poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1084 .



(r)evoluție
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Pepito ]

2007-04-23  |     | 





Eram mai mic și înotam repede, îmi făcea plăcere curentul alunecând pe solzii mei lucioși. Era plăcut să fiu pește în oceanul plin de spațiu. Aveam atâta loc la dispoziție și atâtea colțuri pe care să le străbat în viteză. Am înotat spre locurile unde apa era mai mică, senzațiile pe care ți le dă fundul mării care rămâne fulgerător în spate sunt de neegalat. Am înotat până când apa era atât de mică încât a trebuit să încetinesc și să mă ajut de aripioare împingând în nisipul mării. Am dat îndârjit din aripioare până am ieșit la mal. Câtă lumină ma aștepta afară din apă !...

Aripioarele au trebuit să fie patru picioare. Cu antrenamentul pe care îl aveam la alergat și cu mușchii crescuți pe tot corpul era din ce în ce mai ușor și mai plăcut să fug peste câmpii pline de iarbă, să sar în viteză peste tufe și râpe, să înaintez spre soarele care răsărea la marginea stepei. Era plăcut să fiu gazelă pierdută în întinderea dintre orizonturi. În graba mea, vântul trecea peste blana de pe corp dându-mi senzații nebănuite până atunci. Prea multe păduri și prea mulți munți se opuneau însă setei mele de viteză, prea multe obstacole erau de ocolit. Am fugit mai repede decât fugisem eu vreodată, picioarele nu mai aveau timp să atingă pământul, a trebuit să mă ridic, să uit de greutatea care mă ținea la sol. Cât spațiu mă aștepta sus !...

Picioarele au trebuit să fie aripi, blana a rămas în urmă lăsând loc penelor. Doar ele făceau față vitezei. Voltele și picajele mă înnebuneau. Șuieratul ascuțit al aerului spintecat mă îmbăta. Existam numai pentru o clipă în câmpul vizual al oricui. Eram mai mult ghicit decât observat. Setea de viteză aproape satisfăcută astfel, îmi îndreaptă atenția spre penele care mă țin în aer. Sunt albe și pufoase. Este o nebunie să ai pene. Este extraordinar să fi pasăre în azurul fără dimensiuni. Oare cât de pufoase și multe pot fi penele mele? Vreau pene mai multe și mai pufoase. Din ce în ce mai multe și mai pufoase. Sunt acoperit de puf alb, sunt deja o pată albă pe cerul însorit. Sunt o pată albă și mare, umflată în pene. Sunt un nor purtat de plutirea vântului. Atât de calm și detașat exist în imensitatea cerului. Câtă pace și liniște ai când ești nor…

Privesc sub mine unde întinderea oceanului lucește miraculos. Apa lui mă atrage irezistibil. Vreau să mă scufund în apa oceanului care mă cheamă. Vreau să fiu una cu apa lui. Vreau să fiu un pește care înoată în viteză în albastrul lucios.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!