poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 6686 .



Un fluture, o floare, o furnică, o pasăre, o vale, o creangă, un deal, un drum, un mod de-a scrie câte un sonet pe zi – acestea-s daruri ce le-am primit într-un sfârșit de toamnă
proză [ ]
Paingul Orb și Adrian Munteanu au ajuns la Iași!

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Decembrie ]

2007-12-12  |     | 




După apariția primelor două volume de sonete, Adrian Munteanu mărturisește, că notarea matematică a fiecărui volum nu e suficientă. Tocmai pentru o întregire a rosturilor, cărțile trebuie să poarte și un titlu, pentru că, fiecare carte include prelungirea unor stări.. o etapă urcată spre o potențială eliberare sau coborâre în infern. Fiecare carte este legată de celelalte, dar unică. Așa cum bine mărturisește autorul, face acum o îndreptare referitor la celelalte două volume: Sonete 1- Tăcerea clipei, Sonete 2- Casa fără ziduri.

Adrian Munteanu, este omul ce se arată în permanență deschis spre tot ce înseamnă frumos. Sonetul pare a fi legat cu fire de aur de structura sa interioară. Ființa sa, fructifică poetnțele muzicale și ritmice cu multă ușurință transpuse în sonete. El inovează mereu, de la Sonete 1, unde a urmat forma clasică a sonetului, merge spre Sonete 2 cu experimente, păstrând ritmul, dimensiunea, și rima impusă aceste subspecii de finețuri lexicale. Nici volumul al treilea - “Paingul Orb”, nu a scăpat de inovații și experimente: volumul trei față de celelalte două are o nouă prezentare, nu mai există strofe, dar nici punctuație. Poetul mărturisea că are pregătite sonete pentru încă 12 volume, așa cum îl știu, perseverent, totul este posibil, cu îngăduința lui Dumnezeu, sperăm să ne bucurăm împreună și la cellelalte lansări.

“Paingul Orb”, făță de cele două volume unu și doi, nu mai are acel tonus al frumosului ce cuprinde armonia universului, indiferent unde deschizi volumul, necunoscând autorul, poți crede foarte ușor că nu e vorba de delicatul Adrian Munteanu, cel ce punea atât de mult preț pe iubirea și frumusețea interioară.. Poate pentru noi cititorii care credem că sonetul e doar o exprimare a frumosului, vom avea un șoc la citirea acestui volum. Adrian Munteanu, omul ce se scrie pe el, acum a trecut peste aceasată stare, nu-i mai este suficientă, trece dincolo de el și întră într-o altă lume, așa am vrea poate unii dintre noi să credem, dar nu e așa, lumea volumului trei, e lumea din care facem parte, e lumea ce există în jurul nostru, dar de cele mai multe ori nu dorim să o vedem.

Poate nu întâmplător volumul trei poartă acest nume, tematica sonetelor se leagă de un alt spațiu, frumusețea din primele două volume este împinsă acum prin hrube și canale, printre aurolaci, drogați și curve, prin spitale cu muribunzi, prin toate penumbrele acestui veac. Pentru sonetist, căutarea, inovarea, e tendința celui ce își cunoaște puterile și încearcă să vină cu ceva nou. Nu voi vorbi despre sonete, fiindcă aș lua plăcerea celor ce ar dori să-l descopere pe Adrian Munteanu, așa cum este el acolo, fiindcă vom descoperi adevăruri crâncene. De fapt volumul trei e un fel de destăinuire a unor momente din viața sa. Ce mi se pare foarte interesant și poate de aici tot meritul pentru volumul trei, chiar dacă vocabularul este dur, important este faptul că reușește să-și asume trăiri pe care nu le-a avut, doar le intuiește și le dă viață cu tentă personală. Spunea undeva, că se aruncă pe de-a-ntregul în hăuri, să se autoflageleze în speranța unei purificări interioare.

Adrian Munteanu se află azi 22 noiembrie la Iași, de ce și la Iași? Era dorința autorului de a veni în patria poezie cum îi place să numească capitala Moldovei. Cu o seară înaintea evenimentului, Adrian Munteanu împreună cu Zoltan Octavian Butuc au fost oaspeții Casei Poetescu la Radio Lynx, cu toate că Zoltan își propusese altceva, să meargă pe urmele lui bădia și a prietenului său, undeva pe la Bolta Rece, nu a putut refuza invitația Vandei Florea. După un pelerinaj prin dulcele târg al Ieșilor, spre seară purcedem pe strada Lăpuneanu ( fosta strada a îndrăgostiților), la Galeriile Anticariat D.I. Grumăzescu. Imaginile ce se vor derula vor vorbi de la sine despre căldura și frumusețea deosebită a celui ce ne-a găzduit pentru 5-6 ore de poezie, muzică și apoi discuții și iar recitare, iar muzică...și în final... Bolta Rece!

De fapt nu știu dacă evenimentul din 22 poate fi numit lansare, aș spune că a fost un spectacol de muzică, poezie și culoare. Las prezentarea făcută de Florin Þupu, preluată chiar de pe blogul său:

Săptămâna asta – o altă lansare culturală. Am prezentat (împreună cu Marius Chelaru) cartea scriitorului brașovean Adrian Munteanu, Paingul orb. La Galeriile Anticariat Grumăzescu. Au mai fost prezenți (un periplu geografic) actorul Zoltan Octavian Butuc din București, folkista Ramy Secrieru venită de la Bistrița, corul Mira din Iași.

Domnul Grumăzescu, gazda noastră, a reușit să ne facă să înțelegem că ne aflăm într-un sanctuar numit: poezie, muzică… ca apoi totul să se termine la o masă ovală cu discuții pe marginea unor texte și iarăși muzică și iarăși și iarăși…Desigur că rolul său de moderator a fost preluat de cei care au fost implicați direct:: Adrian Munteanu și Zoltan Octavian Butuc. De ce am spus că nu a fost o lansare, ci spectacol, Adrian undeva în spatele celor prezenți, iar Zoly ( cum îi place lui Adrian să-i spună)a preluat rolul moderatorului, recitând unul din sonete. Numai bine ce a terminat domnul Grumăzescu să ne introducă în atmosfera sanctuarului său, că prima surpriză a serii ne onorează, chiar înainte de a se face prezentarea volumului, nu sunt alții decât cei din grupul vocal Mira, care ne-au surprins cu un mănunchi de colinde, amintindu-ne că în curând se apropie marea sărbătoare a Nașterii Domnului. Aceleași voci ne-au încântat cu un grupaj de prelucrări folclorice. Minirecitalul tinerilor a fost condus de inimoasa profesoară, Petronela Dârțu, de la liceul de artă din Iași.(participanți la mai multe festivaluri internaționale). Primul care se încumetă să spargă gheața este Florin Þupu:


PAINGUL ORB cu Adrian Munteanu

O carte de sonete, apreciată și de către Mircea Cărtărescu. Am stat să mă întreb care sunt resorturile și motivația unui om pentru a scrie sonete în mileniul 3, când modernismul a împins lucrurile spre o așa zisă degradare a formei de bază a sonetului sau convertirea ei într-o expresie mai laică, mai necanonică, mai liberă. Cred, pe de o parte, că e vorba despre o viață substituită unei singularități care l-a făcut mai dârz, mai demn, mai luptător cu viața și pentru adevăr, pe de altă parte, există un tragism la Adrian Munteanu cauzat conjunctural. Bunăoară, tatăl său a petrecut 15 ani în închisorile comuniste. Asta spune mult. Adrian Munteanu s-a apucat de proiectul publicării mărturiilor acelor ani, în sensul ăsta studiind peste 5000 de pagini din dosarele securității la CNSAS. Dar mai sunt arhive și la Brașov și la Iași, unde tatăl său a făcut facultatea.

Această singularitate și acest tragism, Adrian Munteanu le asumă și le transcende prin forme culturale. Dar, sonetul îl definește dintr-o dată, după cum crede, dincolo de împlinirile date de experiențele sale ca actor, regizor, jurnalist de audio vizual (este redactor la Societatea Română de Radiodifuziune) sau scriitor de o altă factură decât cea de sonetist, și asta pentru că sonetul îl face în mod deliberat să spună cu adevărat despre sine însuși, altfel decât ar putea-o face prin alte forme artistice. Mai mult, sau poate tocmai de aceea, sonetul lui Adrian este cel care concentrează eliptic sinteza tuturor trăirilor și antinomiilor umane, recuperarea timpului pierdut ori interogația asupra morții.

Ceea ce și-a propus însă Adrian Munteanu cu acest volum de sonete, față de primele scrise, este o schimbare de tactică, nu de formă ci una tematică. Cumva vrea să integreze, de pildă, printre altele, limbajul și atitudinea străzii în sonetele din Paingul orb. Este, pe undeva, prezentarea unei experimentări teoretice a textului cu socialul, acest mecanism experimental dus uneori până la limitele nefirescului.

N-am să mai lugesc vorba, am să prezint două sonete ale autorului, alese oarecum aleatoriu, unul care înfățișează atitudinea (poate ironică) a neputinței, iar celălalt suflul vieții:


pe unde-i oare mațul dintre pulpe

pe unde-i oare mațul dintre pulpe
ce-l ce-n găoaze căuta nespusul
învârtoșindu-și nebunește fusul
simțind savoarea vulvei ca o vulpe
să fie ceasul a venit apusul
cel ce l-ar face azi să se disculpe
să nu mai poată-n vrej să se întrulpe
pe cum era pe punte-n vremuri musul
voi uliți strâmte buruieni jilave
cum mă momiți și-acum pe lângă porți
cu iz dulceag de fuste și agave
tânjesc și-acum la sâni și ample borți
dar navele au devenit epave
iar cei ce-au stat întrânsele sunt morți



în valuri de ulei încins pe plită

în valuri de ulei încins pe plită
arome de ciuperci cu largi umbrele
în iz de mirt de vin și caramele
de gogoșari și ceapă rumenită
te recunosc cu răbufniri rebele
și gestul meu nepregătit ezită
agiți cu telul zeama prea grăbită
să lase-o picătură pe podele
popas de taină-n visele odăii
iar dincolo în aerul intens
pe câmpul blond de împlinirea clăii
și inspirând acord de greieri dens
se descompun năluci în umbra văii
iar cerul toamnei s-a deschis imens



* Peregrinarea prin meandrele celui de-al treilea volum de sonete i-a prilejuit lui Marius Chelaru o asociere cu spațiul casnic al copilăriei, acolo unde mama pregătea darurile de sărbători, în liniștea și căldura căminului aureolat de lumina izvoditoare. Acolo unde mamaia îi citea în fiecare seară dintr-o carte plină de taine- Emilione a lui Polo. După aceste amintiri Marius Chelaru a citit un sonet, drag sufletului său, tocmai pentru a face legătura de suflet între sonete și poate între sonetiști. Introducerea armoniei cu care suntem familiari, atât de familiari încât o considerăm ca un dat interior al fiecăruia, căreia i se asociază, de această dată, cotidianul necenzurat, deci firesc, expresiv și vibrant, i s-a părut criticului cea mai importantă izbândă a “Paingului orb” al lui Adrian Munteanu. De altfel această remarcă se asociaza elegant cu aceea a lui Mircea Cartarescu, despre același volum de sonete. Cărtărescu spunea : "textele sunt crâncene și de o frumusețe sumbră care m-a cucerit" .


Maria Prochipiuc

** Mi-am dorit foarte mult să vorbesc despre sonetele volumul trei, dar aseară târziu în noapte, m-am gândit că poate altceva ar fi de efect la acest eveniment, poate o scrisoare, da, o scrisoare, și pentru că o scrisoare trebuie citită, voi face acest lucru aici în fața dumneavoastră… știu, voi încerca să spun totul în doar cinci minute (recomandarea actorului, eu făceam parte din scenariu, dar fără a se ști despre ce sau ce voi vorbi, aveam alocate doar cinci minute) Ca să nu mai lungesc voi da curs acestei scrisori:


s-au scurs și veri și ierni fără de urme
și-o tristă primăvară a supt mlada
rămâne toamna ce-a secat livada
și-n trup rugina a-nceput să scurme
muguri robuști n-au sfredelit zăpada
să-ndestuleze roditoare turme
doar pirul sterp s-a nevoit să curme
averea mea ce-mi populează lada
izbânzi de lut prin viață trecătoare
cu umbra lor de-o zi în piept lovesc
n-au pus plăceri în sufletu-mi prinsoare
că seva lor de foc am s-o jertfesc
sub toate-acestea rana ce mă doare
mai sper să-nchidă semnul că iubesc


Eu aștept de la poet și de la poezie să inoveze, să avanseze măcar o secundă, să împingă cu ambiție limitele unor teritorii lirice deja arhicunoscute. Din acest punct de vedere scrii o poezie care mi-a plăcut foarte mult. Între cele trei volume se disting, în mod evident un drum mai convențional și un altul voit revoluționar. În primul volum e o poezie fina, în sensul liric cel mai clasic al cuvântului, care se caută ca un gheizer, care e gata gata să țâșnească la suprafață, un imn entuziast pentru viață, viața în sens universal, o comuniune între vizibil și invizibil, un filon pitoresc, fermecător, de natură intelectuală debordând de vitalitate, un gust viu pentru natură în general și natură umană în special, o bogăție de rime care creeaza o atmosferă de o frumusete ravășitoare, căci suntem în fața unei nevoi viscerale de cuvinte frumoase, rare, care contribuie la un efect de fluiditate romantică.

Registrul este simfonic, exuberant, e un drum înapoi spre culorile și parfumurile cuvintelor, deschizând calea unor senzații rare sau uitate (râvniri, hodină, prădalnic, zăbală...) Cuvintele fac dragoste în pagini și partea lor luminoasă e dominantă în sonete 2 si 3 (mai ales in 3). E o schimbare în finețe, dar radicală de registru: un lirism mult mai sobru, mai puțin "împodobit", abscons, tragic, tenebros. Efervescența spirituală este intensă intimitatea e dezvăluită cu accente reținute, mai puțin patetice, ca un strigăt înăbușit, într-o respirație a nefericirii. Căutarea unei păci lăuntrice se face simțită, poezia devine mult mai directa, mai "zgomotoasa", mai "chinuită", luptându-se cu o anumită inerție spirituală și cu o luciditate care câștigă teren.

Poetul merge direct în inima esențialului cu cuvinte banale, uneori morbide, urîte (atenție la un eventual derapaj spre o vulgaritate gratuită, forțată), totul derivă din incertitudini, dintr-o porozitate a ființei intime profunde, o fragilitate care se termina cu nașterea, la sfirșitul acestor chinuri, a unei ființe poetice noi. Orașul este mai ales locul unor simboluri negative, sfâșietoare, loc de promiscuitate în care evadarea este obligatorie, onirică, excrementele devin un fel de nevoie de a se purifica psihi, nuditatea, chiloții, veșmintele au o conotație sexuală de culpabilitate, o dorință de a se dezvălui și în același timp de a masca viața în aspectele ei cele mai intime.

Câinele încărnează frica, dar si ghidul, instinctiv (ANUBIS la vechii egipteni conducea sufletele în lumea morților), e frica noastra de vid, nevoia de un ghid pentru un ultim voiaj, ancorat în profunzimile inconștientului. Bucataria este un pântec maternel, unde se gasește 'hrana" care dă o pace efemeră spiritului și corpului, o protecție, un retur indispensabil la viața materială, când angoasele devin insuportabile. In fine, simbolurile sunt nenumărate, trăirile sunt puternice, vulcanul te-a trezit și pari un corp înmormântat de viu la Pompei, care se zbate ca un Hercule cu viată, cu frumusețile și agoniile ei. Ești modern fără să vrei nu te îngrijora. Scrisul este o fină țesătură de vechi și nou, între prezent, trecut și viitor. Nu mi s-a părut că te forțezi ca să fii modern. Cotidianul este plin de semnificații, totul este de a avea geniul de a le surprinde!

Tu să fii "om al timpului tău ", trebuie să lăsam un "mesaj ", o oglindă fidelă a trecerii noastre pe această parte a lumii, deci cotidianul este cuvântul nostru. Nu putem cuvânta pe "mărturia lui Eminescu ori Matei Caragiale". De ce nu limbajul lor, dar pe o "temă care ne aparține nouă", în acest secol 21. De aceea, ultima carte este vădit modernă, originală, și mai puțin asociată altor autori.

Ești tu însuți...
Nu vei putea rămâne un "crai de curte veche", etenellement!
Cred că deja drumurile pe care ți le-ai conturat, ca și cum ți-ai fi tăiat venele simțirii, sunt deja în cascadă. Totul este să le contnui și să nu îți fie frică să îți pui capul și trupul în centru acestei Niagare.Să știi că voi fi prezentă în țară, alături de tine. Pentru mine continuăm aventura noastră culturală de calitate, începută în primitoarea ta casă de cultură și de frumoasa ta inimă și privire.Eu închid ochii și am impresia că întind mâna și ating Brașovul și sufletele care au mișcat în inima mea sunt în același loc de cinste. Eu nu m-am rupt de voi. Doar că trăiesc destinul care mi-a fost desenat.
Salut le Poete!
Semnează: Angela Nache Mamier- scriitoare româncă din Brașov, stabilită de mulți ani în Franța.


Ramy Secrieru mi-a trmis această depeșă pe care o voi anexa ca o concluzie la tot ce s-a întâmplat la Galeriile Anticariat și nu numai, așa cum le-a simțit ea.


*** E minunat să pornești înspre Oameni, atunci când simți că făcând aceasta vei mai adăuga o liră tezaurului din sufletul lor. Și cred că acesta a fost liantul in seara de 22 noiembrie la Galeriile Anticariat "D.I.Grumazescu" , la Iași. A trecut copilăria, parcă, de când la Teatrul Național din Tg. Mureș, auzeam - ca pe un ecou- un nume : Zoltan Butuc.Plecase la București și totuși, rămăsese... Si începeam să înteleg câte ceva despre cum e când ești intr-adevăr BUN.

A trecut un an de când, Cărăușa Gabriela, îmi posta primele texte în pagina virtuală a revistei "Atheneum", pagina în care, mai apoi, hoinărind, aveam să pătrund întâia dată dincolo de "deplina amăgire" a sonetelor scrise de Adrian Munteanu...și-n gânduri îmi adie acum, uitătura blajină a Danei Banu, Elianul strămutător de blandețe la capitală- prietena al cărei poet de suflet știu că este Adrian Munteanu. OAMENI despre a căror existență, atunci cand am aflat, începusem să visez, să-mi spun că sunt, totuși, norocoasă, dacă voi ajunge să-i cunosc vreodată... Și, iată, Iași, dor, gară, Maria ale cărei brațe s-au întins spre mine, la capătul peronului, până nici nu se luminase de zi. M-a adăpostit de frig, temeri și însingurare în sanctuarul din care , doar cei care l-au văzut știu că printr-o poartă desenată de brațele copacilor de după fereastră, se poate cădea în cer...Vorbim despre oameni și glasul ei mă îmbracă. Poezia Mariei Prochipiuc curge. E freamăt de vară și, de decembrie, liniște. Se duce să prepare cafea. Luminează de pe un perete o icoană a Preacuratei, iar de langă ea, înăuntru până departe de ochi, un desen cu flori al lui "Stef pentru meme"... Aud voci în bucătărie. Câțiva pași și încep să recitesc în ochii care au citit întâia dată : "Atac, abrupt, aripă amuțită" și "Îl cheamă Blitz și-l trec în nemurire"... Adrian Munteanu și Zoltan Butuc sosiseră la Iași cu o seară înainte.

Zboară secundele - pașii merg fara mine, îmi spun, când, dintr-un ungher al gândurilor, fratele cel Siliștean îmi strigă:"ai rabdare să sosești!".Corul Mira mă răstoarnă în timp și mă uită o vreme in fata unei porți, în zăpadă...Florin și Adrian lăcrimează. În mâinile lui Marius Chelaru, cartea arată ca o pasăre cu aripile deschise către Orașul Marelui Han. În față, Zoltan, citește din sine, parcă, "Un fluture, o floare, o furnică",alături, Maria despaturește ganduri. A spus, glumind, că vrea o jumatate de oră. Pentru scrisoare. A durat, oricum, mai puțin. Cânt...Plâng? Zâmbim. Creem un tot. Acum suntem noi. Paingi. Da, orbi....


**** Despre Ramy - oare cine o fi? Se întreba chiar autorul sonetelor. Un altul, trecând peste delicatețea momentul i-o spune direct: de unde atâta nebunie să vii 12 ore noaptea pe tren, pentru un moment de câteva ore, foarte clar te întreb ești nebună?... Da, sunt aproape normală!... În filmul pe care îl veți urmări la final o veți cunoaște mult mai bine pe Ramona, eu nu pot vorbi decât cu sufletul și cu o lacrimă în ochi...



!!! Din Culisele Galeriei Grumăzescu

Publicitate în WC sau cu pisica
Uneori nu e nevoie decât de câteva secvențe aparent ridicole pentru a intra în atenția publicului.

Întrucât masa prezentatorilor e de fapt o măsuță înconjurată de fotolii, iau loc într-un asemenea fotoliu, într-un mod relaxat, așteptând momentul începerii lansării cărții. Da, prezint o carte într-un spațiu oarecum atipic (e vorba de cele consemnate în postul anterior), deși destinat expres artei. Întâmplător, ba bine că nu, o pisică (pisica galeriei) se tot plimba pe acolo și deși era curtată de toată lumea pentru a fi atinsă, dacă nu și mângâiată, nu dădea atenție nimănui. Într-un sfârșit vine spre mine, mi se urcă în poală, se cuibărește cât se poate de bine acolo și începe să toarcă. Devin dintr-odată centrul atenției. Publicul pornește să mă fotografieze: eu cu pisica. Începe evenimentul și îmi vine rândul să vorbesc, dau să mă ridic dar pisica opune rezistență. O iau frumos cu ambele mâini și o desprind de mine, gata, stau drept în picioare. La o adică, îmi spun, aș fi putut vorbi și cu pisica în brațe. Prea târziu însă, gândesc asta cu o secundă întârziere.

Ulterior, în WC-ul galeriei, la loc prea vizibil pentru cel ce joncționează cu tronul, este afișată o poezie (în cheie epigramistică) dedicată Amfitrionului. Nu spun ceva nou, am mai văzut cazuri din astea, dar acum realizez cu adevărat că mai bună publicitate nici că se putea. Poți să pui o asemenea poezie într-o vitrină, dar nu ai certitudinea că ea va fi citită, pe când la WC, toți cei care poposesc pe acolo n-au cum să nu o observe și să nu o citească, pentru că ea are dimensiunea echilibrată și ține nici mai mult, nici mai puțin decât atât cât să dureze o ușurare. Publicitatea e evidentă, deopotrivă pentru autorul poeziei cât și pentru cel căruia îi este destinată.

Oare poeții, dacă vor să fie citiți, trebuie să-și plaseze creațiile la budă? ( Florin Þupu)


* Ei, nici chiar așa… și eu observasem acea dedicație făcută gazdei noastre, am zâmbit prelung și mă gândeam, că o gazdă atât de ospitalieră trebuia să facă plăcută șederea chiar și în acel loc…era atâta liniște în sală încât parcă simțeam bătaia inimii celor din jurul meu, de fapt din inima mea…cineva din când în când, ei, e doar o părere a gândului…Toate acestea s-au întâmplat undeva pe fosta stradă a îndrăgostiților, unde ne-am întors și a doua zi la o cafea și ...

A fost odată…și poate va mai fi!

Notă: dacă mai există câte o literă inversată sau… e doar din viteza degetelor, în rest să auzim doar de bine!

Câteva imagini de la eveniment
Le puteți viziona doar AICI!



.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!