Iubita mea cu pulpe de mătase, cu coapse ce coboară-n curbe line, cu umeri cu reverberații opaline și pieptul de care se anină obraznici căpriorii gemeni ori struguri tămaioși ciorchine. Ca o rodie ți-e gura iar ochii, iezere ascunse de gene adumbroase care se răsfață, fiind întrecute doar de suratele lor în arc persan. Pântecul tău tresare sub razele lunii ori sub degete de lumină care se odihnesc pe obrazul lui neted. Din valea ta aș vrea să mă adăp căci sunt însetat de natura revărsată-n tine și tot aici, la umbră, vreau să gust fagurii cu mii de alveole în care clocotește ambra. De mijlocul tău șerpuitor aș anina cununi de chiparoși ori crini de Hebron, iar vocea ta, ca șoaptele frunzișului mângaiate de vânt, îmi aduce în urechi vraja paradisului. Îți îmbrațișez genunchii de fildeș îți sărut gleznele de cristal și degetele de la picioare ca boabele de struguri. Și mă plec în fața ta și mă rușinez.