chiar în fața ei, iar lângă ceas stă un om. S-a apropiat bătrânica de el și l-a întrebat:
-Unde aș putea să găsesc cerneală?
Iar acela nici măcar n-a întors capul, a arătat doar cu mâna spre-o ușiță mică, făcută din gratii.
Bătrânica a întredeschis ușița, s-a strecurat înăuntru și, ce să vezi - o cămăruță mică de tot, nu mai mare decât un dulap. Iar în cămăruță stă un om. Tocmai se pregătea bătrânica să întrebe de cerneală...
Când, deodată: Zzzummm! Și podeaua a început să urce-n sus. Stă bătrânica, nici să miște nu-ndrăznește, iar în piept parcă a început să-i crească un pietroi. Stă cuminte și nici să respire nu se-ncumetă. Prin fața ușiței se perindau tot felul de mâini, picioare și capete, și țăcănea tot timpul ceva ca o mașină de cusut. Apoi țăcănitul s-a oprit și s-a mai putut respira cât de cât. Cineva a deschis ușa și a spus:
-Poftiți, vă rog, am ajuns, etajul șase, mai sus nu mergem.
S-a oprit bătrânica pe scară, - în jur forfotesc oameni, trântesc uși, - iar ea stă pe loc și ține umbrela în mână.
A stat ea cât a stat, s-a uitat să vadă ce se întâmplă în jur, apoi a deschis o ușă și a intrat.
Bătrânica a nimerit într-o încăpere mare, luminoasă.
În stânga, lângă perete, se afla un divan, iar pe divan șade un bărbat gras și unul slab. Cel gras îi povestea ceva celui slab, tot frecându-și palmele, iar cel slab îi arunca din când în când câte-o privire celui gras, prin ochelarii cu ramă strălucitoare, legându-și totodată șireturile la bocanci.
-Da, - spuse cel gras, - am scris o poveste despre un băiețel care a înghițit o broscuță. Foarte interesantă poveste.
-Iar eu, vezi, nu pot să găsesc nici un subiect - a spus cel slab, trecând șiretul prin gaură.
-Iar povestea mea e foarte interesantă - a spus omul cel gras. - Sosește băiețelul acasă și taică-său îl întreabă unde a fost, iar broscuța cea din stomac răspunde: „Oac-oac!”. Sau, la școală: îl întreabă învățătorul pe băiețel cum se spune pe nemțește „Bună dimineața!”, iar broscuța răspunde: „Oac-oac!”. Vezi, ce poveste hazlie - a spus omul cel gras și și-a frecat palmele. - Ați scris și dumneavoastră ceva? - a întrebat-o el pe bătrânică.
-Nu, - a răspuns bătrânica - mie mi s-a isprăvit toată cerneala.
Cel slab și-a legat pantoful și s-a uitat peste ochelari la bătrânică.
-Care cerneală? - s-a mirat el.
-Cerneala, care se folosește la scris - l-a lămurit bătrânica.
-Dumneavoastră cum ați ajuns aici? - a întrebat cel slab, ridicându-se de pe divan.
-Cu dulapul am ajuns - a spus bătrânica.
-Ce fel de dulap? - au întrebat deodată cel gras și cel slab.
-Cel care circulă în sus și în jos de-a lungul scărilor, - a spus bătrânica.
-A, cu liftul! - a pufnit în râs cel slab, așezându-se din nou pe divan, pentru că acum i se desfăcuse șiretul de la celălalt bocanc.
-Dar de ce ați venit aici? - a întrebat-o pe bătrânică omul cel gras.
-Păi, n-am găsit nicăieri cerneală - a spus bătrânica - am întrebat pe toată lumea, dar n-a știut nimeni.
-Ha-ha-ha! - a pufnit în râs cel gras. - Dar dumneavoastră într-adevăr parcă ați fi picat direct de pe Lună!
-Ei, ascultați-mă! - a sărit deodată cel slab de pe divan. Nu apucase încă să-și lege șireturile de la bocanci, așa încât acestea i se târau pe podea. - Ascultați, - i-a spus el celui gras, - o să scriu chiar acum despre bătrânică și despre cum a căutat ea să cumpere cerneală!
Omul cel slab și-a scos ochelarii, a suflat în ei, i-a frecat cu batista, apoi i-a pus din nou pe nas și i-a spus bătrânicii:
-Povestiți-ne cum ați încercat să cumpărați cerneală, iar noi o să scriem despre dumneavoastră o cărticică și o să vă dăm și cerneală.
Bătrânica a stat și s-a gândit, apoi a acceptat.
Și uite-așa omul cel slab a scris o poveste cu titlul: DESPRE O BÃTRÂNICÃ ȘI CUM A CUMPÃRAT EA CERNEALÃ.

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!