Surprinde uneori idei fulgurante, disparate… ii trec prin fata ochilor imagini ale unei lumi orgiastice, complet debusolate, traindu-si placerile absolute cu strigatul pe buze, hohotind de plans si ras totdeodata…
Alteori mana se intinde spre zidul opac…tot ce vede este un zid negru intins la nesfarsit in stanga si in dreapta iar daca se intoarce, zidul se intoarce cu el odata, daca se departeaza cu spatele sau daca incearca sa se apropie, zidul il urmeaza la distanta regulamentara de o intindere de mana … atat cat poate sa intinda palma tremuratoare si sa simta freamatul intunericului de dincolo…
Odata soare, odata bezna. Care dispar intotdeauna brusc, asa cum au aparut… crede ca le creaza chiar el, ca o metarealitate pusa intre el si artificiul plastifiat din jur…

Se intinde in aerul diminetii clare, aerul tare ii intra in nari, miroase pentru prima oara anul asta a ninsoare.
Se intinde in aerul amiezei, miroase al naibii a gaze de esapament, ii place sa isi simta transpiratia scurgindu-I-se pe gat, ii place sa se amestece intre corpurile celorlalti, in metrou, in tramvai, pana acasa in bratele ei…miroase pentru prima oara a viata pe ziua asta…
Se chirceste langa ea sorbind-o din ochi, respirandu-I respiratia, simtindu-I ochiul pulsand a oboseala, visul cel nou incepe sa se desire.
Pe tricoul ei scrie 77, este verzui, decolorat, in jurul ei plutesc fluturii verii asteia, el are blugii rupti in genunchi, ei se tin de mana, ea miroase a camfor si a tamaie si a bobine incinse, are nevoie de cateva zile sa se dumireasca.