poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1449 .



Un urs in oras cap. 10
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [mihai-athanasie ]

2006-09-28  |     | 



Capitolul 10


Vă lipsește a treia!

În ultimele zile se încălzise sensibil. Semnele primăverii erau tot mai evidente pentru brașoveni: pe la porțile școlilor erau tot mai multe țigănci care vindeau ghiocei, strigătele copiilor nu mai prevesteau sosirea în viteză a unei săniuțe pe străzile în pantă, inscripția STALIN de pe versantul nordic al Tâmpei era tot mai puțin evidentă odată cu înverzirea foioaselor, iar militarii nu mai purtau manataua.
Și în cazarmă parcă era mai multă lumină. Timp de câteva săptămâni toată lumea urmărise cu atenție progresele colonelului în conducerea auto. Deja făcuse primele lecții de motociclism. Dar pentru că “Mareșalul” nu prea era as la vehiculul cu două roți, se urca în șa pe o parte și cădea pe cealaltă, tocmai astăzi hotărâse că motocicleta nu era de el, ditamai comandantul de unitate. Decizia logică era una singură: trebuia să treacă la volan. Fiind el șeful, nu i-a fost greu să transfere în serviciul său un IMS de la Compania I, iar ca instructor l-a ales pe plutonierul Banu, șoferul de la aprovizionare. Ordinul verbal dat lui Banu era clar: de acum se ocupa exclusiv de IMS-ul comandantului.
Prima lecție a fost programată la ora 10 în spațiul din fața pavilioanelor anexă. Marica a fost punctual, a primit salutul subofițerului și, înainte de a urca în mașină a vrut să-i pornescă motorul. S-a mirat foarte tare când a aflat că un turism se pornește cu ajutorul cheii de contact, nu cu o pedală, ca motocicleta.
- Banule, îl cauți pe Tuteașcă și-i spui că până mâine să am și eu o cheie.
- Am înțeles, tovarășu colonel, răspunse Banu. Dar dacă-mi permiteți să raportez, există încă o cheie, la ...
- Bă, Banule, tu chiar ai chef de vorbă? Eu am dat ordin să-mi facă Tuteașcă cheie, tu îi transmiți ordinul. Și acum, hai să conducem!
- Am înțeles, tovarășu ... Permiteți să raportez, trebuie să apăsați pe ambreiaj și să băgați a-ntâia.
- Care-i ambreiajul, plutonier?
- Ãla din stânga.
- Bă, tu nu știi să raportezi?
- Vă rog să-mi permiteți să raportez, ăla din stânga.
- Așa, așa ... și acum unde ziceai s-o bag?
- Raportez, trebuie să băgați viteza întâi de la maneta asta. În felul acesta ...
- Și acum?
- Raportez, ridicați încet piciorul de pe ambreiaj și accelerați ușor de la pedala din dreapta ...
- Bă, Banule, tu crezi că eu vreau să învăț să merg încet, sau de ce mă iei cu chestii din astea? Auzi, încet, ușor ...
- Păi, așa se face, tovarășu colonel ...
După mai multe încercări, IMS-ul se puse în mișcare.
- Ai văzut, bă? Ce, credeai că-s prost?
- Raportez, nu credeam...
- Hai, lasă, plecăm în oraș.
Și colonelul, cu o mișcare hotărât, întoarse volanul și o luă spre poartă, evitând cu grijă aleea pavată și călcând panseluțele pe care la plantase cu o zi înainte Rommel, grădinarul.
- Banule, iei legătura cu Rommel și-i spui să mute straturile astea de flori. Ce mă-sa le-a pus exact în drumul mașinilor?
- Am înțeles. Vă rog să-mi permiteți să raportez, trebuie să frânați, știți, pedala din mijloc.
- Ce să frânez, bă, că doar de abia am reușit s-o pornesc.
- Raportez, poarta e închisă.
- E închis`? Cine-i de serviciu pe poartă?
- Raportez, tovarășul plutonier Tuteașcă.
- Tot el? Bă, dar unde mă-ntorc, numai de el dau! Pe unde naiba-i clacsonul, hai să-l facem să deschidă.
Zgomotul puternic al motorului, pe care “Mareșalul” îl ambala prea tare îl atrăsese de mult pe Tuteașcă afară din postul de control.
Nu mică-i fu mirarea când văzu un IMS sărind vitejește peste straturile de panseluțe, trecând ca prin minune pe lângă gazeta pe care o fixase el cu câteva zile mai înainte și oprind brusc în apropierea sa. Dar surpriza-i fu și mai mare când îl recunoscu la volan pe Marica, iar alături văzu figura îngrozită a prietenului său Banu.
- Bă, Tuteașcă, ia deschide poarta aia! ordonă colonelul.
- Am înțeles, tovarășu colonel. Dar cine vrea să iasă?
- Cum cine, mă, nu vezi că execut o lecție de conducere?
- Vreți să ieșiți în stradă cu mașina? Vă rog să-mi permiteți să vă felicit pentru curaj. Și vă mai rog să-mi prezentați ordinul de deplasare al mașinii.
- Ce ordin?
- Raportez, dumneavoastră ați ordonat ieri în adunare să nu iasă nici o mașină din unitate fără ordin scris de la dumneavoastră, cu număr, cu ștampilă ...
- Stai, bă, Tuteașcă, tu vrei să-ți arăt un ordin scris de mine? O să scriu unul când mă-ntorc, dar acum deschide poarta!
- Raportez, nu se poate ieși cu mașina până când șoferul nu prezintă ordinul. Și cum șoferul sunteți dumneavoastră ...
Orice insistență fu inutilă. Tuteașcă știa una și bună, el semnase că a înțeles ordinul, colonelul o ținea pe-a lui, că el este șeful și poate ieși din unitate cu orice mașină vrea el, iar poarta rămânea închisă.
Banu găsi soluția:
- Tovarășu colonel, permiteți să mă deplasez până la biroul dumneavoastră, aduc eu formularul și ștampila, să puteți scrie ordinul.
- Da, bine, bine, bolborosi ofițerul. Hai, ai venit?
În câteva minute documentul era în mâna lui Tuteașcă, iar poarta se deschise.
- Tovarășu colonel, vă rog să-mi permiteți să vă raportez drum bun, spuse Tuteașcă.
- Las’ că vezi tu drum bun. Să-mi aduci aminte când mă-ntorc să-ți dau o zi de arest la garnizoană. Cum ziceai, Banule, că se pornește asta?
După numeroase tentative nereușite, mașina porni de pe loc.
- Ce-a fost zgomotul ăsta, Banule?
- Raportez: ați lovit stâlpul porții și l-ați dărâmat.
- Cum, bă? am dărâmat poarta?
Marica găsi cu oarecare noroc frâna, opri și examină paguba. Tuteașcă și Banu încercară să ridice poarta, dar era nevoie de reparații. Nici IMS-ul nu arăta prea bine.
- Banule, preiei imediat serviciul pe punct control de la Tuteașcă și iei măsuri să repari poarta. Tuteașcă, tu vii cu mine la birou, îți mai dau două zile de arest.
- Raportez, spuse Tuteașcă, vă mulțumesc foarte mult, dar pentru ce încă două zile?
- Mai și întrebi? Pentru că nu mi-ai raportat că poarta e prea mică pentru mine. Bă, ăla, Banule, vezi când repari poarta, fă-o nițel mai largă, să încap și eu pe ea. Ce asta-i poartă pentru colonei?
Vremea era superbă. Deja soarele încălzea cu generozitate curtea cazărmii. Urcând dealul spre comandament, colonelul nu se putu abține să nu-i atragă atenția subordonatului său asupra jocului veverițelor.
- Ai văzut, bă, Tuteașcă, veverițele?
- Raportez, le-am văzut, tovarășu ...
- Ce frumoase sunt! Ia uite, și păsărelele au ieșit la soare. Le vezi pe alea multe cum fac plajă pe sârme? ... bă, tu te pricepi la curent electric, ia raportează-mi, de ce nu se curentează păsăricile când stau pe sârmă?
- Raportez, tovarășu colonel, n-au cum să se curenteze de la o singură sârmă. Dacă ar sta cu un picior pe un fir și cu celălalt pe alt fir, atunci s-ar închide circuitul electric prin ele și le-ar electrocuta, săracele ...
- Zău, bă? Bă, să zici că n-am înțeles eu niciodat` până acum chestia asta ... vorba aia, eu, om cu două facultăți ...
- Vă rog să-mi permiteți să raportez: vă lipsește a treia ...
- Bă ... bă ... tu ... încă trei zile de arest, să te înveți minte!
În fața comandamentului, colonelul fu salutat de maiorul Stroe.
- Să trăiți! Tovarășu colonel, permiteți să raportez ce idee mi-a venit?
- Ce vrei, bă? Zi repede, că-s supărat , trenuie să-i fac ăstuia, și colonelul îl arătă pe Tuteașcă, ordin de arest la garnizoană.
- Tovarășu colonel, raportez, m-am gândit să instalăm un bec în bradul din fața comandamentului. Știți, să nu mai cădem seara de pe podișcă.
- Da, da, bine zici ... Tuteașcă, ia vezi, până deseară să instalezi becul. Să faci referat pentru materiale.
- Tovarășu colonel, vă raportez de-acuma ce-mi trebuie.
- Da? Ia raportează!
- Păi, un bec de 200 de wați. Și vreo 30 de metri de sârmă izolată, să fac legătura de la consola de pe clădire.
- Tovarășu colonel, ăsta vrea să fure sârma! interveni maiorul Stroe. De la consolă până la pom nu-s mai mult de 15 metri, iar el cere de două ori mai multă sârmă.
- Raportez, spuse plutonierul, sunt 15 metri, dar îmi trebuie 30 de metri de sârmă ca să închid circuitul, i-am raportat tovarășului colonel cum circulă curentul electric.
- Da, da, prin două fire, știu, recunoscu Marica.
- Tovarășu colonel, tot vrea să vă -nșele. N-are nevoie de două fire, n-ați văzut mașina? Curentul merge printr-un singur fir.
Colonelul nu avea habar cum era treaba cu curentul pe la mașini, dar nici nu voia să se lase păcălit de un grad inferior.
- Aha. L-ai prins, maiorule! Ei, Tuteașcă, ce mai spui?
- Tovarășu colonel, raportez, la mașină curentul merge printr-un singur fir pentru că circuitul se închide prin fierul caroseriei.
- Poți să-mi demonstrezi?
- Sigur. Dacă luăm exemplu o baterie și un beculeț de lanternă, putem să facem legătura până la bec cu un fir electric, iar înapoi cu ceva de fier .. ce știu eu? Cu un făraș, dacă vreți.
- Cu un făraș, bă? Și cu un singur fir? se miră colonelul. Păi vezi că are dreptate Stroe că ajunge un singur fir?
- Atunci raportez: am nevoie de un bec, de numai 15 metri de sârmâ și de 15 metri de fărașe.
- 15 metri de fărașe? ... cum adică? nu înțelese colonelul. Și apoi: Bă,
bă, tu-ți bați joc de mine!? Încă cinci zile de arest!




.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!