Cand clipa tace…


Noaptea incepe sa puna stapanire pe oras..isi tese usor panza ei neagra peste noi..Eu sunt acolo..Astept nemiscat invaluit in intuneric !Am pierdut notiunea timpului.E ca si cum,as realiza pentru prima data ca ceasul e in esenta un simplu accesoriu.Ma uit in jur…Totul e gol, ,totul e negru…Intr-un final,o vad…Are chipul luminos si emana caldura,lumina,ca si cum soarele s-ar fi rasculat si intr-o tresarire de orgoliu ar fi pus stapanire pe noapte.
-Mergem?ma intreaba ea in soapta.Eu dau usor din cap,fara a raspunde.O cuprind in brate.Drumul e pustiu.Probabil e trist si el,probabil simte nevoia de forfota sau probabil ca doarme…Doar noi mai suntem acolo sa il deranjam.Pasii nostrii sunt grabiti.Nu stim unde mergem si nici nu cred ca ne intereseaza prea tare,suntem noi doi,acolo si pentru moment,e de ajuns.Ne apropiem tot mai mult de plaja,in timp ce ne afundam in noapte.
Zambesc usor in sinea mea.Ma simt comfortabil…
-Haide pe plaja!ma roaga …Vreau sa vedem impreuna cum se reflecta Luna in apa lacului..,conchide ea.Incep sa rad.Mi se pare una din cele mai romantice metafore pe care le-am auzit.Ma las dus de val.Incep sa simt fire de nisip intrandu-mi in sandale.E ciudat,nu suntem la mare si totusi nisipul e foarte fin.Am ajuns!Ma cuprinde in brate!O clipa lunga de tacere urmeaza.Ne privim unul pe altul,precum s-ar privii doua persoane din lumi diferite,incercand sa se cunoasca…Suntem atat de diferiti..
Ne sarutam…Ridic pentru o clipa privirea spre cer si observ ca stelele au disparut, ca s-au ascuns.Ea anticipeaza si imi sopteste la ureche faptul ca ii pare rau ca nu avem martori.Sunt surprins!Pret de cateva clipe,zarim Luna,ea,singurul astru ce avea sa ne vada in acea noapte,ce avea sa ne fie partasa.Dar Luna dispare si ea.Cerul e gol!.Probabil ca a complotat si el la clipele noastre de tandrete.Din nou suntem singuri...Incepe sa ma doara linistea din jurul meu…E ceva atat de nou pentru mine.Pentru doua secunde,uit unde sunt,uit de mine…Dar ma trezeste din amorteala sarutul ei.O ating usor,ea zambeste.
Sa nu ma minti niciodata…!imi spune.Sa nu-mi spui ca ma iubesti! stiu ca nu e asa!Nu vreau sa traiesc cu niciun fel de regret.E tot ce iti cer.
Imi dau seamaca incepe sa ma cunoasca.Nu!N-am so mint,imi spun.Nici nu as avea de ce.Realizez ca e una din cele mai bizare nopti din viata mea.Ramanem imbratisati.Nu vrea sa-mi dea drumul cu niciun chip.Probabil ca nu as vrea nici eu sa o faca.Imi dau seama ca am parte de o intalnire non-comformista..Pur si simplu nu imi pasa daca ne vom mai vedea vreodata.Traiesc clipa si asta face si ea.O rog sa nu-mi dea numarul ei de telefon. Nu am nevoie de amintiri sau suveniruri.Simt ca asta ar inabusi tot misterul.Mister ce e pe cale sa se sfarseasca..Caci noaptea e pe sfarsite…
Ma intreaba de mai vreau sa stau...Nu ii raspund,in schimb ii spun,usor in gluma,ca voi scrie odata sub forma unei povesti noapteapetrecuta impreuna.Zambeste multumita!La fel fac si eu.As vrea sa ii mai pot spune ceva profound dar facusem asta toata noaptea,printre saruturi.O ultima clipa de tacere ne apasa.E clipa din urma,clipa ce suspina poate si ea dupa noi,clipa ce ar vrea sa dureze cat de mult…
-Cand clipa tace…!ii soptesc eu la ureche!
-Sufletele noastre prind glas,raspunde ea si ma saruta pentru ultima oara.Incet pasim din nou pe nisip,in tacere.Timpul nostru s-a scurs.In cateva ore,eu va trebui sa plec,ea la fel,sperand ca poate,intr-o zi,drumurile noastre sa se intersecteze din nou.
O conduc la hotel.Brusc mi se face frig.Ne grabim.Suntem prea obositi pentru a prelungi sfarsitul.Ne despartim precum ne-am intalnit:In intuneric…
Sunt din nou singur,oboseala ma apasa,drumul spre hotelul meu il parcurg tot in bezna.Ma vad ajuns.Nu am timp de cugetari,cer cheia si dau sa intru in camera.Raman insa pret de cateva clipe in fata usii,privind in gol,fara orizont.Nu ma gandesc la nimic,doar stau si simt cum tacerea ma soarbe pe dinauntru…Atunci ii aud din nou vocea..Cand clipa tace…