poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 978 .



Scrisoarea
proză [ ]
ficțiune

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [borovitz ]

2007-08-16  |     | 



În urmă cu două săptămîni,într-o zi de luni, am găsit în cutia poștală o scrisoare. Nu m-a surprins faptul că nu erau trecute pe plic numele expeditorului și cel al destinatarului, l-am desfăcut,nu însă fără o emoție inexplicabilă, infantilă de-adreptul. Hîrtia scrisorii era alba, mătăsoasă, greu de rupt,iar textul era scris de mînă:"Cum o duci? A trebuit să-ți scriu deoarece..."și cam atît. Cine să fi scris asta și de ce n-a scris-o pînă la capăt autorul? Întrebările pe care mi le-am pus au fost multe dar în mod ciudat din acel moment o neliniște malițioasă s-a cuibărit în inima mea. În aceea seară de luni orice aș fi încercat să fac imaginea scrisorii, foaia albă și mătăsoasă, textul neterminat îmi reveneau în minte într-un mod obsesiv. Marți dimineața m-a trezit melodia tristă a telefonului mobil. Nimeni. M-am uitat in lista de meniu la apelurile recepționate fără să găsesc vreun număr nou. Ultimul apel receptionat îl primisem duminică. Spre seară cineva a bătut discret la ușă, eram ocupat pe messenger, purtam un dialog interesant cu o domnsișoară tînără și delicată. Plictisit m-am ridicat de pe scanul roșu, ros de timp,pe cînd deschid în sfîrșit ușa, rămăsei împietrit, nu mai era nimeni. Miercuri dimineața m-am trezit zgriburind de frig,aveam febră. Amețit m-am ridicat din pat încercînd să mă deplasez pînă-n bucătărie ca să-mi prepar un ceai fierbinte cu multă lămîie. Era cît pe ce să țip de uimire cînd pe masa de bucătărie am zărit o nouă scrisoare, scrisă pe același tip de foaie albă și mătăsoasă. Uitînd de febră, cu mîna tremurîndă am ridicat ușor scrisoarea . Textul era la fel de scurt și era scris tot de mănă :"..îmi fac griji pentru tine, știu ce simți și știu că ești..." Atît, nimic mai mult.Că sînt bolnav? Sau ce-a mai vrut să spună acest epistolar nerușinat care nu-și duce ideile pînă la capăt?
Simțeam oarecum o teamă, o compasiune din partea acestui misterios corespondent. N-am avut timp să mă frămînt prea mult, nici ceaiul n-am reușit să-l mai prepar, amețeala m-a teleportat în pat, dar nu înainte de-a mă izbi de pereții holului. După vreo trei zile am scăpat de febră, mama a știut întotdeauna cum trebuie să mă scape de orice boală. Cînd eram copil credeam că nu există lucru în lumea asta pe care să nu-l cunoască draga mea mamă. În aceste trei zile uitasem aproape complet de scrisori și mă consolam cu gîndul că imaginația mi-a jucat feste, a doua cu siguranță, a fost o banală halucinație provocată de febra ridicată.
M-am ridicat din pat mai sprinten ca niciodată, m-am îmbrăcat din citeva mișcări și eram pregătit să cobor după o pîine la alimentara din fața blocului.
Pe cînd mă întorceam de la alimentară cu pîinea și litrul de lapte cumpărate, mă opresc în casa scării și cu o mișcare spontană, deschid cutia poștală. O a treia scrisoare mă aștepta acolo, pitită ca o ispită. Era la fel de albă și mătăsoasă, am înfășcat-o și fără să o citesc am început să fug în sus pe treptele scării fără să mă opresc pînă la etajul trei. Cu aceeași emoție pe care am simțit-o prima dată, cu aceeași nelinște care se intensificase acum și mai mult, am pășit în cămăruța mea. Un suspin înnăbușit, ca și ultimul suflu al unui muribund mi-a ieșit pe gură după ce am citit textul și mai scurt de data asta: "..atît de singur." Nu mi-au dat lacrimile, am rămas doar nemișcat și uimit, nu realitatea textului în care priveam acuma ca într-o oglindă m-a șocat, ci faptul că mi-am recunoscut caligrafia dezordonată a scrisului de mînă.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!