Sufletul ... comertului

Fluturașii lipiți pe stâlpi erau citiți cu greutate, din cauza literelor prea mici, de trecătorii curioși și sceptici, dar mesajul îi interesa pe toți:
“NOU!!! Magazinul firmei noastre vă oferă la PREÞURI EXCEPÞIONALE trufandale de sezon! Nu ezitați să cumpărați tomate, castraveți, salată, pentru care vă oferim și certificat de “Pur din punct de vedere chimic”! Noi nu folosim îngrășăminte chimice sau stimulenți.”
Cum să nu vrei să mănânci, la începutul lui martie, roșii coapte? Mai ales dacă producătorul este un om cinstit și nu stimulează în mod artificial creșterea plantei. Magazinul cel nou, amplasat pe strada Pluton din Drapelul albastru, exact acolo pe unde treceau spre fabrica de confecții atât de multe muncitoare, deveni în câteva zile un adevărat loc de pelerinaj. Vânzătorul, un cetățean roșcovan, avea acel “ceva” care îl face agreabil pe un lucrător comercial. Știa să găsească o vorbă de duh pentru a convinge o clientă nehotărâtă, știa cum să vorbească cu un copil pentru a-l face să moară de pofta de a mușca dintr-o roșie pârguită, și nu ezita să deschidă caietul pentru a înscrie numele unei posibile cumpărătoare care ezită din cauza unei jene financiares…
- Dacă-ți spun!… rosti Roxana Zinc, golindu-și sacoșa, Nea Jenică ăsta e un model de negustor! Am auzit că patronul i-a și propus o parte din afacere, așa de mulțumit este de el.
- În sfârșit, te aud și eu o dată că ești mulțumită de un magazin, răspunse soțul ei. Că pân-acum, mereu le găseai nod în papură.
- Ei, dacă toți ar avea condițiile de igienă și marfă de calitate, așa cum le are nea Jenică, Biroul nostru de apărare a consumatorilor nu ar mai avea obiect de activitate. N-ai decât să mergi odată acolo, să te documentezi și să bagi un articol la ziar. Garantez că merită.
Articolul inclus la rubrica săptămânală “Comerț civilizat, sau…” a ziarului local atrase cumpărători și din alte cartiere ale orașului. Nea Jenică deveni un adevărat erou al orașului, iar numele patronului magazinului fu menționat în “Top 20” al micilor întreprinzători din marele oraș.
Roșiile au fost curând urmate de alte produse, toate având un aspect și un preț atrăgător. Ardeii, spanacul, apoi cartofii, toate erau așteptate cu nerăbdare de cumpărători, care formau în fața magazinului cozi interminabile, ca în vremurile de tristă amintire. Domnul Ionescu, patronul, însoțea întotdeauna transportul de marfă, iar felul cum se adresa clienților îi făcea pe aceștia să uite câte ore stătuseră pe trotuar. Înțelegeau cu toții că, în sera domnului Ionescu, fiecare tomată, castravete, ardei, erau “îngrijite cu grijă, noi nu neglijăm nimic!”, nu ca la marile sere, unde “dragostea pentru agricultură era înlocuită cu îngrășăminte pe bază de nitrați, care provocau tot felul de boli cu nitriți”.
Așteptați cu nerăbdare, cartofii noi apărură pe tejgheaua lui nea Jenică la începutul lui iunie. Ce-i drept, tarabele din Piața Centrală erau de câteva zile pline de cartofi, dar cumpărătorii isteți știau că aceia erau plini de chimicale, ca altfel nu aveau cum să iasă așa devreme.
- Să mai treci o dată pe la nea Jenică, își sfătui Roxana Zinc soțul. Să scrii din nou la ziar despre cum trebuie vânduți cartofii: sunt spălați și lucioși, ți-e mai mare dragul, zău așa, să-i cumperi.
În goană după subiecte, domnul Zinc nu a întârziat să urmeze îndemnul soției. Dar ajuns în fața magazinlui, nu mică i-a fost mirarea când a văzut o mulțime de femei vociferând disperate și un lacăt străjuind intrarea. Pe ușă, un mic afiș încerca să calmeze îngrijorarea clientelor: “Concediu medical”.
- Săracul nea Jenică! spuneau cumpărătoarele frustrate.
- Nea Jenică ca nea Jenică, dar săraca de mine, asta nu mai spuneți? Ce pățesc acasă cu al meu dacă vin fără cartofi?
- Dar ce are domnul Jenică de lipsește? întrebă domnul Zinc.
- Zice că a făcut o criză cardiacă, spuse o femeie.
- Pe naiba! L-a călcat mașina! plusă alta.
Soția ziaristului fu aceea care rezolvă enigma. Nu a fost nevoie decât de un simplu apel telefonic:
- Alo, domnu Ionescu? Roxana Zinc vă deranjează. Ce se întâmplăm domnule, cu nea Jenică?
- Aoleo, doamnă, nea Jenică? Un dobitoc, doamnă dragă. …Că i-am spus de-un miliard de ori, și el… Știți ce-a făcut? … și-a prăjit, dobitocul, din cartofii pe care-i vindea, aia a făcut. Acum e la spital, da’ zice ăia că scapă…