poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1481 .



Unica Decizie Independenta
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Rares Jitariuc ]

2008-02-28  |     | 



Unica decizie independentă



Din momentul în care a început să-ți fie frică ai realizat că nu trăiseși niciodată fără ea și că fuseseși nebun . Există un moment în viață în care începem să ne temem cu adevărat . Ciudat, dar momentul nu coincide cu nici un factor care ți-ar putea induce frică ci apare tocmai în absența ei. Când teama devine copleșitoare nu ești în pericol să fii mușcat de un câine ci îți amintești de câte ori puteai fi mușcat de un câine și astfel virtualele mușcături cumulate te aduc în starea de a urla la vederea oricărui patruped.
Stai, patetic cu lama pe încheietură și cu dorința mușcătoare a unei finale decizii , într-un final independentă și teama își face din nou datoria . Îți amintești cu stupoare de câte ori ai fi putut muri și tot de atâtea ori te-ai scos din acele situații . Îți revine în minte senzația lamei în carne , încă din perioada ascuțitului de creioane până în zona bărbieritului timpuriu și nefolositor și pe ascuns cu aparatul tatei , ascunderea picurilor de sînge de lângă lobul urechii și usturimea spirtului sanitar. Þi-e frică, iei lama de pe încheietură, trebuie să fie și o metodă mai puțin dureroasă . O introduci cu grjă în ambalaj dar ea, perversă ți se înfige în buricul degetului arătător.
Arde, pulsează, îți vine să vomiți și fără să te uiți smulgi foița de oțel inoxidabil din centrul ființei tale concentrată în deget . O arunci în toaletă și tragi apa de nenumărate ori, fără folos, ea zace acolo pe fund lucind bizar și satisfăcut . Þii degetul sub apa rece ca gheața care vine din adâncurile robinetului. Sângele se oprește iar tăietura arată ca branhiile unui pește mort. Dezinfectezi cu grijă degetul vătămat și aplici un plasture steril. Te așezi pe marginea căzii, în oglindă îți mai vezi doar creștetul capului tău de fricos și deduci că spiritul tău ieșind din corp prin indianul orificiu al lui Brahma tot ce ar stârni în finalul traseu ar fi niște rebele fire de păr revoltate că nu vor mai avea scop în înfățișarea personalității tale. Chiar și mica felie din tine pe care o vezi în oglindă te revoltă, faptul de a nu avea importanță te agasează în așa măsură încât împotriva principiilor tale te așezi în fața televizorului.
Nu e deloc liniștitor, în cutia cu imagini și sunete toți par a ști ce vor sau măcar ce li se cere. Odată, falsitatea lor te-ar fi revoltat, impersonalitatea lor în fața dramei omului strivit de autobuz la intersecția a două străzi, cu sau fără vină, te-ar fi făcut să fi scârbit sau mânios. Acum îți produce teamă, teama de a nu realiza și ei inutilitatea propriilor existențe și de a prezenta buletine de știri tăcute și publicitate la diazepam. Te ridici hotărât să te îmbraci, cu gesturi calculate. Vei ieși în oraș, urmează să vezi ceea ce se întâmplă în afara ta și a degetului tău crestat.
O ușă gri cu un geam îngust, liftul, apeși hotărât butonul cu degetul mare, menajând rănitul arătător. Scripeții scârțâie nițel, destul de liniștitor, ascensorul s-ar putea prăbuși, deci este un obiect real care din fericire nu gândește sau măcar nu se gândește la tine . Intri și-ți întorci repede spatele. N-ai chef să te mai vezi în oglindă, cu toate că neliniștitor, ști că ceafa ta e acolo, înăuntru .
Senzația devine tot mai apăsătoare, așa că începi să tropăi de nerăbdare până ajungi la parter. Oroare, grasa administratoare a blocului îți zâmbește luându-ți locul în lift. Închizi ușa cu grijă și rânjești satisfăcut, ai închis-o acolo împreună cu ceafa ta nepăsătoare, treaba ei, nu tu ai pus-o să se urce în lift .
Ești pe stradă, zgomotos, din stânga, un tramvai își arată personalitatea zdrăngănitoare și legănată . Prin perdeaua de gaze de eșapament simți un miros de pământ reavăn – în mod sigur nu oamenii miros așa – privești în jur și vezi un șanț adânc unde un grup de muncitori înlocuiesc o conductă . Arheologic, șanțul te umple și te face să uiți de degetul bandajat . Te apropii și aprinzi o țigară privind straturile succesive de pământ din plagă . Realizezi de unde vine mirosul văzând râme tăiate cu hârlețul, râme care nu-și mai caută jumătățile, prea ocupate să-și crească unele noi . Săpătorii sunt deținuți, îi recunoști după zeghe și după privirile cu care împușcă cerul. Îți cer țigări, scoți una și le arunci pachetul cu rugămintea de a tăia cât mai multe râme. Te privesc ciudat, dar parcă și ei au început să miroasă a pământ . Apare un sergent , gras , cu chipiul dat pe ceafă și respirație etilică. Îți spune că nu-i voie să le dai nimic(NU HRÃNIÞI ANIMALELE!!!) și că n-ar fi rău să-i dai și lui o țigară. Fugi la chioșc,iei un pachet și îi oferi două țigări întrebându-l de râme. Vrea să afle dacă ești pescar, pentru că el este și la Snagov îți trebuie permis special de pescuit și că el are doi copii și nu-și mai permite să meargă acolo. Te simți jenat , e un om de treabă , îi spui că pescuiești doar cu mămăligă, iar la Snagov nici tu nu-ți mai permiți să mergi.
Zgomotos din nou , un tramvai sosește și te grăbești să urci lipindu-te de o femeie cu o gâscă mergând la piață sau la doctor. Femeia coboară la piață și deși se află un cabinet medical acolo , nu pare bolnavă . Tramvaiul pornește legănându-se și speri să nu prinzi vreun control. Uiți repede de asta . O țigancă cerșește cu o țâță afară și un copil care încearcă să o prindă bălăngănindu-și capul. Oare e copilul ei ? În mod sigur . Vezi o dâră de lapte pe bărbia micuțului și te întrebi fără să-ți poți lua privirea de la sfârcul negru, dacă l-a făcut din dragoste sau viol. Poate o gură mustăcioasă a supt acel sfârc făcând-o să geamă de plăcere sau poate s-a trezit gravidă fără gură și fără plăcere. Þiganca sesizează că te uiți la ea, dar mila care probabil ți se citește pe față o interpretează greșit . Nu ți-e milă de greutățile vieții pentru o mamă singură ci ți-e milă de posibilitatea ca ea să nu fi simțit plăcere când a conceput acel copil. Îi dai un ban și cobori în grabă . Gura metroului revarsă plăcutul miros de tunel .
Metroul are un miros specific , umed , genital , amestecat cu lumescul miros de merdenele și alte produse de patiserie . Pe hol te mai lovesc niște portocale și nu te poți abține să nu cumperi una.’’Să-ți fie de bine!’’- auzi urarea grasei de la chioșc, o să-mi fie, gândești strecurând portocala în buzunar și cartela în fanta automatului de acces . Garnitura de metrou intră în stație , oamenii se precipită pe trepte, călcându-și călcâiele. Nu te grăbești , oricum vine altul , iar tu nu ai ce face oriunde te-ai duce .
Te gândești din nou la primele ore ale zilei și la unica decizie independentă. Oare sub metrou ar durea mai tare decât cu lama ? Oricum ar dura mai puțin, iar gestul ar fi absolut irevocabil. La metrou se petrec o grămadă de accidente de genul ăsta , poate și al tău ar fi privit ca un accident . Ultimul metrou a trecut deja de cinci minute , crezi că ar trebui să sfârșești acum . E mai simplu nu prea ai timp de gândire , în două- trei minute vine următorul . Parcă totuși nu ai vrea să pară un accident , nu că ai vrea să faci paradă cu gestul tău , dar nici nu ai dori să nu pară voluntar . E doar unica decizie independentă…nu? Trenul intră în stație , te ridici , te apropii de margine , strângi din pumni și intri în vagonul a cărui ușă se deschide în fața ta . Ai cinci stații până în centru , primele două trec în timp ce îți calmezi inima care pare a fi luat-o razna , următoarele trei te lupți cu o erecție inexplicabilă dar penibilă pentru că porți pantaloni strâmți . Ești sigur că ai fost aproape de moarte și că ceea ce ți se întâmplă este similar cu erecția spânzuraților.
Cobori în stație, lumea vinde ziare, șosete , casete , și cam tot ce ți-ai putea imagina sau dori într-un hol de metrou . Începe să miroasă a oameni , a sudoare și a bani transpirați. Te îndrepți liniștit spre scara rulantă , te oprește un copil care îți cere un ban . Te uiți cu atenție la bărbia lui , nu , nu are nici o dâră de lapte , te ferești și pui piciorul pe scară . Urcând te sensibilizează mirosul de hamburgeri și realizezi că ți-e foame . Ajuns sus și vezi magazinul de sticlă în care lumea mestecă de zor și-și udă gâtlejurile cu licori colorate . Gura ți-e uscată , n-ai putea mânca așa că îți continui drumul nepăsându-ți că nu pari nepăsător . Hotărând că totuși astăzi este ziua unicei decizii independente îți îndrepți pașii către un local luxos unde toți morții cu faimă și stare își pierd după-amiezile lăudându-se reciproc și înjurându-se prin toalete . Spre marea ta dezamăgire te și oprește un prieten bun ajuns mare și care nu vrea să pară cu nasul pe sus și te invită la masa lui . Nu poți refuza deși ai putea dacă ai dori și astfel ajungi la o masă unde două fete care s-au dezbrăcat ca să iasă în oraș se arată sceptice și blazate în fața personalității zdrobitoare de vedetă a bunului tău prieten. Te folosește ca un etalon , îl cunoșteai înaintea celebrității și poți să fi un bun martor cum că nu s-a schimbat . Ești de-acord cu el , explicând cu mare plăcere celor două fete despre marea greșeală a tuturor oamenilor și în special acelor care au gustat gloria , de a crede că ar însemna ceva . Iată spre exemplu prietenul tău , nu a însemnat nimic , niciodată , pentru nimeni , iar condiția de star nu l-a făcut să uite treaba asta , ci doar întărindu-i eventual convingerea că este un nimic , iar în tragica posibilitate a morții sale nimeni nu ar pierde nimic , ba chiar l-ar uita foarte repede . Cele două fete par satisfăcute , poate impresionate și te privesc cu alți ochi , de fapt tot ai lor . Bunul tău prieten nu pare la fel de impresionat de explicația ta și chiar te privește ușor dușmănos . Profitând de o pauză în care fetele sunt la pudrat nasul te întreabă dacă niciodată nu l-ai respectat . Aflând că de fapt l-ai iubit de-a dreptul , toată perioada în care v-ați cunoscut , îl face să te urască la modul absolut , zâmbindu-ți condescendent ’’ce știi tu ?’’.
Fetele revin , încheindu-și șușotelile la masa starului care mimează o întâlnire urgentă cu impresarul și o criză de rinichi . Se ridică în grabă , te sărută pe obrazul stâng și pleacă uitând cei treizeci de arginți , plata consumației sale și a celor două fete . Unica decizie independentă te-a făcut să iei cu tine toți banii de care dispuneai așa că achiți lăsând un ciubuc regesc . Cele două fete Ina și Tina sunt înfometate după vorbe de duh așa că te invită la un chef nu departe de locul unde vă aflați și te hotărăști să te lași pe mâna sorții . Soarta te duce într-un apartament de lux , la care ajungi cu un lift vechi cu grilaj și fără oglindă , lucru care te mulțumește peste măsură . Interiorul nu semăna de fel cu liftul , nu are grilaj , doar lumini colorate , care izvorăsc din cele mai neașteptate locuri. Te așezi la o măsuță joasă de sticlă , presărată cu pahare și oglinjoare . Te crispezi , dar calmul îți revine imediat văzând că oglinjoarele nu oglindesc altceva decât nări căscate și păroase care inhalează de pe suprafața lor diferite prafuri . Ceri o bere și ți se aduce o halbă cu bere roz , realizezi că e șampanie . Bei și începi să spui ceva despre un loc care trebuie să existe în fiecare casă și prin care ca la un altar se preumblă toată lumea. Se face liniște , toți te ascultă cu impresia că ai găsit al cincelea colț a camerei , ceva metafizic , iar tu ai nevoie să urinezi din ce în ce mai tare . Un gras bărbos și cu ochelari de aur își dilată nările pudrate cu alb somându-te să-i spui ceva . Fetele te-au prezentat ca pe un înțelept , iar tu simți că vei face pe tine . Spui :’’Ce Dumnezeu!’’ – iar grasul scoate o bancnotă mare și o trântește pe masă : ’’Așa , mă !!!’’. Te ridici și faci semnul internațional al celor care vor la baie, una din fete te conduce , nu mai are sutien și sânii tineri îi sar la fiecare pas. Vrea să intre cu tine în baie , nu o lași și guști plăcerea nețărmurită a golirii vezicii . Te simți din nou înțelept și conștient de unica decizie independentă . Intri în încăpere ; grasul îți face semn să mergi lângă el și să-i vorbești . După zece minute îți dai seama că de câte ori spui ’’Dumnezeu’’ , el scoate o bancnotă pe masă . Sub masă e cineva care se ocupă de o altă parte a grasului . Începi să spui ’’Dumnezeu’’ la intervale de cinci secunde , presărând discursul cu invocații la adresa Atoatefăcătorului; renunți la discurs spunând doar ’’Dumnezeu’’ din trei în trei secunde . Când grasul își golește portofelul , spui :’’La dracu’!’’, iar ce i se întâmplă sub masă are efect maxim, o ’’ea’’ cu sâni destul de frumoși iese de sub masă , degeaba , tu deja ai băgat banii în geacă și te scuzi că trebuie să prinzi ultimul metrou.
Înainte să ieși , arunci o privire spre bărbos și cu toate că nu-l nimerești , vezi fata cu sfârcurile negre de supărare și imediat îți reapare imaginea țigăncii din tramvai . Privești în jur , nimeni de aici nu are vreo dâră de lapte pe bărbie . Scuipi parcă în aplauzele lor și ieși din apartament . Mulțumești din nou liftului fără oglindă și te îndrepți agale spre metrou.
Ghereta de hamburgeri a închis , singurul miros este cel de untură râncedă și de șine , vine metroul , iar unica decizie independentă își arată din nou splendoarea . Buzunarul ți-e greu de bancnotele mari ale grasului bărbos , iar curiozitatea amână decizia . La urma urmei, cât poate să doară... cu lama …
Tramvaiul vine mereu zgomotos , acum pustiu , ar putea să și tacă , nu-l aude nimeni și ajungi din nou în fața liftului cu oglindă . Þi-e frică din nou , dar te revolți , azi te vei putea privi , doar azi , în ziua unicii independente și te confrunți în scârțâitul scripeților pe care îți imaginezi curgând lapte de țigancă tânără , învingi deschizând ușa gri cu geam îngust și intrând în casă unde televizorul lăsat deschis îți cântă balade de viol.
Realizezi că unica decizie independentă te-a eliberat . Bucuros mergi în baie . Te privești sfidător și dai drumul la robinet . De fapt ce-a fost unica decizie independentă? Nu mai ții minte , dar oricum nu contează , ai avut o zi bună . Urinezi zgomotos în closet și prin spuma jucăușă îți zâmbește, de culoarea oțelului inoxidabil ultima decizie independentă spunându-ți că oricât vei trage apa EA va fi acolo și să nu uiți că e și mâine o zi .

ă

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!