O camera goala....fara pat, fara scaune, fara masa, fara oameni....fara tine...cu mine.
O camera atat de goala, incat abisul ar fi invidios...fara lumina,doar intunericul lasa o raza bolnavicioasa pe pereti...goi si ei...
Nici nu ar fi putut fi in alt fel...pentru ca tunetele, fulgerele , soarele si luna au rapit totul, ca niste hoti care au gasit un apartament fara locatari si eu furat tot ce au gasit, au furat chiar si ceea ce nu au gasit.Au furat si caldura, si lumina ...
Au furat chiar si urmele pasilor celor care au trecut in cautarea unui adapost ocazional...o caldura, un sentiment, o iluzie care sa nu ceara nimic in schimb, fara conditii, fara obligatii....fara chirie....
Chiar si frigul, iarna, vara...pasi, umbre, toate au ramas acolo, in speranta unui camin vesnic.
Dar, si acestea au fost furate....
Culorile semaforului de peste drum, care arunca fragmente de nuante....chiar si curentul care se forma prin geamul spart si usa ce nu se inchidea niciodata bine...lacrimi ce au curs pe podeaua de lemn ros si vechi...dansul de fericire ...si suspinele, chiar si acestea....toate au fost furate....
Nu a mai ramas decat un vizitator inoportun, care nota absent:...nu au lasat nici o urma....