Se vede un ecran indepartat, un patrat alb care straluceste, cu marginile difuze… un ritual pentru trei sute de mii de fiinte goale, translucide…imi simt miinile intinzindu-se in fata si apoi mai departe, crescind ca niste radacini infometate, alungite in santuri sapate in aer, in conducte ingropate intre atomii de praf si de oxigen si de carbon, la inceput ca o alungire la extrem a celulelor, apoi ca un cancer cu crestere fenomenala, celule multiplicindu-se in siruri dese, facindu-si loc serpuitor, ocolind pe distante scurte obstacole de fluturi, de seminte, de polen zburind, si apoi revenind pe traiectul lor obstinat, drept inainte spre petecul alb, din toate degetele, din penis, din firele de par mi se formeaza un manunchi din cele mai subtiri tuburi si apoi din gura un mare suvoi, din nas, din urechi, sprincenele imi cad sub presiunea jeturilor care descopera doua vagauni nebanuite pina atunci, fosele nazale, cartilagiul nasului zboara intr-o masa de gelatina topita, buzele imi ard si se topesc, sfirie si se string ca doua bucati de plastic ars, penisul se exfoliaza in foite care zboara ca resturile de cenusa ale hirtiilor arzinde si apoi in corpul lui apare o crapatura neregulata si cele doua jumatati sunt azvirlite inainte continuind sa se decojeasca in coji transparente care se ridica in aer, nodul ombilicului mi se desface si firul de guta otelita dezrasucit violent ma plesneste sfichiuitor peste burta si pulpe si lumina strapunge aerul farimitind si rupind marginile cordonului iesite in afara ca baierile unei pungi, rotulele imi pocnesc brusc ca doua gloante explozive si se topesc fulgerator in gaoacele lor, pe gambe mi se scurge fierbinte cartilagiul ca intr-o lava alb-galbena cu aschii inca netopite de os, corpul imi este tras inainte de la mijloc ca de o forta de atractie uriasa dar in acelasi timp picioarele imi sunt lipite de sol si tensiunea uriasa intre cei doi poli de tractiune se acumuleaza in interiorul meu, sunt un elastic urias care rezista unei fizici cotropitoare, sunt o curba arzinda, un arc de cerc de lumina alba la fel cu alte trei sute de mii de fiinte ca si mine asezate circular in jurul unui cub de apa laptoasa, orientate ca spitele unei umbrele, ale unei biciclete, ca un desen geometric perfect, ca o sfera picassiana alcatuita din sirme rasucite turnata pe un trunchi de con …
simt singuratatea absoluta, strigatul de groaza al tau, femeie goala, cu fata in bezna cagulei negre, sufocata, inconjurata de oameni care te batjocoresc, te ating cu obiecte si animale pe care nu le recunosti si nu le poti aproxima pericolul, ca intr-un joc erotic care nu stii cind se va sfirsi si care s-a transformat in spaima violului incestuos al tatalui, ca intr-o tortura sinucigasa a penisului strins in baie de o mina care nu te mai asculta si care nu stii cit va mai putea rezista strinsorii, barbate, ca intr-un viol la care te supun toate femeile care in viata ta te-au refuzat laolalta cu toti barbatii care au avut-o pe femeia ta, si cu toti prietenii si prietenele tale, cu parintii tai spectatori rizind nervos de nevolnicia fiului sau fiicei lor…
singuratatea celui care nu mai poate simti si gindi nimic, care uita sa strige, care se prabuseste in genunchi ingrozit de grozavia porcariei care I se intimpla, care traieste de acum in lumea uimirii, intr-o prostratie vesnica, intr-un colt umed al lumii acoperit de o patura imputita, bitiindu-se aritmic, transpirind, continuind cu obstinatie sa necesite atentie, nemurind odata, un ghimpe gros intrat sub ungia lumii … singuratatea unui arc de lumina pura cu doi corpi globulari luciosi, curatati de grasime, de gene, de sprincene, de gavane, doi ochi atoatevazatori suspendati intr-o curba de lumina alba atit de polarizata incit este o ceata gazoasa corporalizata, doi ochi care totusi nu pot vedea iubirea lumii, nu pot vedea lumina, doi ochi mecanici …