poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1416 .



Un urs in oras
proză [ ]
Capitolul 17

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [mihai-athanasie ]

2006-12-02  |     | 



Capitolul 17

Pleacă ai noștri, vin ai noștri

- … maior maior Stroe.
- Multumesc, tovarășu maior … încă maior, răspunse colonelulMarica, dând mâna cu șeful statului major. Tovarăși militari, continuă el, trebuie să vă aduc la cunoștință vestea tristă pentru noi, dar bună pentru tovarășu maior, (și colonelul îi stranse din nou mâna lui Stroe) că tovarășu maior de mâine nu va mai fi maior, ci locotenent colonel și …
- Are dreptate ăsta, tristă veste, șopti Tuteașcă.
- …. Și va prelua comanda unui batalion mecanizat la Buzău. Dă-mi voie să-ți strâng mâna, tovarășu colonel, își sfârși Marica discursul.
- Retrag cuvintele, se auzi din nou vocea lui Tuteașcă. E vestea cea mai bună din ultimii zece ani, în afară de apariția firobuzului la Brașov!
- Tovarășul colonel, permiteți să raportez! strigă de la locul său șeful administrativului, căpitanul Popa.
- Ce-i dragă? întreabă comandantul.
- Tovarășul colonel, Tutea …ăăă ... tovarășul plutonier Tuteașcă se bucură că pleacă tovarășul maior … ăsta … colonel!
- Și noi ne bucurăm, băiatule, răspunse colonelul.
- Daaa? se miră Popa.
- Sigur, pentru că, în sfârșit, i se recunosc meritele și primește o funcție de comandant! Tovarăși, continuă el, mai avem o veste îmbucurătoare: la propunerea mea, ministrul Forțelor Armate a aprobat numirea în funcția de șef de stat major a … tovarășului maior Popa, aici de față! Ei, Popicule, acum te bucuri? Vă ordon să-l felicitați pe noul nostru șef de stat major!
Trei strigăte de „Ura!” răspunseră la ordinul comandantului.
- Așa e, ne exprimăm toată ura, comentă Tuteașcă.
- Ce tot spui acolo, bă plutonier? îl atenționă colonelul. Nu-ți pare bine?
- Raportez, nu, vi se pare, răspunse Tuteașcă.
- Poftim? Ce zici de par? nu auzi colonelul.
- Par? Raportez, aveți dreptate, tovarășu colonel, ar trebui un par, spuse Tuteașcă, făcându-se cu greu auzit din cauza discuțiilor care se iscasera între colegii sai.
- Fraților, am dat de belea cu ăsta, se plânse locotenentul major Teodorescu. Nu numai că habar n-are meserie, dar mai e și rău.
- Ba poate că-i bine, răspunse Cocoș. Măcar așa nu mai stă tot timpul să ne spioneze ca să ne toarne la comandant.
- Ai dreptate, opină căpitanul Dominte, nu mai are nevoie să ne toarne, ne dă sigur în cap.
Festivitățile prilejuite de avansările lui Stroe și Popa fură grandioase. Împreună cu Marica, cei doi participară la o masă festivă în biroul statului major, la care ceilalți nu au fost invitați.
- Bine s-au gândit, remarcă Tuteașcă. În felul ăsta s-au ferit de rușinea unui refuz.
În zilele următoare, viața batalionului a început să cunoască mari schimbări. Mai întâi, raportul de dimineață. Unde era laconismul lui Stroe?
- Tovarășul colonel, în ultimele douăzeci și patru de ore au avut loc următoarele evenimente: maiorul Dan a întârziat cu plutonul unsprezece minute la masa de prânz; fruntașul TR David a fost văzut fumând în timp ce executa serviciul de gardă; caporalul Ivan de la compania I a sărit gardul la ora 19,46, fiind observat de subsemnatul, care în prezent este la arest la corpul de garda și propun degradarea; plutonierul major Banu a executat o pană de cauciuc pe strada De Mijloc; căpitanul Dominte a vrut să părăsească unitatea ieri la ora 14,48, cu douăsprezece minute înainte de sfârșitul programului, propun să i se rețină din salariu. Ieri s-au prezentat la poarta patru părinți ai militarilor în termen, i-am controlat personal pentru a nu fi în bagaje cu băuturi alcoolice. Am luat toate măsurile pentru rezolvarea tuturor problemelor apărute. Raportează șef de stat major, tovarășul maior Popa.
După câteva zile, în biroul comandantului avea loc o ședință operativă.
- Mă, băiatule, tu ai idei multe, spunea comandantul. Dar or fi și bune?
- Tovarășul colonel, dacă vă spun ! De ce să avem noi atâția comandanți și șefi de servicii? răspunse maiorul.
- Da, dar mai știu și eu? … dacă n-or fi de acord cei de sus?
- Răspund eu, tovarășul!
A doua zi, batalionul adunat la raport era supus unui adevărat bombardament de măsuri.
- Dragi tovarăși, cuvântă șeful de stat major, este timpul să facem schimbări. Am efectuat un studiu amănunțit și am observat că în batalionul nostru există următoarele subunități: compania I, a II-a, a III-a și TR, serviciile administrativ, parc auto și tehnic. Ce nevoie avem noi, tovarăși, de atâtea subunități? Nu avem, tovarăși!
Militarii, uluiți, ascultau cu gura căscată analiza maiorului. Până și Tuteașcă uitase să mai arunce cu săgeți.
- … De aceea, am hotărât, și tovarășul colonel a fost de acord, să reducem numărul de compănii. Două compănii sunt de ajuns, tovarăși! De astăzi, compania I se unește cu compania a III-a și se va numi compania a II-a!
- Înțeleg, socoti Tuteașcăa, a facut media: unu și cu trei supra doi fac doi. Dar sa vedem cât face doi plus TR supra doi, am impresia că nu se împarte exact.
- Bă! Bă! izbucni maiorul, după modelul mentorului său, Marica, bă, Tuteașcă, doi pași înainte, marș!
- Ai dat de belea, îl încurajară colegii.
- Bă, de mâine, ba nu … de azi, chiar de ieri …
- Din totdeauna, tovărașu maior! completă plutonierul.
- Așa, așa, continuă Popa. Din totdeauna, serviciul tehnic este inutil. De azi vei trece în subordinea mea nemijlocită, căci eu voi fi șeful serviciului auto-administrativ-tehnic. Ai ințeles? Și tu și Sarci o să fiți sub mine!
- N-o să ne fie frig, dacă ne acoperiți dumneavoastră, aprecie Tuteașcă. Numai să nu-i iasă picioarele afară tovarășului căpitan, că le are cam lungi.
- Bă! Bă! Două zile de arest că ești obraznic! Ești … ăăă … sunteți de acord, tovarășul colonel?
- Cu ce, dragă ? se trezi Marica. Adică, da, sigur, da, da!
- Tovarăși, reluă Popa, m-am gândit și cine vor fi comandanții noilor subunități!
- Bine v-ați gândit, tovarășu maior! nu se stăpâni Tuteașcă.
- Mersi, plutonier, răspunse Popa fără să se gândească …. Bă, dar de unde știi tu ce-am hotârat? izbucni el, înțelegând înțepătura ... Mai vrei o zi la țambal?
- Numai dacă sunteți dumneavoastră profesor de muzică, tovarășu, nu-l iertă Tuteașcă.
- Lasă, că vorbim noi mai târziu! îl amenință șeful de stat major pe subofițer, și continuă să-și expună măsurile administrative: Maiorul Loghin va comanda noua companie a doua, iar căpitanul Dominte pe a-ntâia.
- Dragă, să nu uiți să anunți ce vor face ceilalți ofițeri, se auzi glasul lui Marica.
- Vai de mine, tovarășul colonel, se poate? Deci, tovarăși, ofițerii disponibilizați nu vor rămane fără comandă. De azi înainte, dumnealor vor avea, pe rând, onorata funcție, în același timp și plină de răspundere, de comandanți ai gărzii! Atenție la vigilență, tovarăși!
- Tovarășilor, să-i mulțumim tovarășului maior pentru ideile sale novatoare și revoluționare! spuse colonelul Marica. Treceți la program!
Ca de obicei, după raport, cadrele comentară noutățile.
- Ãsta se așteaptă acum să-i fim recunoscători că nu ne-a dat afară, spuse, supărat Teodorescu.
- Am trăit s-o văd și p-asta! izbucni maiorul Dan. Mă pune pe mine, maior, să fac o treabă pe care și în marile unități o fac sergenții și caporalii! Auzi, comandant al gărzii! Mâine-poimâine ne urca și în foișor, cu consemn particular…
Tuteașcă, ca de obicei, era cel mai virulent:
- Ãsta, când era soldat trebuia să-l fi învățat noi ce înseamnă respectul față de armată și de ofițerii săi adevărați. Ci-că serviciul auto-administrativ tehnic? Cum adică, se administrează singur prin mijloace tehnice?
- Mă Petrică, tu n-ai aparatul ăla de control la tine? îl întrebă Costandache. Verifică-l, mă, pe Popa, poate-i filează vreo lampă!
- Se vede cu ochiul liber: îi filează jumatate din ele, iar celelate sunt arse, diagnostică tehnicianul.
Inovațiile șefului de stat major fură puse în aplicare chiar în aceeași zi și, pentru că teriștii erau la rând să asigure serviciul de gardă, primul ofițer care avu onoarea să intre comandant al gărzii fu locotenentul major Teodorescu.
- Nici nu am cum să-mi anunț familia că nu mă duc acasă deseară, se lamentă el.
- Mă, Teo, tu ai norocul să faci muncă de pionerat și te plângi? îl consolă Cocoș.
De ce oare, exact în aceea noapte trebuia să aibă loc un eveniment deosebit? Caporalul TR Crăciun, aflat în postul 2, plictisit de monotonia serviciului, s-a jucat cu pistolul mitralieră din dotare și a scăpat o rafală de trei gloanțe. Băiat inteligent, teristul a inventat o situatie limită, consemnată ca atare în foaia de stare a gărzii, dar tânărul șef de stat major era prea bătrân să se lase păcălit.
- Teodorescule! Vii cu ticălosul la mine! urlă maiorul Popa la raportul de dimineață. Vă învăț eu pe amândoi cum se face de gardă!
Ancheta avu loc în biroul comandantului.
- Tovarășul colonel, din acest eveniment putem vedea cât de slab sunt pregătiți unii ofițeri românești, își începu Popa rechizitoriul. Vedeți, acest … nici nu mai pot să-i spun locotenent-major ...
„Păcat că nu-i Tuteașcă aici, că te trimitea el să iei lecții de dicție”, îl învăță, în gând, Teodorescu.
- … n-a fost în stare să-și instruiască subordonții din dotare în vederea unei vigilențe. Ia raportează, caporalule, ce prostie ai făcut azi-noapte, adică ieri-noapte, pentru că azi-noapte a fost ieri noapte?
- Tovarășu maior, sunt caporal TR Crăciun, raportez: azi-noapte, sau ieri-noapte, n-am înțeles prea bine … în jurul orei unu, patruzeci de minute și cincisprezece secunde am auzit un fâsâit …
- Și ce-ai făcut? interveni maiorul.
- Raportez: am somat: „Stai, cine-i?”
- Greșit, dacă ai auzit un fâsâit trebuia să strigi „Stai, fâsâit”, îl corectă maiorul. Și după aia?
- Am zis „Stai că trag!” și am tras.
- În fâsâit? se interesă Marica. L-ai nimerit?
- …
- Tovarășu colonel, vă rog să-mi permiteți să raportez! Spuse locotenentul major Cocoș, intrând în acel moment.
- Ce vrei, bă? țipă Marica. Nu vezi c-avem treabă?
- Tovarășu colonel, am condus plutonul doi de la compania întâi și TR să cercetăm locul evenimentelor de azi noapte și să recuperăm tuburile trase.
- Să fii sănătos, ce mă doare pe mine? Du-i-le lui Costandache!
- Am înțeles, tovarășu, dar să vedeți … am găsit acolo acest intrus, raportă ofițerul, aratând o bufniță moartă. A fost împușcat de militarul aflat în post.
Toți cei prezenti, inclusiv teristul cercetat, se uitară cu ochii mari la bufnița găurită de un glonț.
- …Vezi, mă, Popicule? A fost vigilent băiatul! spuse comandantul, punând capăt momentului de surprindere. Și tu care voiai să-l sancționezi! Bă, ăsta cu termen redus, felicitări! … și zi și tu „Servesc Patria!” Bă, Teodorescule, mâine militarul să plece acasă! Cinci zile de permisie, fără drum, cu foi de drum!

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!