poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2633 .



rara avis
proză [ ]
(poem în proză)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Pasa ]

2007-12-02  |     | 



aici naratorul s-a oprit. a luat o pauză. de-acum vorbea numai visul. privirea străbătea prin aerul în care umbrele se-amestecau. pe o creangă de măr, pasărea de aur, cu aripile ostenite, privea la copila ce o visase. și-atunci, imposibilul părea să aibă un sens. strălucirea nu avea însă puterea de a învinge clocotul invidiei. sătui de-ntuneric, oamenii își înghițeau sudalmele, pentru că marea neputinței clocotea undeva în interior. chemându-i.

unul, ce viața-ntreagă nu a știut decât să strângă diamante în saltarele negre, glăsui cu ură:
"de ce-ai venit, himeră, în lumea noastră simplă? din basmele uitate nu oare te-a trimis chiar cel mai meșter faur? întoarce-te, lumina ta ne arde spasmele. cercul deschis ne-nspăimântă."

rara avis s-a lăsat pe creanga cea mai joasă. copila descifră mesajul și glăsui:
"sătulă de tristețe, veșted laur peste mormântul meu de infinit, mi-am ascultat menirea, la voi am coborât. iată, cerul e-aproape de voi, sărută marea voastră de lacrimi, înmoaie lutul, stinge pătimirea."

un altul, ce-n adâncuri clocise nebunia, o alungă,
spunându-i:
"întoarce-te! de noi avem o viață rea sau bună, rămânem, dar, să ne supunem sorții."

iar pasărea s-a-ntors în izolare. prin lumina dureroasă, coborî într-o căsuță, acolo unde fata blondă ce-o visase picta. un tainic spectru redefinea spațiile. albastre văi de regăsire se conturau. timpul trecea în culoare...

fericită că a putut o artă nobilă să crească, rara avis din cenușa tutelară avea să renască. într-o inimă de poet (cam izolat, cam deșucheat!). reînviat, acesta își începu cântecul:
"covorul veșniciei e-n calea ta, alcesta,
oceanul spiritului îl spală, val cu val.
eu, trist, purtat de eros prin vremea ce se cerne,
sufăr profund, cum suferea tantal.
ce-i fericirea-n lume decât o mască hâdă
sub care se ascunde durerea ucigașă,
o cursă ce ideea, după o dulce trudă,
ți-așterne, când simți coaja-i cât este de gingașă."


tăcând poetul, naratorul s-a întors în text. vedea oceanul în ale cărui valuri pieritoare se rătăcise ființa. perlele zăceau în adânc. tot acolo, viermii roșii ai îndoielii.

rara avis renăștea din cenușă. o umbră tristă-n fapt de seară creștea din trupul ei. se-ntinde-acum între uman și infinit...

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!